Nunţiul Apostolic despre prima sa vizită la Cluj

publicat la 9 martie 2009 în Ştiri

Interviul acordat de Excelenţa Sa Mons. Francisco Javier Lozano Sebastian,
Nunţiu Apostolic în România şi Republica Moldova

– Care a fost experienţa Excelenţei Voastre după această primă vizită la Cluj?

– Vizita mea la Cluj s-a datorat unui fapt pe care cu toţii îl cunoaştem şi anume acordarea titlului de Doctor Honoris Causa al Universităţii Babeş-Bolyai din Cluj, Eminenţei Sale Zenon Card. Grocholewski, Prefectul Congregaţiei pentru Educaţia Catolică. Cu toate acestea, după cum i-am mărturisit şi Excelenţei Sale, Mons. Florentin, acordarea acestui titlu academic a fost şi un bun pretext, pentru că interesul meu principal a fost acela de a vizita Biserica din Cluj, cu alte cuvinte Eparhia de Cluj-Gherla.

– Ca urmare a contactului cu Universitatea din Cluj şi cunoscând tradiţia acestei Universităţi, care sunt lucrurile ce v-au impresionat cel mai mult?

– Cu multă bucurie, am putut constata că oraşul Cluj este un oraş de cultură. Este un fapt acceptat de toată lumea: Clujul este un centru important pentru cultura din România până acolo încât poate fi numit capitala culturală a Transilvaniei şi aş zice chiar a României.

Mediul universitar din Cluj este deschis la dialog precum şi la curentele gândirii moderne, ceea ce reprezintă un motiv de bucurie. Din discuţiile pe care le-am avut cu unele persoane, rezultă că mediul universitar clujean este în mod constant interesat de unii factori foarte importanţi, şi anume de valorile civilizaţiei creştine. De aceea, pentru a cita exemplul cel mai la îndemână, am constatat cu bucurie, vorbind cu dl. Rector al Universităţii din Cluj, Andrei Marga, că el este unul dintre cercetătorii care de mult timp studiază opera teologico-filozofică a Cardinalului Ratzinger şi unul dintre cei care colaborează activ cu Congregaţia pentru Educaţia Catolică. De asemenea, dl. Rector participă la Congresele organizate de această Congregaţie şi întreţine raporturi şi contacte permanente cu ierarhia catolică.

– Ce ne puteţi spune despre Eparhia de Cluj-Gherla după acest prim contact, ce impresii v-a lăsat, ţinând cont că aţi fost Nunţiu şi în Croaţia, o ţară catolică, precum şi de faptul că ani la rând aţi trăit ca un misionar în diferite ţări din Africa?

– După cum am spus deja, aceasta a fost prima mea vizită la Cluj. Cu toate acestea, trebuie să spun că după trei zile petrecute la Cluj am putut constata ceea ce, de fapt, deja ştiam. Dar nu este acelaşi lucru să ştii ceva din cărţi, din rapoarte sau din cele ce-ţi spun ceilalţi confraţi Episcopi, preoţi sau prieteni, ca atunci când experimentezi ceva, văzând realitatea de la faţa locului. De aceea, acest lucru a fost pentru mine un motiv de îmbogăţire spirituală.

Îi mulţumesc Excelenţei Sale Florentin că mi-a oferit ocazia de a vedea ce înseamnă să mori moarte de martir ca Biserică Greco-Catolică în anul 1948, să reînvii, dar cu corpul încă rănit, distrus de suferinţă, în anul 1989, şi să constat că în anul 1989, preoţii şi Episcopii greco-catolici au fost nevoiţi să reînceapă de la zero.

image

– Ţinând cont de problemele pe care le are Eparhia de Cluj-Gherla dar şi întreaga Biserică Greco-Catolică, care dintre ele v-a atras atenţia în mod deosebit? Credeţi că veţi putea lua o iniţiativă ca reprezentant al Sfântului Scaun pe lângă diplomaţia Guvernului român şi chiar prin alte canale diplomatice la Bucureşti, ca Decan al Ambasadorilor în România?

– După cum ştiţi cu toţii, una dintre cele mai delicate probleme, nerezolvată încă, este restituirea bunurilor ecleziastice în România după căderea regimului comunist, mai ales restituirea bunurilor Bisericii Greco-Catolice care a fost desfiinţată şi distrusă. Realităţile acestei Biserici şi în mod special credincioşii greco-catolici ne interesează cel mai mult.

Cunoaştem cum, credincioşi activi, preoţi, călugări şi Episcopi, au fost martirizaţi, trimişi în închisoare, unde, după suferinţe atroce au murit. Ştim despre bunurile acestei Biserici, care, pentru a se face să dispară orice urmă a greco-catolicilor din istorie, au fost trecute în posesia altora. După eliberare, persoanele care au murit pentru credinţa lor sunt în ceruri şi mijlocesc pentru noi.

Noi, cei de astăzi, îi mulţumim Domnului pentru harul de a ne fi păstrat în viaţă, pentru a vedea această înviere a Bisericii Greco-Catolice. Rămâne însă deschisă problema bunurilor ecleziastice care au fost furate Bisericii Greco-Catolice; acest lucru este o chestiune de dreptate. Metodele retrocedării trebuie să fie legale, drepte şi urgente, pentru că, într-un stat de drept, aceste nedreptăţi ale trecutului nu trebuie să rămână nerezolvate, pentru că altfel statul de drept dispare.

– Care sunt, după părerea dumneavoastră, urgenţele sau necesităţile pastorale imediate pe care le-aţi notat, observate în Eparhia noastră şi de ce nu, în Biserica noastră?

– Această întrebare mă provoacă cel mai tare, deoarece noi, Biserica Catolică, nu vom uita prin ce am trecut, nu ne vom uita martirii. Datorită în primul rând dreptăţii, şi apoi datorită comuniunii sfinţilor, ştim de unde venim şi unde vrem să ajungem, ne cunoaştem istoria care este glorioasă, fiind unită cu Crucea mântuitoare a lui Cristos, însă ceea ce ne interesează este viitorul.

De aceea, pentru mine, ca preot şi Episcop, a fost o bucurie să văd o biserică plină de credincioşi veniţi pentru a participa la Liturghia duminicală, ceea ce a demonstrat că este o Biserică vie, entuziastă în rugăciune. M-a bucurat mai ales prezenţa tinerilor. De aceea, cred că Eparhia de Cluj-Gherla este pe drumul cel bun, fiind condusă de Spiritul Sfânt pentru a răspunde provocărilor prezentului. De asemenea, este o consolare pentru mine să văd o generaţie de preoţi tineri entuziaşti, dedicaţi vieţii Bisericii, dar mai ales credincioşii care urmează şi caută adevărul, care sunt instruiţi în lumina adevăratelor valori creştine. Ei îşi urmează păstorii care le prezintă Cuvântul Domnului ca nutremânt pentru suflete. De aceea, entuziasmul şi dăruirea preoţilor şi Episcopilor noştri pentru edificarea spirituală a sufletelor, a persoanelor, a familiilor, a societăţii, este tocmai ceea ce are nevoie România de astăzi, deoarece, în această ţară, ca în multe altele ale vechii Europe, lipsa valorilor este tragedia noilor generaţii.

Biserica în general şi mai ales aceste tinere biserici care predică adevărata doctrină creştină, adevărata evanghelie a lui Isus Cristos, se preocupă întotdeauna nu numai de viaţa liturgică, ce este foarte importantă, nu numai de organizarea eclezială care este esenţială, dar nu uită niciodată iubirea şi caritatea creştină. Aceasta însemnă a da prioritate celui ce are nevoie, celui ce este abandonat, ale cărui drepturi sunt călcate în picioare, celui care suferă, deoarece, pentru noi, în aceste persoane este imaginea lui Cristos care suferă în continuare.

– Excelenţa Voastră, în final Vă rugăm să binevoiţi să adresaţi un mesaj de încurajare credincioşilor noştri, preoţilor noştri, sau chiar o direcţie precisă spre care trebuie să se îndrepte activitatea noastră pastorală.

– Ca reprezentant al Sfântului Scaun, doresc ca Biserica noastră să fie un ferment pentru familiile creştine, pentru ca familia să fie un focar unde credinţa catolică să fie trăită, unde părinţii şi copiii să fie imaginea Familiei Sfinte din Nazaret, unde tinerii acestei ţări nobile şi iubite, România, pot să găsească idealuri înalte care să le deschidă drumul vieţii. Cred că acest lucru ar fi folositor pentru binele comun, util pentru edificarea Eparhiei şi pentru progresul spiritual şi uman al acestei ţări şi societăţi.

Biroul de presă
Episcopia de Cluj-Gherla

PS: Interviul a fost realizat la sfârşitul vizitei pe care Nunţiul Apostolic a făcut-o, între 20 şi 22 februarie, la Cluj-Napoca.

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *