Pelerinajul greco-catolic la Nicula în sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului

publicat la 19 august 2012 în Ştiri

Urmând tradiţia pelerinajului greco-catolic la Nicula, peste 400 de credincioşi greco-catolici au participat la programul organizat de conducerea Episcopiei de Cluj-Gherla în colaborare cu Protopopiatul Gherla, în zilele de 14 şi 15 august 2012, la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului.

În după-masa primei zile, marţi, 14 august, PS Florentin Crihălmeanu a fost întâmpinat la capela greco-catolică din Gherla de pr. Cristian Sabău, Protopop de Cluj I şi Gherla şi pr. Alexandru Hruban, paroh al parohiei Gherla. După un moment de rugăciune, Episcopul eparhial, împreună cu Mons. Mihai Todea, Vicar general, cu peste 20 de preoţi şi mulţimea de credincioşi, s-a pornit în pelerinaj, pe jos, de la Gherla la Nicula, un drum de peste 6,6 km. De-a lungul acestui drum, un moment de har a fost frăţeasca îmbrăţişare dintre Ierarhul greco-catolic de Cluj-Gherla, Florentin şi Preasfinţia Sa Vasile Someşanul, Episcop vicar al Arhiepiscopiei Ortodoxe a Clujului – frumos semn de comuniune şi întâlnire sub privirea iubitoare a Maicii Sfinte.

Au participat la acest pelerinaj reprezentanţi ai oficialităţilor, precum consilierul judeţean Ioan Petran din Cluj, numeroase persoane consacrate între care şi călugări ai Ordinului „Sfântului Vasile cel Mare”, cu pr. Ieromonah Laurian Daboc, Superior provincial al acestui ordin, căruia, în anul 1936, i-a fost încredinţată Mănăstirea Nicula. În anul 1948, călugării bazilieni de la Nicula au fost întemniţaţi şi alungaţi, superiorul de atunci, pr. Leon Man, fiind ucis în închisoarea din Gherla. Şi în memoria acestor înaintaşi s-a făcut pelerinajul pe jos, în rugăciune şi cântări mariane, aşa cum se făcea, an de an, la marele praznic al Adormirii Preasfintei Fecioare Maria şi mutării cu trupul la cer. „Celebrând memoria acestui mare eveniment din Istoria Mântuirii, o facem cu bucurie aici, la Nicula”, a spus Preasfinţia Sa Florentin, după sosirea la biserica parohială din Nicula, unde a fost primit cu un cuvânt de bun-venit de pr. paroh, Patriciu Sălăjan.

În curtea bisericii, în lumina asfinţitului, a fost celebrată apoi slujba Vecerniei, cântările studenţilor Seminarului Teologic din Cluj înălţându-se spre Dumnezeu ca un fum de tămâie „cu bună mireasmă spirituală”. Cuvântul de învăţătură rostit de pr. Anton Crişan, Vicar cu preoţii, a fost despre virtuţile Preasfintei Fecioare Maria, cea care, cu mantia sa binecuvântată a acoperit întreaga zonă a Niculei, pentru ca acest loc să devină izvor de har şi de vindecări. A urmat o noapte de rugăciune în biserică, programul fiind coordonat de pr. paroh Patriciu.

În ziua sărbătorii, miercuri, 15 august 2012, curtea bisericii din Nicula a fost din nou plină de credincioşii care au participat la Sfânta Liturghie Arhierească, care şi în trecut era celebrată aici, la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, de către Episcopii de Cluj-Gherla. În mod special Arhiereul de vie pomenire Iuliu Hossu adresa cuvânt de mângâiere şi încurajare zecilor de mii de credincioşi care veneau pe jos, în post şi rugăciune, de la mari depărtări.

Dacă ar cunoaşte sfinţenia acestui sanctuar, credincioşii de azi ar veni şi ei în număr mult mai mare, dar perioada comunistă şi restricţiile impuse greco-catolicilor la Nicula după eliberarea Bisericii au descurajat pe mulţi. Totuşi, privind spre chipul Preasfintei Fecioare Maria a cărei Icoană a lăcrimat aici, nu ar trebui să conteze nimic altceva, cât timp există o biserică greco-catolică primitoare aflată chiar în locul unde s-a petrecut minunea lăcrimării – în localitatea Nicula. Minunea e mai presus de o anume icoană, aşa cum prezenţa Preasfintei Fecioare Maria nu este datorată unui obiect sau unei manifestări exterioare. Sfinţenia acestui loc nu o măsoară nici frumuseţea drumului, nici gradul de civilizaţie din zonă. Sfinţenia acestui loc este vădită doar de tradiţia pelerinajelor desfăşurate aici, în cinstea Maicii Sfinte, de-a lungul a peste 300 de ani, tradiţie pe care a amintit-o şi Preasfinţia Sa Florentin, în cuvântul de învăţătură rostit în cadrul Sfintei Liturghii a praznicului „Sfânta Maria Mare”, din acest an, la Nicula:

„Suntem aici, în această zi de sărbătoare pentru că vrem să o cinstim pe Măicuţa noastră Sfântă, pe Maria. (…) Nu avem voie să uităm că Preasfânta Fecioară Maria, prin mila lui Dumnezeu, s-a arătat în lume în mai multe locuri, între care se află şi această localitate, Nicula. Aici Preasfânta Fecioară Maria a oferit semn prin acea icoană despre care ştim cu toţii, care a fost zugrăvită de către preotul Luca din Iclod, în anul 1681. După cum spune tradiţia, icoana a lăcrimat în 15 februarie 1694 iar lăcrimarea icoanei a durat, cu mici întreruperi, până în 12 martie 1694, pe o durată de 26 de zile, ne spun documentele – există documente scrise cu interviurile care au fost luate unor persoane care au constatat această lăcrimare. Vestea s-a răspândit foarte repede şi oamenii au venit să vadă minunea, dar, totodată, localnicii au dorit să fie oficializată această minune. Cel care s-a preocupat în mod special de recunoaşterea minunii, a fost contele zonei, Sigismund Korniş. Dar, îndrăgostindu-se de icoană, a poruncit ca aceasta să fie mutată din biserica parohială – biserică aflată în această localitate, nu sus, unde este acum.

El a luat icoana şi a dus-o la castelul său din Benediuc, astăzi Mănăstirea, lângă Dej. Cunoaştem firul istoric al evenimentelor, contele Korniş nu a vrut să răspundă solicitării niculenilor care doreau ca icoana să revină în biserica parohială, s-a născut un conflict ce a fost destul de puternic încât a ajuns până la Viena. Decizia luată la Viena a fost ca icoana să nu fie nici la biserica parohială, nici la castelul contelui, ci, pe un deal, în apropiere, să se construiască o bisericuţă de lemn care să poată fi cercetată de oricine, oricând şi acolo să fie venerată icoana Sfintei Fecioare Maria. Astfel, icoana minunată ajunge pe acest deal din partea dreaptă a locului în care ne aflăm acum. Bisericuţa în care a fost depusă icoana s-a construit între anii 1700-1712. Precizez acest fapt, pentru că, după trecerea la unirea cu Roma, întreaga zonă devine greco-catolică şi intră sub jurisdicţia Arhieparhiei de Făgăraş şi Alba-Iulia. Şematismele din primii ani ai Bisericii Greco-Catolice vorbesc despre Nicula, care are o biserică, dar care are doar un administrator parohial, nu există comunitate călugărească stabilă pe acest deal, până în 1936, sex. XX. Până în acest an, deoarece oamenii se strângeau tot mai mulţi la sărbători, administratorul parohial a cerut episcopului să poată construi o casă unde să primească şi să găzduiască pelerinii care veneau osteniţi.

De-a lungul timpului, Pontifii Romani au emis decrete de recunoaştere a acestui loc de pelerinaj catolic: Papa Clemente al XIII-lea, în 1767, a emis un decret cu indulgenţă plenară, apoi Sf. Părinte Pius al XI-lea, la cererea Episcopului nostru de venerată memorie, Iuliu Hossu, a emis un document pontifical prin care, de asemenea, acorda indulgenţă plenară tuturor pelerinilor veniţi la sfânta mănăstire a Niculei care primeau Sfintele Taine aşa cum prevăd canoanele Bisericii Greco-Catolice.

Trebuie precizat faptul că biserica de piatră se ridică pentru că cea mică devine neîncăpătoare. După ce se stabileşte Episcopia la Gherla, în anul 1853, primul care renovează bisericuţa de lemn şi lasă o inscripţie în absidă, este Ioan Alexi, Episcopul nostru cel dintâi la Gherla. După aceea, în timp, cel care zideşte biserica de piatră, doar navata centrală, este Episcopul greco-catolic Mihail Pavel, între 1875 şi 1879, urmând ca, apoi, Episcopul Ioan Sabo, cel care a construit şi Catedrala din Gherla, să aşeze faţada la această biserică şi să binecuvânteze construcţia mănăstirească, să aşeze icoana miraculoasă şi să numească administratori ai acestei biserici. Episcopul Vasile Hossu îndrăgea foarte mult acest loc, şi-ar fi dorit să fie îngropat aici, era reşedinţa lui de vară. Spun aceste lucruri pentru ca să ştiţi faptul că tradiţia Bisericii noastre a fost neîntrerupt legată de acest loc. Nu este nici mândrie, nu este nici prozelitism, este realitate demonstrată prin documente care se pot cerceta. De aceea, suntem mândri de această tradiţie şi nu avem voie să o uităm şi suntem aici pentru că vrem să o continuăm. Iată de ce în fiecare an invit pe onoraţii preoţi împreună cu credincioşii şi mulţumesc celor care aţi răspuns acestei invitaţii în pofida dificultăţilor inerente ale pelerinajului sau a suferinţelor fiecăruia.”

În încheiere, Preasfinţia Sa a invitat: „Să ne amintim mereu că avem un Dumnezeu – Tatăl, Fiul şi Spiritul Sfânt – Unul şi Întreit Sfânt, dar avem şi o mamă mijlocitoare, pe Preasfânta Preacurata, de Dumnezeu Născătoare şi pururea Fecioara Maria. Ei am venit astăzi să-i aducem rugăciunile noastre şi să-i aducem închinăciunea noastră la Nicula şi, după Dumnezeu, îi oferim ei rugăciunile noastre, aici, în locul în care ea a lăcrămat pentru păcatele omenirii, trecute, prezente şi viitoare. De aceea am venit cu suflet deschis, să-i spunem: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru noi!”

imagine

imagine

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *