Pelerinajul tradiţional greco-catolic la Nicula la sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

publicat la 14 august 2008 în Ştiri

img99În ziua 15 august, Biserica de ambele rituri celebrează Adormirea Maicii Domnului, moment urmat de intrarea Preasfintei Fecioare Maria, cu trupul şi cu sufletul, în gloria cerească, unde a fost încoronată de Fiul ei, Isus Hristos, devenind Regina cerului şi a pământului, Regină a întregului neam omenesc

Cu ocazia marelui praznic al Adormirii Maicii Domnului, Eparhia greco-catolică de Cluj-Gherla organizează Pelerinajul Tradiţional la Nicula. Programul va începe joi, 14 august a.c., când Ierarhul de Cluj-Gherla, Florentin Crihălmeanu, va conduce procesiunea de la capela greco-catolică din Gherla (cu plecarea la ora 16.00) până la biserica parohială din Nicula. Împreună cu Episcopul Eparhial, vor merge pe jos în pelerinaj Mons. Mihai Todea, Vicar General, părinţii consilieri eparhiali, preoţi, credincioşi şi persoane consacrate. La sosirea în Nicula va fi celebrată slujba Vecerniei cu un cuvânt de învăţătură.

În ziua marelui Praznic, vineri, 15 august a.c., da la ora 10.00, în curtea bisericii parohiale din Nicula, Preasfinţia Sa Florentin va prezida Sfânta Liturghie Arhierească de sărbătoare, în cadrul căreia va avea loc şi o hirotonire preoţească. Primirea Episcopului va avea loc la ora 9.30. Vor sosi şi alţi preoţi, persoane consacrate şi credincioşi din Cluj-Napoca şi alte localităţi.

Credincioşii greco-catolici din Eparhia de Cluj-Gherla au păstrat, vreme de sute de ani, obiceiul de a petrece Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, în pelerinaj la Nicula. Ei doresc, pe această cale, în primul rând să-I aducă laudă şi preamărire lui Dumnezeu. La fel ca toţi pelerinii ortodocşi, şi cei greco-catolici doresc să-şi aducă grijile, problemele, tot ceea ce îi frământă, pentru a le pune şi pentru a se pune pe ei înşişi, împreună cu familiile şi cunoscuţii lor, în faţa Icoanei Preasfintei Fecioare Maria, icoană care a lăcrimat în urmă cu peste 300 de ani.

Este cunoscut faptul că, în multe locuri binecuvântate, vocea Preasfintei Fecioare Maria se face auzită. Fatima (Portugalia), Lourdes (Franţa), Czestochowa (Polonia), Guadalupe (Brazilia), ş.a., sunt câteva exemple de sanctuare în care prezenţa şi lucrarea specială a Maicii lui Dumnezeu sunt recunoscute şi acceptate de Biserica Catolică.

Există semne cereşti care atestă prezenţa unei lumi nevăzute: lăcrimări miraculoase ale icoanelor, arătări minunate ale Sfintei Fecioare, izvoare tămăduitoare a căror poveste o spun credincioşii unii altora, cu inimile aprinse de speranţa credinţei redeşteptate. Aşa cum, în pasajul evanghelic de la Matei 14, Isus a înmulţit pâinile prin minune, spre a sătura mulţimile înfometate, tot astfel acţionează şi acum în lume pentru a înlătura suferinţa oamenilor, mai ales prin mijlocirea puternică a Maicii Sale Sfinte. "Convertiţi-vă, schimbaţi-vă inimile, credeţi în mântuire!"; "Rugaţi-vă, rugaţi-vă neîncetat!" – sunt mesaje care se aud şi azi în toate aceste locuri speciale, unde raze din cer coboară pe pământ, luminând sufletele.

Ce motiv ar avea zecile de mii de credincioşi pentru a porni spre Nicula, pe un drum lung, obositor, cu trenul, cu autobusul sau pe jos? Ce îi determină să petreacă o noapte şi două zile, uneori mai multe, sub cerul liber în jurul Mănăstirii devenită neîncăpătoare, să aştepte cu răbdare, ore în şir, pentru a le veni rândul, câteva clipe, în faţa sfintei Icoane? Chipul din Icoană şi azi plânge pentru unii, zâmbeşte pentru alţii, binecuvintează, sfinţeşte, sfătuieşte. Chipul din Icoană le răspunde tuturor celor ce o cheamă cu numele de Mamă, celor ce se roagă ei şi îi cântă: "Nu lăsa, Măicuţă, să pierim pe cale, căci noi suntem fiii lacrimilor tale."

Se împlinesc 60 de ani de la ultimul pelerinaj greco-catolic la biserica de zid a Mănăstirii din Nicula, ctitorită între anii 1875-1879, de către Episcopii greco-catolici, unde se află, Icoana făcătoare de minuni a Preasfintei Fecioare Maria.

Se împlinesc 60 de ani de când Ierarhilor şi preoţilor greco-catolici nu li se permite să restaureze biserica, acum în pericol să se dărâme, şi nici să celebreze măcar o Sfântă Liturghie în Sărbătorile Maicii Sfinte, aşa cum era tradiţia sutelor de ani.

img100

img101

Primul lăcaş de închinăciune construit pentru a adăposti Icoana făcătoare de minuni de la Nicula, biserica de lemn, zidită între anii 1700-1712, a fost loc de închinare în mod cu totul particular al credincioşilor greco-catolici şi a altor creştini, de alte confesiuni. Conform statisticilor vremii, în anul 1900, în această localitate se aflau 641 de greco-catolici şi 12 ortodocşi. În anul 1910 erau 825 greco-catolici şi 7 ortodocşi. În anul 1941 erau 897 de greco-catolici şi un singur ortodox. Astfel, se poate spune că tradiţa pelerinajelor la Nicula este o tradiţie greco-catolică, pe care apoi, au continuat-o cei care au primit locaşul de închinăciune de la autorităţile regimului comunist, în urmă cu 60 de ani, la desfiinţarea Bisericii Greco-Catolice. La Nicula a existat, şi există în continuare, o puternică tradiţie greco-catolică.

Există şi astăzi în acest loc biserica de zid, ridicată de către Episcopii greco-catolici Mihail Pavel şi cei ce i-au urmat, între 1875 şi 1879, la care s-a adăugat ulterior, în 1905, faţada cu două turnuri. Aceasta este exclusiv o ctitorie a credincioşilor şi arhiereilor greco-catolici.

Referindu-se la biserica de zid a Mănăstirii Nicula, PS Florentin a specificat: "La acest edificiu este important nu zidul, ci spiritualitatea cu care este încărcat acest loc binecuvântat. Suntem siguri că Preasfânta Fecioară Maria este la fel de prezentă şi în biserica parohială din satul Nicula, şi în orice biserică unde ne rugăm ei. Dar în biserica de zid a Mănăstirii Nicula, au fost hirotoniţi 38 de preoţi, au făcut voturile monahale numeroşi călugări. Prin urmare, a spune astăzi că acel loc este al unei alte confesiuni, ni se pare un neadevăr strigător la cer. De aceea, înălţăm vocea către cer şi ne rugăm să se facă dreptate. Nu dorim să luăm teritoriul sau drepturile nimănui. Ne cerem doar drepturile proprii, care sunt atestate documentar. Există documente însoţite de fotografii. Avem fotografii de la pelerinajul din 1947, când Episcopul Iuliu Hossu a venit până la un punct cu căruţa, urcând dealul Niculii înconjurat de credincioşi, care nu au venit nici cu autobuze, nici cu alte mijloace de transport, ei au venit pe jos, timp de săptămâni şi zile, peste dealurile dimprejurul Niculii. Veneau cu preoţii cu crucea în frunte, aşa cum era tradiţia şi obiceiul românesc.

De aceea şi noi, dorim să continuăm această tradiţie la Nicula. Am cerut să se permită restaurarea bisericii de zid. Biserica de lemn a ars complet în 1974; cea care se află acum, acolo, şi de multe ori este atinsă cu veneraţie, este o altă biserică, adusă dintr-o zonă învecinată (localitatea Ţop).

Am cerut şi autorităţilor guvernamentale şi autorităţilor Bisericii Ortodoxe să putem restaura această biserică, să putem celebra în această biserică măcar un oficiu, o Sfântă Liturghie cu credincioşii noştri în marile sărbători ale Preasfintei Fecioare Maria. Repet: nu vrem să dăm afară pe nimeni, dar ceea ce cerem mi se pare un drept de necontestat în virtutea unei tradiţii. Dacă suntem creştini şi ne respectăm ca şi creştini, dacă predicăm şi proclamăm iubirea creştină, atunci trebuie să o şi împlinim. Am mai spus aceste lucruri şi le repet, pentru a arăta că noi nu am abandonat acest loc de pelerinaj, acest loc tradiţional despre care Cardinalul Iuliu Hossu, de binecuvântată memorie, spunea: "Locul mângâierilor sufleteşti atât de scump inimii mele. (…) Locul la care să veniţi să puneţi rugăciunile voastre în faţa Maicii Milei mult-îndurătoare". La acelaşi loc venim şi noi, chiar dacă nu putem urca la Mănăstire, la locul creat prin tradiţia zecilor şi zecilor de mii de oameni care s-au perindat pe aici înainte de anul 1948 şi după aceea.

Nu doresc să fim exclusivişti. Toţi cei care aduc închinare sinceră Preasfintei Fecioare Maria şi, prin ea, Bunului Dumnezeu, să vină să se închine şi în biserica noastră. Dar dorim aceeaşi deschidere şi din partea fraţilor ortodocşi, şi istoria să rămână istorie adevărată, pentru fiecare dintre noi.

Sanctuarul marian de la Nicula a fost recunoscut de doi Suverani Pontifi, care au emis Documente Pontificale, cu acordarea de indulgenţe plenare celor care "vor cerceta cu evlavie Biserica Sf. Mănăstiri de la Nicula" (Indulgenţă acordată de Papa Pius al XI-lea, în 19 octombrie 1928).

Cea mai mare amploare a pelerinajelor la Nicula a fost în timpul Episcopului greco-catolic Iuliu Hossu, între 1917 şi până în 1948, anul trecerii de către comunişti a Bisericii Române Unite în afara legii. Până la data arestării sale, Episcopul Iuliu Hossu, în fiecare an, de Sfântă Marie Mare, a predicat la Nicula zecilor de mii de credincioşi veniţi de pe întreaga întindere a României.

V.S.- redactor
Episcopia greco-catolică de Cluj-Gherla

img102

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *