Impresii ale tinerilor din Tabăra Ecumenica 2010

publicat la 31 august 2010 în Ştiri

16-23 august 2010, Târgu Lăpuş

1. Pentru mine Tabăra Ecumenica a însemnat foarte mult. Am întâlnit oameni noi, am învăţat să mă descurc în situaţii pe care nu le mai întâlnisem înainte şi să mă împrietenesc foarte uşor cu tinerii de acolo. Acea drumeţie împânzită cu obstacole ne-a făcut pe fiecare echipă să ne cunoaştem între noi, să închegăm prietenii şi să finalizăm împreună toate etapele competitive ale taberei. Atât seara de adoraţie cât şi colocviile au fost prilejuri unice prin care am descoperit lucruri noi. Acestea m-au făcut să înţeleg că spiritualitatea este extrem de importantă în viaţa oricui. Mi-aş fi dorit ca săptămâna petrecută în Tabăra Ecumenica să fi avut durata unui an calendaristic. Felicitări organizatorilor şi prosperitate celor care au depus eforturi la realizarea acestui proiect!

Steluţa Eva – Năsăud

2. Anul acesta a fost pentru prima dată când am participat la Tabăra Ecumenica şi cu multă bucurie în suflet pot spune că am rămas profund impresionată de ceea ce am văzut şi am trăit în acele zile. Şapte au fost la număr, însă au fost suficiente pentru a învăţa tot soiul de lucruri noi şi a ne face o mulţime de prieteni.

Cu toţii poate că în prima zi am păşit sfioşi şi plini de întrebări, însă încet-încet, poate fără să ne dăm seama, cuprinşi de căldură şi entuziasmul celorlalţi, am început să ieşim din carapacea noastră şi să descoperim că, cu toţii, suntem aici împreună, din acelaşi motiv, acela de a ne apropia de Dumnezeu; şi cum altfel dacă nu prin prietenie, distracţie şi multă voie bună. Aşa că, cu paşi mărunţi, cu fiecare zi ce trecea, ne deschideam tot mai mult sufletul spre comunicare şi, ajutaţi fiind de toate activităţile şi probele la care am fost supuşi şi la care am răspuns la rândul nostru cu multă bucurie, am reuşit în cele din urmă să ne facem adevăraţi prieteni.

După părerea mea, şi poate nu sunt singura, cea mai mare provocare la care am fost supuşi a fost călătoria iniţiatică spre Rohia, unde ne-au fost încercate din plin spiritul de echipă, răbdarea, curajul şi disponibilitatea în a-i ajuta pe ceilalţi coechipieri. Drumul lung şi dificultatea probelor nu şi-au pus amprenta asupra noastră, deoarece echipele au fost unite, bine organizate şi fiecare cu o anumită strategie. Scopul nostru încă de la început a fost să ne simţim bine, să ne apropiem mai mult unii de ceilalţi şi iar să ne simţim bine. Nu am pornit cu gânduri de genul: „Hei, echipa, deşteptarea, azi trebuie să câştigăm, trebuie să ieşim pe locul 1!”, ci din contră, am pornit toţi plini de entuziasm, cu zâmbetul până la urechi şi cântând: „În Lăpuş dacă-i veni… Mare lucru vei găsi…”. Am învăţat că nu să ajungi primul la linia de finish e important; important e să ajungi la linia de sosire cu acelaşi zâmbet şi acelaşi entuziasm cu care ai plecat, astfel încât să nu fii dezamăgit dacă ieşi pe locul 2.

imagine

Dacă la Rohia băieţii poate au depăşit mai uşor ca fetele probele de rezistenţă fizică, fetele au avut ocazia să-şi ia revanşa la proba de gătit la ceaun, unde băieţii s-au străduit să fie la înălţimea lor şi putem spune că în mare parte le-a şi reuşit acest lucru, nu s-au lăsat mai prejos. Una peste alta, mâncarea a ieşit nemaipomenit iar la final ne-am bucurat cu toţii de concertul rock. Însă nu au fost numai momente de distracţie, am avut şi momente de rugăciune şi adoraţie, unde fiecare individual i-a putut prezenta Domnului trăirile şi experienţele sale, atât cu bune, cât şi cu rele.

Acum, la final, pot spune cu toată sinceritatea că tabăra şi-a atins scopul: acela de a ieşi cu toţii din carapacea noastră, de a ne dezvolta abilităţile de comunicare, de a ne distra împreună cu ceilalţi, de a ne face noi prieteni şi, cel mai important, de a ne apropia de Dumnezeu. Şi i-a reuşit din plin, pentru că greu ne-am putut stăpâni lacrimile şi ne-am luat rămas bun cu promisiunea de a ne revedea şi anul viitor. Pentru o tabără atât de reuşită şi pentru toate lucrurile frumoase pe care cu toţii le-am trăit în aceste zile trebuie să îi mulţumim părintelui Hodiş şi întregii echipe de organizatori şi animatori, care au muncit din greu pentru a dărui tuturor mediul perfect şi pentru a crea o tabără de nota 10. Mulţumim şi felicitări! Iar noi cu toţii ne rugăm pentru încă o ediţie a Taberei Ecumenica.

Bejan Evelina (Eve) – Iaşi

imagine

3. Pentru mine, vara aceasta a fost una plină. Dar vă spun sincer, cel mai drag mi-a fost în Târgu Lăpuş. A trecut o săptămână de când m-am întors acasă şi încă povestesc părinţilor şi prietenilor despre tabără. Îmi revin mereu momente hazlii. Mai mult decât atât, tabăra m-a pus în faţa unor situaţii, aş putea spune, dificile. Sunt acele lucruri la care nu le înveţi rezolvarea de dinainte, dar care te fac să gândeşti la rece, într-un timp scurt. Sau care te obligă să nu mai gândeşti într-un mod egoist, ci având în vedere binele grupului. Pe drumul de întoarcere spre casă mă gândeam la tema propusă. Şi este adevărat: prietenia chiar te face să vezi că ceva, sau mai bine spus Cineva, ne face mai buni, mai înţelegători, mai atenţi. Societatea de astăzi duce lipsă de aşa ceva, vedem la tot pasul. Dar într-o săptămână ne-am încărcat cu tot ce ne trebuie, ca să reuşim să ducem la capăt încă un an. Nu mai mult, pentru că aşteptăm următoarea ediţie! În ceea ce priveşte grupa, nu pot decât să afişez un zâmbet larg pe faţă, fără să mă pot opri. A fost o colaborare frumoasă, de care mi-e dor. Ne-am numit Toleranţă. Şi chiar am învăţat să tolerăm. Au fost momente când se auzea cineva spunând: „Tolerează!” A fost diversitate şi dorinţă de cunoaştere. A fost tot ce era nevoie ca să fim un grup unit. Cineva din echipă îmi spunea: „Mă aşteptam să rămân prieten cu cei cu care am venit şi atât. În schimb sunt surprins, nu a fost cum credeam”. Toţi am fost surprinşi pe parcursul săptămânii văzând cum fiecare depunea efort pentru binele tuturor. Şi cel mai surprinşi am fost în ultima seară, când am constatat că noi chiar trebuie să mai şi plecăm acasă. Au meritat cele peste 20 de ore petrecute pe drum! Vă mulţumesc pentru tot şi sper să ne revedem în curând!

Cu mult drag şi recunoştinţă,
Alice Augustin, Iaşi

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *