Hram şi depunere de voturi la Mănăstirea Sfânta Macrina din Cluj-Napoca

publicat la 22 iulie 2009 în Ştiri

În ziua de 19 iulie 2009, duminică – zi a Învierii, Mănăstirea Sfânta Macrina a Ordinului Surorilor Sfântului Vasile cel Mare (OSBM) şi-a serbat hramul, în calendarul liturgic fiind prevăzută pentru această zi pomenirea Sfintei Macrina, sora Sfântului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul din Cezareea Capadociei. Totodată, Biserica a făcut şi pomenirea Sfinţilor Părinţi care s-au adunat în cele şase Concilii Ecumenice ale Bisericii Una (în acea vreme): Conciliile de la Niceea, Efes, Constantinopol, Calcedon, şi din nou ultimele două la Constantinopol. De asemenea, în această zi, trei surori au depus voturile pe viaţă, în Ordinul Surorilor Baziliene.

La sărbătoare au participat PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, pr. Marius Furtună, capelan al Mănăstirii, mulţi preoţi, călugări, călugăriţe, din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, din Congregaţia Maicii Domnului, din Societatea lui Isus, persoane consacrate din Biserica Ortodoxă, călugări terţiari, persoane laice, între care mulţi tineri şi copii. De asemenea, au fost prezenţi musafiri din Italia şi Spania: Episcopul Julian Lopez de Leon, Spania, împreună cu pr. Carlos şi un grup de tineri cu preotul lor, din Italia.

Un moment deosebit al celebrării liturgice a fost ceremonia depunerii voturilor perpetue din partea a trei surori: sora Rafaela – Raluca Marta Ferenţ, sora Antonia – Livia Floarea Sângeorzan şi sora Emanuela – Oltiţa Cioncan. Cele trei surori au făcut voturi de castitate, sărăcie şi ascultare în Ordinul Surorilor Sfântului Vasile cel Mare până la moarte, „toate înţelegându-le în conformitate cu Constituţiile Ordinului, aprobate de Sfântul Scaun Apostolic al Romei”. Ele au primit, din mâna Maicii Superioare Valentina – Virginia Hădărău, inelul, semn al logodnei cu Dumnezeu, şi câte o lumânare aprinsă pentru a fi lumină în lume. Ele s-au oferit, ca jertfă vie, în faţa Sfântului Altar şi a Bisericii, pe deplin şi pentru întreaga durată a vieţii, lui Dumnezeu.

„Sunt trei mirese ale lui Hristos care astăzi, aici, celebrează în continuare nunta mistică cu Hristos – Mirele. Isus nu promite o viaţă în plăceri şi fără griji, dimpotrivă, El promite că atunci când vom fi osteniţi şi împovăraţi, El ne va oferi odihna. De unde va veni această odihnă? Sursa este, paradoxal, crucea. Crucea purtată împreună cu Hristos se transformă în har, în bucurie, aşa cum s-a întâmplat cu acel ţăran simplu, Simon din Cirene, care a purtat mai întâi obligat crucea, în urma lui Hristos, dar apoi, mergând pe urmele Sale, privindu-L, poate şi atingându-L, a înţeles că acela este Izvorul vieţii şi nicidecum al suferinţei. Iată cum crucea devine instrumentul prin care putem şi astăzi să dobândim adevărata odihnă, mântuirea sufletelor. La aceasta sunt chemate şi cuvioasele mirese, să îmbrăţişeze cu bucurie crucea lor, să sărute inelul pe care l-au primit, şi să păstreze în sufletele lor lumina lumânării primite, să pornească cu încredere la drum în urma şi pe urma lui Hristos, pentru a putea dobândi adevărata lumină sufletească la ceasul rânduit” – a arătat PS Florentin în predica la Sfânta Liturghie.

În continuare, Episcopul Eparhial a vorbit despre Sfânta Macrina, ca „un exemplu luminos care reuşeşte, prin voinţă proprie, să se ridice la mari înălţimi spirituale cu harul lui Dumnezeu, colaborând din plin la mântuirea familiei sale, dar şi a celor care se aflau împrejurul său”. În cadrul celebrării liturgice, s-a sfinţit o piatră care a fost adusă din Capadocia – de pe locurile în care a trăit Sfântul Vasile cel Mare şi sora sa, Sfânta Macrina.

Între 1-15 iulie 2009, Preasfinţia Sa Florentin a făcut, împreună cu un grup de surori baziliene, un pelerinaj în Turcia. Amintind obiectivele principale ale acestui pelerinaj, PS Florentin a menţionat între altele: „pe drept cuvânt putem considera Turcia ca fiind a doua Ţară Sfântă, după Ţara Sfântă care a primit pe Mântuitorul, pentru că sunt multe urme ale martirilor creştini, care vorbesc şi azi, chiar dacă aceste teritorii, astăzi, sunt în procent de 98,9%, musulmane, iar creştinii sunt foarte puţini, de ordinul zecilor de mii. (…) În muzee este interzisă rugăciunea, de aceea, am preferat să ne rugăm în gând, dar mulţumim lui Dumnezeu pentru că am reuşit să parcurgem şi să vedem toate oraşele Conciliilor Ecumenice. În Constantinopol, am pus mâna pe acea Poartă de marmură pe care au intrat Părinţii celor trei Sinoade Ecumenice care s-au ţinut în Hagia Sophia – Biserica Sfintei Înţelepciuni. De asemenea, am avut bucuria de a vizita ruinele Bisericii Sfânta Maria din Efes, şi în ultima zi a pelerinajului am reuşit să ajungem şi la Niceea, am făcut un tur în jurul bisericii construite pe locul în care a fost Biserica sinodală din anul 325 – moment de răscruce pentru Biserica Creştină – în care s-a ţinut Primul Sinod Ecumenic al Bisericii care stabileşte multe aspecte de maximă importanţă, cum este, de exemplu, data Paştilor, Sărbătoarea Învierii Mântuitorului şi multe alte percepte, cum ar fi începutul Simbolului Credinţei, ş.a..

Îi mulţumim lui Dumnezeu şi pentru faptul că am reuşit să vedem măcar o biserică dedicată Sfântului Vasile, în Capadocia, chiar dacă era o biserică în parte rupestră. Din acele zone am adus lespedea de piatră pe care astăzi am binecuvântat-o cu apă sfinţită şi care, după voinţa cuvioaselor surori, va fi împărţită, ca semn de aducere aminte a acelor locuri, cu adevărat sfinte, pentru care trebuie să ne rugăm”. În încheiere, pr. Marius Furtună a mulţumit tuturor pentru prezenţă şi rugăciune, subliniind faptul că această celebrare ilustrează catolicitatea Bisericii, fiind de faţă membri ai Bisericii Răsăritene şi ai Bisericii Apusene, preoţi, laici şi persoane consacrate.

Episcopul Julian Lopez de Leon – care cu o zi înainte a fost şi la Blaj pentru a se întâlni cu Întâistătătorul Bisericii Greco-Catolice din România, Preafericitul Lucian – a mulţumit Preasfinţiei Sale Florentin pentru invitaţia făcută, spunând că, prin această vizită, comuniunea comunităţilor din Cluj şi Leon va fi mai profundă. De asemenea, a adresat tuturor celor prezenţi o invitaţie în Dieceza pe care o păstoreşte, unde se află şi o comunitate mică de români. PS Lopez poartă de grijă românilor din Spania, preoţilor români greco-catolici trimişi acolo şi face acest lucru chiar prin asumarea unor riscuri, înfruntând unele opinii critice la adresa românilor aflaţi la muncă în Spania.

După momentele celebrative, surorile Rafaela, Antonia şi Emanuela au fost felicitate de familii şi cunoscuţi, li s-au dăruit flori şi la rândul lor au oferit iconiţe care să amintească momentul în care şi-au oferit viaţa lui Dumnezeu, după dorinţa inimii lor: „Una am cerut de la Domnul, pe aceasta o voi căuta: să locuiesc în casa Domnului în toate zilele vieţii mele, ca să văd frumuseţea Domnului şi să cercetez lăcaşul Lui” (Psalm 26,7-8).

V.S., redactor DIRMM

image

image

image

image

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *