Sfânta Liturghie de canonizare a 4 sfinţi, în Piaţa San Pietro

publicat la 12 octombrie 2008 în Ştiri

În încheierea celei de-a X-a Congregaţii Generale, din dimineaţa zilei de 11 octombrie 2008, au vorbit delegaţii fraterni şi câţiva dintre cei care asistă la Sinod, chiar dacă nu sunt membrii sinodali. Între ultimii care au expus, a fost reprezentantul Bisericii Ortodoxe din Grecia, pr. Ignatios Sotiriadis, care a avut un cuvânt profund, interesant, spiritual, chiar foarte deschis şi ecumenic, spunând că vorbeşte în numele Bisericii din Grecia, fiica maicii Bisericilor, Constantinopolul. În discurs, s-a referit la marea actualitate a temei care a fost aleasă, a vorbit despre Cuvântul lui Dumnezeu într-o lume care trăieşte în întuneric profund uneori, şi care are multe probleme, de aceea este nevoie de convertire şi de schimbarea inimilor noastre, ca să putem cultiva iubirea pentru tot ceea ce înseamnă creatură, împăcarea şi dispoziţia la căinţa de păcate.

Societatea noastră, de multe ori bolnavă cere o mărturie comună a Bisericilor. De asemenea, speranţa exprimată este ca cel dintâi Episcop în demnitate, Episcopul Romei, să poată conduce sub harul Spiritului Sfânt pe toţi Episcopii din lume şi umanitatea către Hristos, Răscumpărătorul. S-a mai referit la nostalgia acelei Biserici nedespărţite care era Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică şi a încheiat cu frumoasa întrebare pe care o pune Petru, ca şi răspuns la întrebarea lui Isus: "şi voi veţi pleca?", iar Petru răspunde "La cine ne vom duce? Tu ai cuvintele vieţii veşnice". A fost un discurs aplaudat de întreaga aulă sinodală.

După aceea a urmat discursul fratelui Alois de la Comunitatea Ecumenică Taize, din Franţa, care a vorbit despre cât de importantă este pentru tineri transmiterea credinţei, despre faptul că există o mare sete de credinţă din partea tinerilor, şi că Dumnezeu locuieşte în sufletele lor chiar şi când ei se află în păcat, departe de Dumnezeu. Apoi a exprimat dorinţa fratelui Roger, fondatorul acestei comunităţi, de a crea o mişcare care să antreneze tinerii spre un nou mod de rugăciune, la o întâlnire personală cu Dumnezeu. Ei au încercat să facă foarte primitor locul lor de rugăciune şi cu texte biblice scurte, dar accesibile, să-i ajute pe tineri să intre în Misterul Cuvântului lui Dumnezeu. Să stea în linişte 8-10 minute după lectură, să cânte o frază foarte simplă din Evanghelie, pe care să o poată relua în timpul zilei.

I-au învăţat pe tineri să-şi deschidă sufletele. Ei sunt gata să asculte pe cei care doresc să le vorbească. De asemenea, li s-a oferit tinerilor posibilitatea să-şi manifeste ataşamentul faţă de Hristos. A dat un exemplu concret: s-a pus o cruce mare pe pământ iar tinerii au venit şi au aşezat capul pe cruce, alţii s-au întins pe pământ alături de cruce, arătându-şi astfel comuniunea cu semnul crucii şi cu Jertfa lui Hristos, exprimându-şi dorinţa de a începe o viaţă nouă. În final, fratele Alois s-a referit la dorinţa de a asculta împreună cu alte confesiuni Cuvântul lui Dumnezeu, de a realiza o comunitate ecumenică şi o convertire spre un ecumenism spiritual. Şi această conferinţă a fost îndelung aplaudată de către toţi membrii aulei sinodale.

Ziua Domnului, duminică, 12 octombrie: după programul de dimineaţă pe care l-am săvârşit la Institutul Maria Santissima Bambina, unde suntem cazaţi câţiva dintre membrii sinodali, după micul dejun şi un timp scurt de studiu, în jurul orei 9.30, am pornit spre Piaţa San Pietro, unde deja se auzeau cântece. Era foarte multă lume, mulţi pelerini şi citeau din scrierile celor care urmau să fie declaraţi sfinţi ai Bisericii. Ne-am apropiat de locurile care ne-au fost indicate şi am asistat la Sfânta Liturghie de canonizare a sfinţilor Gaetano Errico, din Napoli, Maria Bernarda Butler din Elveţia, Alfonsa a Imaculatei Concepţiuni din India şi Narcisa Martillo Moran din Ecuador. A fost un moment cu totul deosebit chiar dacă noi nu am concelebrat. Potrivit indicaţiilor pe care le-am primit, au concelebrat doar câţiva Cardinali şi circa 40 de preoţi şi Episcopi şi Arhiepiscopi din ţările din care proveneau aceşti sfinţi.

Ceilalţi membrii ai Sinodului Episcopilor am asistat la această impresionantă ceremonie, care ne-a ajutat să trăim nota de catolicitate a Bisericii noastre, care depăşeşte hotare de naţiune, de rasă şi adună împreună sute de mii de oameni, în rugăciune în faţa lui Dumnezeu. Era emoţionant să îi asculţi aceşti oameni care de fiecare dată când era pomenit numele Sfântului pentru care veniseră ovaţionau, ridicau steaguri, agitau diferite pancarte cu chipul acestor sfinţi. Cei patru sfinţi străjuiau, alături de colonadele de pe faţada Bazilicii San Pietro, mamă a Bisericilor, în aşa fel încât să poată să fie văzuţi şi de întregul popor.

Ceremonialul liturgic a început cu declararea acestor sfinţi; după ce s-au pomenit mai întâi numele lor, s-au adus câteva relicve de-ale lor care au fost puse în apropierea altarului şi apoi a început ritul canonizării. A luat cuvântul Mons. Angelo Amato, Arhiepiscopul titular de Sila, care a vorbit despre cei patru sfinţi, apoi prefectul Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor a pregătit o scurtă biografie a lor. În continuare, întreaga adunare s-a rugat Litania tuturor sfinţilor şi, în încheiere, Sfântul Părinte a făcut o rugăciune şi apoi a urmat formula de canonizare pe care a pronunţat-o în mod solemn Sfântul Părinte şi poporul a răspuns: Amen, Aleluia.

Ritul s-a încheiat tot prin cuvântul prefectului Congregaţiei pentru Cauzele Sfinţilor, Mons. Angelo Amato, care a cerut să fie redactată din partea Sfântului Părinte scrisoarea apostolică de canonizare pentru cei patru sfinţi, după cum prevede, de fapt, ritualul. Apoi a continuat Sfânta Jertfă Liturgică, în cadrul căreia un moment foarte frumos a fost cel al lecturilor, care s-au făcut în limba spaniolă – erau foarte mulţi vorbitori de limbă spaniolă, având în vedere că Maica Maria Bernarda Butler a activat în America de Sud şi Sfânta Narcisa era tot dintr-o ţară de limbă spaniolă. Sigur că se cuvenea să fie o primă lectură în limba spaniolă, iar apoi a urmat o altă lectură în limba engleză pentru vorbitorii de engleză respectiv pentru cei proveniţi din India. În continuare, un detaliu foarte interesant, Evanghelia a fost proclamată atât în latină, cât şi în limba greacă, în semn de comuniune cu Bisericile de rit oriental şi pentru a arăta o deschidere ecumenică deosebită.

După citirea Evangheliei, a urmat omilia pe care Sfântul Părinte, de asemenea, a ţinut-o în mai multe limbi: în funcţie de sfântul despre care vorbea, utiliza şi limba corespunzătoare, respectiv a început în italiană, apoi a continuat în spaniolă, în germană, engleză şi sigur că a încheiat în limba italiană, făcând o reflexie atât asupra Evangheliei cât şi asupra acestor sfinţi. Amintesc doar o idee: în ritul latin s-a citit pericopa cu invitaţii la cină. La un moment dat, stăpânul casei, în clipa în care ajunge la cină, vede că unul dintre participanţii la nuntă nu avea haina de nuntă şi l-a întrebat de ce nu o are. Sfântul Părinte spunea foarte frumos că Mântuitorul a venit pentru noi toţi, ca să ne îmbrace pe toţi în această haină de nuntă, deci, din partea Lui, putem spune că noi toţi am fost aleşi. Trebuie doar ca noi să ne facem vrednici de această alegere, noi suntem cei care refuzăm uneori tocmai alegerea pe care El o face şi dorinţa Lui de a ne vedea că participăm împreună cu El la masa nunţii veşnice.

Apoi a continuat ritul liturgic în limba latină, cu momente emoţionante, corul gregorian al copiilor împreună cu alte coruri din India, coruri de persoane consacrate, se alternau foarte frumos şi totul a decurs cu multă maiestuozitate, cu multă veneraţie faţă de cele sfinte. La timpul potrivit, Sfântul Părinte a coborât de la masa altarului pentru a oferi cuminecarea credincioşilor care au fost desemnaţi şi apoi slujba s-a încheiat cu binecuvântarea pontificală. Imediat, Sfântul Părinte a continuat cu Angelus, rugăciunea Îngerul Domnului, care se face la ora 12. Aici a amintit şi despre lucrările sinodale, pentru toţi cei care ne aflăm la Roma, pentru acest moment de reflexie al Bisericii. Apoi a rostit saluturi în limba engleză, în germană, spaniolă, franceză, poloneză şi italiană, pentru grupurile respective care se aflau în mulţime, şi în final a amintit şi a invitat la rugăciune pentru violenţele care există încă în Congo, în Irak, în India.

Bineînţeles, a cerut rugăciuni şi pentru lucrările Sinodului, care iată vor intra în a II-a săptămână sinodală, deja reflexiile îşi urmează cursurile lor, peste câteva zile se vor încheia Congregaţiile Generale, deci toate ideile expuse. Cum zilnic iau cuvântul circa 50-60 de persoane, uneori chiar mai mult, după o săptămână s-au adunat foarte multe idei care vor necesita un timp de sinteză şi vor fi apoi adunate într-un document, documentul de după dezbatere. A existat un document înainte de dezbatere, pe baza căruia noi am discutat, va urma un document după dezbatere şi apoi în cercurile minore va fi dezbătut punct cu punct acest document şi în final se va vota, număr de număr şi frază de frază, fiecare paragraf, număr din acest document în aşa fel încât să poată fi introduse cât mai multe dintre ideile Episcopilor aici prezenţi.

Deci într-o primă parte a săptămânii viitoare vor continua Congregaţii Generale, iar o a doua parte va fi pe cercuri minore, cercuri restrânse de discuţii care vor da tuturor persoanelor posibilitatea de a vorbi în cadrul sinodal. Am oferit rugăciunile pe care le-am făcut în aceste zile pentru cei de acasă, pentru toţi cei dragi, pentru toţi preoţii, persoanele consacrate, şi laicii din Biserica noastră, tineri, familii, pentru ca bunul Dumnezeu să reverse din harurile pe care noi le-am primit aici, în prezenţa Sfântului Părinte şi a celor peste 250 de episcopi prezenţi, să reverse şi asupra celor de acasă haruri, să ne dea puterea de a aplica ceea ce învăţăm şi citim şi studiem în aceste zile. Dumnezeu să primească şi Măicuţa Sfântă să ne ocrotească. Amin.

+ Florentin Crihălmeanu
Episcop de Cluj-Gherla

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *