Pelerinaj la mănăstirea „Coborârea Spiritului Sfânt” din Molişet

publicat la 16 iunie 2009 în Ştiri

În Duminica Tuturor Sfinţilor, 14 iunie 2009, la Mănăstirea Ordinului Sfântului Vasile cel Mare (OSBM) din Molişet s-a desfăşurat pelerinajul cu ocazia serbării hramului, Coborârea Spiritului Sfânt. După obiceiul locului, evenimentul a fost programat în prima duminică de după Sărbătoarea Rusaliilor.

La ora 10.30, PS Florentin, părinţii bazilieni şi preoţii sosiţi în număr mare au mers în procesiune, de la mănăstire, spre locul special amenajat pentru celebrarea festivă, în curtea bisericuţei de lemn. Au participat Ierom. Ieronim, superiorul fraţilor bazilieni, Mc. Valentina, superioara provincială OSBM, persoane consacrate, mulţi preoţi, primarul com. Târlişua, alte oficialităţi, peste 400 de credincioşi, majoritatea sosiţi din împrejurimi, între ei fiind şi un grup de pelerini din Ordinul Terţiar Bazilian veniţi din Cluj-Napoca şi un grup de copii din Gherla împreună cu sora Marcela OSBM, care îi îndrumă pe calea credinţei.

Sfânta Liturghie arhierească a fost celebrată în mijlocul naturii de o deosebită frumuseţe, răspunsurile liturgice fiind date de corul parohiei greco-catolice din Beclean, sosit împreună cu pr. protopop Felician Neagoş.

Duminica închinată de către Biserică tuturor sfinţilor este în directă legătură cu Duminica Rusaliilor, Duminica Coborârii Spiritului Sfânt asupra sfinţilor ucenici şi apostoli, în chip de limbi de foc, sfinţii fiind rodul lucrării Spiritului Sfânt, cei care în viaţa lor au ştiut să conlucreze cu harul, „cei care din iubire, care cu credinţă, în deplină speranţă, şi-au oferit viaţa lui Hristos, mărturisirii credinţei”, a arătat PS Florentin în predica la Sfânta Liturghie.

Episcopul de Cluj-Gherla a prezentat pelerinilor veniţi la Molişet o meditaţie asupra sfinţeniei ca ideal al vieţii creştine, ca şi chemare a lui Dumnezeu adresată nouă, tuturor: „Astăzi celebrăm comemorarea tuturor oamenilor ca şi noi, dar pe care Biserica creştină îi pomeneşte ca şi sfinţi – sfinţii pe care îi ştim din calendar, dar şi cei mulţi pe care nu îi cunoaştem şi care vor rămâne ascunşi până în momentul în care sperăm că vom avea bucuria să-i întâlnim faţă către faţă în gloria cerească.

Din şirul sfinţilor fac parte martirii, mărturisitorii, marii dascăli şi ierarhi între care Vasile cel Mare, Grigorie Teologul, Ioan Gură de Aur, ş.a. Vom fi, poate, ispitiţi să spunem: aceştia sunt sfinţii din vechime, acestea sunt poveşti cu sfinţi, dar şi astăzi suntem chemaţi la aceeaşi sfinţenie. Pentru noi, mai cu seamă memoria vie a martirilor Bisericii ar trebui să ne rămână neştearsă: avem modelul recent al martirilor şi mărturisitorilor Bisericii noastre din secolul al XX-lea, al celor care ar fi putut printr-un cuvânt, sau o semnătură, să se lepede de credinţa lor, dar nu au făcut-o.

Să ne aducem aminte de cuvântul pe care Papa Ioan Paul al II-lea l-a rostit la Bucureşti, în luna mai a anului 1999: ‘Lanţurile şi prigoana sunt gloria Bisericii voastre’. Pe Episcopii, preoţii, călugării, călugăriţele şi credincioşii din acel timp i-a numit ‘mărturisitori ai credinţei, martiri pentru unitatea în credinţă’. De aceea, Pontiful roman invita atunci: ‘Educaţi-vă tinerii în spiritul unor înalte idealuri care se cuvin unor fii de martiri’.

Avem o datorie sfântă faţă de aceşti înaintaşi ai noştri, trebuie să onorăm memoria lor, să rămânem perseverenţi în credinţa noastră. ‘Credinţa noastră este viaţa noastră!’, spunea Episcopul Iuliu Hossu, iar Episcopul Bălan a spus: ‘Credinţa nu este pentru noi ca o cămaşă, pe care să o schimbi după cum este vremea’.

Credinţa, iubiţi credincioşi, ne cere eroismul, ne cere dăruirea totală. Pe drumul credinţei nu este întoarcere, nu există cale de mijloc – astăzi credem, mâine nu credem. Credinţa ne cere perseverenţă şi constanţă pe durata întregii noastre vieţi; numai aşa putem răspunde chemării vocaţiei noastre de creştini, purtători, prin Botez, ai Numelui lui Hristos. Să nu uităm însă că în luptă nu suntem singuri, ne-o dovedeşte şi ceata sfinţilor. Să ne amintim că această chemare la sfinţenie este pentru toţi, nu numai pentru persoanele consacrate, pentru cei care se află în mănăstiri, ci pentru toţi, indiferent de statutul de viaţă, pentru că tuturor Mântuitorul ne spune: ‘Fiţi desăvârşiţi, precum Tatăl vostru cel ceresc desăvârşit este’; ‘Fiţi sfinţi, pentru că Eu sunt Sfânt!’ – porunceşte Dumnezeu în Vechiul Testament.

Iată că viaţa spirituală a creştinului este ori o viaţă care conduce spre sfinţenie, ori dacă nu, nu este nimic. Sfinţenia înseamnă a dobândi acel loc pe care Dumnezeu-Tatăl din veşnicie ni l-a pregătit nouă tuturor. Aceasta înseamnă însă a pune întreaga noastră viaţă sub semnul lui Dumnezeu, adică să trăim această viaţă la lumina chemării lui Dumnezeu, aşa cum Sfântul Vasile amintea călugărilor săi, să aibă memoria lui Dumnezeu mereu în mintea lor, să-şi aducă aminte că tot ce fac, trebuie să facă pentru Dumnezeu”.

Sunt gânduri care au înălţat sufletele şi prin aprofundarea lor, prin puterea jertfei liturgice ce se săvârşea, Împărăţia lui Hristos putea fi intuită, simţită, în lumina clară a zilei, între munţii împăduriţi, înveşmântaţi în verdele intens al verii timpurii, cu vârfurile parcă atingând cerul.

În încheiere, dl. primar Negreanu Ştefan a rostit câteva cuvinte, în calitate de „purtător al cheilor” comunei Târlişua (de care aparţine loc. Molişet), dar şi ca şi credincios greco-catolic, arătându-şi disponibilitatea de a se alătura spiritual, dar mai ales din punct de vedere administrativ, efortului călugărilor din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare pentru dezvoltarea acestui loc de rugăciune.

Ca şi gazdă a manifestării, pr. egumen Marian Ţuţuraş a mulţumit tuturor celor prezenţi, tuturor celor care au venit în ajutor pentru pregătirea sărbătorii, vecini, surori din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare şi din Congregaţia Maicii Domnului, lansând încă de pe acum invitaţia pentru hramul mănăstirii din anul următor.

Părintele a mai adăugat: „Să ştiţi că poarta mănăstirii este deschisă pentru oricine, sunteţi bineveniţi nu doar o dată în an, în prima duminică după Rusalii, ci în fiecare zi. În fiecare moment în care cineva simte nevoia, poarta este deschisă şi întotdeauna o să găsiţi aici, la mănăstire, un părinte care să vă dea un sfat, care să vă îndrume”.

Părintele a făcut în continuare invitaţia la masă, în faţa mănăstirii fiind pregătite bucate pe săturate pentru toţi pelerinii. Prin grija localnicilor, a fraţilor bazilieni şi a multor binefăcători, nimeni nu a plecat fără a primi şi hrana trupească pe lângă cea sufletească, aşa cum se cuvine la ceas de sărbătoare.

Viorica Sabo, DIRMM

image

image

image

image

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *