Penultima zi a Sinodului Episcopilor, Vatican, 24 octombrie 2008

publicat la 24 octombrie 2008 în Ştiri

Penultima zi sinodală – 24 octombrie 2008 – a început, ca de obicei, cu rugăciunea Orei a III-a în limba latină. Sfântul Părinte nu a fost prezent la lucrările de dimineaţă. Meditaţia de dimineaţă a făcut-o Episcopul de Eichstatt, Gregor Maria Hanke, O.S.B., un benedictin care a vorbit foarte frumos. S-a făcut prezenţa, au fost 243 de părinţi sinodali, o prezenţă bună, sunt doar 10 bolnavi. În continuare a luat cuvântul Mons. Gianfranco Ravasi, care a prezentat un DVD despre Biblie, "Biblia şi viaţa" – o experienţă care s-a făcut cu un grup de tineri într-o parohie din Roma, tineri care au dorit să aprofundeze cunoştinţele lor despre Biblie.

După momentul introductiv – Arhiepiscopul Gianfranco Ravasi este unul dintre marii exegeţi, timp de 40 de ani a lucrat în domeniul exegezei – spunea că textul Bibliei nu trebuie să fie citit de către artişti. Spunea despre faptul că tinerii de astăzi, în general, folosesc un limbaj foarte sărac, din cauza grabei, a lipsei de precizie şi a neglijenţei, vorbesc utilizând un vocabular de circa 50.000 de cuvinte, pe când italiana are 150.000 de cuvinte.

A urmat lectura mesajului final, pe care a făcut-o tot Arhiepiscopul Gianfranco Ravasi, preşedintele Consiliului Pontifical pentru Cultură. El a mulţumit pentru toate observaţiile pe care le-a primit din partea Episcopilor după prima lectură a mesajului – este vorba despre mesajul final care va fi transmis poporului (nu documentul de lucru). A avut multe cuvinte de apreciere pentru ceea ce s-a făcut, mesajul a fost prezentat, în traducere, în cinci limbi, şi a fost citit de asemenea în cinci limbi – la început în italiană, apoi în engleză, în spaniolă, în franceză şi în germană.

Este un text de mare valoare, un text optimist, cald, viguros; este o recapitulare generală, aşa că este un text lung, acoperă foarte multe domenii din viaţa Bisericii şi viaţa credinţei, despre familii, ecumenism, probleme politice în societatea de astăzi. Este un document deosebit de preţios, care a fost pregătit în comisie. După ce s-a dat citire acestui mesaj, întreaga asistenţă a aplaudat şi a mulţumit Arhiepiscopului Gianfranco Ravasi.

După pauză, a urmat lectura unui mesaj pentru pace pe care l-au semnat capii Bisericilor Orientale sau reprezentanţii desemnaţi. Între aceştia sigur că a fost şi Arhiepiscopul Major Lucian, iar eu am semnat ca şi delegat din partea Preafericirii Sale. Dimineaţă am avut ocazia să vorbesc la telefon cu Preafericirea Sa şi să-i cer, oral, aprobarea; am citit acest mesaj de pace, i-am spus despre ce este vorba în el: pe baze biblice, se cere respectarea dreptului de practicare a religiei în anumite ţări din Orientul Mijlociu, cum sunt Libanul, Irakul, India şi alte zone. Este un mesaj de o pagină care a fost semnat, pe de o parte de către Cardinali, pe de cealaltă de capii Bisericilor Orientale sau de reprezentanţii lor. După alte câteva observaţii cu caracter practic, s-a încheiat reuniunea de dimineaţă.

A urmat reuniunea de după amiază – au fost prezenţi 239 de părinţi sinodali – la care am avut bucuria să-l avem între noi şi pe Sfântul Părinte, care a început cu o rugăciune. Apoi i s-au înmânat documentele de lucru, propoziţiile pe care le avem de votat mâine. În noaptea aceasta (24/25 octombrie), va trebui citit documentul; la fiecare propoziţie sunt două căsuţe: placet, non placet. În clipa în care persoana este de acord cu formularea, pune placet, dacă nu este de acord cu formularea, pune non placet. Acestea mâine vor fi înmânate în plen, în Aula Sinodală.

S-a citit acest document de către Cardinalul Marc Ouellet, relatorul general, ajutat de preşedintele secretar; ei au citit în alternanţă propoziţiile în limba latină, iar noi am urmărit pe text. La încheierea acestui moment de lectură a propoziţiilor, relatorul general, Cardinalul Ouellet, a mulţumit tuturor celor care au formulat amendamente la aceste propoziţii în scris, menţionând că a avut peste 464 de amendamente pe care a încercat să le includă în cele 55 de propoziţii câte are actualmente documentul.

După acest moment, s-a dat cuvântul Cardinalului Raffaele Farina, care ne-a vorbit despre un manuscris cu totul deosebit, este vorba despre Papirusul Bodmer, unul dintre papirusurile celebre ale Sfintei Scripturi. Acest Papirus, probabil datat cam 175-225 d.Hr., are un text din Noul Testament, similar celui aflat în Codicele B Vatican, Papirus Bodmer T75, se numeşte de fapt Papirusul Bodmer XIV-XV. Ne-a vorbit despre importanţa acestui document care se află conservat la Biblioteca Vaticană şi este pus la dispoziţia tuturor cercetătorilor care doresc să facă studii aprofundate. Sunt manuscrise neprotejate de utilizarea zilnică, este expus uzurii nu numai originalul, dar şi traducerile, chiar şi copiile digitale, scăderile şi urcările de temperatură bruşte riscă să distrugă atât originalul, cât şi facsimilele, trebuie mai multă grijă.

Textul, de asemenea, este supus unor cercetări infinite, fără motiv sau fără a fi ghidate de lumina credinţei, dar şi textul devine extenuat atunci când este manipulat şi cercetătorii trebuie să aibă mai multă credinţă când fac o alegere pentru o cercetare instituţională, ca să nu manipuleze Cuvântul lui Dumnezeu. Biblioteca Vaticană în parte este închisă, anul viitor va fi deschisă şi lucrările merg bine. Apoi, spre bucuria tuturor, ne-a spus că, împreună cu Sfântul Părinte, doresc să ne ofere tuturor membrilor Sinodului câte două fascicule – facsimile, din acest mare papirus, acest document unic. Am primit o frumoasă lădiţă, de dimensiuni destul de mari, (cât un format A3), care conţine cele două preţioase manuscrise sub sticlă. Ele se pot scoate şi dedesubt se află o carte de prezentare a acestor manuscrise.

Primul manuscris conţine versiunea Bodmer, Evanghelia de la Luca, pagina de la Luca (11,1-4) cu rugăciunea Tatăl Nostru. Desigur, textul este în limba greacă, uncială, adică sunt o serie de litere greceşti, dar numai litere mari şi fără separare între ele, aşa cum se scria în acea vreme. Al doilea facsimil conţine Prologul după Ioan (1,1-18), o mică prezentare a istoriei acestor papirusuri şi un cuvânt din partea Sfântului Părinte. S-ar putea spune că acest mare dar este un omagiu pentru participanţii la Sinod. Într-adevăr, este unul dintre cele mai frumoase cadouri pe care le-am primit aici, alături de atâtea alte cadouri, şi suntem cu adevărat copleşiţi. Facsimilul este o copie, dar copie făcută atât de perfect, încât e pe acelaşi material şi cu aceleaşi caractere şi cu aceleaşi culori, este o lucrare de mână extraordinară. Acesta a fost unul dintre marile cadouri ale zilei de astăzi.

Un alt cadou, a fost o discuţie pe care am avut-o cu Cardinalul Crescenzio Sepe, Arhiepiscop de Napoli. În pauză, la un ceai, fiind în apropiere, l-am întrebat cum a fost vizita sa la Moscova, unde a fost în urmă cu câteva zile, ca invitat personal al Patriarhului Alexei al II-lea. A răspuns că a fost într-adevăr o vizită deosebită, a fost primit cu multă căldură, chiar neaşteptat; a dus o relicvă pe care Patriarhul a primit-o cu multă veneraţie, a sărutat-o şi a pus-o el însuşi pe masa Sfântului Altar. După acest moment, i-a citit mesajul din partea Papei Benedict al XVI-lea şi Patriarhul i-a răspuns prin cuvinte de apreciere cu privire la toate iniţiativele legate de Sinod şi de tema Sinodului. Mai mult decât atât, a ţinut să răspundă şi în scris, în termen de 24 de ore, Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea.

După discuţiile oficiale, Patriarhul Alexei nu a plecat, ci a rămas în continuare şi s-a arătat foarte deschis, a vorbit despre o nouă epocă. La încheierea discuţiilor oficiale, a făcut iar un gest amical faţă de Cardinalul Sepe: l-a luat de braţ şi i-a oferit cadou o frumoasă icoană, propunându-i să facă o expoziţie la Moscova: în Italia există, cu ocazia Naşterii Domnului, tradiţia să se facă o scenă cu personajele de la Naşterea Domnului, cu Maria, cu Pruncul Isus, cu Iosif, ieslea, animalele, magii şi fiecare oraş mare face un concurs cu asemenea scene. Patriarhul Alexei i-a propus Cardinalului să vină la Moscova, de Crăciun, cu o astfel de expoziţie. Putem spune, aşadar, că bate un vânt primăvăratic în relaţiile ecumenice cu Patriarhul Moscovei Alexei al II-lea. Patriarhul are 79 de ani şi a avut în urmă cu o lună o intervenţie chirurgicală destul de mare, dar s-a refăcut bine.

Mai trebuie menţionat: Cardinalul Arhiepiscop de Napoli Crescenzio Sepe a oferit, la Napoli, ortodocşilor ruşi două biserici, şi o altă biserică a oferit-o ortodocşilor români. El şi-a arătat prin aceasta respectul faţă de aceste comunităţi destul de numeroase la Napoli. De asemenea, aşa cum se ştie, şi la Roma este în construcţie o nouă biserică a Patriarhatului rus, în perimetrul Ambasadei ruse, lângă staţia de tren San Pietro, aşa că, din partea Romei, există deschidere.

Un alt cadou este atmosfera generală de bucurie, de mulţumire. Toată lumea este bucuroasă să se întâlnească, tot timpul cu zâmbetul pe buze; se manifestă bucuria reîntâlnirii zilnice la masă, în aulă, mulţi deja ne cunoaştem, ne salutăm, discutăm. Ne-au unit întâlnirile comune, ideile pe care le-am împărtăşit, colaborarea fraternă din cercurile lingvistice ne-a ajutat foarte mult să ne cunoaştem, să vedem cum se poate colabora pentru a face un document cât mai bun. De asemenea, vorbind de cercurile lingvistice, am fost plăcut impresionat de respectul reciproc, de faptul că moderatorul dădea cuvântul fiecăruia, şi atenţia faţă de orice detaliu, de orice cuvânt, ca să fie bine înţeles, şi aş spune şi atenţia pentru problemele Bisericilor Orientale, disponibilitatea de a acorda atenţie Bisercii Orientale.

Există o dorinţă unanimă cu privire la redactarea unui document cât mai util, complet, corect, actual la toate nivelele. De asemenea, amintesc din nou faptul de a putea comunica cu oameni atât de diferiţi, din atâtea colţuri ale lumii. După o scurtă introducere se găseşte între noi o limbă comună; nu există oameni să nu se poată înţelege, chiar dacă se ajunge la semne, sau dacă unul vorbeşte în spaniolă şi altul îi răspunde de exemplu în engleză, totuşi se înţeleg. Sinodul pare un imens cenacol asupra căruia au coborât darurile Spiritului Sfânt.

Un alt cadou este şi o organizare exemplară: în timpul lucrărilor fiecare îşi are rolul său. Sunt persoane care au lucrat până dimineaţa la ora 5 sau 6, pentru ca noi să putem avea astăzi, pe masă, documentele cu propoziţiile pregătite, să le putem citi, deci există şi persoane de sacrificiu. Pe lângă aceasta, organizarea vaticană este remarcabilă. Sunt şi doi fotografi, care fac în permanenţă fotografii. În pauză, pozele pot fi văzute pe computer şi se pot comanda imaginile dorite.

Există, în fiecare pauză, un stand de librărie cu cărţi foarte interesante şi foarte actuale în domeniul teologiei, de asemenea există şi un serviciu de poştă, pentru cei care vor să trimită acasă pachete sau scrisori şi un serviciu bancar, pentru cei care vor să scoată bani. Acestea, pe lângă serviciul de infirmerie care are în permanenţă un doctor şi un asistent din Statul Vatican, care oferă consultare şi medicamente gratuite. Bineînţeles, în pauze, există serviciul de bar, unde sunt felurite băuturi nealcoolice, sucuri de fructe, cafea, lapte, ceai, dulciuri, pentru ca aceia care nu au timp dimineaţa, să poată să mănânce ceva în pauză.

Cu adevărat trebuie să-I mulţumim lui Dumnezeu pentru acest timp de har, eu trebuie să-I mulţumesc în primul rând, am avut foarte mult şi încă mai am de învăţat, şi volumul de informaţii este foarte mare. Îi mulţumim lui Dumnezeu pentru că am putut trăi din plin catolicitatea şi unitatea Bisericii în jurul Sfântului Părinte Papa Benedict al XVI-lea. Bunul Dumnezeu să-l ţină întru mulţi şi sfinţi ani!

+ Florentin Crihălmeanu,
Episcop de Cluj-Gherla

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *