PS Florentin la Adormirea Maicii Domnului: "Pelerinajul la Nicula, datorie de onoare față de înaintașii în credință"

publicat la 19 august 2015 în Ştiri

Nicula a fost locul de întâlnire, de-a lungul a peste trei sute de ani, a credincioșilor creștini din Transilvania și nu numai, mai cu seamă în Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului. Maxima înflorire a pelerinajelor la Nicula organizate de Biserica Greco-Catolică, când zeci de mii de credincioși se adunau în jurul icoanei făcătoare de minuni, a fost sub păstorirea Arhiereului Iuliu Hossu, din 1917 și până la începutul perioadei de ilegalitate a acestei Biserici, din 1948.

Un motiv al continuării pelerinajelor greco-catolice la Nicula de către actualul Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu, doar la biserica din sat, deoarece sus, la mănăstire, nu sunt permise celebrările greco-catolice, este continuarea tradiției întemeiate în Biserica Greco-Catolică și cinstirea înaintașilor în credință, vrednici Episcopi, preoți, călugări, dintre care mulți au înfruntat, chiar cu prețul vieții, teroarea regimului comunist fără să-și lepede credința.

În predica de la Sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului din 15 august 2015, la Nicula, PS Florentin a prezentat istoria reală a acestui sanctuar și a îndemnat cu insistență preoții, persoanele consacrate și credincioșii pe care îi păstorește să își cunoască și păstreze tradiția ce le definește propria identitate de credință și de urmași ai unui popor care, vreme de multe generații, și-a pus nădejdea și a găsit alinare și tărie prin rugăciunea adusă Maicii Sfinte, în mod particular pe colinele ce împrejmuiesc satul Nicula. Redăm din acest cuvânt rostit la Nicula de către Ierarhul de Cluj-Gherla.

"Am venit Măicuță să te mai vedem, ca să-ți spunem dorul care-l mai avem… Am venit și noi astăzi la Nicula în acel spirit al pelerinajelor care se făceau în anii de glorie ai Bisericii noastre, în timpul de venerată memorie al Cardinalului Iuliu Hossu și al înaintașilor săi. Am venit și noi aici, la Nicula, pentru a aduce dorurile sufletelor noastre Măicuței Sfinte, pe care astăzi o cinstim în cea mai importantă sărbătoare a calendarului liturgic dedicată Preasfintei Fecioare Maria, cinstita și mărita mutare prin adormire și ridicare la cer a Preasfintei Fecioare Maria".

Reamintind istoricul tradiției pelerinajelor la Nicula, PS Florentin a pornit de la începuturi, când, după lăcrimarea icoanei, din 1694, "s-a ridicat în apropierea localității Nicula micuța bisericuță de lemn, numită impropriu mănăstire, între anii 1700-1712, timp în care această zonă era păstorită deja de Păstorii Bisericii Greco-Catolice. Astfel începe drumul spre Nicula, drumul spre icoana care a lăcrimat și apoi a fost considerată și icoană făcătoare de minuni. Episcopii Gherlei, începând cu Ioan Alexi, s-au preocupat de renovarea acestei bisericuțe și au lăsat scris prin documente ceea ce au renovat. Mai mult, locul acesta era cuprins în Șematismele vremii, atât în Șematismul Mitropoliei de Făgăraș și Alba Iulia cât și în cel al Eparhiei de Gherla."

"Episcopul Mihail Pavel este cel care a construit biserica din zid, între 1875-1879, și trebuie să știm aceste lucruri, pentru că biserica de zid este în prezent cea mai veche construcție din timpul existenței adevăratei icoane de la Nicula. Bisericuța de lemn pe care mulți o venerează astăzi este o altă biserică, aceea din vremea lăcrimării icoanei a ars în anul 1974. De aceea, locul firesc al venerării icoanei făcătoare de minuni este biserica de zid construită de către Episcopul Mihail Pavel."

"Au urmat apoi în timp o sumă de alte construcții pentru a adăposti pelerinii care veneau cu ocazia marilor sărbători, dorind să se închine icoanei, dar trebuie știut că în acest loc nu a existat nici o comunitate organizată de călugări. Prima comunitate atestată documentar datează din 1936, când Cardinalul Iuliu Hossu a dorit ca acest loc să fie dat în administrarea călugărilor bazilieni. Acum se încearcă să se vorbească despre o altă comunitate monastică ce ar fi existat din sec. al XVI-lea – dar icoana nu a fost zugrăvită la Nicula, ci a fost zugrăvită la Iclod. Este important să cunoaștem adevărul, faptul că această icoană este cea care a generat pelerinajele la Nicula și apoi existența unei comunități monastice, și nu invers."

"Nicula pentru Biserica noastră nu era un simplu loc de pelerinaj, aici ar fi dorit Episcopul Vasile Hossu, înaintașul Cardinalului de pie memorie Iuliu Hossu, să construiască multe locașuri pentru pelerini și o casă de vară pentru preoți – îi plăcea să vină la Nicula să petreacă mult timp aici în rugăciune, dar Domnul a rânduit să moară într-un alt loc, și apoi, în pofida dorinței lui de a fi înmormântat la Nicula, să fie înhumat în biserica din Gherla, biserica zidită de Episcopul Ioan Szabo, care acum este utilizată de cultul ortodox."

"Iubiți credincioși, sunt adevăruri pe care trebuie să le știm, care fac parte din identitatea noastră și pe care nu trebuie să ne fie rușine să le mărturisim. Iată de ce, din anul 2002 (nn. după înscăunarea ca Episcop de Cluj-Gherla), am dorit să continuăm aceste pelerinaje, nu cu mașina, ci per pedes apostolorum, ca și apostolii în misiune, așa cum mergeau și înaintașii noștri. De aceea, vă invit să nu uitați, chiar dacă în țara noastră sunt atâtea locuri de pelerinaj, să știm că noi, aici, suntem chemați la Nicula. Ne cheamă înaintașii noștri, Episcopii noștri, ne cheamă cei care au rămas la Sighet sau la Gherla, în cimitire, pentru credința lor. Avem datoria de onoare a acestui pelerinaj la Nicula, și, chiar dacă nu va veni nimeni, noi vom rămâne în continuare perseverenți acestui pelerinaj atât cât Domnul ne va rândui".

imagine

Preasfinția Sa a încheiat printr-o povestioară adevărată, despre o icoană a Preasfintei Fecioare Maria din celebrul loc de pelerinaj de la Częstochowa, Polonia – Fecioara Neagră. "În anul 1966, când Polonia împlinea 1000 de ani de la încreștinare, credincioșii catolici s-au hotărât să poarte icoana Preasfintei Fecioare Maria în procesiune în întreaga Polonie și au mobilizat credincioșii să vină pentru a o venera. În ziua măritei sărbători doreau să scoată în procesiune celebra icoană și să pornească în acest mare pelerinaj. Dar în preziua sărbătorii a venit miliția și a confiscat icoana Preasfintei Fecioare, tocmai pentru că reprezentanții regimului comunist se temeau să nu se declanșeze o revoltă, agitație… Preoții și credincioșii au rămas îndurerați în fața ramei goale în care fusese icoana Preasfintei Fecioare Maria și se întrebau ce să facă."

"Dar pelerinajul nu a fost anulat, preoții s-au rugat și au hotărât: mergem în pelerinaj. S-a pus întrebarea: ‘Dar cum vom merge fără icoană?’ Preoții au răspuns: ‘Dumnezeu va avea grijă’. Și, în frumoasa zi rânduită pentru procesiune, la Sărbătoarea Maicii Domnului, au venit foarte mulți credincioși și așteptau cu nerăbdare momentul procesiunii care trebuia să plece apoi și spre alte localități. La ceasul rânduit, în sunetul clopotelor, preoții îmbrăcați în ornate luminate au ieșit purtând învelită icoana așa cum credeau toți. Dar cei care știau că a fost confiscată se întrebau: ‘Oare ce poartă preoții?’ Și când au ajuns în mijlocul mulțimilor, preoții au dezvelit ceea ce purtau în procesiune și, spre uimirea credincioșilor, era doar rama de argint a icoanei, care, evident, se afla la poliție."

"Atunci credincioșii au rămas uimiți, dar preotul paroh le-a spus: ‘Iubiți credincioși, Maica Domnului este cu noi! Voi știți cu toții cum arăta această icoană. De aceea, privind această ramă pe care acum o avem cu noi în procesiune, să vă închipuiți că acolo se află și icoana Preasfintei Fecioare Maria, Fecioara Neagră. Să încercați cu ochii sufletului să o priviți și ea va deveni prezentă în sufletele voastre’. Astfel, credincioșii au plecat în procesiune cântând și rugându-se cu bucurie, fără a purta icoana Preasfintei Fecioare Maria, ci doar o ramă goală, pentru că acum Preasfânta Fecioară Maria era prezentă în sufletele lor."

"Iubiți credincioși, poate multă lume se întreabă de ce venim aici în procesiune, la această biserică, și nu mergem acolo unde ne-ar fi locul, unde este biserica de zid construită de Episcopii greco-catolici; poate multă lume spune că adevăratul sanctuar și adevărata icoană sunt acolo sus. Suntem de acord și le răspundem și noi, adevăratul sanctuar este sus, mai sus, acolo unde este și adevărata icoană, sus de tot, în ceruri. Acolo este adevăratul sanctuar și acolo sperăm cu toții să ajungem după ce încheiem acest pelerinaj, acolo sperăm și noi să vedem nu o icoană, ci chipul adevărat al Preasfintei Fecioare Maria, cu trupul și cu sufletul ei, așa cum a văzut-o Sfânta Bernadeta la Lourdes, cum au văzut-o pruncii de la Fatima, cum s-a arătat atâtor persoane rânduite de Dumnezeu."

"Iubiți credincioși, pentru noi, adevăratul sanctuar și adevărata icoană este acolo! Aici, pe pământ, avem doar semne și Biserica este un semn al prezenței lui Cristos. Și acolo unde este Cristos este și Preasfânta Fecioară Maria. De aceea venim aici, la această bisericuță, construită prin grija parohilor, pr. Patriciu, pr. Ioan, pr. Vasile, și se cuvine să-l amintim și pe pr. Gavril Pop, cel care a avut un rol foarte important în reactivarea acestor pelerinaje, el a fost mulți ani sufletul acestor pelerinaje."

"Se cuvine să mulțumim tuturor acelora care s-au ocupat de continuarea acestor pelerinaje, îl pomenim și pe Arhiepiscopul de vie amintire George Guțiu, mărturisitor al credinței, pe preoții și diaconii pe care i-am hirotonit aici, fiind deplin conștienți că și aici, alături de noi, este Preasfânta Fecioară Maria. Vă invit acum la două momente de liniște – primul în care să conștientizați spiritual prezența Preasfintei Fecioare Maria în sufletele dvs. și în care vă invit să vă gândiți cu ce intenție am venit aici, ce am dorit să aducem în fața ei, la picioarele ei, ale Maicii Preacurate."

"Acum, după ce am conștientizat prezența ei spirituală în suflete, ce dorim să-i spunem? Să-i încredințăm Biserica, pentru că este Mama Bisericii, să-i încredințăm pe slujitorii Bisericii, pe preoții noștri, pe Episcopii Bisericii, să-i încredințăm toate persoanele consacrate în acest An dedicat Vieții Consacrate, să-i încredințăm familiile, mai cu seamă familiile în dificultate, să-i încredințăm tinerii – prezentul și viitorul Bisericii noastre -, să-i încredințăm pe toți aceia care sunt în căutarea vocațiilor, pe toți aceia care nu și-au găsit încă locul stabilit de Dumnezeu, să-i încredințăm și pe vârstnici, pe aceia care se află la pat bolnavi și nu au putut participa la acest pelerinaj, să-i încredințăm pe toți cei care sunt sclavii lumii acesteia, ai averii, puterii, plăcerii, alcoolului, drogurilor, să-i încredințăm pe toți aceia pentru care nu se mai roagă nimeni, pe toți cei vii care s-au încredințat rugăciunilor noastre și pe toți cei adormiți, dragi ai noștri, din familiile și Biserica noastră, să-i încredințăm idealurile noastre personale, aspirațiile, dorințele noastre. Cu acest gând să petrecem din nou un moment de rugăciune și de liniște în fața Preasfintei Fecioare Maria".

Episcopul de Cluj-Gherla a încheiat printr-o veche cântare specifică tradiției Pelerinajului la Nicula:

"Preacurată Maică, pururea Fecioară, cu cântări de laudă la tine venim iară;
Sufletelor noastre fii mijlocitoare, tu, Preasfântă Maică iubitoare,
Te rugăm, revarsă de sus, mila cea mare a Domnului Isus!
Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi! Amin".

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *