Vizita ad limina a Episcopilor din România (sâmbătă, 13 februarie) II

publicat la 14 februarie 2010 în Ştiri

Vizita ad limina Apostolorum la Roma a Conferinţei Episcopilor din România, 8-13 februarie 2010

A VI-a zi a vizitei ad limina Apostolorum – sâmbătă, 13 februarie 2010:

Ziua a continuat cu vizitarea Congregaţiei pentru Cultul Divin, la care au participat doar Episcopii de rit latin, având în vedere că Episcopii de rit bizantin depind de Congregaţia pentru Bisericile Orientale. La ora 12.15, ne-am reunit cu toţii la Consiliul Pontifical pentru promovarea Unităţii Creştinilor, unde am fost primiţi cu bucurie de către Cardinalul Walter Kasper, preşedintele acestui Consiliu. După scurta rugăciune introductivă, Eminenţa Sa a prezentat colaboratorii săi din cadrul dicasterului: Mons. Brian Farrell, secretarul acestui Consiliu Pontifical, şi Mons. Eleuterio Francesco Fortino, subsecretarul acestui Dicaster. În absenţa Preasfinţitului Alexandru Mesian, responsabilul cu problemele ecumenice în cadrul Conferinţei Episcopale din România, Preasfinţitul Florentin a făcut o prezentare generală a situaţiei ecumenice actuale, având în vedere şi aspectele particulare din diferitele Biserici de rit latin şi bizantin şi, de asemenea, problemele legate de legislaţia Statului ce influenţează relaţiile ecumenice.

După aceea a luat cuvântul IPS Ioan Robu, care a vorbit despre Săptămâna de Rugăciune pentru Unitatea Creştinilor, arătând cum, cu trecerea anilor, pare că relaţiile ecumenice s-au răcit: dacă înainte era posibilă împreuna-rugăciune, în anul trecut (2009) s-a vorbit despre o întâlnire undeva în afara unei biserici, pentru a face un film social, iar în anul acesta (2010) au fost primiţi în Catedrala din Bucureşti, dar fără veşmintele liturgice, aceasta ca urmare a decretelor în vigoare în Biserica Ortodoxă.

Eminenţa Sa Cardinalul Kasper şi-a arătat uimirea în faţa acestor reguli şi decrete date în România, arătând că fiind în vizită în Rusia a fost foarte bine primit, şi-a putut îmbrăca şi însemnele şi a fost invitat în timpul Liturghiei în partea de dincolo de Iconostas. A arătat că acest progres este datorat şi unei Comisii bilaterale (care a avut un rezultat pozitiv în privinţa relaţiilor cu Rusia) şi că actualmente, există întotdeauna pentru marile sărbători ale anului liturgic, pentru Sfântul Andrei şi pentru Sfinţii Petru şi Pavel, un schimb de delegaţi din partea Patriarhiei Ruse şi de asemenea, prelaţi catolici care vizitează Moscova în aceste împrejurări.

Eminenţa Sa şi-a exprimat dorinţa vie de a putea ajuta la mersul înainte al relaţiilor ecumenice şi în România. S-a arătat totodată modalitatea pozitivă în care Biserica Ortodoxă a fost primită în multe state europene, cum este Italia, Spania, Irlanda, ş.a., oferindu-se ca locuri de celebrare chiar biserici catolice, pe care le-au primit fără nici un fel de dificultăţi. Se pare că există şi o presiune asupra Ierarhiei, există multe condiţionări externe, pe care, spunea Eminenţa Sa, „uneori suntem chemaţi să le înţelegem şi să le respectăm şi să mergem oarecum în ritmul în care fraţii noştri creştini pot merge împreună cu noi”. Există şi multe căsătorii mixte, soţi care trebuie să se roage împreună şi care sunt un exemplu şi un model pentru împreuna-rugăciune. S-a mai amintit şi despre posibilitatea relansării unei Comisii de Dialog la nivel naţional.

În continuare, Eminenţa Sa a arătat aspecte ale raporturilor pe care dicasterul său le are cu alte Biserici din Orientul apropiat, anumite întâlniri recente prin care s-au creat noi punţi de rugăciune şi bună-înţelegere, raporturile pozitive cu Biserica Rusă, arătând că, în general, Patriarhii ortodocşi sunt decişi să meargă mai departe în dialog. De asemenea, s-a amintit şi dialogul cu Bisericile Reformei din secolul al XVI-lea. Este necesară dorinţa de a promova ecumenismul spiritual, pentru că Spiritul Sfânt este artizanul unităţii, de aceea „să nu uităm niciodată acest aspect în rugăciune”. S-a vorbit despre raporturile dificile cu penticostalii – pentru că nu există o structură universală, nu există un punct de referinţă şi o teologie, deşi sunt peste 400 de milioane de penticostali la nivel mondial.

Eminenţa Sa a amintit că ecumenismul nu este facultativ, ci este o datorie universală pentru catolicii practicanţi, pentru toţi cei care respectă doctrina catolică, este o carismă ce ţine de Ministerul lui Petru: a pune împreună oile risipite. De aceea, ne recomandă să avem grijă de acest raport cu diferitele culte creştine.

imagine

Preasfinţitul Petru a cerut o lămurire asupra situaţiei în raporturile cu anglicanii, şi Eminenţa Sa Cardinalul Kasper a arătat că dialogul cu anglicanii a început imediat după Conciliul Vatican II, s-au făcut multe progrese, dar în momentul în care au existat anumite abateri de la doctrină, cum ar fi hirotonirea femeilor sau a unor candidaţi la episcopat despre care se ştia că sunt homosexuali, au apărut probleme între anglicani. Unii dintre Episcopii anglicani au venit la Roma pentru a discuta asupra tradiţiei şi modalităţii în care să poată rămâne fideli tradiţiei creştine. Este un dialog care continuă, momentul hirotonirii femeilor-episcopi a fost iarăşi un moment dificil pentru această Biserică. Desigur, mai marii acestei Biserici vor decide paşii pe care îi vor face în continuare. S-a arătat că această mişcare din partea Bisericii Anglicane nu este un prozelitism ci este rodul unei aprofundări a propriei identităţi într-un context secularizant cum este lumea actuală.

S-a mai amintit şi problema ultimei întâlniri a Comisiei Mixte Internaţionale pentru dialogul dintre Biserica Ortodoxă şi Biserica Catolică la Paphos, în Cipru. Cardinalul Kasper a arătat că nu există un document final, dar dialogul va continua la Viena. În încheierea acestei întâlniri, IPS Ioan Robu, Arhiepiscopul Mitropolit de Bucureşti, a mulţumit pentru primire, şi a oferit Eminenţei Sale Cardinalul Kasper, ca şi cadou, un frumos album cu imagini din Bucureşti, după care, aşa cum s-a obişnuit la fiecare asemenea întâlnire, preşedintele Consiliului Pontifical a trecut pentru a saluta din nou pe fiecare prelat membru al Conferinţei Episcopale din România. Această ultimă întâlnire marchează de fapt şi încheierea punctelor propuse pe agenda acestei vizite ad limina 2010, la Roma.

Concluzionând, putem spune că vizita ad limina din perioada 8-13 februarie 2010 a fost un moment de forţă, un moment de mare intensitate spirituală, un moment de colegialitate dintre noi, Episcopii din Conferinţa Episcopală din România, dar şi un sentiment de comuniune în cadrul Bisericii Mame, al Bisericii Catolice. Totodată a fost un moment de împărtăşire a problemelor noastre, a dificultăţilor noastre, a realizărilor şi bucuriilor noastre, un moment de ascultare a unor sfaturi, recomandări din partea reprezentanţilor Congregaţiilor şi Consiliilor Pontificale, un moment în care particularul s-a întâlnit cu generalul şi am avut ocazia să simţim grija pe care Pontiful Roman o are, prin aceste structuri, faţă de Bisericile Catolice. În toate aceste dicastere, ne-am simţit foarte bine primiţi, şi am perceput dorinţa de a fi ajutaţi, de a putea fi sprijiniţi în munca pastorală pe care o avem. Aceasta, sigur, ne încurajează şi ne ajută să ne întoarcem acasă cu un elan reînnoit, cu o dorinţă mai mare de a sluji Biserica Catolică, după îndemnurile şi sfaturile pe care le-am primit.

Dimensiunea sacră a fost trăită din plin în aceste zile, atât prin Sfintele Liturghii pe care le-am celebrat împreună zilnic, cât mai cu seamă prin Liturghiile celebrate la mormintele Sfinţilor Apostoli, în Bazilica Vaticană la mormântul Sfântului Petru, Corifeul Apostolilor, şi apoi în Bazilica San Paulo fuori le mura, în preajma relicvelor Apostolului Neamurilor şi, de asemenea, în ziua de 11 februarie, la acea minunată concelebrare cu zeci de Cardinali şi Episcopi, cu sute de preoţi şi mii de laici, în Bazilica Vaticană, având ca şi pontificant pe urmaşul în Tronul Apostolic al Sfântului Petru, actualul Pontif, Papa Benedict al XVI-lea.

Ziua de vineri, aşa cum am subliniat la timpul potrivit, marcată prin acel semn ceresc al ninsorii venite după 25 de ani, care a îmbrăcat toată Roma în haina albă, imaculată, a fost pentru noi o zi de maximă intensitate, când ne-am întâlnit cu omul îmbrăcat în alb, cu Pontiful Roman, în cadrul audienţelor programate în Vatican. A fost un moment de emoţie, de împărtăşire, de bucurie şi de întărire în credinţă, de comuniune, moment în care am avut în faţa noastră semnul real al unităţii noastre în persoana Pontifului Roman, cel pentru care Episcopii noştri şi-au dat viaţa în închisori, cel care şi-a oferit de fapt întreaga viaţă în slujba misiunii sale de Vicar al lui Hristos. Ne întoarcem deci acasă cu sufletele pline de bucurie, binecuvântând pe Dumnezeu pentru faptul că ne-am născut în această credinţă şi am fost chemaţi la sfânta slujire în această credinţă a Bisericii Catolice.

Acum, la finalul acestei vizite, ne vin pe buze cuvintele de încheiere ale Simbolului Credinţei, în care ne manifestăm identitatea noastră creştină, pe care parcă le rostim acum cu mai multă tărie şi curaj: Cred într-Una Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică, mărturisesc un botez întru iertarea păcatelor, aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

În finalul acestor adevărate zile de maraton sfinţitor, mulţumind Bunului Dumnezeu pentru toate harurile primite, aş dori să mulţumesc harnicilor colaboratori care au făcut posibilă această transmisie aproape în direct, prin cuvinte şi imagini transmise şi transcrise, în ceasuri de zi şi de noapte, cu multă fidelitate, pentru a îmbogăţi spiritual credincioşii creştini, pe toţi cei interesaţi şi cititorii siturilor noastre, BRU.ro şi Catholica.ro: tânărul seminarist Gabriel Manu şi colaboratoarei noastre Viorica Sabo. De asemenea, mulţumim şi celor doi „arhangheli păzitori” ai siturilor BRU.ro şi Catholica.ro, Oana şi Radu Capan. Îi încredinţăm rugăciunilor şi recunoştinţei dumneavoastre, a cititorilor.

+ Florentin Crihălmeanu
Episcop de Cluj-Gherla

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *