File din jurnalul Sinodului Episcopilor Bisericii Catolice – joi, 16 octombrie 2008

publicat la 17 octombrie 2008 în Ştiri

Suntem în ziua de joi, 16 octombrie 2008, zi dedicată în întregime cercurilor minore, discuţiei pe grupuri mici. După cum aminteam într-o altă relatare, fac parte din grupul numit Gallicus A, grupul de limbă franceză. Am început cu o rugăciune făcută de moderator, Cardinalul Jean-Louis Tauran din Franţa, şi după rugăciune s-a făcut o scurtă lectio divina, pe textul Prologului de la Ioan (capitolul 1, versetele 1-13).

Au participat circa 23 de persoane în cercul nostru; la începutul discuţiilor s-a definit întâi modul de lucru, relatorul ne-a explicat ceea ce i s-a spus din partea Secretariatului General. Există 19 întrebări pe care trebuie să le abordăm şi pentru fiecare dintre ele va trebui formulată o singură propoziţie, care va fi notată şi apoi va fi citită în plenul de mâine. Deci trebuie să răspundem la cele 19 întrebări după discuţiile din cercurile minore. Răspunsurile trebuie să aibă şi un aspect concret, nu numai un aspect speculativ, dar şi un aspect pastoral, care să răspundă unor cerinţe ale documentului.

Sigur că am avut ocazia să intervin de câteva ori, mai cu seamă am intervenit atunci când s-a pus problema cum să educăm poporul la diferite nivele pentru a asculta Cuvântul. Am spus că poporul nu va fi atât de mult impresionat dacă i se vorbeşte despre teologie, ci este important să ajutăm poporul să aibă un contact direct şi personal cu Dumnezeu, să îl înţeleagă pe Dumnezeul care se descoperă în Istoria Mântuirii, dar şi în istoria propriei naţiuni şi în istoria propriei vieţi: să înţeleg cum acest Cuvânt al lui Dumnezeu se întrupează în viaţa mea. Cu alte cuvinte, să recunosc prezenţa lui Dumnezeu în viaţa mea, sau să învăţ să citesc semnele lui Dumnezeu în tot ceea ce El îmi oferă, chiar dacă este o predică, sau o mărturisire în confesional sau o cateheză, o reculegere sau un dialog cu directorul spiritual. Toate acestea sunt momente în care Dumnezeu mă poate atinge, îmi poate atinge sufletul şi dacă înţeleg că, de fapt, răspunsurile la multe întrebări ale mele le găsesc în Sfânta Scriptură, sigur că voi fi atras să o citesc. Dacă însă se intervine cu alte mijloace, riscăm să îndepărtăm oamenii de la Sfânta Scriptură.

Au fost şi alte opinii pentru a ajuta credincioşii să ajungă la un contact direct cu Biblia: să se utilizeze mijloacele mass-media, mijloacele artei etc. Sigur, există mai multe soluţii, dar important consider că este ca să se atingă sufletul, viaţa credinciosului şi cu siguranţă el va dori să caute, şi atunci este important să i se arate Biblia, Sfânta Scriptură ca şi Cuvânt al lui Dumnezeu.

În continuare s-a vorbit despre diferitele forme de lectio divina: cum să se formeze poporul la lectio divina, cum se poate forma poporul tocmai plecând de la anumite persoane educate – cateheţii, care sunt pregătiţi special pentru aceasta, şi cât de mult contează exemplul laicilor şi al tinerilor oameni de rugăciune pentru ceilalţi tineri din jurul lor. S-a vorbit din nou despre formarea permanentă a preoţilor, au fost şi alte aspecte, tehnicile omiletice, care ţin până la un loc de domeniul teologiei, dar de la un punct ţin de carisma personală şi de caracterul fiecărei persoane.

Grupul a urmat programul prestabilit, cu pauza de la ora 10.30 până la 11 şi apoi lucrările s-au întrerupt la ora 12.30 şi au fost reluate la ora 16. La ora 17 a trebuit să încheiem, pentru că urma să se proiecteze un film despre Servul lui Dumnezeu Ioan-Paul al II-lea.

Proiecţie de film despre Servul lui Dumnezeu Ioan-Paul al II-lea:

Ne-am îndreptat cu toţii spre Aula audienţelor pontificale, Paul al VI-lea, unde am avut locuri rezervate, în faţă, pentru a urmări această peliculă de film. Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea a venit ca de obicei, foarte punctual, cu câteva minute înainte de începerea filmului (ora 17.30). Aula a fost arhiplină, erau o mulţime de oameni în Aula Paul al VI-lea: pe lângă somităţi, Cardinali, Episcopi, preoţi, fraţi şi surori din diferite ordine călugăreşti, au fost mulţi tineri, mulţi laici şi reprezentanţi ai ambasadelor. A fost prezent şi dl. Lech Walesa, cel care în vremea "Solidarnosc"-ului era liderul muncitorilor care au început mişcarea de schimbare a regimului din Polonia.

Filmul, aflat la prima vizionare, era în acelaşi timp un documentar şi o dramă – are şi o parte documentară cu multe bucăţi de film din viaţa reală a Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea, dar sigur are şi partea de interpretare artistică, are şi părţi de relatare, pentru că întregul film redă viaţa Sfântului Părinte mărturisită de către Cardinalul de Cracovia, Cardinalul Stanislaw Dziwisz, secretarul Sfântului Părinte pentru mai bine de 39 de ani. A fost un film bine jucat, cu multe scene puternice, din care nu putea lipsi scena întronizării Sfântului Părinte şi prezentării în faţa poporului, pentru că în această zi de 16 octombrie aniversăm momentul în care a fost ales ca Papă şi prezentat poporului.

Filmul a fost foarte frumos, cu scene impresionante, am revăzut şi momentul acelui emoţionant prim discurs al proaspătului ales Papa Ioan Paul al II-lea în Piaţa San Pietro. De asemenea, am revăzut şi imagini din vizitele în diferite ţări ale lumii, dar şi atentatul asupra Papei şi un lucru pe care nu îl ştiam, secvenţe dintr-un alt atentat care a avut loc asupra Papei, despre care nu s-a spus aproape nimic, când din mulţime, o persoană cu un cuţit a sărit şi a reuşit să-l atingă, rănindu-l uşor pe Sfântul Părinte. Nu a fost o rană foarte profundă, agresorul fiind imediat imobilizat şi izolat, şi practic mai târziu s-a aflat că fusese o rană, văzându-se sângele rămas pe hainele Sfântului Părinte, care şi-a continuat acţiunea.

Au mai fost multe momente deosebite; de exemplu, un cuplu tânăr a venit în Vatican să-l salute pe Sfântul Părinte şi la un moment dat, tânăra a început să facă o criză, şi s-a dovedit că era posedată de diavol. Sfântul Părinte a luat cartea de exorcisme şi a citit rugăciunile de exorcizare, dar starea femeii nu s-a îmbunătăţit. Sfântul Părinte a încheiat, i-a dat binecuvântarea, şi după aceea, întorcându-se, i-a spus atât: "Mâine voi celebra Sfânta Liturghie pentru tine". În clipa în care i-a spus aceasta, criza a încetat, femeia s-a liniştit din acele spasme şi şi-a revenit complet.

De asemenea au fost bine marcate momentele suferinţei, ultimii ani din viaţa Sfântului Părinte, şi multe alte momente emoţionante, mai ales pentru noi, cei care l-am cunoscut îndeaproape pe Papa Ioan Paul al II-lea. Filmul a durat două ore, au fost multe secvenţe de interviu cu Cardinalul Dziwisz şi pe fondul acestor întâlniri puteam vedea imagini cu Sfântul Părinte. Comentariile din diferite momente erau făcute de celebrul actor american Michael York. La încheierea filmului şi în timpul filmului, de mai multe ori, s-a aplaudat, mai ales când a apărut Cardinalul Ratzinger în momentul în care Papa Ioan Paul al II-lea i-a dat crucea spre sărutare, în timpul Săptămânii Sfinte.

După ce s-a încheiat filmul, Papa Benedict al XVI-lea a ţinut o scurtă alocuţiune, din care redau câteva cuvinte: "Apariţia acestui film ne face să mergem în urmă cu 30 de ani, la o scenă care ne-a rămas tuturor adânc în memoria inimii”, şi uitându-se la ceas, a spus: ”cam la ora aceasta noul Papă, Ioan Paul al II-lea, spunea, ’dacă voi greşi, să mă corectaţi’". Era momentul în care Karol Woytila, Arhiepiscopul de Cracovia, a fost ales Pontif Roman, împotriva tuturor pronosticurilor, presupunerilor făcute mai înainte. El a urmat Pontifului Ioan Paul I care a fost în Tronul Sfântului Petru numai 33 de zile. Papa Benedict al XVI-lea a continuat: "Pontificatul său este încadrat între două expresii. Prima este ‘Deschideţi porţile lui Hristos şi să nu vă fie frică, nu vă temeţi!’ Iar a doua este ‘Lăsaţi-mă să mă duc la Domnul’. Prima expresie a spus-o în momentul întronizării şi prezentării sale către popor, iar a doua este una dintre ultimele fraze, pe care a spus-o pe patul morţii. Dacă la prima frază rostită erau atâtea mii de oameni care au aclamat, la ultima frază au fost foarte puţini, doar cei mai apropiaţi, între care şi Cardinalul Arhiepiscop Stanislaw Dziwisz", şi la aceste cuvinte, sigur că toţi au lăcrimat.

Papa Benedict al XVI-lea a continuat vorbind despre cartea "O viaţă cu Karol" – o scriere din partea unei persoane care a fost alături de Sfântul Părinte şi a avut ocazia să împărtăşească cu el bucurii, momente de spiritualitate, momente de tărie în apostolat, momente de umană simplitate, de curaj şi dârzenie şi momente de suferinţă şi de luptă la nivel fizic.

"Acest film, deosebit de emoţionant – a spus Sfântul Părinte – se va adăuga acelor alte multe mărturii şi va constitui un document, împreună cu celelalte acţiuni care există şi care ne dezvăluie ceva din sufletul şi pasiunea evanghelică a Servului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea. Prin acest film noi am revăzut viaţa sa, care ne ajută să cunoaştem mai bine şi patria sa, Polonia, dar şi episoade necunoscute, toate însă relatate cu multă afecţiune, sensibilitate, de cel care a trăit aceste momente alături de Papa Ioan Paul al II-lea. De aceea – a spus Papa Benedict al XVI-lea – mulţumirea mea se îndreaptă către iubitul Cardinal Stanislaw Dziwisz, şi sunt sigur – a mai spus Pontiful Roman – că Ioan Paul al II-lea, din ceruri, în acest moment este aici, cu noi".

La aceste cuvinte poporul a izbucnit în aplauze, şi a întrerupt pentru un moment discursul Sfântului Părinte, care a încheiat apoi mulţumind colaboratorilor, realizatorilor, salutând Cardinalii prezenţi, Episcopii, călugării, călugăriţele, laicii, şi, reluând cuvintele Servului lui Dumnezeu Ioan Paul al II-lea, a spus: "ne-am adunat aici la invitaţia lui, de aceea să nu ne temem, să ţinem mereu minte această invitaţie a lui, să oferim cu curaj mărturia noastră lui Hristos. Tuturor vă împărtăşesc acum binecuvântarea mea apostolică." Şi a dat binecuvântarea apostolică întregului popor.

Au fost momente cu adevărat emoţionante, am retrăit multe dintre scenele pe care le văzusem şi cu alte ocazii, în alte filme, am revăzut figura deja emblematică a Sfântului Părinte Papa Ioan Paul al II-lea, cu care am avut ocazia să mă întâlnesc personal de atâtea ori, fiind, desigur, şi cel de la care am primit harul episcopatului. Seara s-a încheiat cu o recepţie oferită de Patriarhul Grigorie al III-lea Laham, cu ocazia Adunării Sinodale, în onoarea tuturor membrilor din Bisericile Orientale participanţi la acest Sinod. La această recepţie a participat şi Cardinalul Leonardo Sandri, Prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, şi alături de Patriarhul Laham au mai fost prezenţi Patriarhul maroniţilor, Patriarhul copţilor, Arhiepiscopi, Mitropoliţi şi Exarhi din Bisericile Orientale.

A fost un moment de comuniune fraternă, un moment de împărtăşire, putem spune şi un moment de relaxare, după o zi atât de plină cu atâtea emoţii înălţătoare. Nu ne rămâne decât să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru toate darurile pe care zilnic le obţinem aici şi în mod particular astăzi, pentru acest mare dar de a-l fi văzut pe marele nostru mărturisitor şi personalitate a mileniului trecut, Ioan Paul al II-lea, un mare binefăcător al Bisericii noastre şi al poporului nostru. Mulţumim pentru toate Domnului şi Lui îi aducem laudă, cinste şi închinare totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

+ Florentin Crihălmeanu
Episcop de Cluj-Gherla

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *