Întâlnirea Familiilor din Eparhia de Cluj-Gherla în Anul Pastoral dedicat Familiei

publicat la 26 septembrie 2011 în Ştiri

Prima Întâlnire a Familiilor din Eparhia de Cluj-Gherla s-a desfăşurat la Centrul spiritual Manresa, al părinţilor iezuiţi din Cluj, sâmbătă, 24 septembrie 2011, într-o zi însorită şi plină de daruri spirituale pentru cei peste 100 de participanţi, părinţi şi copii, din toate protopopiatele Eparhiei. La programul propus de reprezentanţii Departamentului pentru Familie şi Viaţă împreună cu pr. Ioan Mătieş, coordonatorul întâlnirii, au participat preoţii din Birourile de Pastoraţie a Familiei protopopiale (BPF), împreună cu soţiile şi copiii, familiile responsabile din BPF, împreună cu câte o altă familie din fiecare protopopiat.

Copiii au fost pentru câteva ore în grija tinerilor animatori din Asociaţia ASTRU-Cluj, care s-au îngrijit de micuţii participanţi, oferindu-le un program educativ – recreativ, cu jocuri la iarbă verde, vizionare de desene animate, dar şi improvizarea unor scenete inspirate din viaţa de familie. În deschiderea programului, PS Florentin, Episcop de Cluj-Gherla a rostit un cuvânt de salut, mulţumind membrilor biroului pastoral care au lucrat la structura întregului An Pastoral dedicat Familiei. Preasfinţia Sa a plecat de la fraza rostită recent de Sfântul Părinte la Întâlnirea tinerilor de la Madrid şi anume, „centrul unităţii voastre în credinţă să fie Hristos”, remarcând faptul că, „una dintre caracteristicile fundamentale ale familiei este unitatea: unitatea în cadrul familiei dar şi unitatea din cadrul sufletului fiecăruia dintre noi. (…) Având în vedere că familia, după cum spunea la a V-a Întâlnire Mondială a Familiilor, Pontiful Roman Benedict al XVI-lea, este un bine necesar pentru popoare, un fundament indispensabil pentru societate, un tezaur mare al soţilor pe durata întregii vieţi şi un bine de neînlocuit pentru copii, deducem binele pe care familia îl reprezintă pentru societatea umană în general. Ea este cea care conferă unitatea pe care o trăieşte şi societăţii în care se află. Pentru a avea o societate sănătoasă, avem nevoie de familii sănătoase: în credinţă, în unitate şi aceasta trebuie să o cerem lui Dumnezeu zilnic, trebuie să ne rugăm pentru unitate aşa cum făcea şi Sfântul Apostol Pavel”, a subliniat Episcopul de Cluj-Gherla.

A urmat conferinţa susţinută de gazda manifestării, pr. Pablo Guerrero, Superior provincial al Societăţii lui Isus, cu tema: Familia Creştină: Şcoală a rugăciunii, Atelier al umanităţii, cu traducerea concomitentă din limba spaniolă oferită de dl. Tudor Onişor. Pr. Pablo a abordat în meditaţia sa problematici de bază din viaţa familiei, pe care o numeşte de la început, „agentul primordial al transmiterii credinţei”. A fost subliniat rolul important al familiei în societatea actuală, acela de a conduce la redescoperirea adevăratelor valori: fidelitatea, încrederea, răbdarea, egalitatea şi buna-înţelegere, gratuitatea nevoilor esenţiale ale vieţii: iubirea aproapelui, caritatea fraternă şi jertfa pentru cei în nevoie. Sunt valori creştine pe care familia le cultivă şi le oferă societăţii îmbunătăţind-o, însănătoşind-o, la care se poate adăuga rolul educării în credinţă, cel al evanghelizării – rol care nu mai este destul conştientizat de familiile contemporane. În prezent, această misiune este lăsată „profesioniştilor” în domeniu, şcolilor şi parohiilor. Dar pr. Pablo a atras atenţia că „familia nu mai trebuie să fie ‘obiectul’ pastoraţiei, ci agentul primordial al transmiterii credinţei”. S-a menţionat că vreme de 40 de ani, în perioada prigoanei comuniste asupra Bisericii din România, transmiterea credinţei între generaţii a fost asigurată mai ales de familii.

Un alt aspect subliniat, a fost nevoia tot mai mare de familii active, deoarece, cum spune şi Sf. Pavel, credinţa se manifestă în iubire. Pentru aceasta este necesară o trezire în credinţă, familiile trebuie să trezească în copii credinţa. Pornind de la afirmaţia Sf. Ignaţiu, că „trebuie să ne deschidem ochii pentru a vedea realitatea lui Dumnezeu”, pr. Pablo a prezentat importanţa rugăciunii: „În relaţia cu Dumnezeu, un loc important trebuie să aibă rugăciunea”. A fost abordată şi problema modalităţilor de transmitere a credinţei, în principal de la părinţi la copii: „A transmite credinţa înseamnă a provoca întrebări, a prezenta propria experienţă, credinţa personală, cea care nu poate fi înlocuită – ea construieşte Biserica şi este confirmată de Biserică”. Totodată, adevăratul chip al lui Dumnezeu este revelat de Tradiţie şi Scriptură. De aici recomandarea ca părinţii să împărtăşească copiilor imaginea lui Dumnezeu prezentă în cadrul Bisericii Sale, să propună copiilor credinţa Bisericii. „Când părinţii îi învaţă pe copii să se roage, îi ajută să ia decizii, să fie oameni autentici pentru că este importantă poziţia pe care ne situăm în această viaţă, dar şi mai importantă este direcţia în care hotărâm să privim. Să învăţăm să privim în direcţia în care priveşte Hristos” – a fost îndemnul adresat de pr. Pablo familiilor.

În încheierea acestei prime părţi a întâlnirii, pr. Ioan Mătieş a prezentat o serie de cărţi pentru familii, precum şi câteva broşuri propuse de Departamentul pentru Familie şi Viaţă, cuprinzând documente ale Bisericii referitoare la familie. A urmat un moment de reflecţie şi discuţii pe grupuri, s-au format cinci grupuri coordonate de câte un mediator. După pauza de prânz, trei familii au oferit o mărturie despre propria căsnicie, subliniind momentele în care au simţit prezenţa lui Dumnezeu, au experimentat credinţa care le-a dat puterea de a merge mai departe. Au luat cuvântul familiile: Dorel şi Daniela Farcaş, Marius şi Marcela Crişan din Cluj, precum şi Sorina şi Mircea Mureşan din Beclean. Reamintind existenţa grupului de discuţii înfiinţat pe internet, pentru a facilita comunicarea între familiile Eparhiei, pr. Mătieş a îndemnat şi alte familii să îşi împărtăşească experienţele de viaţă pe acest grup, pentru a se îmbogăţi reciproc, pentru a oferi în acest fel celorlalţi „flori spirituale care pot să îmbogăţească vieţile tuturor”.

În continuare, au fost invitaţi mediatorii grupurilor să prezinte concluziile discuţiilor purtate. Ei au relatat faptul că în grupuri s-au împărtăşit experienţe din familii cu accentul pe relaţiile dintre părinţi şi copii; s-a subliniat nevoia ca părinţii să îşi îndrepte copiii spre Biserică şi rugăciune, dar să nu o facă dictatorial. S-a arătat importanţa prezenţei fizice a părinţilor în viaţa copiilor – deoarece copiii îl descoperă pe Dumnezeu prin modelul oferit de părinţi. Un alt sfat care s-a dat: „să nu fim moralizatori ci morali” – exemplul personal fiind mai mult decât orice discurs de morală. S-a menţionat că rugăciunea iniţiată de părinţi creează obişnuinţă, s-a vorbit despre importanţa relaţiilor pe care copiii le au cu prietenii, iar referitor la relaţiile nedorite s-a afirmat că ele pot să funcţioneze asemeni unui „vaccin”. Una dintre concluziile discuţiilor a fost că, pentru copii, trebuie creată o bază de pornire, pentru ca apoi ei singuri să îşi găsească drumul. S-au purtat discuţii despre relaţiile din cupluri, despre nevoia ca între soţi să existe iubire autentică pentru a putea transmite credinţa. De asemenea, s-a atras atenţia că ar fi necesară o mai mare comuniune între familiile Bisericii. S-a făcut propunerea ca familiile de laici să se întâlnească mai des pentru a comunica, şi să invite noi familii în grupurile deja existente.

Ziua de întâlnire, rugăciune şi reflecţie despre familie s-a încheiat prin celebrarea Sfintei Liturghii în capela părinţilor iezuiţi, la sfârşitul căreia s-a făcut un gest simbolic, o reînnoire a promisiunilor de la căsătorie. După acest moment au fost decernate diplome şi cărţi acelor familii care au avut aniversare în acest an, iar PS Florentin a oferit binecuvântări şi iconiţe pentru toţi, mari şi mici. Răspunsurile liturgice au fost date de familii împreună cu tinerii din ASTRU, la celebrare fiind prezenţi şi copiii. Predica la Sf. Liturghie a fost rostită de PS Florentin, care a subliniat din nou importanţa unităţii în familie, unitate care poate fi păstrată prin puterea Cuvântului lui Dumnezeu. Alături de mănăstire şi familia este un spaţiu în care se lucrează mântuirea sufletelor – „pentru că familia trebuie să devină Ecclesia domestica – Biserica cea mică, Biserica sufletelor-împreună, în care, chiar dacă nu există un edificiu, persoanele sunt importante, pentru că Biserica mare este făcută din biserici, este Trupul lui Hristos făcut din trupuri, care sunt familiile. Iată de ce este important în familie să putem promova ascultarea şi trăirea cuvântului divin, pentru ca El, Hristos, să rămână mereu prezent în familii”.

PS Florentin a prezentat, în încheiere, scopul Întâlnirii la nivel eparhial a familiilor: „Dincolo de dorinţa de a împlini ceea ce Sfântul Părinte şi documentele Bisericii ne învaţă, mi se pare important să putem aprinde mai mult flacăra creştină în sufletele familiilor noastre şi în casele noastre. Este ceea ce vă invit să faceţi împreună cu preoţii dvs., rugând pe Bunul Dumnezeu să binecuvânteze familiile, munca şi tot ceea ce v-aţi planificat, spre mântuirea sufletului. Prin toate acestea, să putem face ca viaţa noastră să ne conducă spre locul pregătit, spre locul etern al fericirii veşnice de-a dreapta gloriei cereşti a Tatălui, împreună cu Fiul, în harul Preasfântului şi Bunului şi de viaţă făcătorului Spirit. Amin”.

V.S.- DIRMM

imagine

imagine

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *