Mănăstirea „Sfânta Macrina” a Ordinului Bazilian – sărbătoarea hramului şi înveşmântare

publicat la 21 iulie 2008 în Ştiri

img57Mănăstirea "Sfânta Macrina" din Cluj-Napoca, a Surorilor Ordinului "Sfântului Vasile cel Mare" (OSBM), şi-a serbat hramul în ziua de duminică, 20 iulie, prima duminică după data de 17 iulie, dată la care calendarul liturgic face pomenirea Sfintei Macrina. În aceeaşi zi de 20 iulie, Biserica sărbătoreşte memoria Sfântului Proroc Ilie, prorocul focului şi al cuvântului divin.

Comunitatea Surorilor Baziliene a avut încă un motiv de sărbătoare, pentru că tânăra Mirela Adriana Fîrte, de origine din zona Maramureşului, a dorit ca în această zi, în faţa comunităţii baziliene, a Superioarei Provinciale, Maica Valentina, a Episcopului Eparhial, şi a întregii Biserici reprezentată de preoţi şi credincioşi laici, să îmbrace veşmântul monahal primind numele de soră, Ştefania.

Sfânta Liturghie Arhierească a fost celebrată în biserica mănăstirii din cart. Gheorgheni, de către Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, pr. Marius Furtună, capelan al mănăstirii şi preoţii concelebranţi: pr. Olivo Bosa, Provincialul Ordinului "Societăţii lui Isus", pr. rector Călin Bot, pr. cancelar Cristian David, pr. Marius Cerghizan, ceremonier şi secretar episcopal, pr. Virgil Florian, pr. Ioan Fîrte, paroh din Maramureş, pr. Călin Moldovan, paroh al parohiei Dej III, sosit împreună cu un grup de pelerini. La eveniment au participat părinţi bazilieni, între care pr. Ioan Albu, secretar al Ordinului "Sfântului Vasile cel Mare", pr. Severian Stupineanu, econom OSBM, pr. Grigore Arieşan şi pr. Vincenţiu Pop. De asemenea, au fost prezenţi părinţi şi fraţi iezuiţi, surori din Congregaţia Maicii Domnului împreună cu Superioara lor, Maica Benedicta, membri ai Ordinului Terţiar Bazilian, reprezentante ale Reuniunii Mariane, credincioşi laici.

În Cuvântul de Învăţătură, PS Florentin a amintit la început câteva aspecte din viaţa Sfintei Macrina, care a trăit în sec. al IV-lea, într-o perioadă de secularizare pentru Biserica creştină

Preasfinţia Sa Florentin a arătat rolul pe care această mare sfântă a Bisericii l-a avut în viaţa fratelui ei, Sfântul Vasile cel Mare şi în viaţa întregii sale familii, astfel încât "au reuşit să dea radicalitate trăirii în credinţă. Sfânta Macrina reuşeşte să-l convingă pe fratele ei Vasile, când acesta se întoarce de la Şcolile din Atena, de vanitatea oratoriei şi a filosofiei pure şi atât de puternică este influienţa ei, încât Sfântul Vasile decide să meargă la origini, să caute originile creştinătăţii în Ţara Sfântă, apoi în Egipt, pe locurile începutului monahismului. Întors de acolo, împreună cu prietenul său Grigorie, hotărăsc să înfiinţeze împreună o comunitate care să trăiască în adevărată asceză, după modelul comunităţii din Faptele Apostolilor".

Vorbind, în continuare, despre sfântul zilei, Prorocul Ilie, PS Florentin face o paralelă între viaţa Omului lui Dumnezeu, Ilie, aşa cum o relatează Scriptura şi drumul prin timp al Bisericii Române-Unite cu Roma, Greco-Catolică.

"După ce focul lui Dumnezeu a coborât asupra jertfei lui Ilie, pentru a doborî astfel, prin credinţă, pe proorocii lui Baal, Prorocul este ameninţat cu moartea de către Regina Izabela, şi se retrage, fuge din faţa morţii, având un moment de deznădejde, în care îşi doreşte moartea. Dumnezeu însă trimite păsările cerului pentru ca să-i aducă hrană şi apoi să-l invite să pornească la drum. Este un drum de 40 de zile, pe care Ilie trebuie să urce din nou şi să pătrundă în întunericul propriei realităţi, pentru ca acolo să fie atins de Cuvântul lui Dumnezeu, care-l întreabă: "Ce faci aici, Ilie?" Ilie este obligat să se prezinte în faţa lui Dumnezeu aşa cum este, să-şi facă un examen de conştiinţă. Dumnezeu îi spune "ieşi din realitatea în care erai, din întuneric – din peşteră, şi stai în faţa lui Dumnezeu aşa cum eşti, cu calităţile şi cu defectele tale". Dumnezeu trece prin faţa lui Ilie şi nu este Dumnezeul pe care L-a cunoscut, cu care s-a obişnuit, nici Dumnezeul focului, nici al cutremurului, nici al furtunii, ci este un alt Dumnezeu, Dumnezeul adierii line de vânt. Ilie este chemat să-L cunoască pe Dumnezeu sub o altă formă în viaţa sa. Trebuie să se desprindă de ceea ce era vechi şi să cunoască acum o nouă faţă a lui Dumnezeu. Numai astfel poate primi o nouă misiune. "Mergi şi întoarce-te prin pustiu şi unge-l apoi drept rege pe cel rânduit".

Drumul pe care Prorocul Ilie îl urmează în viaţa sa, putem spune că este şi drumul Bisericii noastre, Biserica Greco-Catolică dorită de bunul Dumnezeu într-un veac în care populaţiile româneşti erau tulburate, de diferite influenţe. Aici, în zona Transilvaniei, influenţa calvină, protestantă, era puternică. Biserica Greco-Catolică răsare ca şi o dorinţă a poporului de a-şi păstra adevărata credinţă, iar legătura cu Roma este de fapt refacerea legăturii dintru începuturi cu Biserica Romei. Nu este o îndepărtare sau o ruptură ci este tocmai regăsirea adevăratei identităţi latine. Aşa cum pomul se cunoaşte după roade şi Biserica Greco-Catolică se cunoaşte după roadele sale: începând cu Şcolile Blajului, continuând apoi cu toţi cei care au ocazia să studieze în străinătate şi întorcându-se, să deschidă curentul iluminist cu caracter spiritual, social şi cultural – Şcoala Ardeleană, a căror reprezentanţi se află la baza culturii româneşti de astăzi. De asemenea, la 1853, Mitropolia Blajului intră în circuitul universal al Bisericii Catolice şi nu rămâne doar o provincie izolată, ci este recunoscută pe plan internaţional, apare în toate anuarele şi notiţiile care sunt şi astăzi în Arhivele Secrete Vaticane. Astfel, drumul Bisericii la nivel universal este deschis.

Biserica cunoaşte în continuare o perioadă de înflorire, cu mari personalităţi la cârma ei: Mitropolitul Vasile Suciu, Cardinalul de mai târziu Iuliu Hossu, Preasfinţitul Ionel Suciu, etc. Aceste personalităţi, care s-au aflat la cârma Bisericii Greco-Catolice, se bucurau de apreciere naţională şi internaţională, aveau numeroase titluri pontificale. Totodată, pe plan naţional erau membrii corespondenţi ai Academiei Române, erau Senatori de Drept în Parlamentul României şi cuvântul lor a fost simţit în anii 1930, cu ocazia hotărârii Concordatului pentru ţara noastră.

Au urmat momente de glorie ale Bisericii, în care s-a experimentat puterea lui Dumnezeu, dar nu pentru multă vreme, pentru că, aşa cum s-a întâmplat cu Ilie, Dumnezeu a dorit ca Biserica Greco-Catolică să-I cunoască şi o altă faţă, nu numai faţa triumfătoare, glorioasă, a frumoaselor catedrale, academiilor teologice, liceelor seminariale, mănăstirilor de călugări şi călugăriţe, ci a dorit să se cunoască şi faţa lui Hristos răstignit, în suferinţă. Dar şi în încercare putem spune că Biserica Greco-Catolică a fost triumfătoare, pentru că, dincolo de torturile fizice la care clericii şi credincioşii au fost supuşi, au reuşit să transforme închisorile în adevărate capele de rugăciune. Au reuşit să convertească pe mulţi dintre cei care erau rânduiţi să-i păzească, dintre gardieni, dintre paznici şi chiar dintre torţionarii lor.

Acesta a fost rolul Bisericii Greco-Catolice în întuneric, în linişte, în peşteră, să-L cunoască pe Hristos răstignit. Acum Biserica a răsărit din nou la lumină, primind o nouă misiune, într-un nou context. Dar rămâne mereu necesară reîntoarcerea la liniştea adorantă cu Dumnezeu, pentru a ne cunoaşte bine rolul. "Ieşi şi stai!" spune Dumnezeu şi Bisericii noastre, "Ieşi din întuneric şi stai în adoraţie în faţa lui Dumnezeu, pentru a-ţi cunoaşte bine rolul în această lume şi a nu te lăsa pradă la numeroasele influenţe, nu numai pozitive."

Tânăra care a primit în cadrul celebrării liturgice veşmântul călugăresc, a răspuns chemării lui Dumnezeu, pornind pe calea vieţii consacrate, cu un nume nou şi cu o nouă misiune.

Sora Ştefania a primit din mâna Superioarei OSBM, Maica Valentina, vălul călugăresc, simbol al harului Spiritului Sfânt şi şiragul rozariului, ca simbol al rugăciunii prin care să poată fi biruitoare asupra tuturor ispitelor sufleteşti şi trupeşti.

Ea provine dintr-o familie credincioasă, între cei 7 copii ai acestei familii fiind deja un frate hirotonit preot şi o soră călugăriţă OSBM, familie care şi-a urmat credinţa şi în timpul prigoanei comuniste, fără a se teme de persecuţie, care timp de 7 ani şi-a oferit nu numai rugăciunile, dar şi casa lui Hristos, pentru a deveni capelă.

După momentele în care s-a săvârşit ritualul înveşmântării, corul Surorilor Baziliene care a dat şi răspunsurile la Sfânta Liturghie, a cântat celei mai noi membre a comunităţii: "Tu bucură-te suflet blând, e sfânta zi a nunţii, Hristos din ceruri azi ţi-a pus, coroană-n jurul frunţii" – frumoasă prefigurare a măririi la care Dumnezeu cheamă pe fiecare credincios botezat şi în mod special persoanele consacrate, cei care, prin voturile depuse, se îndreaptă spre o viaţă de renunţări şi sacrificii, dar pentru a dobândi gloria şi fericirea cerească împreună cu Hristos, de-a dreapta Tatălui în Împărăţia pregătită celor binecuvântaţi.

Viorica Sabo – redactor mass-media

img56

img55

img54

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *