Vatican – Sinodul Episcopilor – vizită la Congregaţia pentru Bisericile Orientale

publicat la 23 octombrie 2008 în Ştiri

Ziua de luni, 20 octombrie 2008, a fost o zi fără întâlniri în plenul Sinodului, de aceea, la ora 9, toţi reprezentanţii Bisericilor Orientale am fost invitaţi la Congregaţia pentru Bisericile Orientale. Ne-am întâlnit în capela bizantină a Congregaţiei şi împreună cu Cardinalul prefect Leonardo Sandri, cu Arhiepiscopul Antonio Maria Veglio şi Mons. Krzysztof Nitkiewicz, ceilalţi minutanţi şi oficiali ai Congregaţiei, precum şi cu Patriarhi, Arhiepiscopi Majori, Episcopi, Exarhi din Bisericile Orientale, am recitat împreună rugăciunea Orei a III-a. După acest moment ne-am întâlnit într-o sală din cadrul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, unde, mai întâi, secretarul, Arhiepiscopul Veglio, ne-a prezentat minutanţii şi întreaga echipă cu care lucrează Congregaţia pentru diferite Biserici Orientale din lume.

img210A urmat o scurtă introducere a Cardinalului Sandri, care a dat cuvântul preacuviosului Părinte Cyril Vasil, iezuit, rectorul Institutului Pontifical Oriental. Pr. Cyril a făcut o foarte frumoasă prezentare a situaţiei instituţionale şi administrative, o panoramă a situaţiei diferitelor Biserici Orientale din întreaga lume. A început cu prezentarea unor documente, a arătat modul în care a fost înfiinţată această instituţie, scopul ei şi apoi, rând pe rând, a vorbit despre diferitele părţi ale lumii în care Congregaţia Orientală este implicată pentru a ajuta. Între prerogative şi responsabilităţi, s-a vorbit despre pastoraţia familiei, pastoraţia tinerilor, pastoraţia vocaţională, despre prioritatea formării în seminar, de asemenea despre valorificarea pastoraţiei în cultură şi în caritate.

În continuare, a vorbit mai în detaliu despre formare – necesitatea unei formări în conformitate cu timpul pe care-l parcurgem, arătând structurile care există deja în diferite părţi ale Orientului: în Bisericile Malabareze, Malankareze, situaţia Bisericilor în Europa de Est, cu distrugerea structurilor – care deja erau foarte bine lansate în anii 1940 -, şi necesitatea refacerii acestor structuri. A oferit exemplul Universităţii Catolice din Lviv, Institutului Teologic din Nyiregyhaza şi al Facultăţii de Teologie din Presov, precum şi al Institutelor Teologice din România care duc mai departe acest mandat de formare. A abordat situaţia dificilă din Orientul Mijlociu şi Apropiat, unde fondul de tulburări politice fundamentaliste şi războaie naţionale tulbură climatul necesar pentru formarea continuă, existând diferite probleme în instituţiile de formare din ţările respective.

S-a făcut o propunere, ca la Institutul Oriental să existe posibilitatea pentru toţi orientalii, mai cu seamă cei care nu pot studia în ţara lor, să urmeze un ciclu instituţional de studii teologice. În privinţa pastoraţiei familiei, a tinerilor şi a pastoraţiei vocaţionale în contextul lumii de astăzi, s-a arătat că cer o angajare mai puternică a păstorilor în adaptarea, pe de o parte şi pe de altă parte, în acumularea unor experienţe, care să-i ajute să fie pregătiţi pentru un val de secularizare şi indiferentism religios care va ajunge şi în zona Bisericilor Orientale.

După aceea, s-a vorbit despre fenomenul foarte actual al migraţiei, despre faptul că migranţilor trebuie să li se garanteze o primire adecvată acolo unde merg şi să poată avea mereu legături cu Bisericile de origine, ca să nu devină de exemplu latini, în cazul în care se află în contextul unor Biserici majoritare latine. De asemenea, s-a abordat şi problema ecumenismului, a dialogului interreligios, ameninţările post-moderne şi moderne, arătându-se că Bisericile Orientale trebuie să promoveze unitatea între creştini şi în mod special ecumenismul, prin rugăciune, prin exemplul propriei vieţi, prin respectarea tradiţiei orientale, prin cunoaştere reciprocă, prin colaborare, prin stimă fraternă şi ajutor.

S-au dat numeroase citate din Conciliul Vatican II, din discursuri ale Sfântului Părinte Benedict al XVI-lea, arătându-se astfel că acesta este magisteriul actual al Bisericii Catolice, care trebuie să fie respectat. După încheierea discursului, a urmat un moment de pauză, apoi întâlnirea a continuat cu un dialog cu adevărat fratern, în care s-a dat cuvântul fiecărui Episcop care a dorit să amintească anumite probleme sau aspecte din propria ţară, din propria Biserică. S-a putut face aceasta în mod liber, iar Eminenţa Sa, cu răbdare, a luat notă de remarcile ce s-au făcut.

Între cei care au vorbit a fost Beatitudinea Sa Nerses al armenilor; el a vorbit despre problema Bisericii din Georgia şi despre aspectele care apar acolo, a amintit situaţia celor care se află în majorităţi latine sau de alt tip, probleme legate de sacramente (de exemplu, botezaţi în Biserica Latină dar care de fapt sunt de rit armean) şi alte probleme care există. De asemenea, a vorbit şi Patriarhul siro-malabarez, şi el cu probleme de libertate religioasă în diferite zone ale lumii, a amintit de exemplu Kuweitul şi Dubaiul, unde nu este libertate religioasă pentru propriul rit şi, ca urmare, mulţi sunt obligaţi să treacă la secte. Totodată, nu au biserici, nu au preoţi la dispoziţie.

A vorbit şi Mitropolitul de Pittsburg, Basil Myron Schott, care ne-a oferit exemplul american, unde toţi reprezentanţii Bisericilor Orientale se întâlnesc periodic şi lucrează împreună foarte bine, colaborează şi participă la Conferinţa Episcopilor Americani. S-a menţionat şi deschiderea Episcopilor americani faţă de problemele Bisericilor Orientale. S-a pus şi problema latinizării, de exemplu un Episcop din Canada, când a spus "trebuie să ne întoarcem la tradiţiile din trecut", credincioşii i-au răspuns: "Nouă ne e de ajuns cu trecutul, spune-ne ce facem pentru viitor". Atunci părintele rector de la Institutul Oriental, care tocmai vorbise, a luat cuvântul şi a spus că nu ni se cere să facem minuni, dar problema este că, de multe ori, în Bisericile Catolice Orientale există tendinţa de a se asimila cu latinii şi a se diferenţia cât mai mult de ortodocşi, sigur, şi din cauza trecutului. Sfatul a fost să nu facem nimic care să ne distingă de Bisericile Ortodoxe, deci să nu se creeze o mai mare distanţă între noi decât cea care există.

S-au ridicat multe probleme: probleme cu ierarhia din zonă, probleme cu emigranţii care nu peste tot au păstor, probleme cu tezaurul Bisericii Orientale care nu este suficient de cunoscut şi valorificat. A vorbit şi Arhiepiscopul Major siro-malankarez, despre dificultăţile pe care le are în India cu Partidul Comunist din Bengala, foarte agresiv – membrii lui i-au spus explicit: "Nu avem loc pentru Dumnezeu". Tineretul, în mod special, este foarte impresionat de acest partid, care pune situaţia Bisericii în dificultate, şi care, de multe ori, o obligă să plece din zonă.

A mai vorbit şi Exarhul de la Sofia, Preasfinţitul Christo Proykov al greco-catolicilor bulgari, de asemenea, un alt Episcop din Biserica Ucraineană, Episcopul Dionisio Lachovicz , unul dintre auxiliarii Cardinalului Lubomyr Hussar. Mons. Nitkiewicz, sub-secretarul Congregaţiei, s-a arătat foarte dispus să colaboreze, să poată cunoaşte cât mai multe date actuale despre Bisericile noastre, manifestări importante, pentru ca să le poată trece în buletinele lor de la Roma. Întâlnirea s-a încheiat într-o atmosferă plăcută, s-a făcut un apel pentru pace în Orientul Mijlociu şi în întreaga lume, pe care l-am semnat cu toţii, un text care va fi dezvoltat ulterior şi de către Sinod.

Ziua de marţi, 21 octombrie 2008 – am început cu mult curaj această zi, la ora 9, în Aula sinodală Paul al VI-lea, în Vatican. S-a făcut, ca de obicei, rugăciunea Orei a III-a, în cânt gregorian, în prezenţa Sfântului Părinte, pentru care ne-am bucurat cu toţii şi am aplaudat. A urmat o scurtă meditaţie făcută de către unul dintre Episcopii din Filipine, şi apoi s-a făcut prezenţa electronic – erau 243 de părinţi sinodali prezenţi, din 113 Conferinţe Episcopale care există în lume. Trebuie să spun că în Aulă, în Congregaţia în plen, se aflau delegaţii fraterni ai Bisericii Ortodoxe şi Eminenţa Sa Mitropolitul Ioannis Zizioulas, Preşedintele Comisiei Bisericii Ortodoxe pentru Dialogul Ecumenic.

Probabil apare întrebarea: în ce fază sunt lucrările Sinodului? Trebuie ştiut că, după ce s-a făcut Relatio Post Disceptationem – documentul care a rezumat idei din principalele intervenţii făcute în plen, după ce s-a făcut public acest document, noi l-am studiat în cadrul cercurilor restrânse şi l-am analizat, am spus ce ne place, ce nu ne place, care sunt amendamentele. Pe baza tuturor observaţiilor din cercurile minore, datele s-au centralizat. Sunt 3 cercuri de limbă franceză, 2 cercuri de limbă italiană, 3 cercuri de limbă engleză, un cerc de limbă germană şi 3 cercuri de limbă spaniolă, şi fiecare cerc şi-a dat relaţiile în limba lui, printr-un relator şi un moderator. Ca şi intervenţii punctuale, toate acestea au trebuit întâi traduse în limba italiană, ca apoi să fie regândit tot textul în limba italiană, şi în final tradus în latină, pentru că limba oficială este latina. A fost o muncă foarte dificilă, pe care membrii Secretariatului General au efectuat-o duminică şi luni, 19 şi 20 octombrie.

Acum suntem la nivel de propoziţii care trebuie să fie foarte concrete: nu mai este literatură, fiecare dintre noi trebuie să fie concret. S-a reuşit redactarea unei sinteze cuprinzând 254 de idei. Discutând, părinţii şi-au dat seama că este prea mult, şi atunci au redus, au sintetizat la 106 idei. S-a ajuns la concluzia că este tot prea mult, ca urmare textul s-a redus la 53 de idei. Aceste idei au fost cuprinse într-un document care se cheamă Elenchus Unicus Propositionum, document secret al Sinodului. În el se află propoziţiile numerotate (de exemplu: propoziţia 34 cu titlul ei, după care urmează propoziţia). Suntem în faza în care, pe cercuri restrânse, fiecare propoziţie este analizată dacă este corectă teologic, dacă este corectă ortografic, dacă reprezintă ideea pe care o expune în titlu, ş.a. Această muncă va dura circa 2 zile, după care se va face un nou document de sinteză, în baza acestor observaţii. După aceste etape, vom primi un alt document tipărit, care are două căsuţe: placet, non placet. În acea etapă nu se vor mai face propuneri la nivel de cuvinte, ci vom spune direct: "fraza aceasta îmi place, înseamnă că rămâne, fraza aceasta nu-mi place, înseamnă că se taie". Aceea este practic votarea finală, cu care se încheie munca noastră. Urmează munca Secretariatului – în ziua de sâmbătă, după care vom mai primi o înştiinţare asupra datelor statistice. Aşadar, în prezent, suntem în faza analizei propoziţiilor pe cercuri restrânse.

Revenind la ziua de astăzi, marţi, 21 octombrie, în prima parte a zilei a continuat Congregaţia Generală, am votat pentru membrii Consiliului General din toate continentele şi apoi am ascultat auditorii. Urmau să vorbească persoanele laice în cadrul Sinodului, aşa-numiţii auditores, cei care participă ca şi prezenţă. Au vorbit persoane din diferite colţuri ale lumii, din Uruguay, din Filipine, Congo, Italia etc., superiori de ordine religioase, cateheţi, profesori de teologie şi alţii, cu toţii încercând să puncteze anumite idei care li s-au părut mai interesante din document. După-amiază, a urmat lucrarea pe cercuri restrânse pe textul pe care l-am primit. Noi am audiat o dată în plen lectura acestui text. După ce s-au votat membrii Consiliului General, relatorul general Cardinalul Marc Ouellet a dat citire documentului în limba latină, aşa că am avut ocazia să ne facem cu toţii nişte idei.

După-amiază s-a trecut la lucrarea pe acest text, propoziţie de propoziţie, dar cu o regulă foarte clară: nu aveam voie să adăugăm sau să tăiem propoziţii, ci trebuia să lucrăm concret pe propoziţie, aveam voie să schimbăm cuvinte, expresii, dar de exemplu să nu adăugăm paragrafe. Mâine vom continua această muncă, sigur că sunt multe probleme teologice interesante, se abordează multe formulări dogmatice care trebuie discutate.

Avem, în cadrul cercului nostru, mari personalităţi ale Bisericii: Cardinalul Albert Vanhoye, care a fost multă vreme rectorul Institutului Biblic; Cardinalul Jean-Louis Tauran, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Dialogul Interreligios, de asemenea profesori, de exemplu îl avem pe Enzo Bianchi, un om de înaltă spiritualitate. Desigur, sunt dezbateri în care fiecare îşi susţine părerile. Am făcut câteva intervenţii, atât la Congregaţia Orientală – cu unele propuneri concrete cu privire la atenţia asupra Bisericilor Orientale, cât şi în cercul minor, unde mi-am adus contribuţia după cât m-a luminat bunul Dumnezeu. Este o activitate complexă, necesită mult efort, dar cerem bunului Dumnezeu ajutorul, să putem merge înainte, spre a împlini voia Lui şi prin acest Sinod al Bisericii.

+ Florentin Crihălmeanu
Episcop de Cluj-Gherla

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *