PS Florentin despre prima zi de lucrări

publicat la 7 octombrie 2008 în Ştiri

Prima zi a lucrărilor Sinodului Episcopilor, în prezenţa Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea

PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic de Cluj-Gherla,
ne transmite din Vatican noi date despre începutul lucrărilor în plen ale Sinodului Episcopilor:

Prima zi a Sinodului Episcopilor – luni, 6 octombrie 2008:

img73Cea de-a XII-a Adunare Generală Ordinară a Sinodului Episcopilor este poate adunarea cea mai numeroasă, ea reuneşte 253 de părinţi sinodali, dintre care 51 sunt din Africa, 62 din America, 41 din Asia, 90 din Europa, şi 9 din Oceania. Trebuie spus că între cei 253 de părinţi sinodali sunt 8 Patriarhi, 52 de Cardinali, 2 Arhiepiscopi Majori, 79 de Arhiepiscopi şi 130 de Episcopi. Totodată, sunt 10 capi de Biserici Orientale, 30 de preşedinţi de Conferinţe Episcopale, 24 de capi de dicaster din Curia Romană, 185 ordinari, 17 auxiliari. Cel mai în vârstă părinte sinodal are 88 de ani iar cel mai tânăr are 39 de ani, vârsta medie fiind de 63 de ani.

Am început prima zi a Sinodului cu o Adunare Generală – Congregazione Generale: adunarea a început cu imnul Veni Creator Spiritus, apoi Ora a 3-a recitată în limba latină de către cei rânduiţi, în prezenţa Sfântului Părinte. A urmat omilia iar la final s-a rostit rugăciunea Angelus Domini. Trebuie spus de la început că am avut bucuria ca întreaga zi să fim în prezenţa Sfântului Părinte. Suveranul Pontif a participat la toate lucrările Adunării Sinodale, şi în plus, dimineaţa, Sanctitatea Sa a ţinut omilia, pe baza psalmilor de la ora a 3-a, pe care, aşa cum am spus, am celebrat-o împreună. Sfântul Părinte a comentat câteva versete din Psalmul 118, vorbind despre puterea Cuvântului Divin – Cuvântul creator şi puterea cuvântului uman care face istoria realităţii, în timp ce Cuvântul lui Dumnezeu este adevărata realitate.

Omul scrie pagini de istorie despre realitate, dar Cuvântul lui Dumnezeu este această realitate. De aceea, ne-a făcut invitaţia să construim casa pe piatra Cuvântului lui Dumnezeu, pentru că acesta este fundamentul adevăratei realităţi. Cu adevărat realist este acela care construieşte viaţa lui pe baze spirituale. Totul a fost creat de către Cuvânt şi pentru a sluji Cuvântului, deci Cuvântul este fundamentul a toate. De asemenea, Cuvântul este şi un loc de întâlnire între Dumnezeu şi creatură. Slujind lui Dumnezeu, slujim de fapt scopului existenţei noastre. Dumnezeu a precedat existenţa noastră şi a pregătit venirea noastră în lume, pentru că El a creat un univers în care noi am venit, şi acest univers trebuie să fie locul în care noi să ne întâlnim cu Hristos.

Au fost multe idei interesante referitoare la Cuvântul lui Dumnezeu şi la modul de a ne întâlni cu acest Cuvânt, de a face să fie al nostru acest Cuvânt. Aşa cum în Sfintele Taine, prin Botez, prin Euharistie, Domnul ni se oferă nouă şi spune: "Eu sunt al tău", la fel şi noi trebuie să ne oferim, la rândul nostru, viaţa noastră, să putem să ne desprindem de toate ataşamentele umane ale lumii şi să spunem: "Eu sunt al tău". Fără această dăruire reciprocă nu se ajunge la comuniune, la comuniunea în intimitatea Cuvântului. Invitaţia este să intrăm în comuniune cu Cuvântul, să ieşim din limitele noastre şi să ne ridicăm la nivelul universal al Cuvântului, pentru a fi mereu în prezenţa Cuvântului dătător de viaţă.

După omilia Sfântului Părinte s-a încheiat rugăciunea, şi a urmat salutul preşedintelui delegat şi apoi discursul Secretarului General, Arhiepiscopul Nikola Eterovic, care a deschis lucrările de pregătire a Sinodului. A urmat relaţia dinainte de discuţie, făcută de către Cardinalul Marc Ouellet, Arhiepiscop de Quebec (Canada). Atât relaţia secretarului cât şi prezentarea dinainte de discuţie au fost citite în limba latină, pentru că limba latină este limba oficială a Sinodului. S-au făcut, simultan, traduceri în 5 limbi.

La nivelul practicităţii, pe lângă căştile de traducere pe care fiecare sinodal le are la fotoliul în care stă, există şi un aparat electronic prin care se face prezenţa. În momentul în care suntem anunţaţi, fiecare părinte sinodal apasă un buton şi practic în 3 minute apare pe ecran prezenţa, arătându-se clar scaunele cu absenţii şi scaunele cu prezenţii. De asemenea, acest aparat electronic va fi folosit şi pentru votare, deci totul va merge foarte rapid pentru că datele sunt centralizate electronic şi apoi se face afişajul imediat. În pauzele şedinţelor sinodale, sunt puse la dispoziţia sinodalilor nu doar gustări şi băuturi nealcoolice, ci există şi un serviciu internet cu cinci posturi şi, de asemenea, un serviciu de presă, o librărie, un serviciu informativ – fiecare dintre noi are o poştă unde poate primi pe nume propriu buletinele informative ale Sinodului şi alte documente.

De asemenea, s-au constituit cercurile minore – cercuri de discuţie formate din persoane care vorbesc aceeaşi limbă. În aceste cercuri minore se dă posibilitatea unui număr larg de persoane să ia cuvântul, pentru ca să poată discuta în detaliu problemele din documentul de bază. De asemenea, s-a atras atenţia asupra secretului discuţiilor sinodale: tot ceea ce se spune, odată promulgat, intră în cadrul arhivei Sinodului şi intră sub secret. Deci numai documentul final va mai putea fi făcut public, discuţiile rămân ca patrimoniu al Sinodului.

Lucrările de dimineaţă au durat de la ora 9 până la ora 12.30. Lucrările de după masă au reînceput la ora 16.30 până la ora 19, şi au debutat tot cu o rugăciune de invocare a Spiritului Sfânt făcută de Papa Benedict al XVI-lea şi apoi a urmat raportul celor 5 continente – din partea fiecărui continent a vorbit câte o persoană. Au fost Episcopi din Nigeria – pentru Africa, din India – pentru Asia, Cardinalul Andres Rodriguez din Honduras – pentru America, Cardinalul Josip Bozanic, din Croaţia – pentru Europa. S-au spus multe idei interesante, între care Cardinalul Bozanic spunea că, de fapt, creştinismul din Europa este cheia de legătură a istoriei continentului european şi există o legătură indisolubilă între Biblie şi Europa, ea practic uneşte Nordul cu Sudul şi Orientul cu Occidentul. Actualmente, Europa trece printr-o criză de identitate şi pericolul este că atunci când omul nu ascultă ceea ce spune Dumnezeu, începe să vorbească el în locul lui Dumnezeu, spunând ceea ce-i place.

Pentru Oceania a vorbit Episcopul Ernest Putney din Australia, care a arătat, printre altele, dificultatea pe care o întâmpină: sunt peste 13.000 de limbi în Oceania, ceea ce face dificil de tradus în toate limbile Sfânta Scriptură; este o zonă foarte secularizată şi o cultură secularizantă şi de aceea au nevoie de multă rugăciune. Ceea ce este frumos în această relaţie dintre cele cinci continente e faptul că, din nou, se pune în evidenţă catolicitatea Bisericii: să poţi să ştii temperatura creştinismului şi a Cuvântului lui Dumnezeu în cele cinci colţuri ale lumii este un lucru extraordinar şi pe care îl savurăm în continuare. Când stăm la masă cu ceilalţi avem ocazia să aflăm ce se întâmplă în Hong-Kong, ce se întâmplă în Laos, ce se întâmplă în Vietnam, ce se întâmplă în Coreea de Sud… Sunt haruri pe care le primim în virtutea acestei catolicităţi a Bisericii din care facem parte.

A urmat un timp de intervenţii libere, după care, în mod cu totul surprinzător, a fost invitat din partea delegaţilor fraterni marele Şef-Rabin din Haifa, Israel, Shear Yashuv Cohen. Este un lucru cu totul inedit, pentru că este întâia oară când un şef-rabin poate să se adreseze unei Adunări Sinodale Catolice. Este unul dintre cei trei invitaţi speciali ai Papei Benedict al XVI-lea. El ne-a prezentat o alocuţiune despre modul în care poporul evreu citeşte şi interpretează Sfânta Scriptură. A spus multe lucruri interesante, a arătat cât de mult este ataşat poporul evreu de Sfânta Scriptură şi respectul, fidelitatea faţă de Sfânta Scriptură, care este şi trăită în viaţa evreului practicant.

După aceea a intervenit Cardinalul Albert Vanhoye din Franţa, care a explicat modalitatea în care creştinii fac referinţă la Sfintele Scripturi ebraice, prezentând şi documentul elaborat de către Comisia Pontificală Biblică în 2001, "Poporul ebraic şi Scripturile sale în Biblia creştină". A fost o alocuţiune deosebit de interesantă care a răspuns unor întrebări concrete: "care este locul Vechiului Testament în Biblie?", "care este modalitatea în care poporul evreu este prezentat în Biblie?" Documentul este foarte important şi fundamental pentru creştini, mai ales pentru a clarifica raporturile dintre creştini şi evrei. Reiau câteva idei: este clar pentru noi, creştinii, că fără Sfintele Scripturi ale poporului evreu Biblia creştină n-ar fi completă, dar trebuie spus că există trei nivele: este nivelul de continuitate cu Vechiul Testament, momentul de împlinire a Vechiului Testament şi momentul de depăşire a Vechiului Testament prin Noul Testament. Toate aceste afirmaţii au fost argumentate cu citate biblice atât din Vechiul Testament cât şi din Noul Testament, arătând cum, de exemplu, Templul lui Solomon este locul gloriei lui Dumnezeu dar apoi este distrus, după exil Templul fiind reconstruit într-un loc diferit. Citând din Profetul Ageu, a arătat că noul Templu nu mai are strălucirea celui care a fost odată Templul lui Solomon.

Se trece în continuare la Noul Testament, redând acel citat în care Isus spune: "Distrugeţi Templul acesta şi Eu îl voi reconstrui în trei zile". Templul perfect al lui Dumnezeu este Isus Hristos, Fiul Său, în care a locuit întreaga glorie a lui Dumnezeu. Iată cum Vechiul Testament este continuat prin Noul Testament, dus la împlinire şi depăşit prin Hristos, care deschide porţile vieţii pentru întreaga omenire. Astfel, creştinul descoperă în Scripturi un surplus de sens care a fost ascuns, o plinătate a sensului Vechiului Testament, care se poate descoperi numai citind Noul Testament. În Vechiul Testament atenţia este pusă pe lege, în Noul Testament atenţia este mai mult pe profetism. Chiar dacă cele două sunt inseparabile, sigur, pentru noi, astăzi, Noul Testament este cel care se actualizează, putem spune, plecând de la rădăcinile Vechiului Testament.

De fapt, evreii nu au o şcoală unică de gândire. Încă din vremea lui Isus se relevă fariseii, saducheii şi esenienii, care aveau doctrine diferite şi uneori chiar conflictuale unii faţă de alţii. De asemenea, referitor la expresiile dure folosite în Noul Testament faţă de evrei, a spus că se găsesc şi în Vechiul Testament expresii dure: atunci când poporul evreu, poporul ales, nu face ceea ce ar fi trebuit să facă, Dumnezeu nu ezită să-l pedepsească şi să spună unor lucruri pe nume. Aceasta nu înseamnă că sunt texte care ar trebui scoase, este vorba despre adevăruri care sunt prezentate într-un anumit moment istoric. În rezumat, această intervenţie a fost cu totul deosebită, aş spune magistrală, de tip scolastic, care a punctat nişte aspecte esenţiale în relaţia dintre creştini şi evrei.

Acesta este rezumatul primei zile a lucrărilor Sinodului, în care ne-am bucurat întreaga zi de prezenţa Sfântului Părinte, am avut multe întâlniri cu Episcopi din toate colţurile lumii, multe momente de revedere, şi o atmosferă de lucru cordială, frăţească, aşa cum se cuvine unor fraţi întru sfântă slujire care doresc ca împreună să reflecte asupra binelui Bisericii.

+ Florentin Crihălmeanu
Episcop Eparhial de Cluj-Gherla

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *