Sărbătoarea Învierii Domnului, hramul bisericii „Ioan Bob” – hirotonire preoţească

publicat la 24 aprilie 2009 în Ştiri

Mărita Sărbătoare a Învierii Domnului nostru Isus Hristos, a fost şi Serbarea Hramului Bisericii „Ioan Bob”, prima biserică greco-catolică de zid construită în Cluj-Napoca şi cea mai veche biserică românească din Cetatea de pe malul Someşului.

PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, dând curs invitaţiei pr. paroh Nicolae Ţap, a celebrat Sfânta Liturghie la biserica „Bob”, marţi 21 aprilie 2009, în cea de-a III-a zi a Sărbătorii Învierii Domnului. Au participat mai mulţi preoţi, credincioşii parohiei afiliate bisericii, surori ale Ordinului „Sfântul Vasile cel Mare” împreună cu Maica superioară Valentina, surori ale Congregaţiei Maicii Domnului, răspunsurile liturgice fiind date de corul „Angeli” al bisericii „Bob”, dirijat de prof. Angela David. În cadrul celebrării liturgice a avut loc hirotonirea întru preoţie a diaconului Daniel Avram, prin punerea mâinilor Episcopului Eparhial.

În predica la Sfânta Liturghie, PS Florentin a meditat la Învierea Domnului, motivul bucuriei creştine. Preasfinţia Sa s-a referit la momentul de început al descoperirii mormântului gol, cu temerile, uimirile, emoţiile care s-au manifestat în faţa adevărului că Isus a Înviat din morţi: „Este o luptă care se dă între raţiune şi credinţă. Credinţa, încă ţinută în frâu de limitele naturalului, fără a avea entuziasmul de a trece dincolo de ceea ce se vede şi se simte, are nevoie de o prezenţă, de o dovadă concretă. Este ceea ce aşteptau Luca şi Cleopa, care, pentru că nu aveau această confirmare în credinţă, îşi pierd identitatea lor şi doresc să se întoarcă la casele lor – acesta fiind itinerarul în necredinţă pe care-l parcurg. Urmează însă un alt itinerar care, prin trei elemente, le va reda fundamentul identităţii lor. Aveau nevoie de o putere care să le trezească în suflete credinţa prezenţei în absenţă. Această putere le-o va oferi Străinul care apare oarecum întâmplător în drumul lor şi îi întreabă ce se întâmplă, încotro merg. Ei îşi deschid sufletele sincer spunându-i care le sunt temerile, speranţele înfrânte şi învingerea în credinţa pe care şi-au pus-o în acel Om. Străinul îi ascultă mai întâi şi apoi începe un drum de catehizare. Îi conduce, începând cu Moise şi Profeţii, să facă o nouă lectură a Vechiului Testament, la lumina Învierii Aceluia în care ei nu mai credeau. Sufletele celor doi vor fi astfel deschise mai întâi prin forţa cuvântului: se naşte dorinţa de a rămâne în prezenţa acestui cuvânt, ei îi spun, «rămâi cu noi!» Străinul rămâne cu ei, dar, la cină, El va face gesturile pe care ei le ştiau. Memoria activată prin cuvânt lucrează acum în suflet, pentru că El ia pâinea, binecuvântează şi le-o oferă lor, aşa cum făcuse Învăţătorul mai înainte. Acesta este momentul revelaţiei supreme, puterea Euharistiei, momentul în care ei Îl recunosc: El este viu! Este Cel Înviat prezent între noi! Acesta este al doilea pas important, care-i conduce spre al treilea şi ultimul pas – credinţa prezenţei în absenţă.

Absenţa lui Hristos a generat imediat lipsa credinţei. Au înţeles însă că Cel Înviat poate rămâne prezent chiar dacă este nevăzut, chiar dacă este absent fizic. În acest fel Străinul recunoscut la frângerea pâinii împlineşte un itinerar spiritual cu cei doi: mai întâi, prin forţa cuvântului reactivează memoria lor, apoi prin puterea Euharistiei le reînnoieşte identitatea lor, pentru ca în final, prin misterul prezenţei în absenţă, să le confere şi misiunea lor, aceea de a se întoarce imediat la identitatea lor de ucenici ai Celui Înviat. De aceea, parcurg acum rapid, în fugă, distanţa care îi separă de Ierusalim şi se reîntorc în comunitate.

Recunoaştem aici cele trei funcţiuni ale preotului: aceea de slujitor al Cuvântului lui Dumnezeu – predicator, aceea de administrator al Sfintelor Taine – sfinţitor şi aceea de Păstor al Poporului lui Dumnezeu – conducător. Aceste trei funcţiuni le va primi şi diaconul nostru Daniel, care va urca o nouă treaptă la masa slujirii, la masa Sfântului Altar. Îi reamintim cu bucurie datoria slujirii preoţeşti ca sublima datorie pe care Dumnezeu a dăruit-o oamenilor, în care putem spune că divinul şi umanul sunt împreună, pentru că, slujirea preoţească transformă persoana în alt Hristos. Preotul este cel care, de acum înainte, va acţiona nu numai în Numele lui Hristos, dar în persoana lui Hristos va spune la masa Sfântului Altar, «Acesta este Sângele Meu» şi «Acesta este Trupul Meu». Va spune în confesional «Eu te dezleg». Iată măreţia la care preotul este chemat. Este o alegere divină: «nu voi M-aţi ales pe Mine ci Eu v-am ales pe voi şi v-am trimis». Este o misiune sublimă, este un dar preţios, dar care nu este al nostru, este al lui Hristos. De aceea, modelul, trebuie să fie Hristos. Chipul adevărat este al Lui, slujirea nu trebuie să păteze acest Chip ci dimpotrivă, să-L facă mai strălucitor şi mai frumos, prezent oamenilor”.

Preasfinţia Sa şi-a încheiat cuvântul, citând cuvintele Sfântului Apostol Pavel ca pildă pentru preotul care în continuare a fost hirotonit: „Eu pe toate le socotesc că sunt pagubă, faţă de înălţimea cunoaşterii lui Hristos Isus, Domnul meu, pentru Care m-am lipsit de toate şi le privesc drept gunoaie, ca pe Hristos să dobândesc; / Şi să mă aflu întru El, nu având dreptatea mea cea din Lege, ci pe aceea care este prin credinţa în Hristos, dreptatea cea de la Dumnezeu, pe temeiul credinţei, / Ca să-L cunosc pe El şi puterea Învierii Lui şi să fiu primit părtaş la patimile Lui, făcându-mă asemenea cu El în moartea Lui, / Ca, doar, să pot ajunge la învierea cea din morţi. / Nu (zic) că am şi dobândit îndreptarea, ori că sunt desăvârşit; dar o urmăresc ca doar o voi prinde, întrucât şi eu am fost prins de Hristos Isus.” (Epistola către Filipeni 8, 12).

La momentul rânduit, pr. Anton Crişan, Vicar cu preoţii, a făcut o prezentare a noului preot: diaconul Daniel Avram a urmat studiile teologice la Cluj-Napoca – fiind absolvent al Institutului „Sfântul Ioan Evanghelistul” şi în Franţa, unde a obţinut Masteratul în Teologie la Institutul Catolic din Paris. În anul 2004 s-a căsătorit şi a fost hirotonit diacon, exersând această slujire la Catedrala Episcopală şi în majoritatea vizitelor pastorale ale Preasfinţiei Sale Florentin. Din anul 2004 până în anul 2005, a îndeplinit funcţiunea de Secretar Episcopal. După 5 ani de slujire diaconală exemplară, Diaconul Daniel a cerut să fie hirotonit preot, hotărâre care a fost luată de cei în drept în cadrul Şedinţei Consistoriale din 18 martie 2009.

În cuvântul său de la finalul celebrării liturgice, părintele Daniel s-a referit la Învierea Domnului, la importanţa pe care această „Sărbătoare prin excelenţă a Bisericii”, a avut-o şi o are în viaţa sa, amintind şi impresia puternică pe care i-a produs-o mărturia părintelui Tertulian Langa, cel pentru care sensul durerii, al suferinţei trăite în închisorile comuniste este mereu îndreptat spre Înviere. Între şirul persoanelor cărora le-a adresat mulţumiri, începând cu bunicul său care l-a îndreptat cel dintâi pe calea slujirii lui Dumnezeu, pr. Daniel a adresat o mulţumire deosebită Preasfinţiei Sale Florentin, alături de care a avut ocazia să facă „o teologie aplicată”. În încheiere, noul preot a încredinţat preoţia sa Mântuitorului Înviat, cu promisiunea de a face totul pentru ca mesajul bucuriei, al Învierii lui Hristos să fie cunoscut şi trăit.

Luând cuvântul, PS Florentin a amintit momentul 7-9 mai 1999 – prima vizită a unui Pontif Roman în România, când, Dc. Daniel Avram împreună cu Dc. Gabriel Marincaş, pe atunci subdiaconi, au diaconat în cadrul Sfintei Liturghii în rit bizantin, la care Sfântul Părinte de binecuvântată memorie, Papa Ioan Paul al II-lea a concelebrat împreună cu întreaga Ierarhie a Bisericii Greco-Catolice, în Catedrala romano-catolică „Sfântul Iosif” din Bucureşti.

Preasfinţia Sa a mulţumit pr. Daniel, pentru că „a demonstrat faptul că şi-a dorit cu adevărat slujirea preoţească”. El a răspuns, de-a lungul timpului, numeroaselor cerinţe care i-au fost adresate, îndeplinind diferite misiuni în cadrul Episcopiei de Cluj-Gherla. A acceptat să fie consultor cu probleme de mass-media şi ecumenism, şi mai târziu, în anul 2008, a fost numit director al Casei de Editură „Viaţa Creştină”, care a pornit cu un nou elan prin cărţile editate, prin continuarea apariţiei lunare a revistei „Viaţa Creştină”, prin deschiderea şi funcţionarea librăriei din Piaţa Cipariu. Pr. Daniel Avram va sluji în continuare lui Dumnezeu la biserica „Bob”, în calitate de Vicar Parohial.

Un cuvânt de încheiere a avut pr. paroh Nicolae Ţap, care a mulţumit Ierarhului de Cluj-Gherla pentru participarea la Serbarea Hramului. Părintele şi-a exprimat bucuria pentru faptul că, de peste un deceniu, în fiecare an, în cea de-a III-a zi a Sărbătorii Învierii Domnului, Preasfinţia Sa Florentin a fost în mijlocul credincioşilor din Biserica „Bob”, conducându-i pe drumul spre Emaus, la întâlnirea cu Hristos.

Viorica Sabo, redactor DIRMM

image

image

image

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *