Înnoire în har şi credinţă pentru parohia „Buna Vestire” – Bistriţa

publicat la 31 martie 2013 în Ştiri

Parohia „Buna Vestire” din Bistriţa a primit duminică, 24 martie 2013, Moaştele Sfinţilor Apostoli, cu ocazia pelerinajului prin Protopopiatele Eparhiei de Cluj-Gherla organizat cu binecuvântarea Întâistătătorului Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, PF Lucian Cardinal Mureşan. Pr. Frişan Ioan, Protopop de Bistriţa a invitat, în această duminică în care s-a serbat şi hramul bisericii parohiale, pe Preasfinţia Sa Florentin Crihălmeanu, în mijlocul comunităţii pe care o păstoreşte. Programul sărbătorii a început de dimineaţă, printr-un timp de venerare a moaştelor şi în continuare a urmat Sfânta Liturghie celebrată de Episcopul eparhial, pr. protopop, preoţii din Protopopiatul Bistriţa şi pr. ceremonier Florin Isac din Cluj.

La celebrarea liturgică au luat parte mulţi credincioşi şi personalităţi ale mun. Bistriţa, care susţin şi contribuie la înflorirea vieţii Bisericii Greco-Catolice în localitate: dl. primar Ovidiu Creţu, dl. prefect Ioan Ţintean, d-na Doina Pană, ministru delegat pentru dialogul social, dl. Alexandru Pugna, vicepreşedinte al Consiliului Judeţean, care a lecturat şi Apostolul duminicii.

„Se cuvine să mulţumim lui Dumnezeu pentru această frumoasă zi de primăvară, în care dorim ca soarele Hristos să lumineze sufletele şi viaţa noastră, să ne transforme inimile, să devenim şi noi mărturisitori ai credinţei, purtători de lumină în această societate” – sunt cuvintele cu care pr. protopop Ioan Frişan a deschis evenimentul. Un prim moment al zilei de sărbătoare, a fost binecuvântarea a două basoreliefuri, reprezentări ale Sfântului Anton şi a Sfintei Rita, care au fost donate cu generozitate de credincioşi. Tot în debutul celebrării liturgice au fost primite în rândurile Reuniunii Mariane a Parohiei „Bunavestire”, trei noi membre, care „s-au înrolat sub steagul Sfintei Fecioare Maria” şi „i-au jurat, pe veci, credinţă” – cum redau versurile Imnului acestei Asociaţii, intonat, în momentul primirii diplomelor şi a însemnelor, de către corul parohiei. Reuniunea Mariană, de la înfiinţarea sa în Eparhia de Cluj-Gherla în anul 1903, s-a dovedit un sprijin puternic pentru Biserică, în primul rând prin rugăciune, dar şi prin îngrijirea, cu multă dăruire, a sfintelor lăcaşuri de către membrele marianiste – tradiţie din plin preluată şi respectată şi în această parohie din centrul mun. Bistriţa.

În cuvântul de învăţătură, PS Florentin a explicat semnificaţia acestei prime Duminici a Postului cel mare şi sfânt – duminica Ortodoxiei, a „Dreptei credinţe”, „care se leagă de Conciliul al II-lea ecumenic de la Niceea, unde s-a declarat validitatea cultului icoanelor – faptul că acele reprezentări ale chipurilor divine pot fi venerate, dar nu pentru materialul pe care îl reprezintă, ci pentru imaginea, chipul, icoana, care ne duce cu gândul la prezenţă. De fapt, omul însuşi este o icoană – ne amintim din Cartea Genezei: atunci când Dumnezeu îl plăsmuieşte pe om, mai întâi se consultă, «să îl facem pe om după chipul şi asemănarea noastră», spune Dumnezeu. În textul grec, cuvântul «chip» se traduce prin «icoană». La ce icoană a putut privi Dumnezeu atunci când dorea să îl plăsmuiască pe om din argila pământului, care a fost imaginea pe care a avut-o în faţă? Ne răspund Părinţii Bisericii: a fost «chipul vizibil al Dumnezeului invizibil», reluând cuvintele Sf. Apostol Pavel către Coloseni. Acel chip unic în care Dumnezeu se reprezenta pe Sine însuşi este doar chipul Fiului – în Fiul, Dumnezeu primeşte un chip, un trup uman ca şi al nostru. De aceea, putem afirma că mai înainte de timp, suntem acea oglindă după care Dumnezeu, în timp, l-a creat pe om, adică suntem cu toţii chip al lui Hristos şi aceasta ne dă mai mult curaj în credinţă, pentru că avem chipul şi prin harul botezului, primim şi asemănarea. Ce ne rămâne nouă? Ne rămâne să luptăm pentru a nu pierde această asemănare, să o păstrăm prin credinţă. Pentru că, spune Psalmistul: «Dreptul, prin credinţă, va fi viu». Pentru ca să purtăm chipul lui Hristos, trebuie ca viaţa noastră să se asemene vieţii lui Hristos, să putem spune şi noi, creştinii: cel ce mă vede pe mine, vede pe Hristos”.

Meditaţia s-a oprit şi asupra timpului Postului Mare, pe care Biserica îl parcurge în aşteptarea Sărbătorii Învierii: „Duminicile timpului Postului au o particularitate cu totul specială: duminica ajunge, în timpul Postului, ultima zi a săptămânii, dar nu pentru multă vreme. În Săptămâna Patimilor, deşi avem o Joi, Vineri şi Sâmbătă a Patimilor, nu avem o Duminică a Patimilor, pentru că Duminica este a Învierii – în Duminica Învierii, ultima zi a săptămânii devine prima zi a săptămânii, pentru că se produce răsturnarea timpului prin Învierea lui Hristos. O altă particularitate a duminicilor Postului Mare este faptul că se celebrează Liturghia Sfântului Vasile cel Mare şi nu aceea a Sf. Ioan Gură de Aur, care se celebrează în timpul de peste an. Sf. Vasile cel Mare, Episcopul din Cesareea Capadociei, a scris această anaforă în sec. al IV-lea, care a fost adăugită şi corectată şi are foarte frumoase rugăciuni liturgice.

De asemenea, timpul binecuvântat al Postului are un sens foarte important: tendinţa uneori, astăzi, este a ne limita doar la unele aspecte exterioare şi poate, prevalent, alimentare. Dar postul, în primul rând, nu este alimentar, ci înseamnă aprofundarea credinţei – cu atât mai mult cu cât suntem în Anul Credinţei. Aspectele alimentare ale Postului sunt doar un mijloc ce trebuie să ne ajute să ne apropiem mai mult de Dumnezeu, pentru că, dacă postul nostru nu ne apropie de Dumnezeu înseamnă că nu are nici un rol, după cum afirmă şi Sf. Vasile cel Mare în scrierile sale.”

Sunt doar câteva dintre temele ce au fost abordate şi care au îmbogăţit această sărbătoare a Învierii – Duminica fiind ziua Învierii, cu lumină şi sens, orientând sufletele spre Dumnezeu cu o credinţă înnoită. La sfârşitul Sfintei Liturghii, PS Florentin a înmânat Diploma omagială „Sfântul Iosif”, pentru trei dintre consilierii parohiali care au contribuit la ridicarea bisericii. Totodată, a fost dată binecuvântarea pentru cei care au îndeplinit condiţiile primirii indulgenţei plenare: s-au spovedit, au primit Sfânta Împărtăşanie şi s-au rugat la intenţia Sfântului Părinte. Au urmat mulţumiri adresate tuturor celor prezenţi, invitaţilor oficiali, Reuniunii Mariane, corului, credincioşilor şi, în încheiere, Ierarhul de Cluj-Gherla a dorit să lase parohiei „Buna Vestire” un semn de amintire, oferind pr. Ioan o icoană pe sticlă reprezentând „Buna Vestire”, icoană realizată de copiii din Parohia „Andrei Mureşanu”, Cluj-Napoca.

În aceeaşi după-masă PS Florentin şi preoţii din Bistriţa, au vizitat parohia Herina, cu hramul „Sf. Iosif”, păstorită de pr. Iosif Chiciudean – aici s-a celebrat Vecernia şi s-a sfinţit crucea ce va fi pusă în altarul bisericii aflată în construcţie. Revenind la biserica „Buna Vestire” în Bistriţa, PS Florentin a prezentat credincioşilor Conciliul Vatican II şi semnificaţia lui pentru Biserica Catolică, pentru relaţia cu celelalte Biserici creştine şi pentru societatea modernă. A fost o zi plină de har, „unul dintre cele mai importante evenimente din istoria recentă a Protopopiatului Bistriţa” – cum a definit pr. protopop Frişan această sărbătoare, binecuvântarea, iertarea dobândită prin indulgenţa plenară şi harul credinţei luminând sufletele şi îndreptându-le spre Dumnezeu, pe calea deschisă mai înainte de Sfinţii Apostoli, de urmaşii lor, Episcopi şi preoţi şi de toţi mărturisitorii credinţei.

V.S.- DIRMM

imagine

imagine

imagine

imagine

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *