Vizita ad limina a Episcopilor din România: întâlnirea cu Papa Benedict

publicat la 13 februarie 2010 în Ştiri

A V-a zi a vizitei ad limina Apostolorum – vineri, 12 februarie 2010: întâlnirea cu Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea

În cadrul vizitei ad limina Apostolorum a Conferinţei Episcopilor din România, ziua de vineri, 12 februarie 2010, a fost o zi de maximă intensitate spirituală la Roma, o zi memorabilă pentru Biserica Catolică din România, în care întreg Episcopatul întâlneşte pentru întâia oară în vizita ad limina pe Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea.

De dimineaţă constatăm că este o zi deosebită, pentru că ninge cu fulgi mari, cu toţii suntem uimiţi, de 25 de ani nu a mai nins aşa la Roma. După Sfânta Liturghie, totul este îmbrăcat în haina albă, imaculată, ne simţim cu adevărat ca acasă. Ne pregătim, şi la ora 10.15, plecăm cu multă emoţie din Colegiul Pio Romeno, pentru a ajunge la timp la audienţele private cu Pontiful Roman.

Pătrundem în curtea San Damaso din Vatican, care este plină de zăpadă, apoi suntem identificaţi de gărzile elveţiene, conform listelor corespunzătoare. Urcăm cu liftul la nivelul I şi parcurgem, însoţiţi de ceremonieri, holurile şi grandioasele săli de audienţă frumos ornate cu frescă, cu marmură de diferite culori, cu statui, cu frumoase vaze de porţelan, cu multe, multe picturi celebre. Este un adevărat muzeu alcătuit în timp prin darurile primite de către Pontifii Romani.

După un scurt moment de aşteptare, prelatul cameral al Sfântului Părinte, Mons. Nicola, ne face un scurt instructaj asupra modului în care se va desfăşura audienţa (de circa 15 minute pentru fiecare) şi apoi, pe rând, fiecare Episcop eparhial este chemat în ordinea stabilită, pentru întâlnirea cu Sfântul Părinte. La început a fost invitat Preafericitul Părinte Lucian Mureşan, Arhiepiscop Major de Făgăraş şi Alba-Iulia, cu PS Vasile Bizău, Episcop auxiliar al Curiei din Blaj şi PS Mihai Frăţilă, Episcop auxiliar al Arhiepiscopiei de Făgăraş şi Alba-Iulia cu sediul la Bucureşti.

După timpul rânduit sunt poftit mai întâi în câteva săli anticameră, şi apoi în sala cea mare de audienţă. Uşa se deschide şi prelatul de serviciu îmi face semn să mă apropii. Salut cu emoţie, plecând genunchiul şi cu capul descoperit, în faţa urmaşului în Tronul Apostolic al Sfântului Petru, şi sărut inelul Pescarului, Vicarul lui Hristos, semnul vizibil al unităţii noastre. Discuţia decurge foarte amical, pe un ton foarte blând; Sfântul Părinte mă întreabă mai întâi, arătându-mi un mare atlas deja pregătit şi deschis, care sunt limitele teritoriului Eparhiei noastre. Atunci am deschis materialul deja pregătit, cu imagini, cu cifre, cu fotografii şi am parcurs împreună acest material, la care Pontiful Roman, atunci când a dorit, a pus anumite întrebări. După ce am încheiat această prezentare a Eparhiei de Cluj-Gherla cu chipurile Episcopilor martiri ai Bisericii noastre, am ţinut să îi mulţumesc Sfântului Părinte pentru grija paternă faţă de Biserica noastră, şi, de asemenea, să îi mulţumesc pentru încrederea acordată, numindu-mă ca membru al Consiliului General al Secretariatului General al Sinodului Episcopilor şi ca membru al Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor.

Înainte de a pleca, am amintit Sfântului Părinte dificultatea pe care o are ţara noastră în contextul general al crizei economice, şi implicit Biserica noastră, în mod particular preoţii căsătoriţi cu familii numeroase, dar şi laicii în vârstă sau bolnavi. De asemenea, am amintit despre criza de la nivelul Instituţiilor, după care Sanctitatea Sa m-a rugat să scriu câteva rânduri cu privire la aceasta. De asemenea, am mai pus problema restituirii bunurilor Bisericii, a construirii de noi edificii de cult, problema ecumenică, am amintit şi de construcţia noii Catedrale (din Piaţa Cipariu, Cluj-Napoca).

În final am îngenuncheat, cerând Pontifului Roman, urmaşul Sfântului Apostol Petru, o binecuvântare cu totul specială pentru întreaga noastră Eparhie de Cluj-Gherla, pentru preoţi, diaconi, ipodiaconi, seminarişti, călugări, călugăriţe, laici, familii, copii, tineri, bătrâni, bolnavi şi toţi cei care s-au încredinţat rugăciunilor noastre, vii şi adormiţi. Sanctitatea Sa, cu o voce blândă şi paternă, mi-a conferit această binecuvântare, după care am oferit darurile aduse: un album în limba germană cu oraşul Cluj, două CD-uri cu muzică religioasă a Corului Magnificat şi cu Liturghia Sf. Ioan Gură de Aur, precum şi o carte despre preoţie în acest An al Preoţiei. În timpul discuţiilor, Sanctitatea Sa, plăcut impresionat de această prezentare în imagini, a menţionat că într-adevăr Eparhia noastră este o Eparhie vie, cu un număr frumos de preoţi; cunoştea problemele ecumenice pe care le avem, cunoştea criza economică prin care trecem.

În încheierea întâlnirii, la ultimul sărut de inel, mi-a spus privindu-mă în ochi: „Pregate anche per me!” – „Rugaţi-vă şi pentru mine!”. Apoi, la semnalul Sanctităţii Sale, a intrat Mons. Nicola, prelatul care m-a condus din nou în sala de aşteptare, unde am rămas câtva timp cu o bucurie cu totul deosebită în suflet şi cu o consolare după acest moment de întâlnire cu cel care este Capul vizibil al Bisericii Catolice dar şi părintele nostru, al Episcopilor, păstorul cel blând, mulţumind lui Dumnezeu pentru că l-a dat Bisericii Catolice şi mulţumind lui Dumnezeu pentru că suntem catolici, şi avem acest har de a putea privi persoana care reprezintă semnul şi sensul unităţii noastre.

În continuare, în sala de aşteptare au început să vină Episcopii de rit latin, treptat au venit toţi membrii Conferinţei Episcopale: cei şase Episcopi Ordinarius ai Diecezelor latine, cei 5 Eparhi ai Eparhiilor greco-catolice şi, de asemenea, cei trei auxiliari de rit latin şi cei doi auxiliari de rit bizantin, în total 16 Episcopi, la care s-a adăugat şi Episcopul Anton Coşa de la Chişinău, pentru Republica Moldova. Împreună, la momentul potrivit, am purces în sala de audienţă unde ne aştepta deja Sfântul Părinte, am audiat mai întâi discursul preşedintelui Conferinţei Episcopale, Mons. Ioan Robu, iar apoi am audiat discursul Sfântului Părinte adresat nouă, Păstorilor de ambele rituri ai Conferinţei Episcopale din România şi Republica Moldova.

În cuvântul său, Sfântul Părinte, după ce ne-a salutat pe noi ca şi reprezentanţi ai comunităţilor noastre, ne-a exprimat mulţumirea pentru angajarea noastră generoasă în serviciul renaşterii şi dezvoltării comunităţilor catolice din ţările noastre, şi ne-a îndemnat să continuăm să fim Păstori zeloşi ai Turmei lui Hristos, păstrând şi transmiţând patrimoniul credinţei, propunând credincioşilor un itinerar de credinţă creştină matur şi responsabil, în special în serviciul religios şi cateheză, în pregătirea pentru sacramente. De aceea, ne-a sfătuit să promovăm cunoaşterea Sfintei Scripturi, a Catehismului Bisericii Catolice, a documentelor Magisteriului, în mod deosebit ale Conciliului Ecumenic Vatican II, a Enciclicelor papale. Vorbind despre Anul Preoţiei, ne-a îndemnat să fim adevăraţi părinţi pentru preoţii noştri, să menţinem comuniunea între noi şi să fim alături de ei într-un climat de afecţiune, de atenţie şi de dialog respectuos şi fratern, interesându-ne de condiţiile lor spirituale şi materiale, de aggiornamento-ul lor teologic şi pastoral. De asemenea, ne-a invitat să fim cu atenţie asupra Institutelor Călugăreşti şi a persoanelor consacrate pe care le avem în structurile noastre, să acordăm o atenţie deosebită promovării pastoralei vocaţiilor, formării umane, spirituale şi intelectuale a candidaţilor la preoţie în Seminarii şi în alte Institute de formare.

În continuare, Sfântul Părinte a arătat că înflorirea vocaţiilor sacerdotale şi călugăreşti depinde în bună parte de sănătatea morală şi religioasă a familiilor creştine. Familiile catolice din ţările noastre au mărturisit – spunea Sfântul Părinte -, uneori cu preţ scump, fidelitatea faţă de Evanghelie, dar astăzi le vedem supuse plăgilor avortului, alcoolismului, corupţiei, drogurilor, şi a controlului naşterilor prin metode contrare demnităţii persoanei umane. De aceea, ne-a invitat să promovăm centrele parohiale de consiliere care să asigure o pregătire adecvată pentru viaţa conjugală şi familială şi să organizeze mai bine asistenţa pastorală a tineretului, în centre de formare unde tinerii să poată cunoaşte valorile autentice ale creştinismului. O angajare precisă, pentru a favoriza prezenţa valorilor creştine în societate.

Sfântul Părinte a abordat şi problema relaţiei dintre catolici şi ortodocşi, invitând la mai mare deschidere şi împăcare, la a putea găsi soluţii adecvate în spiritul dreptăţii care trebuie să însufleţească rapoartele dintre fraţii lui Hristos. A amintit, de asemenea, despre aniversarea a 10 ani de la vizita Sfântului Părinte Ioan Paul al II-lea în România în anul trecut, şi importanţa acelui strigăt de „Unitate!” care a venit din piepturile credincioşilor, dorinţa de a dialoga în caritate, în adevăr şi a promova iniţiative comune. Astăzi, în mod deosebit este important să se colaboreze între ortodocşi şi catolici, în domenii privind apărarea rădăcinilor creştine ale Europei, a valorilor creştine, şi mărturia în comun asupra unor teme cum sunt familia, bioetica, drepturile omului, onestitatea în viaţa publică, ecologia.

„La încheierea întâlnirii noastre – a spus Sfântul Părinte -, gândul meu se îndreaptă spre comunităţile voastre; duceţi preoţilor, călugărilor, călugăriţelor, tuturor credincioşilor din România şi Republica Moldova salutările mele şi încurajarea mea, dându-le asigurarea afecţiunii mele. Invocând mijlocirea Maicii Domnului şi a sfinţilor din ţările voastre, vă dau din inimă binecuvântarea mea, vouă şi tuturor membrilor poporului lui Dumnezeu încredinţat solicitudinii voastre pastorale”, a încheiat Sfântul Părinte, după care a urmat binecuvântarea întregii Conferinţe Episcopale şi apoi, din nou, salutul individual, şi fiecare dintre membrii Conferinţei Episcopale a primit câte o foarte frumoasă cruce pectorală.

S-au făcut fotografii de grup, după care a fost adus cadoul din partea Conferinţei Episcopale, o icoană foarte mare de circa. 1,90/0,70 m, reprezentând pe Hristos Înviat, de asemenea o medalie cu Episcopul Petru Pavel Aron, un ştergar cu motive naţionale româneşti şi un album cu România.

Am sărutat, deci, încă odată inelul Păstorului Bisericii Universale, plecându-mi pentru câteva momente fruntea pe mâna urmaşului Sfântului Petru, după care pe rând, unul câte unul, ne-am îndreptat spre holul de ieşire, întorcându-ne la Colegiul Pio Romeno.

+ Florentin Crihălmeanu
Episcop de Cluj-Gherla

imagine

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *