Sărbătoare a vieţii şi a credinţei la Dej – Mons. Alexandru Nicula, prelat papal, aniversat la 100 de ani

publicat la 19 februarie 2013 în Ştiri

imageO sărbătoare a vieţii şi a învierii credinţei a fost duminică, 17 februarie 2013, pentru preoţii şi credincioşii din Protopopiatul Dej, care s-au adunat la biserica „Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel” pentru a onora memoria şi mai cu seamă prezenţa Monseniorului Alexandru Nicula, prelat papal, care, în 14 februarie a împlinit onorabila vârstă de 100 de ani, dintre care 73 de ani de preoţie.

După o primă vizită făcută părintelui Nicula, în ziua aniversării, la domiciliul său din localitatea Dej, PS Florentin a revenit la Dej, de această dată în vizită pastorală, pentru a-l omagia în mijlocul întregii comunităţi greco-catolice: „Am venit cu bucurie în această duminică aici, în biserica Sfinţilor Apostoli Petru şi Pavel, în parte ctitorită chiar de către Mons. Alexandru Nicula” – a spus Episcopul de Cluj-Gherla, după ce a fost primit la intrarea în biserică de pr. Laurenţiu Biriş, protopop de Dej, împreună cu ceilalţi preoţi şi credincioşi. La celebrarea liturgică a luat parte primarul şi vice-primarul, autorităţi, deputaţi, medici, reprezentanţi ai urbei Dejului, mulţi credincioşi care s-au bucurat să primească în mijlocul lor un om, un preot al lui Hristos, devenit mesager peste timp al celor pe care Biserica îi cinsteşte şi îi numeşte mărturisitori, învăţători ai credinţei.

„Suntem aici în primul rând pentru a-L lăuda pe Dumnezeu şi a-I mulţumi pentru toate darurile primite, între care cel mai important este darul vieţii şi darul credinţei”, şi-a început PS Florentin cuvântul de învăţătură. „Suntem aici şi pentru a celebra darul vieţii lui Hristos, Mântuitorul, care este prezent în mijlocul nostru, pe masa Sf. Altar, prin El ne vine viaţa spirituală, viaţa în credinţă. Suntem aici şi pentru a celebra darul vieţii primit de către unul din venerabilii noştri preoţi, Mons. Alexandru Nicula, darul vieţii ca binecuvântare – încă din timpul Vechiului Testament, viaţa îndelungată era o binecuvântare. Chiar dacă Psalmistul limitează numărul anilor vieţii la 70, spunând că viaţa noastră este precum pânza păianjenului, adică efemeră, trecătoare, fragilă, şi la aceia care sunt în putere, 80, iată că venerabilul nostru părinte Alexandru, putem spune că a depăşit cuvântul Scripturii, al Psalmistului, împlinind centenarul. Doar Sfinţia Sa ne poate spune ce înseamnă să trăieşti 100 de ani cu bune, cu rele, dar rămânând perseverent şi puternic în credinţă.”

„Credinţa noastră nu trebuie să fie în funcţie de vremea de afară, de sănătatea noastră, de modul în care alţii cred sau nu cred, de modul în care alţii ne apreciază, ne respectă sau nu – priviţi exemplul mărturisitorilor credinţei. Mons. Alexandru a avut multe haruri şi cu siguranţă le-a utilizat aşa cum a crezut mai bine, un har este şi mintea lucidă pe care o are la venerabila vârstă de 100 de ani. Între toate acestea, aş dori să subliniez un har cu totul deosebit, acela de a fi crescut la umbra marelui Arhiereu de binecuvântată memorie, Iuliu Hossu, un mare om al credinţei, un strălucitor arhiereu şi un om care a reuşit cu seninătate să treacă prin multe încercări ale vieţii. Amintesc un singur episod, care se întâmpla la Sighet, unde a petrecut 5 ani în detenţie – într-o zi, gardienii i-au pus, pe întemniţaţi, la perete, i-au percheziţionat şi au găsit o aşchie de lemn de câţiva centimetri. Gardianul a întrebat a cui este şi Episcopul Hossu a spus: ‘Este a mea’ şi pentru aceasta a fost lovit, dar atât de tare, încât Episcopul Hossu, deşi înalt la statură, s-a înclinat. Apoi s-a îndreptat şi a arătat cu degetul către cer şi a spus: ‘Pentru Hristos’. Atât a fost cuvântul său de răspuns şi apoi, a mărturisit în cartea ‘Credinţa noastră este viaţa noastră’: ‘două săptămâni am simţit acea lovitură în pometul obrazului’ – dar nu a scos un cuvânt împotriva celui care îl lovise, pentru că a văzut în această lovitură o încercare a credinţei.”

Au fost descrise şi alte momente din Memoriile Cardinalului, în prezenţa pr. Alexandru Nicula mesajul cărţii-document fiind parcă mai direct, mai grăitor: „Vă întrebaţi, poate, ce făceau aceşti oameni atunci când petreceau ore întregi în detenţie, neavând voie să se roage cu voce tare, neavând voie să se roage împreună, de multe ori obligaţi să stea cu faţa la perete. Cardinalul Iuliu Hossu scrie în Memorii că făcea vizite pastorale în comunităţile sale, continua rugăciunea… Prin memoria vie întărită de credinţă, el vizita fiecare parohie, intra spiritual în fiecare biserică, oferea binecuvântarea tuturor credincioşilor aşa cum şi-i amintea din vizitele pastorale şi asta timp de două ore, zilnic, pentru a menţine în suflet credinţa în Dumnezeu şi dragostea faţă de misiunea primită, misiunea preoţească, arhierească. Contemplaţia ajunsese deja la acest nivel, încât revedea comunităţile, bisericile, casele parohiale, casele în care fusese invitat şi acolo dădea binecuvântare – iată cu ce se ocupau arhiereii noştri în închisoare. Era departe de ei gândul lepădării în credinţă, gândul urii, gândul răzbunării. Doreau doar să păstreze aprinsă flacăra credinţei.”

La încheierea Sfintei Jertfe Liturgice a venit momentul ca Mons. Nicula să fie onorat de către PS Florentin: „În semn de apreciere, de veneraţie pentru tot ceea ce a însemnat viaţa pr. Alexandru pentru Biserica noastră Greco-Catolică trecută prin valurile tulburi ale persecuţiilor şi ale diferitelor dictaturi, în cadrul cărora Mons. Alexandru a rămas neclintit, ca o stâncă de credinţă şi putem spune, ca o coloană, un stâlp al credinţei şi un model pentru fiecare dintre noi, dorim să ne manifestăm public această apreciere, înmânând cea mai înaltă distincţie a Eparhiei de Cluj-Gherla şi anume, Medalia ‘Sfântul Iosif’ – aceea care, în 1856, a fost acordată de către Episcopul Ioan Alexi tuturor canonicilor şi colaboratorilor apropiaţi la cârma Eparhiei. Acordăm deci, cu bucurie, Diploma ‘Sf. Iosif’ şi Medalia ‘Sf. Iosif’, Mons. Alexandru Nicula, Protopop Onorar şi Prelat Papal.” Apoi PS Florentin a citit textul diplomei şi a oferit-o pr. Nicula, în cântarea de „La mulţi ani!” a participanţilor la aceste emoţionante momente.

Cu o voce clară şi puternică, pr. Alexandru Nicula, ultimul protopop al Clujului înainte de 1948, a spus: „Dragii mei foşti şi actuali credincioşi, mai întâi mulţumesc lui Dumnezeu cel Bun şi Mare care m-a învrednicit ca, la 100 de ani, să mă găsesc în această biserică unde mi-am lăsat sufletul şi de care mă bucur că a încăput pe mâini harnice, pe mâini bune, de adevăraţi preoţi. Mulţumesc apoi Preasfinţitului Părinte Episcop care şi-a schimbat programul şi mi-a făcut mie această cinste deosebită ca la un biet păcătos – ‘un pauvre pêcheur’, cum ar zice francezul -, un biet păcătos de 100 de ani să fie sărbătorit, să fie cinstit. Şi pe ce bază? Pentru că toată viaţa mea am încercat să fiu un om de omenie şi un om cinstit. Aceasta este slujba pe care eu cred că am adus-o lui Isus Hristos: cinstea şi omenia, pentru că acestea sunt cele două calităţi esenţiale ale vieţii. Lumea noastră de astăzi, dacă ar avea mai multă omenie şi mai multă cinste în loc de atâta ură şi duşmănie, ar trăi mult mai uşor şi mult mai bine.”

„Mulţumesc credincioşilor care încă nu m-au uitat cu desăvârşire deşi suntem despărţiţi de atâta timp. Dar eu fac Liturghie în toate zilele când mă simt în stare … şi fac pentru toţi credincioşii mei şi pentru toţi oamenii de omenie din lume. De aceea vă mulţumesc frumos pentru cinstea pe care mi-aţi acordat-o şi-L rog pe Dumnezeu să-mi ajute ca, până voi închide ochii, să mă bucur de această cinste şi să fiu vrednic de ea. (…) Mulţumesc lui Dumnezeu, Preasfinţitului şi dumneavoastră tuturor!”

A urmat un semn de respect şi apreciere din partea autorităţilor locale. Costan Morar, primar al municipiului Dej a oferit părintelui Nicula o Diplomă de longevitate, spunând: „Îmi revine deosebita sarcină de a transmite respectul şi aprecierea noastră, faţă de omul, faţă de părintele Nicula Alexandru, … pentru noi, dânsul este un model”. Pr. Laurenţiu Biriş, protopop de Dej şi gazdă a evenimentului , „cu bucuria celui care i-a fost şi elev şi student pr. Nicula”, a adresat calde mulţumiri Preasfinţiei sale Florentin, pr. Nicula şi familiei sale, invitaţilor, autorităţilor, tuturor credincioşilor, invitând, în continuare, la o Slujbă de pomenire pentru toţi protopopii şi preoţii din generaţiile mărturisitorilor credinţei: „cu recunoştinţă, în numele tuturor preoţilor, plecăm genunchii în semn de mulţumire pentru aceste modele şi îl rugăm pe Dumnezeu să ne dea darul de a duce mai departe ceea ce ei au semănat în sufletele noastre şi acea smerenie, dar şi perseverenţă, care a caracterizat femeia cananeiancă din Evanghelie, daruri pe care le-au avut şi preoţii şi Biserica noastră în catacombe. Iată, Lumina lui Hristos scoate la lumină Biserica credinţei!”

După ce a asistat la rugăciune, pr. Nicula s-a retras împreună cu nepoţii care-l însoţeau, dar nu înainte de a fi salutat şi felicitat cu multă bucurie de mulţi fii spirituali, oferind tuturor binecuvântare şi căldură sufletească.

V.S. – DIMM

imagine

imagine

imagine

Video

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *