IPS George Guţiu: 60 de ani de preoţie

publicat la 8 decembrie 2008 în Ştiri

„Când mulţi dintre cei din generaţia sa au ales o cale de viaţă comodă, străină de chemarea de care au fost învredniciţi, tânărul George Guţiu, deşi abia se publicase Decretul nr. 358 din 1 decembrie 1948, de trecere a Bisericii Române Unite în ilegalitate, a cerut şi, la 8 decembrie acelaşi an (1948), a fost hirotonit preot de către Arhiepiscopul şi Mitropolitul romano-catolic al Bucureştilor, Alexandru Cisar” – cu aceste cuvinte ne este prezentată în lucrarea „Catolicism şi ortodoxie” hirotonirea întru preoţie de la care astăzi se împlinesc exact 60 de ani.

Arhiepiscopul „ad personam” este actualmente emerit, retras de la conducea Eparhiei de Cluj-Gherla din 2002, când l-a lăsat în scaunul eparhial pe fostul său vicar general, PS Florentin Crihălmeanu. Să ne întoarcem însă la textul din „Catolicism şi ortodoxie”. Ni se explică acolo de ce a fost hirotonit de un Arhiepiscop romano-catolic: pentru că „Episcopii greco-catolici erau arestaţi toţi încă de la sfârşitul lunii octombrie şi încarceraţi la Dragoslavele, în vila de vară a Patriarhului ortodox, transformată în lagăr de concentrare.” Cu toate acestea, pr. Guţiu „a rămas în continuare încadrat în clerul Arhidiecezei române unite de Alba Iulia şi Făgăraş”. A ajutat la administrarea Arhiepiscopiei Blajului, „culegând date din parohii şi protopopiate, despre preoţii, călugării, călugăriţele şi credincioşii rămaşi pe baricada rezistenţei, netrecuţi la Ortodoxie, şi despre cei întemniţaţi, reuşind să comunice aceste date Sfântului Scaun, Papei Pius al XII-lea.”

Activitatea sa urma să aibă şi un cost: „La 30 ianuarie 1951 a fost arestat la Reghin şi anchetat la Ministerul de Interne din Bucureşti, până la 15 februarie 1952, când, trimis în judecată, a fost condamnat de către Tribunalul Militar, secţia a II-a Bucureşti, prin sentinţa nr. 104 din 20 februarie 1952, la muncă silnică pe viaţă. Detenţia a executat-o în închisorile cu cel mai greu regim din ţară: Jilava, Aiud, Piteşti, Dej şi Gherla. A fost eliberat la 4 august 1964, în virtutea Decretului de graţiere a tuturor deţinuţilor politici, emis de regimul comunist la aniversarea a 20 de ani de la eliberarea de sub fascism. A lucrat apoi ca muncitor la Întreprinderea de Gospodărire Comunală şi Locativă din Târnăveni. A fost promovat economist principal, funcţie din care a fost pensionat în 1986, la împlinirea vârstei de 62 de ani, de la aceeaşi întreprindere.”

Perioada de pensie avea să fie, din fericire, „tulburată” de revenirea în legalitate a Bisericii Greco-Catolice în decembrie 1989. „La 3 martie 1990 a fost numit de Sfântul Părinte Papa Ioan Paul al II-lea Episcop titular al Eparhiei de Cluj-Gherla, iar la 17 iunie 1990 a fost consacrat Arhiereu, prin punerea mâinilor Mitropolitului Dr. Alexandru Todea, asistat de Episcopii sufragani Vasile Hossu de Oradea şi Lucian Mureşan al Maramureşului.” Eparhia de Cluj-Gherla îi rămâne recunoscătoare pentru toată strădania sa de-o viaţă şi pentru că acum 60 de ani, când BRU tocmai fusese declarată ilegală, a ales să meargă în contra curentului generaţiei sale, alegând preoţia în locul unei vieţi comode.

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *