Serbarea Hramului Mănăstirii „Sfânta Macrina” din Cluj-Napoca

publicat la 14 iulie 2006 în Ştiri

Cluj-Napoca/14.07.2006

SERBAREA HRAMULUI MĂNĂSTIRII „SFÂNTA MACRINA”
DIN CLUJ-NAPOCA

În contextul Jubileului de 60 de ani, Surorile din Ordinul greco-catolic al „Sfântului Vasile cel Mare”(OSBM) vor serba duminică 16 iulie a.c., Hramul Mănăstirii „Sfânta Macrina” din Cluj-Napoca.
Conform calendarului liturgic oriental, în ziua de 19 iulie este pomenită Sfânta Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare. Tradiţia ultimilor ani, face ca serbarea Hramului Mănăstirii Surorilor Baziliene să fie programată în cea mai apropiată duminică, aceasta fiind ziua de 16 iulie a.c..Evenimentul se va desfăşura la Biserica nouă a Mănăstirii “Sfânta Macrina”, de pe str Crizantemelor din cart. Gheorgheni şi va începe la ora 9.00 prin rânduiala Utreniei – rugăciunea de dimineaţă a surorilor.
Episcopul de Cluj-Gherla, Florentin Crihălmeanu, va prezida Sfânta Liturghie Arhierească (de la ora 10.00), alături de numeroşi preoţi între care şi călugări bazilieni.
Vor participa, ca invitaţi, călugări din diferitele Congregaţii religioase prezente în Cluj-Napoca, preoţi şi credincioşi ai parohiilor clujene.

Surorile Baziliene grupate în Provincia „Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioare Maria”, aniversează în anul 2006, cei 60 de ani de la înfiinţarea comunităţii călugăreşti din România, prilej de bilanţ şi de caldă aducere aminte a credinţei înaintaşilor.
Începutul Ordinului feminin al Sfântului Vasile cel Mare a fost pus la Gherla în anul 1946, de către Maica Ana-Maria Fekete, cu sprijinul şi îndrumarea Pr. Leon Manu, ultimul Egumen al Mănăstirii greco-catolice Nicula şi prin binecuvântarea Episcopului Iuliu Hossu – toţi trei mărturisitori ai credinţei în închisorile comuniste. Pilda acestor reprezentanţi ai Bisericii Greco-Catolice este lumină vie şi azi, prin adevărul pentru care au acceptat închisoarea şi moartea – credinţa în Dumnezeu în unire cu Sfântul Părinte.
În credinţa puternică a întemeietorilor, Comunitatea Surorilor Baziliene din România s-a format şi a crescut de-a lungul timpului, în condiţiile cele mai vitrege întărindu-se mai mult încă, în spiritul iubirii lui Hristos. Ea a urmat astfel destinului Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolice, din care face parte (v. Anexa).
Azi, la fel ca în trecut, surorile OSBM duc o viaţă de muncă, rugăciune şi apostolat. Ele îşi desfăşoară activitatea în Eparhiile greco-catolice Cluj, Lugoj şi Maramureş respectiv în: Mănăstirea „Sfânta Macrina” din Cluj-Napoca, Grădiniţa Confesională „Sf. Ana” din Cluj-Napoca, Mănăstirea „Buna Vestire” din Gherla, Mănăstirea „Sfânta Maria” din Baia-Mare şi Mănăstirea „Naşterea Maicii Domnului” din Lugoj.
Ordinul surorilor baziliene este un ordin internaţional prezent în 12 ţări. Întemeietorii Ordinului sunt Sfântul Vasile cel Mare (329-379) şi sora sa, Sfânta Macrina (328-380). Prima Mănăstire baziliană este organizată de Sfânta Macrina, la Annesi în anul 357. Urmând exemplul Sfinţilor Părinţi surorile sunt educate în spiritualitatea şi disciplina orientală.

Viorica Sabo, redactor
Departamentul Mass-Media

ANEXA:

COMUNITATEA SURORILOR BAZILIENE DIN ROMÂNIALA ANIVERSAREA A 60 DE ANI DE LA ÎNFIINŢARE

„Aduceţi-vă aminte de înaintaşii voştri cei ce v-au grăit vouă cuvântul lui Dumnezeu şi păstraţi-le credinţa.
Isus Cristos este acelaşi, ieri şi azi şi în veci”. (Ev 13, 7-8)

Din harul şi mila lui Dumnezeu suntem în cel de-al 60-lea an de la întemeierea comunităţii, prilej binecuvântat pentru a aduce laudă de preamărire şi mulţumire Bunului Dumnezeu, pentru lucrările minunate înfăptuite prin cei care ne-au precedat şi prin pentru ceea ce operează şi astăzi prin noi, cele care continuăm istoria acestei provincii.

Începutul comunităţii Surorilor Baziliene în România a fost sprijinit prin colaborarea Maicii Ana Fekete, femeie de mare credinţă, cu părintele bazilian Leon Manu, în acel timp stareţ la Mănăstirea greco-catolică Nicula.
În perioada celui de-al doilea război mondial, oraşul Gherla adăpostea un azil de bătrâni al Bisericii Armeano-Catolice. Odată cu retragerea trupelor germane, au plecat şi surorile germane care se ocupau de azil. În această situaţie Mons. Lengyel Zoltan, armean, a cerut Surorilor Sociale care erau în Gherla, să preia azilul. Sora Ana, căreia i-a fost încredinţată conducerea azilului, a rămas la Gherla şi ţinea legătura cu pr. Leon Manu (Ordinul “Sfântul Vasile cel Mare”- OSBM) de la Nicula, în vederea înfiinţării unei noi comunităţi de surori. Pr. Manu îi trimitea la azil fete care mergeau la Nicula cu dorinţa de a intra în mănăstire. La îndemnul Episcopului Iuliu Hossu, pr. Leon Manu a plecat la Satu-Mare, pentru a cere Superioarei Surorilor Sociale permisiunea ca Sr. Ana să rămână la Gherla. Între timp Sr. Ana a lucrat împreună cu pr. Leon Manu OSBM, la alcătuirea statutelor pentru înfiinţarea Comunităţii Surorilor Baziliene la Gherla, după Regula Părinţilor Bazilieni. Prin scrisoarea 1183 din 18 febr. 1946 trimisă Episcopului Iuliu Hosu, Sr. Ana cerea înfiinţarea unei Comunităţi de Surori Baziliene. Înainte de aceasta Sr. Ana şi-a făcut revenirea la ritul greco-catolic. Toate demersurile pe care le-a intreprins Sr. Ana pentru înfiinţarea noii comunităţi au fost făcute în colaborare cu pr. Leon Manu, OSBM. De asemenea toate scrisorile trimise de Sr. Ana Preasfinţitului Hossu, au fost retrimise de episcop preotului Leon Manu, pentru a-şi exprima părerea. PS Iuliu Hossu, a fost de acord cu propunerea de fondare a comunităţii, de aceea prin scrisoarea Nr. 4391 din 22 iulie 1946, a cerut aprobarea Nunţiaturii Apostolice pentru înfiinţarea noii comunităţi. Mai apoi, în perioada de început a persecuţiei, după arestarea pr. Len Manu, au ajuns în Gherla cu domiciliu obligatoriu un grup de preoţi iezuiţi. Aceştia, deşi se aflau sub ochiul vigilent al miliţiei, au acceptat să se ocupe de îndrumarea spirituală a tinerelor rămase cu Maica Ana, organizând împreună în mare secret trei serii de înveşmântări, în perioada martie1952 – martie 1954, a unui grup de zece tinere.
În anul 1959, Maica Ana a fost chemată să-l mărturisească pe Dumnezeu în închisorile comuniste, unde a rămas în suferinţe şi umiliri până în anul 1964. Încă înainte de arestarea Maicii Ana, grupul surorilor s-a împrăştiat în diferite locuri în căutarea unui loc de muncă, au rămas în Gherla doar trei surori. La întoarcerea din închisoare Maica Ana fiind bolnavă s-a retras în familie la Satu Mare, unde a şi murit în 4 ianuarie 1970.
Din mila lui Dumnezeu, dar şi a activităţii intense a pr. Sabin Dăncuş, între anii 1972-1980 comunitatea se măreşte repede, iar în intervalul 1980-1989 au fost anii de înflorire a comunităţii, deoarece în acest timp au îmbraţişat viaţa călugărească foarte multe tinere. Astfel, la sfârşitul anului 1989 când Biserica a fost repusă în libertate, comunitatea număra 48 de surori şi 5 postulante. În toată perioada de persecuţie au fost înveşmântate 66 de surori, dintre care 10 surori cu Maica Ana la Gherla şi 56 de surori cu pr. Sabin iar din 1978 şi cu Maica Ioana Bota prima superioară provincială. Din totalul de 66 de surori 5 s-au reîntors în casa Tatălui, iar 13 s-au retras din diferite motive.

Înfiinţarea comunităţii în mod oficial la cel mai înalt for, de către Congregaţia pentru Bisericile Orientale din Roma
Câteva luni înainte de căderea regimului comunist, surorile baziliene au bucuria de a primi vizita superioarei generale Cristofora Malkowski şi a consilierei Gabriela Husulak, care luând act de existenţa şi viaţa surorilor, propun acceptarea comunităţii în Ordin. Astfel avem un al treilea moment de înfiinţare a comunităţii, de această dată în mod oficial la cel mai înalt for, de către Congregaţia pentru Bisericile Orientale din Roma. La data de 19 iulie 1989 s-a emis Decretul de incorporare a comunităţii surorilor baziliene din România cu statut de provincie în cadrul Ordinului Surorilor Sf. Vasile cel Mare(OSBM). Provincia a fost pusă sub patronajul Inimii Neprihănite a Mariei (Decretul de incorporare se poate vedea în muzeul recent deschis în curtea mănăstirii).

În perioada de libertate, când surorile au ieşit la lumină având posibilitatea să îmbrace veşmintele călugăreşti, am continuat opera începută de înaintaşii noştri prin construirea de case pentru surori, lăcaşuri de închinăciune. De asemenea, am dezvoltat diferite forme de apostolat pentru a contribui la refacerea Bisericii greco-catolice.
În perioada de libertate a Bisericii Greco-Catolice am încercat în special să asigurăm o bună formare umană şi teologică a surorilor, pentru ca la rândul lor să poată educa şi îndruma pe alţii. Astfel, cu ajutorul Curiei Generale şi prin bunăvoinţa multor binefăcători, mai multe surori din Provincia noastră au avut posibilitatea să studieze la Roma. Patru surori au absolvit Facultatea de Stiinţe Religioase la Institutul Regina Mundi şi Universitatea Gregoriană din Roma. În vederea formării tinerelor surori, două surori au urmat cursurile pentru Formarea Formatorilor la Univerisatea Salesianum din Roma. Totodată, 4 surori au absolvit Facultatea de Teologie Greco-Catolică din Cluj. Pentru buna desfăşurarea apostolatului şi în vederea specializării, mai multe surori au urmat cursurile Colegiului Postliceal. Alte 3 trei surori au absolvit Colegiul Postliceal Sanitar iar 6 surori au absolvit Colegiul Postliceal Pedagogic.În prezent o soră urmează cursurile Facultăţii de Teologie Greco-Catolică, o altă soră cursurile Conservatorului din Cluj şi o a treia soră cursurile Facultăţii de Pictură Baia Mare.Realizări avem foarte multe, dar cum s-ar fi putut face toate acestea dacă Domnul nu ar fi fost cel care le-a făcut prin noi. Preacurata Fecioara Maria căreia este închinată această Provincie a fost mereu sprijinul şi ajutorul nostru.

Superioara Provincială OSBM,
Maica Marcela – Emilia Runcan