A patra relatare a PS Florentin de la Viena

publicat la 30 septembrie 2010 în Ştiri

Ultima parte a relatării Preasfinţiei Sale Florentin
despre Întâlnirea Comisiei pentru Dialogul Teologic
dintre Biserica Catolică şi Biserica Ortodoxă, 20-27 septembrie 2010, Viena

Luni, 27 septembrie 2010

Continuăm relatările de la Viena, capitala ecumenismului mondial putem spune, în aceste zile. Într-adevăr, Viena este capitala ecumenismului cel puţin european în privinţa relaţiei cu Biserica Ortodoxă, pentru că toate Bisericile Ortodoxe mari ale lumii au reprezentanţe în Viena, tocmai datorită deschiderii Arhiereilor romano-catolici din această metropolă, Cardinalul König şi actualmente Cardinalul Christoph Schönborn, Arhiepiscopul Vienei.

Continui cu câteva idei din alocuţiunile rostite la recepţia oferită de Cardinalul Christoph Schönborn, sâmbătă seara, în 25 septembrie. Luând cuvântul pentru a răspunde alocuţiunii Cardinalului, Mitropolitul Ioannis de Pergam a mulţumit la rândul său pentru găzduirea din aceste zile şi pentru locul cu totul deosebit şi cu puternică atmosferă spirituală în care am fost găzduiţi, casa ridicată în memoria Cardinalului König, o casă de exerciţii spirituale, o casă care predispune la rugăciune şi reflexie. A citat în continuare din Epistola către Evrei, fragmentul în care Sfântul Apostol Pavel vorbeşte despre Avram, care, fără să ştie, a găzduit îngeri. „Sigur – a spus Mitropolitul – poate că noi nu suntem cu toţii îngeri, dar cu siguranţă, găzduirea pe care am avut-o aici a fost o găzduire cu mare dragoste şi cu mare ospitalitate, asemănătoare acelei a lui Avram”.

Trebuie menţionat faptul că la această recepţie a participat şi Nunţiul Apostolic din Viena, împreună cu secretarul, care a fost salutat de către Cardinalul Schönborn într-un mod special: Eminenţa Sa a subliniat faptul că numele Excelenţei Sale Nunţiului Apostolic, originar din Elveţia, tradus din limba germană ar însemna Pontifex, adică cel care construieşte poduri, iar numele de botez este de asemenea un nume simbolic, o punte între Roma şi Viena, pentru că Excelenţa Sa Nunţiul Apostolic se numeşte Petru Ştefan, adică patronii Bazilicii Vaticane şi, respectiv, patronul Domului din Viena. Cardinalul Schönborn a adresat călduroase mulţumiri Nunţiului Apostolic şi cuvinte de apreciere şi respect pentru toată munca pe care o depune în favoarea Bisericii Romano-Catolice din Austria.

Ziua de duminică, 26 septembrie, a fost o zi cu adevărat a Domnului, am participat la câteva momente liturgice semnificative: în primul rând, la ora 10, am asistat împreună cu ceilalţi membrii ai Comisiei Catolice la Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie celebrată în Biserica Greacă Ortodoxă a Mitropoliei Austriei din Viena, Catedrală dedicată Preasfintei Treimi. Celebrarea liturgică a fost prezidată de către Mitropolitul Ioannis de Pergamon, iar cuvântul de învăţătură a fost ţinut de către Mitropolitul Irineu din Serbia. A fost o celebrare liturgică foarte frumoasă, cu un cor condus de un remarcabil protopsalt şi un diacon care a rostit ecteniile în mai multe limbi, astfel încât putem spune că această Sfântă Liturghie a fost cu adevărat catolică din punct de vedere al limbilor utilizate. S-a utilizat în primul rând limba greacă, apoi limba rusă, limba slavonă, limba germană, limba engleză şi limba arabă. Au fost şi scurte ecfonisuri în alte limbi, având în vedere că reprezentanţii Patriarhatelor Ortodoxe erau de pe diferite continente ale lumii.

În cuvântul de învăţătură, Mitropolitul Irineu, una dintre figurile cele mai ascetice ale membrilor delegaţiei ortodoxe, mai întâi a salutat şi a mulţumit Mitropolitului Mihail şi Mitropolitului Ioannis de Pergamon, pentru bucuria de a celebra împreună Sfânta Liturghie şi ocazia de a adresa câteva cuvinte clerului şi laicilor prezenţi. „‘O viaţă fără zile de sărbătoare este ca un drum lung fără hotel sau fără restaurant pe drum’ – spune un proverb vechi. Drumul dialogului are şi zile de odihnă, zile de sărbătoare, ca şi ziua de astăzi” – a spus, în cuvântul său, Mitropolitul Irineu. „Şaizeci de teologi din Biserici surori sunt prezenţi la această celebrare liturgică, reprezentanţi a două Biserici care se află de cca. 100 de ani în dialog, încercând să găsească o modalitate pentru comuniunea dintre ele. Am încercat să punem în faţa ochilor modelul istoric al primului mileniu, şi ne-am pus întrebarea dacă tradiţia Primatului Universal a existat şi în primul mileniu”.

„Providenţial, în această zi Biserica sărbătoreşte, pe Sfântul Apostol Ioan Teologul, cel care, împreună cu Preasfânta Fecioară Maria, a rămas sub Crucea Mântuitorului. Preasfânta Fecioară Maria, Maica Iubirii şi Maica Vieţii, a rămas alături de ‘Arborele vieţii’, pe care Hristos aducea rodul vieţii veşnice prin Jertfa Sa. Sfântul Apostol Ioan rămâne astfel în istoria Bisericii ca şi cel care, între apostoli, are primatul iubirii. El este un exemplu şi un model al trăirii în adevăr şi iubire, de aceea, a fost numit şi ‘Teologul’, pentru că el a practicat iubirea, a îmbinat ortodoxia cu ortopraxia. Sfântul Ioan Apostolul a fost de fapt liderul teologiei iubirii. Se presupune că el a primit acest har de la Hristos Însuşi, la Cina cea de Taină, atunci când şi-a pus capul pe pieptul Mântuitorului, primind şi forţa de a rămâne singur dintre apostoli sub Cruce”.

„Primatul lui Ioan este deci un primat care provine din iubirea lui Isus, şi acest primat al iubirii este un izvor al teologiei sale, putem spune cu adevărat o teologie a inimii. Plin de Dumnezeu, plin de har şi de aceea plin de iubire. Cine rămâne în adevăr rămâne în iubire şi nimeni nu poate sta în iubire fără a sta în adevăr. Şi săracul Lazăr, aşa cum am auzit ieri, a primit acest har al primatului iubirii. Deci nu un primat instituţional, ci un primat al iubirii, un primat asemănător perihorezei din Preasfânta Treime: unul cu altul, împreună cu celălalt şi nu fără celălalt. În aceste zile s-a încercat un dialog în adevăr, un dialog teologic, dar şi un dialog al iubirii, al prieteniei. Avem nevoie să continuăm acest dialog şi îl încredinţăm rugăciunilor credincioşilor”. Eminenţa Sa a încheiat spunând: „Vă invit, fraţi şi surori, să însoţiţi munca noastră cu rugăciunea voastră. Fie ca Sfântul Apostol Ioan Teologul să ne însoţească şi să ne lumineze, ca să putem rămâne sub Cruce, şi mărturisindu-ne cu smerenie păcatele, să putem merge împreună cu bine”. În final, a reînnoit mulţumirile adresate tuturor.

La momentul liturgic al împărtăşirii păcii, Mitropolitul Mihail Staikos al Austriei şi Ungariei a venit şi a acordat îmbrăţişarea frăţească mai întâi Cardinalului Schönborn, apoi Cardinalului Sandri şi, de asemenea, Arhiepiscopului Kurt Koch, prezenţi la această celebrare liturgică. La încheierea celebrării liturgice, celebrantul principal, protosul acestei Divine Liturghii, Mitropolitului Ioannis de Pergamon, a venit de asemenea şi a îmbrăţişat membrii Delegaţiei Catolice. În cuvântul de mulţumire adresat la încheierea Sfintei Liturghii, Mitropolitul Ioannis s-a adresat mai întâi Mitropolitului Staikos, gazda acestei frumoase celebrări liturgice, amintind numeroasele evenimente istorice care s-au desfăşurat în această biserică mitropolitană, care este o biserică-simbol pentru comuniunea dintre Bisericile creştine de diferite confesiuni şi între Bisericile Ortodoxe de diferite naţiuni.

„Suntem aici”, a spus Mitropolitul Ioannis, „din diferite Biserici din întreaga lume, reprezentanţi ai Bisericilor locale şi ai Patriarhatelor locale, pentru un moment de dialog. Tema dialogului este studierea primului mileniu, încercând să vedem ceea ce Bisericile creştine împărtăşeau şi aveau în comun în această perioadă de timp: cele 7 Concilii Ecumenice, respectarea tradiţiei, cultul Preasfintei Fecioare Maria şi de asemenea multe alte elemente. Este trist că nu putem celebra astăzi Sfânta Euharistie aici, împreună, aceasta este un semn că încă mai avem de muncit pentru a duce la împlinire idealul propus, o muncă ce trebuie să se desfăşoare în respect, în caritate şi onestitate. În lume există multă diviziune, multă separare, multă luptă. Noi, creştinii, trebuie să fim un exemplu de iubire şi de pace, să încercăm să trăim comuniunea cu iubire. De aceea, Bisericile noastre au decis acest dialog care îşi urmează cursul acum la a XII-a întâlnire plenară. Dorim astăzi o reînnoire a acestui dialog care, pe de o parte, are primul mileniu care ne uneşte, dar este dificil din cauza celui de-al doilea mileniu care ne-a separat. Fie ca Sfântul Ioan, Apostolul şi Teologul Iubirii, să ne înveţe iubirea lui Hristos, acea iubire care învinge şi aduce roade pentru toţi, aceasta este dorinţa mea pentru noi şi pentru viitorul acestui dialog”, a încheiat Mitropolitul Ioannis. Apoi a transmis întregii asistenţe binecuvântarea din partea Patriarhului ecumenic Preafericirea Sa Bartolomeu I, binecuvântare în mod special asupra Bisericii din Viena şi asupra Protosului ei aici prezent.

Mitropolitul Mihail Staikos a adresat, de asemenea, un cuvânt de mulţumire, după încheierea Sfintei Liturghii. În primul rând, s-a adresat în limba greacă membrilor Comisiei Bisericii Ortodoxe, mulţumindu-le pentru prezenţa lor la această Divină Liturghie, de asemenea, a adresat mulţumiri Mitropolitului Ioannis de Pergamon, reprezentantul Patriarhatului Ecumenic, amintind şi titlurile academice ale Eminenţei Sale, unul dintre cei mai remarcabili teologi ortodocşi ai momentului actual. În continuare, a subliniat faptul că prezenţa reprezentanţilor Patriarhatelor Ortodoxe aici, în această Biserică Mitropolitană, este o onoare, şi mulţumeşte tuturor fraţilor ortodocşi prezenţi, pentru că în această zi, la acest altar, s-a oferit o mărturie a comuniunii dintre Patriarhatele Ortodoxe în faţa lumii. A subliniat şi faptul că în zilele noastre este important ca Ortodoxia să ofere o mărturie unică lumii de astăzi. De asemenea, şi-a exprimat dorinţa ca dialogul să fie cât mai fructuos şi cu roade concrete. A făcut şi o paralelă între sărbătoarea zilei, Sfântul Ioan, Apostolul, Evanghelistul şi Teologul, şi prezenţa Mitropolitului Ioannis de Pergamon, şi el apostol şi teolog, subliniind faptul că este şi ziua onomastică a Mitropolitului Ioannis.

Apoi, Mitropolitul Mihail a continuat în limba germană, adresându-se reprezentanţilor Bisericii Catolice, a salutat cu respect şi cordialitate fraternă pe fraţii din Biserica Catolică, cu mare bucurie, adresând şi un salut particular Eminenţei Sale, Cardinalului Christoph Schonborn, Arhiepiscopul Vienei. Mitropolitul Mihail a amintit că această Catedrală Mitropolitană este de peste 300 de ani ca şi locaş de cult ortodox în apropierea Domului Sfântului Ştefan din Viena, ceea ce reprezintă o adevărată înfrăţire pastorală şi ecumenică în acelaşi timp. A salutat şi prezenţa Cardinalului Sandri, Prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Orientale, şi a Arhiepiscopului Kurt Koch, Preşedintele Consiliului Pontifical pentru Promovarea Unităţii Creştinilor, urându-i succes Excelenţei Sale în noua funcţie de preşedinte al acestui consiliu şi subliniind foarte importantul rol pe care îl are la nivelul Consiliului Pontifical. De asemenea, a urat succes lucrărilor teologice şi colaborării dintre cele două Biserici creştine. Mitropolitul a încheiat urând întregii asistenţe ca Sfântul Apostol Ioan Teologul, cel care deţine primatul iubirii, să ne dăruiască harurile sale, să putem învăţa de la el ce înseamnă acest primat al iubirii şi, de asemenea, a subliniat încă o dată că în această zi este şi sărbătoarea onomastică a Mitropolitului Ioannis, mulţumind Mitropolitului Irineu pentru predica sa spirituală şi profundă, mulţumind cantorilor, protopsaltului şi tuturor celor împreună-slujitori şi adresând urări de bine întregii asistenţe.

După alocuţiunile finale, membrii Comisiei Mixte de Dialog, au fost invitaţi la o recepţie la sediul Mitropoliei Ortodoxe, care se află în apropierea bisericii dedicată Preasfintei Treimi. Apoi, după-amiază, membrii Comisiei Mixte au fost invitaţi la o vizită la Mănăstirea Heiligenkreuz – Sfânta Cruce, din apropierea capitalei Austriei, o mănăstire cisterciană, una dintre cele mai vechi mănăstiri cisterciene, care are o viaţă neîntreruptă încă din anul 1133. Chiar dacă au trecut numeroase cataclisme, războaie, invazii ale diferitelor popoare, această mănăstire a rămas nedistrusă de invadatori. Mănăstirile cisterciene îl au pe Sfântul Bernard ca şi fondator; în particular această mănăstire are ca mănăstire-mamă Mănăstirea de la Morimont, din Franţa, din regiunea Champagne. Ei au fost cei care au fondat, în secolul al XII-lea, mănăstirea din Austria. Trebuie spus că această mănăstire are un relicvar cu bucăţi mari din Sfânta Cruce, care a fost adus de la Ierusalim în 1186. Mănăstirea însăşi are un dublu hram, hramul Sfânta Cruce dar şi hramul Adormirea Maicii Domnului. Bisericuţa mănăstirii, original având o arhitectură romanică, a fost apoi, în timp, prelungită cu o absidă largă şi un altar gotic, care a fost consacrat în 1296. O parte dintre vitraliile actuale sunt vechi, mai ales partea mai înaltă, sunt din secolul al XIII-lea. Faţada are trei geamuri, în mod simbolic reprezentând Preasfânta Treime, „şi – spunea călugărul care ne explica – este foarte frumos pentru că atunci când este cer senin, seara la Vecernie, soarele pătrunde prin aceste geamuri şi luminează până la cele două strane ale călugărilor”.

Din anul 1802, există în cadrul mănăstirii o Facultate de Teologie, care îşi continuă cursurile până în zilele noastre. De asemenea, în anul 2007, mănăstirea a fost vizitată de către Sfântul Părinte Benedict al XVI-lea. Mănăstirea este bine cunoscută şi pentru cânturile gregoriene, având multe înregistrări făcute şi care sunt cunoscute în mod particular în Austria. Mănăstirea are 88 de membri, dintre care 32 au intrat în ultimii ani – este una dintre mănăstirile cu cele mai multe vocaţii. De asemenea, mănăstirea are o frumoasă clausură, o curte internă cu un parc, în care este celebra fântână ce reprezintă izvoarele de apă din Grădina Paradisului. În subsolul mănăstirii există şi o capelă a capitlului în care se află şi mormintele celebrelor familii imperiale Bamberg şi Habsburg. În această sală capitulară se citeşte de obicei regula mănăstirii şi au loc discuţiile despre problemele organizatorice ale mănăstirii. De asemenea, după Liturghia duminicală, deoarece călugării nu au obiceiul să predice la Liturghie, predica se face în această sală capitulară.

Dintre membrii mănăstirii 17 călugări fac muncă pastorală în parohii, deservind 17 parohii din jurul mănăstirii, 45 de călugări locuiesc în mănăstire şi alţi câţiva călugări se află într-o comunitate în imediata apropiere a metropolei Viena. Am avut ocazia să discutăm cu câţiva călugări cistercieni asupra programului lor de viaţă: trezirea este la ora 4, iar la ora 5.15 încep laudele divine, după care urmează Sfânta Liturghie, în total cca. două ore de rugăciune, după care fiecare merge la munca rânduită sau la studiu, acolo unde este decis de către cei în drept. După masa de prânz urmează ora canonică şi apoi din nou un timp de studiu sau de muncă. La ora 18 este Vecernia şi apoi cina, şi la ora 19.45 este Completoriul (rugăciunea de seară), după care începe perioada de linişte – silentium şi se merge la odihnă. Întreg oficiul este în limba latină, cu excepţia a trei zile pe săptămână în care Sfânta Liturghie este în limba germană. Oficiul, în general, în duminici şi sărbători, este cântat în întregime în cânt gregorian, iar în zilele de peste săptămână, dimineaţa se recită, şi se intonează doar anumite părţi mai importante. Ca şi modalitate de rugăciune, se parcurge Psaltirea întreagă în două săptămâni. De asemenea, studenţii Facultăţii de Teologie a mănăstirii parcurg un curriculum de patru ani, în care pe lângă materiile de bază rânduite conform normelor în vigoare, studiază în detaliu istoria mănăstirii, istoria Ordinului Cistercian şi cântul gregorian.

Bunul Dumnezeu a dorit ca în această zi de duminică, pe o ploaie torenţială, să putem petrece un moment foarte frumos la rugăciunea Vecerniei, în cânt gregorian, împreună cu comunitatea călugărilor cistercieni, şi cu siguranţă nu întâmplător, membrii Comisiei Ortodoxe au remarcat că după calendarul iulian vechi, pentru ei era de fapt Vecernia zilei de sărbătoare a Înălţării Sfintei Cruci. De aceea, superiorii mănăstirii au permis ca după încheierea rugăciunii Vecerniei împreună cu călugării cistercieni, în limba latină în cânturi gregoriene, să putem rămâne în continuare la un moment de adoraţie şi de venerare a Relicvei Sfintei Cruci, care a fost scoasă şi expusă pentru noi pe masa Sfântului Altar. A fost un moment de rugăciune deosebit, corurile s-au aşezat în cele două strane laterale, călugării fiind îmbrăcaţi cu toţii în haina albă – într-adevăr un cor îngeresc, înălţător, care ne-a delectat în acest moment de rugăciune încheiat cu un moment de linişte, de adoraţie în faţa Sfintei Cruci, în prezenţa Preasfintei Euharistii, Tabernacolul fiind punctul central al capelei. În încheiere, membrii Comisiei Mixte au putut să se apropie şi să sărute Relicvele Sfintei Cruci pe care Mântuitorul a transformat-o în arbore dătător de viaţă. După acest frumos şi profund moment de rugăciune în comun, ne-am îndreptat spre sala de mese a călugărilor pentru a admira frumoasa frescă interioară şi pentru un ultim salut şi o binecuvântare cu mulţumire adusă superiorilor mănăstirii şi întregii comunităţi care se pregătea să continue programul mănăstirii.

Pe aceeaşi ploaie torenţială ne-am reîntors la Viena şi am continuat vizita noastră în sectorul al III-lea al Vienei, sectorul care se mai numeşte şi „sectorul ambasadelor”, unde se află biserica Patriarhiei Ortodoxe Ruse. Este o clădire impunătoare care face parte din complexul Ambasadei Ruse, cu o faţadă clasică şi turnuri caracteristice bisericilor slave, o biserică foarte frumos ornată, recent restaurată şi zugrăvită în frescă, între anii 2000-2009, cu remarcabile icoane în stil slav, cu iconostasul tip zid, închis, caracteristic ritului, şi icoanele de pe iconostas pictate pe tablă de cupru. De remarcat faptul că aici se îmbină erminia slavă cu cea bizantină, pentru că fresca aduce mai degrabă cu erminia greacă. Am putut admira un candelabru impunător din bronz, despre care am aflat că este o donaţie a Ţarului Nicolae pentru această biserică din Viena. Iconostasul este integral aurit, cu foarte frumoase motive sculptate, multe icoane devoţionale ale sfinţilor ruşi, cu relicvare sau cu mici părţi din moaştele acestora oferite spre veneraţie credincioşilor. În partea de jos, sub această biserică, există o capelă, cu un baptisteriu foarte frumos, octogonal, cu scări laterale de acces, cu un iconostas de joasă înălţime din piatră, cu frumoase icoane care de asemenea ne amintesc de erminia bizantină.

După acest moment am făcut şi un tur al Vienei pentru a vedea anumite obiective importante din această remarcabilă capitală europeană, şi apoi ne-am reîntors pentru masa de cină la Casa Cardinal König. Apoi a urmat un scurt moment de evaluare a întâlnirii, o întâlnire exclusiv a membrilor Comisiei Catolice. La această întâlnire s-a încercat mai întâi să se facă o trecere în revistă a opiniilor despre această întâlnire de dialog, fiecare dintre membrii Comisiei fiind invitat să ia cuvântul, şi apoi s-a trecut la o planificare a muncii pentru viitor. Luând cuvântul, Arhiepiscopul Kurt Koch, preşedintele Comisiei Catolice, a mulţumit tuturor membrilor pentru participare şi pentru munca depusă cu generozitate în aceste zile. În continuare a expus propunerea venită din partea Comisiei Ortodoxe, pentru desfăşurarea muncii în continuare, respectiv de a finaliza documentul de lucru şi a propune un nou document cu conţinut teologic şi ecleziologic în mod particular, cu tema: „Primatul şi relaţia sa cu Sinodalitatea”. Aceasta va fi sarcina unei sub-comisii, care va fi alcătuită din membrii ortodocşi şi catolici şi care va supune munca ei aprobării Comitetului Mixt de Coordonare, care se va întâlni probabil în luna octombrie sau noiembrie a anului viitor.

S-a mai subliniat şi faptul că în cursul lucrărilor dialogului s-a simţit oarecum o reţinere, o frică, un blocaj din partea unor membri ai Bisericii Ortodoxe în privinţa problemei abordate referitor la „Rolul Episcopului Romei în comuniunea Bisericilor din primul secol creştin”. S-a subliniat că ar fi interesant de cunoscut clar care sunt temerile şi blocajele care ar putea împiedica acest dialog sau continuarea acestei teme. S-a amintit faptul că trebuie să avem răbdare, pentru că, cu siguranţă, unitatea Bisericilor nu este o problemă imediată, ci este o problemă care cere mult timp, multe punţi de legătură între Bisericile locale şi între oameni. Prietenia poate rezolva multe probleme care aparent sunt în opoziţie. De asemenea, trebuie să rămânem în libertate spirituală, deschişi lucrării Spiritului Sfânt, şi să nu uităm că textul pe care îl abordăm este o ocazie de întâlnire, de discuţie concretă, dar nu textul este scopul întâlnirii noastre, nici chiar dialogul putem spune că nu este scopul, ci scopul întâlnirii noastre este restabilirea deplinei unităţi, pe acea cale pe care Dumnezeu va găsi de cuviinţă să o facă. Să nu uităm că suntem instrumente inutile în mâna lui Dumnezeu, şi trebuie mereu să fim atenţi ca nu cumva, prin acţiunile noastre, să ne opunem voinţei divine. Întrebarea principală asupra căreia trebuie să reflectăm în continuare ar fi aşadar: „Care este actualmente voinţa lui Dumnezeu?”

Alţi reprezentanţi ai Comisiei Catolice au subliniat faptul că nu se poate da o definiţie a istoriei şi este greu de multe ori să convenim asupra interpretării unor fapte istoric dovedite, mai cu seamă pentru că după un mileniu de comuniune a urmat un mileniu de separare, pe care noi îl vedem şi îl interpretăm într-un anumit mod, iar Biserica Ortodoxă îl vede şi îl interpretează într-un alt mod. S-a amintit, de asemenea, despre metodologia acestei întâlniri, care trebuie să fie consecventă deciziilor luate anterior, şi faptul că ar fi foarte greu să schimbăm în continuare subiectele decise mai înainte şi să producem doar documente de lucru şi nu documente finale. Totuşi, putem avea şi o viziune optimistă, să ne gândim la faptul că textul abordat rămâne un text deschis, care poate fi reutilizat după documentul teologico-ecleziologic despre care s-a amintit mai înainte. Putem considera că s-a făcut un progres prin această întâlnire, este un pas, să nu uităm că este un drum care va dura mai mult timp, de aceea trebuie să vedem cum putem merge în continuare împreună, să vedem ceea ce putem spune împreună în acest moment.

La încheierea acestei a XII-a Sesiuni Plenare a Comisiei Mixte Internaţionale, chiar dacă nu există un acord asupra unui text semnat de ambele părţi ci doar un text de lucru, putem spune că orice moment de colaborare este un pas înainte pe linia cunoaşterii reciproce, pe linia unor legături umane reciproce. Faptul că au fost momente de rugăciune comună, faptul că au fost momente când am servit masa împreună, vizite făcute împreună la diferite obiective propuse în cadrul acestei săptămâni, toate acestea sunt deja momente de colaborare.

Este important de subliniat şi faptul că din ambele părţi există voinţa dialogului. Chiar dacă s-a ajuns la un moment dat la un impas, nimeni nu a părăsit sala, ci de ambele părţi s-a încercat să se găsească, cu paşi mărunţi, soluţia cea mai convenabilă, formula cea mai puţin dăunătoare şi acceptabilă de ambele părţi, astfel încât această dorinţă, mai ales pentru că a fost chiar în finalul discuţiilor, putem spune că a învins. Deci a învins cu adevărat dorinţa dialogului, a învins dorinţa de apropiere, existând, desigur, diversitatea opiniilor şi diversitatea interpretărilor unor fapte istorice, a unor texte patristice, dar tocmai această diversitate ne arată că mai avem de lucru la nivelul cunoaşterii reciproce, la nivelul aprofundării cu noi sensuri a textelor biblice, a textelor patristice, a evenimentelor istoriei.

Fie ca Bunul Dumnezeu să binecuvânteze în continuare lucrările dintre sesiuni ale sub-comisiilor şi comitetelor care vor continua munca de reflexie asupra documentelor amintite, şi toate acestea să fie spre preamărirea lui Dumnezeu şi unitatea creştinilor, aşa cum a dorit-o de fapt Mântuitorul nostru Isus Hristos, în discursul de la Cina cea de Taină: „Ca toţi să fie una, precum Tu, Părinte, întru Mine şi Eu întru Tine, aşa şi aceştia întru noi să fie una, ca lumea să creadă că Tu M-ai trimis” (Ioan 17,21). Amin.

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *