Conferinţa „Academia de pe Gianicolo – o Academie a exilului românesc”

publicat la 30 ianuarie 2008 în Ştiri

img21Scriitorul clujean Adrian Popescu, redactor-şef al revistei Steaua, a prezentat recent o interesantă conferinţă cu titlul "Academia de pe colina Gianicolo – cercetări în arhiva Colegiului Pio Romeno, o academie a exilului românesc".

Expunerea a avut loc miercuri, 23 ianuarie a.c., într-o sală a Institutului de Cercetări Europene din Cluj-Napoca. Au participat studenţi şi intelectuali clujeni, scriitori, cadre universitare, preoţi profesori ai Institutului Teologic greco-catolic "Sfântul Ioan Evanghelistul", Mons. Mihai Todea, Vicar General şi PS Florentin Crihălmeanu, Episcop al Eparhiei de Cluj-Gherla.

În cadrul conferinţei, Scriitorul Adrian Popescu a făcut o prezentare a articolelor păstrate în arhivele Colegiului Pontifical Pio Romeno, Instituţie de învăţământ teologic destinată în exclusivitate teologilor români, situată în apropiere de Vatican, pe colina Gianicolo în Roma. Documentele studiate cu pasiune, uimire şi mare admiraţie, de scriitorul clujean, atestă activitatea intelectualilor români din exilul perioadei comuniste: "In 1944, când a avut loc invazia tancurilor ruseşti şi a comunismului, crema intelectualităţii, preoţii catolici, studenţii din acea vreme s-au refugiat în Occident, în lumea liberă. Aceşti refugiaţi de marcă, scriitori, pictori, istorici, lingvişti, o parte dintre preoţii catolici şi greco-catolici, au încercat să se opună valului anticultural ideologic care invada ţara şi încercării de slavizare a limbii române" – şi-a început Adrian Popescu prezentarea.

"Nicolae Rădescu în ziarul "Românul", în 1952, a apelat la ajutorul românilor din afara hotarelor, pentru apărarea bogăţiei spirituale, culturale, şi naţionale a poporului român, cerându-le ca să opună Academiei nelibere din ţară, o Academie liberă. Proiectul a găsit susţinere la cunoscuţi intelectuali români aflaţi în exil, dar cel mai mult la Octavian Bârlea, cleric greco-catolic, refugiat, plecat din jud. Alba, care locuia la Colegiul "Pio Romeno". Astfel, cu sediul în incinta Colegiului, el înfiinţează "Societatea Academica Româna"- SAR reuşind să strângă la un loc elita intelectualităţii româneşti. Din "Societatea Academica Romana" făceau parte mari români precum Mircea Eliade, Vintila Horea, George Ciorănescu, Părintele Aloisie Tăutu, etc."

Arhiva SAR era îngrijită de italienistul şi secretarul SAR, prof. Mircea Popescu şi conţine scrisori de la Mircea Eliade, Eugen Lozovan de la Vintilă Horea (poet, scriitor, filosof), George Ciorănescu şi alţi membrii ai intelectualităţii româneşti de vârf.

În Europa exista o atmosferă favorabilă stângii – exilul românesc nu avea facilităţi, intelectualii refugiaţi români erau consideraţi simpatizanţi de dreapta. În acest context, Octavian Bârlea a oferit sprijinul moral, spiritual, material şi sediul pentru ca Societatea Academică Română să poată promova cultura română autentică peste hotare. Activitatea Academiei consta mai ales în Congresele anuale unde se dezbăteau diferite teme ale latinităţii, ale libertăţii, ale moştenirii latine şi se desfăşurau la Madrid, în Munchen, în SUA, ş.a.. De asemenea, exista o activitate de cercetări istorice în context european, de studii lingvistice, sociologice, teologice: "Exista o bună organizare – membrii titulari, corespondenţi, membrii de onoare şi chiar aderenţi. Între anii 1944-1989 legătura cu Apusul a fost păstrată în două moduri: prin preoţii greco-catolici şi Ierarhii care au continuat dialogul, dar şi prin câţiva scriitori cum ar fi Monica Lovinescu, V. Ierunca, Eugen Ionescu, E. Cioran – cei care n-au pierdut continuitatea interbelică a perioadei de maximă strălucire. Astfel, în cadrul SAR, la istorie era preşedinte Scarlat Lambrino, la filologie Dumitru Găzdaru, la filosofie-teologie era preşedinte Mircea Eliade şi Alexandru Mircea, Episcop de Palma de Majorca – secretar. La istorie literară era Bazil Munteanu – cu toţii nume prestigioase ale intelectualităţii româneşti."

Academia a avut ecou mai ales prin Revista Scriitorilor Români – revista SAR, unde se publicau conferinţele susţinute în cadrul congreselor. De asemenea, existau şi Acta Filologica (din 1958), Acta Historica (1959), Acta Filosofia et Teologica, etc. – publicaţii care conţineau cercetările pe domenii, care menţineau interesul viu pentru păstrarea fondului românesc autentic.

Astfel, în jurul Instituţiei Pio Romeno unde se afla Mons. Octavian Bârlea, s-a coagulat rezistenţa românească – se făcea "rezistenţă prin cultură în cel mai înalt grad", – formula lui Mircea Eliade.

"Intelectualii de vârf preţuiau academicienii de pe Gianicolo. În 70 a fost un moment mai dificil şi SAR este nevoită să se mute. O perioadă sediul va fi la Foro Traiano în birouri oferite de I.C. Drăgan. În acest timp Octavian Bârlea s-a retras de la conducere, dar din scrisori reiese că rămâne un sfătuitor, până va reveni la conducere transferând totodată sediul SAR la Munchen, unde trece la Domnul în anul 2005."

Conferinţa scriitorului Adrian Popescu scoate în evidenţă importanţa pe care o are Colegiul Pio Romeno – adevărat focar de spiritualitate şi punct de rezistenţă în păstrarea spiritului autentic românesc pe toată durata existenţei sale până în prezent.

Instituţie de învăţământ înfiinţată prin bunăvoinţa Papei Pius al XI-lea pe colina "Giannicolo", una din cele şapte coline ale Romei antice, Colegiul Pio Romeno a fost deschis oficial la 6 mai 1937 şi a funcţionat până în 1950, la doi ani după ce Biserica Greco-Catolică a fost desfiinţată în România. După mai bine de patru decenii, la 25 martie 1993, la cererea episcopilor români, Colegiul Pio Romeno a fost redeschis oficial şi a revenit la menirea sa iniţială, cea de formare a tinerilor preoţi români, greco-catolici.

În expunerea sa, Adrian Popescu descrie acest loc astfel: "Este o biserică în stil românesc, cu săli de lectură, cu o bibliotecă impresionantă cu peste 12.000 de volume, cu tot ceea ce are nevoie un Colegiu la standarde europene, o mândrie pentru orice popor."

În cadrul discuţiilor finale, Pr. Secretar Episcopal Marius Cerghizan, unul dintre teologii care au studiat la Pio Romeno, a arătat rolul pe care şi azi Colegiul Pio Romeno îl are. "Activitatea spirituală şi culturală a colegiului este foarte vie şi în prezent, îndeosebi prin grija rectorilor, prin intermediul arhivei, a bibliotecii, a sălii de lectură, a ambianţei – a coridoarelor cu tablouri de epocă. Există aici o expoziţie fotografică cu toate operele lui Constantin Brâncuşi – sursă de cultură provenind din Societatea Academică Română. De asemenea, se desfăşoară anual activităţi culturale cu ocazia Zilei Naţionale a României, organizate prin colaborarea între Colegiu şi Ambasada Română pe lângă Statul Italian, sau participări la diferitele celebrări liturgice ale Sfântului Părinte. Colegiul şi-a păstrat linia de a forma spiritual, cultural şi astăzi, bursieri ai acestui Colegiu au fost până în prezent trei Episcopi ai Bisericii Greco-Catolice actuale, PS Mihai Frăţilă, fost Rector al Colegiului Pio Romeno, PS Vasile Bizău şi PS Florentin Crihălmeanu. Şi în acest an la Colegiul Pio Romeno se pregătesc 40 de studenţi bursieri."

Un elogiu al activităţii prestigiosului centru de spiritualitate românească a adus în luna mai a anului 2007, Sf. Părinte Papa Benedict al XVI-lea, care şi-a îndreptat cuvântul spre Colegiul Pontifical Pio Romeno din Roma, spunând: "Salut comunitatea Colegiului Pontifical Pio Romeno care celebrează în aceste zile a 70-a aniversare de la înfiinţare. Dragi prieteni, memoria binelui înfăptuit de această importantă instituţie educativă în beneficiul Bisericii catolice în România, să vă fie de încurajare ca să continuaţi cu un reînnoit avânt în angajarea dedicată renaşterii spirituale a Patriei voastre"

V.S.-redactor
Departamentul mass-media

img20

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *