Vizita ad limina a Episcopilor din România (joi, 11 februarie)

publicat la 13 februarie 2010 în Ştiri

Vizita ad limina Apostolorum la Roma a Conferinţei Episcopilor din România, 8-13 februarie 2010

A IV-a zi a vizitei ad limina Apostolorum – joi, 11 februarie 2010:

Pe agenda zilei de joi, teoretic este o zi liberă, pentru că Vaticanul celebrează memoria Pactelor stabilite la Lateran cu Statul Italian. În această zi de 11 februarie, prin bunăvoinţa Preasfinţitului Virgil Bercea, reuşim să obţinem harul de a concelebra la Sfânta Liturghie pontificală din Bazilica Vaticană, de la ora 10.30, cu ocazia Zilei Mondiale a Bolnavului, alături de Sfântul Părinte Papa Benedict al XVI-lea.

Este o zi ploioasă cu vânt rece la Roma, dar în suflete purtăm cu toţii flacăra bucuriei şi a emoţiei de a putea celebra alături de urmaşul Sfântului Apostol Petru în Bazilica Mamă a Bisericilor, împrejurul Altarului Confesiunii, deasupra mormântului Corifeului Apostolilor. Este un dublu semn al unităţii în jurul Pontifului Suprem, între noi, cu Cardinalii Curiei Romane, cu alţi Episcopi şi preoţi din întreaga lume, şi împreună cu fraţii noştri catolici în episcopat din România. Întreaga zi este pusă sub semnul Preasfintei Fecioare Maria, Mama Bisericii, şi datorită faptului că se aniversează 152 de ani de la prima apariţie a Preasfintei Fecioare Maria la Lourdes, Franţa.

Intrăm prin poarta laterală în Bazilica Vaticană. Mai înainte de a ajunge la spaţiul sacristiei, ne oprim o clipă la celebra statuie Pieta a lui Michelangelo, adevărată minune a lumii în domeniul sculpturilor în marmură, şi ne încredinţăm Preasfintei Fecioare Maria, noi, unul fiecare, episcopatul nostru, Eparhiile noastre, pe toţi cei dragi ai noştri, toţi cei bolnavi pe care-i purtăm în rugăciuni şi pe cei adormiţi în Domnul. Mă cuprinde şi un fior de emoţie amintindu-mi cum, în urmă cu mai bine de 13 ani, mai precis în 6 ianuarie, veneam aici, la această statuie cu şi mai multă emoţie şi bucurie, pentru a îmbrăca întâia oară ornatele arhiereşti în vederea hirotonirii episcopale prin impunerea mâinilor Pontifului Roman Ioan Paul al II-lea mai întâi, iar apoi a cardinalilor curiali şi a atâtor alţi Episcopi prezenţi la acea memorabilă celebrare liturgică.

Ne îndreptăm spre sacristie, îmbrăcăm ornatele specifice ritului bizantin, înainte de a ne aşeza în procesiune la locul indicat de către ceremonierul pontifical special pentru Conferinţa Episcopală din România, facem împreună o fotografie de grup, punându-ne încă o dată sub mantia ocrotitoare a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu atât de frumos sculptată aici la intrarea în Bazilică, Mama Preoţilor şi implicit şi Mama Episcopilor, în acest An dedicat Sfintei Preoţii.

Un clinchet limpede de clopoţel răsună pentru a da semnalul de plecare al procesiunii, se trag cortinele laterale şi pătrundem pe aleea centrală a Bazilicii Vaticane, care este arhiplină de la intrare şi până spre altar. Sunt mulţi bolnavi cu însoţitori, surori de caritate sau laici, aduşi cu cărucioare speciale, paralizaţi sau purtători de handicap, cu toţii veniţi pentru a primi binecuvântarea Pontifului Roman, multe persoane consacrate, seminarişti, preoţi şi laici, persoane ale corpului diplomatic.

Aleea centrală, în acordurile armonioase de orgă, pe muzica minunatelor coruri ce intonează aceste frumoase cântări de procesiune în limba latină, pare să devină „Scara lui Iacob” – adevărată scară spre Cer, cu fiecare pas cu care ne apropiem de Altarul Confesiunii, altarul principal al Bazilicii, pe care, în partea stângă, veghează o statuie special aşezată pentru această zi, a Preasfintei Fecioare Maria de la Lourdes.

Zona centrală a Altarului este plină cu flori, de diferite culori. Ceremonia liturgică este celebrată în limba italiană – partea de introducere şi final -, şi în limba latină partea centrală cu canonul; totul creează un puternic sentiment de ordine, linişte şi reculegere, dar şi de unitate în acelaşi timp, de comuniune, universalitate, catolicitate. Ne aflăm împreună în rugăciune, în aceeaşi limbă, are loc împreuna-consacrare, împreuna-cuminecare, dar în diversitatea de rituri diferite prin veşmintele liturgice pe care le purtăm, de limbi diferite prin diferitele persoane care au citit lecturile şi au făcut rugăciunea credincioşilor, de rase diferite, de naţionalităţi diferite, adevărat semn palpabil al unităţii în diversitate în această Biserică, Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică, unitate în diversitate a cărui artizan este Consolatorul, Plinitorul a toate, Tezaurul bunătăţilor şi Izvorul vieţii, Purificatorul a toată întinarea, Spiritul Sfânt.

Momentele culminante sunt consacrarea, rugăciunea „Tatăl nostru” şi binecuvântarea finală. Trăim un puternic sentiment de unitate la momentul rugăciunii „Tatăl nostru”, cântat împreună cu corurile; vedem în faţa noastră pe tatăl nostru spiritual, Papa Benedict al XVI-lea, vedem pe Mama noastră, a Bisericii, Preasfânta Fecioară Maria, şi avem cu toţii sufletele înălţate spre Tatăl ceresc, adresându-I cu evlavie rugăciunea lăsată de Fiul Său Apostolilor, noi cei care acum formăm Trupul mistic al cărui Cap este El, Fiul, animaţi de unul şi acelaşi Spirit Sfânt, care de la aceştia ne purcede nouă.

Cuvintele sunt prea sărace pentru a exprima bucuria sfântă a comuniunii din această memorabilă zi, pusă sub semnul Preasfintei Fecioare Maria, exemplu al carităţii şi al smereniei în simplitate, devotată pentru ajutorarea aproapelui, dar şi al suferinţei ca mijloc lăsat nouă spre sfinţenie, de către Domnul nostru Isus Hristos, care prin suferinţă ne-a mântuit. Sunt doar câteva dintre multiplele şi profundele idei pe care le-am auzit în cuvântul de învăţătură al Pontifului Roman.

Putem cânta acum, la încheiere, cu bucurie: „Cu noi este Dumnezeu, înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi, căci cu noi este Dumnezeu”. Cu adevărat, în această zi, aici, la Roma, Cerul a coborât pe pământ, pentru câteva ore.

Ieşim cu sufletele pline din monumentala Bazilică, făcându-ne loc prin mulţimea de cărucioare cu bolnavi, surori de caritate, clerici şi laici, şi chiar dacă afară vântul suflă rece şi este un cer noros, în sufletele noastre este soare şi ne simţim bucuroşi şi uşori, parcă purtaţi pe aripi de îngeri. Ne vin în minte cuvintele Magnificat-ului Preasfintei Fecioare Maria: „Măreşte sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu, că a căutat spre umilinţa servitoarei Sale; Că mi-a făcut mie mărite Cel puternic şi sfânt este numele Lui şi mila Lui în neam şi neam spre cei ce se tem de El”.

Preasfântă Fecioară Maria, Mama Bisericii, roagă-te pentru noi,
Preasfântă Fecioară Maria, Mama preoţilor, roagă-te pentru noi,
Preasfântă Fecioară Maria, ajutorul creştinilor, roagă-te pentru noi!
Toată nădejdea noastră întru tine o punem, Maica lui Dumnezeu,
Păzeşte-ne sub sfânt acoperământul tău! Amin.

+ Florentin Crihălmeanu
Episcop de Cluj-Gherla

imagine

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *