Pelerinajul tradiţional la Nicula în cinstea Maicii Domnului

publicat la 16 august 2009 în Ştiri

Nicula este şi azi ca şi odinioară o oază de speranţă pentru pelerinii de toate confesiunile, vârstele şi condiţiile sociale, care, mai cu seamă la Mărita Sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, vin aici în şiruri neîntrerupte din întreaga Transilvanie şi nu numai, pentru a petrece un timp de rugăciune cerând mijlocirea Maicii Sfinte. Ei nu caută un adăpost fizic, ci sub cupola nesfârşită a boltei cereşti sunt atraşi de o prezenţă nevăzută, de o putere căreia nu i se pot opune – speranţa că rugăciunea le va fi ascultată. Iar speranţa le vine de la Preasfânta Fecioară Maria care din timpuri străvechi, la Nicula şi în împrejurimi, cheamă, aşteaptă şi ascultă rugăciunea vie a sufletelor.

La Nicula nu se întâmplă miracole, nu au loc apariţii, nu s-au produs vindecări spectaculoase, şi totuşi, trecerea timpului face ca mulţimea pelerinilor să crească mereu. Există doar mărturiile a 27 de martori, şi ale unui regiment de soldaţi austrieci, care au văzut lacrimile ce au curs din Icoana Sfintei Fecioare timp de 26 de zile, între 15 februarie şi 12 martie 1694. Pornind de la acest miracol, tradiţia marilor pelerinaje la Nicula s-a dezvoltat în Biserica greco-catolică, care, între anii 1875-1879, a ctitorit biserica de zid a viitoarei mănăstiri.

Mulţimea pelerinilor a continuat să sosească şi după ce statul român a dat, în mod ilegal, prin furt şi persecuţii sângeroase, acest aşezământ în folosinţa Bisericii Ortodoxe. Dar mai presus de cei ce administrează temporar mănăstirea se află lumina acestui loc de har, este Maica Sfântă de la Nicula: „Am venit Măicuţă, Să te mai vedem, Să-ţi spunem necazul, Care-l mai avem” – cântă şi azi femeile evlavioase care cu simplitate şi smerenie îşi împreunează mâinile în credincioasă rugă. Biserica Greco-Catolică doreşte să-şi continue tradiţia de la Nicula, să facă o punte de legătură între anii de glorie 1930-40, când în fruntea pelerinajelor se afla Cardinalul de binecuvântată memorie Iuliu Hossu, după cum atestă multe fotografii şi documente.

Cu ocazia marii sărbători a Adormirii Maicii Domnului, şi în acest an s-a desfăşurat Pelerinajul greco-catolic la Nicula. Vineri, 14 august 2009, Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, a condus procesiunea, pe jos, de la capela greco-catolică din Gherla până la biserica parohială din Nicula. Episcopul eparhial a fost însoţit pe acest drum de Mons. Mihai Todea, Vicar general, pr. Ioan Monoşes, protopop de Gherla, mulţi preoţi, credincioşi şi persoane consacrate, între care surori din Ordinul „Sfântului Vasile cel Mare”. Procesiunea pe jos de la Gherla la Nicula a avut loc chiar şi pe vreme de ploaie, cântările mariane şi rugăciunea, mai ales rugăciunea Rozariului, au făcut ca drumul să fie un pelerinaj în spirit: printre văi şi dealuri înverzite, un drum în natură, dar cu ochii sufletului aţintiţi spre lumina cerului. Pelerinii au fost primiţi la biserica parohială din Nicula de către pr. Patriciu Sălăjan, parohul greco-catolic de Nicula, după care Episcopul, preoţii şi studenţii teologi au celebrat slujba Vecerniei şi a rugăciunii „Paraclisul Maicii Domnului”, în incinta bisericii pline de credincioşi.

image

În acest cadru PS Florentin a rostit un cuvânt de învăţătură în care a amintit şi de semnificaţia profundă a pelerinajului creştin: „Pelerinajul este una dintre formele specifice de manifestare a Bisericii, un moment de rugăciune şi un moment de asceză. Pelerinajul este menit să ne aducă aminte că suntem cu toţii pelerini pe acest pământ, suntem pulbere şi în pulbere ne vom întoarce, după cum a spus Domnul lui Adam. Să ne amintim că suntem pieritori şi nimeni, niciodată, nu va fi veşnic pe pământ – cum spune şi psalmistul – indiferent dacă este bogat sau sărac. De asemenea, pelerinajul ne aminteşte şi de faptul că şi averea noastră este pieritoare – să încercăm pentru puţin timp să fim lipsiţi de comoditate, să ne supunem ploii, vântului, arşiţei soarelui şi să înţelegem ce înseamnă a fi om simplu. A parcurge un timp de pelerinaj înseamnă a parcurge şi un timp de nesiguranţă, a nu şti ce urmează, pentru că în această viaţă ne putem aştepta la orice. De aceea, este nevoie ca în timpul pelerinajului să fie rugăciune, pentru ca să învăţăm că timpul vieţii acesteia se trăieşte cu rugăciune. Siguranţa nu o dobândim de la oameni, ci numai de la Dumnezeu.

În ziua celei mai mari sărbători pe care calendarul liturgic o conferă Preasfintei Fecioare, „Adormirea Maicii Domnului” – „Sfânta Marie Mare”, sâmbătă, 15 august, de la ora 10, în curtea bisericii parohiale din Nicula, Preasfinţia Sa Florentin şi preoţii prezenţi, între care preoţii protopopi de Gherla, Dej, Bistriţa, Târgu-Lăpuş, au celebrat Sfânta Liturghie arhierească de sărbătoare, în cadrul căreia a continuat şi tradiţia hirotonirilor – în biserica de zid a Mănăstirii Nicula au fost hirotoniţi peste 50 de preoţi greco-catolici, s-au depus voturi călugăreşti, au fost multe ceremoniale de sărbătoare la care Episcopul dr. Iuliu Hossu a fost celebrantul principal – a fost ridicat la treapta diaconatului tânărul subdiacon Ioan Ureche, fiind încredinţat rugăciunilor Preasfintei Fecioare Maria şi ale credincioşilor prezenţi.

În ziua marii sărbători au sosit la biserica parohiei Nicula aprox. 1000 de credincioşi din Protopopiatul de Gherla şi din alte protopopiate ale Eparhiei, un grup de Surori ale Ordinului Sfântului Vasile cel Mare împreună cu Maica Superioară Valentina, părinţi bazilieni, persoane consacrate din alte ordine şi congregaţii religioase. De asemenea, au fost prezente membre ale Reuniunii Mariane precum şi un grup de copii din tabăra „Ecumenica” – Târgu-Lăpuş, însoţiţi de îndrumătorii lor, pr. Silviu Hodiş şi soţia sa.

Un invitat de onoare la manifestare a fost dl. senator Marius Nicoară, care a dorit să se alăture credincioşilor şi Episcopului de Cluj-Gherla în pelerinajul pe jos din 14 august, şi în 15 august a participat la Liturghia arhierească de sărbătoare, prezenţă apreciată de PS Florentin prin cuvinte de mulţumire. Înainte de celebrarea liturgică, a fost binecuvântat noul foişor amplasat în curtea bisericii, spaţiu generos de rugăciune datorat credincioşilor şi primăriei din Nicula, în special d-lui Ioan Mânecan, fostul primar al localităţii, dar şi conducerii Episcopiei de Cluj-Gherla. Răspunsurile liturgice şi cântările din timpul celebrării au aparţinut corului parohiei greco-catolice din Gherla.

image

În predica la Sfânta Liturghie, PS Florentin a vorbit despre Mărita Sărbătoare a Adormirii Maicii Domnului, pe care o celebrează atât Biserica de rit latin cât şi cea de rit bizantin. „Preasfânta Fecioară Maria este aceea care a născut pe Fiul lui Dumnezeu – Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat. Este învăţătura de credinţă pe care Biserica o sigilează la Conciliul din Efes în anul 431. Urmează, în ordine cronologică, învăţătura de credinţă a Conciliului din Lateran, în 649, a pururea fecioriei Preasfintei Fecioare Maria, la care se adaugă învăţătura Neprihănitei Zămisliri, dogmă definită de Papa Pius al IX-lea în 1854. ‘Adormirea Maicii Domnului’ este una dintre cele mai recente dogme de credinţă oferite, cu privire la Preasfânta Fecioară, de către Papa Pius al XII-lea, la 1 noiembrie 1950. Punând laolaltă toate aceste învăţături ale Bisericii, astăzi, vorbind despre Maria, noi ne adresăm cu toate titlurile dogmatice, adică Preasfânta, Preamărita, Doamna noastră, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria. De aceea, suntem invitaţi, atunci când rostim numele Preasfintei Fecioare Maria, să nu ne mulţumim doar a spune ‘Maria’, pentru că este mult mai mult decât un simplu om, chiar dacă, poate, în rugăciune, prin devoţiunile noastre, avem sufleteşte o oarecare intimitate cu Preasfânta Fecioară. Să nu uităm însă că între fiinţele umane, Preasfânta Fecioară Maria este cea mai aproape de Dumnezeu. De aceea şi cultul pe care-l datorăm ei este cu totul diferit; ea este mai presus decât corurile îngereşti, aşa cum frumos cântăm în Imnul ce-i este dedicat: Ceea ce eşti mai cinstită decât heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât serafimii – aceasta este Preasfânta Fecioară Maria pe care astăzi suntem chemaţi să o lăudăm şi să o preamărim”.

De asemenea, în predica sa, Episcopul de Cluj-Gherla a pus la picioarele Maicii Sfinte şi situaţia Bisericii Greco-Catolice, locurile unde Preasfânta Fecioară Maria a fost cinstită – „Cele peste 22 de mănăstiri greco-catolice dintre care nici una nu a fost retrocedată, între care se află şi biserica de zid a Mănăstirii Nicula. Este necesar să facem şi o precizare, pentru că încă nu s-au luat acele indicatoare pe care scrie că Mănăstirea Nicula este ‘Monument istoric din secolul al XVI-lea’. Dar în secolul al XVI-lea nu exista nimic pe acel deal. Tradiţia iconografică despre care se vorbeşte la Nicula a început la graniţa dintre secolul al XVII-lea şi secolul al XVIII-lea, şi a început de la Icoana miraculoasă care a plâns. Se încearcă falsificarea istoriei prin ideea că existau la Nicula călugări care făceau icoane pe sticlă şi această şcoală iconografică a generat pelerinajele la Nicula. Adevărul documentat istoric este cu totul altul: pentru noi, momentul Nicula începe cu acel miracol prin care Dumnezeu a lăsat ca Icoana Preasfintei Fecioara Maria să verse lacrimi în biserica parohială de la Nicula, fapt constatat în scris şi cu numele multor credincioşi. Aceasta a generat apoi un conflict care a ajuns la Viena şi, prin poruncă împărătească s-a dispus ridicarea unei noi biserici de lemn pe dealul din apropierea parohiei, pentru ca icoana să fie a tuturor celor care doresc să se închine ei. Se vede cum această icoană are de la început o ţinută ecumenică, cu atât mai mult în momentul în care începe cinstirea ei. Dar pe dealul de la Nicula a existat doar o biserică din lemn, care era frecventată de pelerini la momente de sărbătoare. Treptat s-au mai construit anexe, locuri de adăpost pentru pelerinii care soseau de la drum lung. Comunitate monastică în acest loc a existat doar din anul 1936 – momentul în care Episcopul Iuliu Hossu, prin Decret Episcopal, a rânduit ca Mănăstirea să fie încredinţată Ordinului Sfântului Vasile cel Mare. Cu acele momente încep perioadele de glorie ale pelerinajelor la Nicula. Acest loc rămâne pentru noi un loc sfânt”.

Pentru a readuce un strop din harul care se revărsa în trecut la Nicula, Preasfinţia Sa Florentin a dat citire unui discurs rostit înainte de 1948, sus, la Mănăstire, de către Cardinalul de pie memorie Iuliu Hossu, despre Preasfânta Fecioară Maria, despre nădejdea şi credinţa în rugăciune a neamului românesc, care a rămas mereu aproape de Dumnezeu, purtând în suflet Icoana Fiului şi a Maicii Sfinte.

La încheierea Sfintei Liturghii, pr. Patriciu Sălăjean, paroh de Nicula, a mulţumit tuturor celor care au venit la rugăciune, Episcopului eparhial, preoţilor, corului, persoanelor consacrate, sr. Speranţa din Congregaţia Maicii Domnului, care în ultimii 13 ani a fost nelipsită la Nicula, pregătind cele necesare. A mulţumit şi preoţilor care au stat la programul de peste noapte şi s-au rugat împreună cu credincioşii în acest loc de pelerinaj greco-catolic, invitând totodată pe toţi cei prezenţi la Nicula pentru celebrarea Sărbătorii Adormirii Maicii Domnului din anul următor.

Luând cuvântul, PS Florentin a mulţumit de asemenea preoţilor şi credincioşilor – „biserica vie”, care în fiecare an sunt tot mai mulţi la Nicula, „semn de perseverenţă în credinţă”. A mulţumit pr. paroh pentru condiţiile bune pregătite. La sfârşit s-au făcut rugăciunile Tatăl Nostru şi Născătoare de Dumnezeu, urmate de binecuvântarea Preasfinţiei Sale, pentru obţinerea indulgenţei plenare la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului în Nicula. Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, Maica Luminii, mântuieşte-ne pe noi!

V.S.- redactor mass-media

image

image

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *