Ultima cateheză a cuvioasei surori Maria Antonina din Congregaţia Surorilor Maicii Domnului

publicat la 15 iunie 2010 în Ştiri

Cu durere în suflet, dar şi cu speranţă, ne-am luat rămas bun de la sora Maria Antonina – Elena Valeria Gherghel, din Congregaţia Surorilor Maicii Domnului (CMD). Slujba înmormântării a avut loc în 3 iunie 2010, în capela Mănăstirii Maicii Domnului din Cluj-Napoca, fiind oficiată de Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, Mons. Mihai Todea, vicar general, pr. Cristian David, capelan al Mănăstirii, pr. Anton Crişan, vicar cu preoţii şi persoanele consacrate, mai mulţi preoţi din Cluj-Napoca.

Au însoţit-o pe ultimul drum pământesc cele care i-au fost mereu aproape: surorile CMD, Preacuvioasa Maică Benedicta – superioara generală, sora Letiţia – superioara locală, precum şi membri ai familiei sr. Antonina, alături de care au venit să îşi ia un ultim bun rămas credincioşi care au cunoscut-o, mulţi dintre ei fiind iniţiaţi pe calea credinţei de cea care a pregătit prin cateheză şi îndrumare spirituală generaţii întregi de credincioşi greco-catolici. În cadrul ceremoniei religioase, pr. Cristian Langa a dat glas unei mărturii de suflet, ca unul care a cunoscut-o şi a primit de la ea învăţăturile Bisericii. Părintele a depănat câteva amintiri în care sr. Antonina era prezentă în calitate de catehetă care şi-a asumat şi rolul de mamă spirituală.

În cuvântul său, PS Florentin a numit-o pe cuvioasa sr. Antonina drept „un întreit suflet de apostol al iubirii: mai întâi, apostol al iubirii prin viaţa consacrată Mirelui ceresc, Isus Hristos; în al doilea rând, apostol al iubirii faţă de copii şi tineri prin apostolatul în cateheză pentru educarea moral-religioasă a tinerei generaţii într-o lume ‘fără Dumnezeu’; în al treilea rând, apostol al iubirii la fiecare întâlnire cu Hristos Euharisticul. După modelul sfânt al celui care i-a dat numele, Sfântul Anton, nume pe care cu vrednicie l-a purtat în această viaţă, a fost la rândul ei un model de viaţă consacrată închinată total, deplin şi fără rezerve lui Dumnezeu. Chiar şi în timpurile în care barca Bisericii se cutremura de valurile mari ale comunismului, chiar şi atunci când părea că Isus doarme în această barcă, ea a rămas neclintită în barca lui Petru, a Apostolilor lui Isus, în barca Bisericii. Nici valurile, nici vântul potrivnic nu au putut-o întoarce sau opri din drumul ei. Mai mult chiar, în acele vremuri în care crivăţul sufla puternic asupra bărcii Bisericii Greco-Catolice, vrând să o scufunde, cuvioasa sr. Antonina avea curajul să facă ore de cateheză în diferite cartiere din oraşul Cluj şi nu numai. Se spunea că sr. Antonina a catehizat jumătate din Cluj”.

În continuare, pr. Cristian David, capelan al Mănăstirii Maicii Domnului, a dat citire câtorva date biografice, cu crâmpeie din viaţa sorei Antonina: s-a născut la 5 septembrie 1924 în comuna Brebi, jud. Sălaj, tatăl său fiind preot greco-catolic. Şi-a început studiile liceale la Liceul George Bariţiu din Cluj, fiind găzduită la surorile CMD, la Institutul Sfânta Tereza. În anul 1940 s-a mutat la Blaj, datorită ocupării Ardealului de Nord, iar în 1944 a absolvit studiile liceale la Liceul Teoretic de fete din Blaj, în vara anului 1944 intrând în noviciat. A depus primele voturi la Jucu, în 1946, după care a urmat, timp de doi ani, Conservatorul la Cluj. În toamna anului 1948, şi-a întrerupt studiile din cauza declanşării prigoanei comuniste asupra Bisericii Greco-Catolice.

În septembrie 1949, împreună cu celelalte surori din comunitatea CMD de la Jucu, a fost deportată în mănăstirea ortodoxă Bistriţa din judeţul Vâlcea, de unde, după o lună, toate surorile au fost trimise în familiile lor. După trei ani, sr. Antonina a intrat în serviciu, ca statisticiană, la Satu Mare, în cadrul Întreprinderii de Construcţii – Căi Ferate. De acolo, şantierul s-a mutat la Alba Iulia, unde ea a rămas până în anul 1966, după care s-a mutat tot cu şantierul la Cluj. În anul 1975 s-a pensionat pe motive medicale, cu intenţia de a putea activa ca şi catehetă. Din 1968 până în 1975 şi-a desfăşurat în mod clandestin activitatea catehetică cu copiii, în special după-amiaza. În curând, grupa de copii pe care îi pregătea s-a îmbogăţit, având într-o serie chiar până la 100 de elevi, desfăşurându-şi activitatea în diferite biserici romano-catolice din Cluj, prin bunăvoinţa preoţilor parohi.

Ultima perioadă, între 1983-1989, sr. Antonina se întâlnea cu grupele de copii şi tineri în biserica Piariştilor, având tot sprijinul şi susţinerea pr. Iosif Denderle. Odată cu „ieşirea la lumină” a Bisericii Greco-Catolice, sr. Antonina s-a mutat în Piaţa Unirii, unde Sfânta Liturghie greco-catolică se desfăşura sub cerul liber, aducând zeci de copii în fiecare an la Prima Sfântă Împărtăşanie. Munca sr. Antonina a continuat asiduu, mergând din şcoală în şcoală şi căutând copii greco-catolici pentru a-i chema la ore de religie. A activat o perioadă la „Uniunea Creştină”, iar apoi a fost prezentă în parohia Sfântul Gheorghe, după redeschiderea acestei parohii. În toamna anului 2002, sr. Antonina s-a mutat în comunitatea de la Mănăstirea Maicii Domnului, continuând aceeaşi activitate.

În ultimii ani de viaţă a fost un exemplu de seninătate în suferinţă, exemplu de consecvenţă în trăirea vieţii călugăreşti, a vieţii de rugăciune, petrecând multe ore în adoraţie şi rugăciune în faţa Mirelui divin. S-a stins în seara zilei de 31 mai, ca o candelă din care s-a consumat şi cea din urmă picătură de untdelemn spre mărirea lui Dumnezeu şi mântuirea sufletelor, dăruind tuturor celor rămaşi un model de trăire a vieţii în iubire faţă de Dumnezeu şi faţă de aproapele.

V.S.-DIRMM

imagine

imagine

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *