Luna mai, a Sfintei Fecioare – Zile de Spiritualitate Mariană la Mănăstirea Maicii Domnului din Cluj

publicat la 13 mai 2016 în Ştiri

La începutul lunii mai, luna dedicată Preasfintei Fecioare Maria în tradiția Bisericii Catolice, Surorile Congregației Maicii Domnului (CMD) organizează anual trei Zile de Spiritualitate Mariană la Mănăstirea Maicii Domnului (str. Romul Ladea, nr. 6, Cluj-Napoca). În acest An al Milostivirii pentru Biserica Catolică, la noua ediție a Zilelor Mariane, împreună cu Surorile CMD, au fost PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, Surori ale Congregației Sf. Iosif al Apariției, membre ale Reuniunii Mariane, cu președinta Monica Culea, și credincioși clujeni.

imagine

Programul a debutat vineri, 6 mai, prin conferința susținută în capela mănăstirii de către pr. Cristian Langa, profesor la Seminarul Teologic eparhial.

Pr. Cristian Langa despre Preasfânta Fecioară Maria

Pr. Cristian Langa, a reflectat asupra modului în care suntem chemați să o privim pe Sfânta Fecioară în acest An al Milostivirii: "Am putea să ne uităm la ea ca Mamă a Milostivirii, ca fiică, ca model. Aș vrea să schimbăm puțin felul în care ne raportăm la Sfânta Fecioară, să încercăm să înțelegem cum se împacă în aceeași persoană calitatea de slujitor și calitatea de fiu, de fiica. Pentru noi este mai greu să fim în aceeași măsură și servitori, și fii. Dar, "din felul în care îl privim pe Dumnezeu, se conturează și spiritualitatea pe care o avem. Și una este spiritualitatea de supunere, de teamă, de interes, de comerț și alta este cea care se întemeiază pe împărtășire, ascultare, pe încredere și iubire".

Ca reper în analiza pe care pr. Cristian o face, este luată expresia «fie mie după cuvântul Tău» rostită de Sfânta Fecioară, îngerului binevestitor. Acest «facă-se voia Ta!», acest «fie mie», este o atitudine divină, dumnezeiască. Meditând la Sfânta Fecioară noi trebuie să ne schimbăm atitudinea interioară: o vedem uneori prea departe de noi, cei moderni, față de cum ne-o prezintă formele tradiționale de devoțiune. Avem tendința să o facem pe Sfânta Fecioară asemănătoare rațiunii noastre umane, dar noi suntem cei care ne-am îndepărtat, uitând că, de fapt, Dumnezeu ne-a creat pentru ca să devenim părtași firii dumnezeiești.

Părintele a dat exemple din Sfânta Scriptură despre împăcarea celor două calități, de servi și de fii ai lui Dumnezeu, subliniind: "Diferența dintre calitatea de serv și cea de fiu al lui Dumnezeu este cea dintre a vorbi despre Dumnezeu din auzite, sau prin cunoaștere directă, personală. Saltul calitativ al celui care îl slujește pe Domnul este să îl cunoască în intimitatea lui, în cele personale. Isus ni le face cunoscute, ni le împărtășește pe cele ale Tatălui și ca atare am devenit prieteni. Servitorul nu știe ce face stăpânul său, prietenul știe, dar nu doar știe, ci și face. Servitorul este liber să slujească atât cât dorește el, dar nu are libertatea să iubească. Fiul este liber să iubească și să slujească din iubire."

Pr. Cristian David despre Preasfânta Fecioară Maria

În cea de-a doua zi, sâmbătă, 7 mai, înainte de prânz, pr. Cristian David, capelan CMD și cancelar eparhial a avut cuvântul pentru a o prezenta de Sfânta Fecioară ca Mamă a Milostivirii.

La început, părintele a reamintit faptul că "devoțiunea Mariană în luna mai a fost inițiată în Italia, în sec. al XVII-lea, promotorii acestei devoțiuni fiind câțiva copii". Pornind de la acel moment, devoțiunea s-a extins în întreaga Biserică și, în prezent, "în luna mai mulți credincioși își manifestă devoțiunea față de Sfânta Fecioară Maria având recomandarea Conciliului Vatican II". Vorbind despre virtuțile Sfintei Fecioare Maria, pr. Cristian a invitat la imitarea acestora: "În Maria recunoaștem în mod deosebit modelul credinței. Maria este smerită, ea este deschisă lui Dumnezeu și, de aceea, Domnul poate înfăptui prin ea lucruri mari, lucrările Sale minunate."

imagine

"Ne dorim ca aceste zile, aici, la Mănăstirea Maicii Domnului, să fie un timp în care redescoperim credința, smerenia, și celelalte virtuți ale Preasfintei Fecioare Maria. Un timp în care, privind la Maica Domnului, redescoperim adevărata frumusețe, pentru a fi începutul unei noi vieți spirituale. Vrem ca prin meditațiile pe care le prezentăm și prin rugăciunile pe care le rostim aici, în aceste zile, să ne reînnoim viața. Să aducem fiecare dintre noi, asemeni florilor din mai, un miros de bună mireasmă spirituală", a exprimat pr. Cristian scopul organizării acestor zile la Mănăstirea CMD.

Pr. Călin Bot despre Preasfânta Fecioară Maria

În după-amiază celei de-a doua zi a fost susținută conferința pr. Călin Bot, rector al Seminarului Teologic eparhial, care a făcut o paralelă între chemarea lui Dumnezeu și chemarea acestei lumi pornind de la modelul pe care ni-l oferă Mama lui Dumnezeu și Mama Bisericii, Preasfânta Fecioară Maria, prin rolul pe care l-a avut după Învierea lui Isus. Pe firul discursului, părintele a adus mărturia Sfinților Evangheliști, a Sfinților Părinți ai Bisericii dar și a scrierilor apocrife care s-au păstrat. "Maria este cea care poate să dea cea mai puternică mărturie, fiind Maica Domnului, cea în trupul căreia s-a zămislit trupul lui Dumnezeu. Rolul ei este ca Biserica să fie consolată, să fie întărită, să aibă mărturia că Dumnezeu lucrează mai presus de capacitatea noastră de a înțelege și noi nu avem altă cale decât aceea de a ne acomoda la lucrarea Sa".

Au fost aduse câteva considerații biblice conform cărora Maica lui Dumnezeu este reprezentată și numită «Maica luminii»: "splendoarea luminii este una dintre proprietățile lui Dumnezeu. Evanghelistul Ioan descrie că «s-a arătat în cer un semn, o femeie îmbrăcată în soare, iar luna era sub picioarele ei și purta coroană de 12 stele». A fi îmbrăcată cu soarele, înseamnă că este îmbrăcată cu Dumnezeu. Ea este transfigurată de puterea Spiritului Sfânt și, după modelul Fiului său pe care îl contemplă în slavă cerească, ea devine asemănătoare Lui."

Pr. Călin a realizat o frumoasă reflecție asupra misterului care o învăluie pe Maria: "Viața maicii Domnului după Învierea lui Isus este o tainică, misterioasă tăcere. Maria ocupă locul care i-a fost hărăzit centrul misterului. Ea este depășită de mister, dar integrată deplin, la locul ei, acolo unde Dumnezeu voiește. «Cum pot să fie acestea, cum poate avea loc înnoirea omului?», întreabă și Nicodim, învățătorul legii, pe Isus. Nici el, doctorul legii nu înțelege. Lucrarea lui Dumnezeu în istoria mântuirii și în viețile noastre ne depășește și pe noi pe toți. Important este să fim integrați în planul Lui, să ocupă locul ce ne-a fost hărăzit", a arătat pr. Călin.

imagine

Duminică, 8 mai 2016 – Duminica Tomii, a fost ultima dintre cele trei Zile Mariane la Mănăstirea Maicii Domnului. Sfânta Liturghie arhierească a fost celebrată de către PS Florentin, Episcop de Cluj-Gherla, alături de care au fost pr. Laurian Daboc, protoegumen al Ordinului "Sf. Vasile cel Mare" și pr. capelan Cristian David, cancelar eparhial, răspunsurile liturgice fiind oferite de corul Surorilor CMD. După celebrarea liturgică, PS Florentin a susținut o conferință despre credința Preasfintei Fecioare Maria, realizând o paralelă între credința Mariei și (ne)credința Apostolului Toma – două modele și porți spre învierea credinței în Hristos.

PS Florentin Crihălmeanu despre Preasfânta Fecioară Maria

Pornind de la fragmentul evanghelic al duminicii, este descris momentul Apostolului Toma, care a dorit să poată pune degetul în răni și mâna în coasta lui Isus pentru a crede în Înviere și Isus îi spune, «adu aici mâna ta, privește rănile mele, privește coasta Mea».

Preasfinția Sa explică: "Imnografia, foarte frumos, spune: «cine i-a dat lui Toma puterea să poată pune degetul pe rană și mâna în coastă, dacă nu chiar mâna rănită a lui Isus? Și cine a păzit oare mâna și degetul lui Toma, să nu se ardă la atingerea acelei flăcări a Dumnezeirii, a trupului lui Hristos glorificat?» Comentând acest fragment, biblistul Silvano Fausti face o comparație foarte frumoasă: «omul, când se apropie de apă, se udă; omul, când se apropie de lumină, este lumina; omul, când se apropie de foc, este ars. Dar omul, când se apropie de Cel Înviat, este și el înviat». Acest moment este de fapt învierea credinței lui Toma, dar, atenție, mai înainte Hristos face o precizare: «nu fi necredincios, ci fi credincios!»"

"De fapt, întreaga viață a lui Isus a fost orânduită pentru ca apostolii, sau ucenicii, să poată ajunge la această concluzie. Unii o fac mai devreme, alții o fac mai târziu. Între primii este Ioan Botezătorul, mai este și Nathanael, mai este și Maria, sora lui Lazar. Mai este și centurionului roman, este și Toma. A recunoaște în acest Domn, Maestrul, pe Dumnezeul adevărat și Înviat, este de fapt esența credinței noastre creștine. Isus continuă: «Pentru că m-ai văzut, ai crezut, Toma, dar fericiți sunt aceea, care nu au văzut, și au crezut». Ei bine, aici este puntea de legătură cu Preasfânta Fecioară Maria."

"O vedem pe Maria, o tânără fecioară, înspăimântată de acea apariție a îngerului, arhanghelului Gabriel; totuși, Maria ascultă cu atenție cuvântul Domnului și exprima acea întrebare pe care o are, «cum va fi mie aceasta?» Atenție însă: este o întrebare perfect legitimă, este vorba de trupul ei, de viitorul ei, este vorba de o implicare totală a ei, vrea să fie cu totul la îndemâna lui Dumnezeu și apare o imposibilitate pe care ea o exprimă, dar această întrebare nu condiționează în nici un fel credința ei. Și Maria ascultă în continuare răspunsul pe care îl oferă arhanghelul, argumentele, dovezile pe care le oferă, fără a cere mai mult. Urmează răspunsul Mariei, voturile pe viață, «iată slujitoarea Domnului, fie mie după cuvântul tău». Deci, Maria, într-adevăr, putem spune că merge mai departe, fără a avea vreo dovadă palpabilă. Ea a primit cuvântul, arhanghelul i-a spus: «Puterea celui Preaînalt te va umbri» și Maria a răspuns «Da, Fiat, Facă-se, Amin!». Maria a crezut în puterea acelui cuvânt."

imagine

Tradiția Zilelor de Spiritualitate Mariană, îmbinare de rugăciune și meditație în spațiul sacru al lăcașului Mănăstirii CMD este un izvor de reflecție pentru luna mai, cu adevărat un timp în care soarele primăverii împreună cu întreaga natură reflectă frumusețea Preasfintei Fecioare Maria.

Luna mai este luna florilor care se aștern la picioare Reginei Cerului și a Pământului, cum trece în adiere lină de vânt, fiind onorată, glorificată de întreaga Creație. Este totodată luna dedicată martirilor și mărturisitorilor credinței, fiind astfel consfințită legătura în veșnicie, sigilată prin sânge, între martirii și mărturisitorii Bisericii și Regina lor, este luna în care creștinii din întreaga Biserică, cântă: Al nostru cânt răsune, / S-ajungă pân’ la rai / La Maica preacurată, / În toată luna mai. / Altarul Maicii sfinte, / Cu flori să-mpodobim, / La ea în orice seară, / Cu drag noi să venim. / Și cântece frumoase / În coruri să-i cântăm, / Cu îngerii din ceruri / Noi laude să-i dăm./ Să-i punem la picioare / Cununi de rugi fierbinți, /Necazurile noastre, / Și griji, și suferinți.

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *