Crucea – izvor de lumină în parohia Cluj – Făget la ceas de sărbătoare

publicat la 2 mai 2017 în Ştiri

Duminica a III-a după Paști – a Mironosițelor, din 30 aprilie 2017, a fost prilej de bucurie pentru credincioșii parohiei Cluj-Făget păstorită de pr. Remus Tegzeșiu, care a primit vizita pastorală a Preasfinției Sale Florentin, Episcopul de Cluj-Gherla.

Sfânta Liturghie Arhierească a fost celebrată în frumoasa biserică parohială "Înălțarea Sfintei Cruci", ctitorită de pr. Remus și binecuvântată de PS Florentin la 14 septembrie 2011. Între preoții concelebranți au fost pr. Marius Ungureșan, protopop de Cluj II, pr. Traian Coste-Deak, vicar judecătoresc și alți preoți parohi clujeni. Au participat în jur de 100 de credincioși. Preasfinția Sa s-a oprit în cuvântul de învățătură asupra mesajului propus de Biserică pentru această duminică, despre femeile purtătoare de mir – Mironosițe, "primele persoane care duc vestea bună a Învierii". "Ele au înțeles că scopul lor este viața alături de Hristos", a spus Ierarhul clujean. "Este motivația care le face să depășească frica de iudei, frica de soldații romani, chiar dacă nu îl puteau întâlni direct pe Hristos din cauza acelei pietre imense care acoperea mormântul. În acea noapte, femeile pioase și apostolii erau închiși în case de frica iudeilor, dar Isus le spusese: «fiul omului va fi dat spre pătimire, va fi biciuit, va fi torturat, omorât, dar a treia zi va învia»."

imagine

"Femeile merg la mormânt pentru că țineau mult la Isus. Ritualul ungerii, care fusese făcut în grabă în Vinerea cea mare și sfântă, ele doresc să-l împlinească acum, din venerație față de Maestrul, Învățătorul lor. De aceea, luându-și cele necesare, pornesc cu frică spre mormânt. Logica umana le-ar fi spus să rămână, pentru că există toate acele piedici și nu aveau cum să ajungă la Isus și totuși reușesc să depășească această logică, să spargă zidul fricii, al temerii, să iasă din tot ceea ce era cadrul închis al primilor ucenici ai lui Isus. Pornesc la drum. Pe măsură ce se apropie de mormânt răsare soarele – «se lumina de ziuă» – spune Matei. Ajungând, piatra era dată la o parte de la intrarea în mormânt, pentru ca femeile să vadă că Isus nu mai este acolo. Isus deja înviase. Femeile aveau două argumente importante: piatra rostogolită, mormântul gol și giulgiurile rămase în aceeași poziție în care Isus a fost așezat în mormânt."

"Acum urmează misiunea încredințată de îngeri: «mergeți și vestiți apostolilor!» Femeile se întorc pe același drum, dar nu se mai întorc cu tristețe, teamă, ci se întorc cu bucuria celor care au primit vestea Învierii, care va fi în continuare bucuria vieții lor. Peste câteva zile, îl vor vedea viu; El va trece porțile închise și va spune tuturor, «Pace vouă!» Femeile trec pragul morții, pentru că mormântul este încăperea morții, dar o fac, nu pentru a rămâne acolo, ci pentru a învia în credință. Și noi avem nevoie de această înviere, și noi avem nevoie să ieșim din tot ceea ce poate să însemne obișnuință, din tot ceea ce este dăunător credinței, să ieșim din cercul lumii în care trăim, să avem puterea să nu fim pradă informațiilor lumii, lumea pentru care am fost creați este dincolo de lumea de aici. Această lume este doar o poartă pentru ceea ce urmează. Așa cum, femeile, privind, le-a venit poate greu să creadă că Isus a înviat fără să îl vadă înviat, la fel, și noi, de multe ori avem impresia că totul se petrece aici în această lume pentru totdeauna, dar nu este așa. Suntem chemați la o lume mult mai frumoasă, la o lume în care nu mai există limita timpului, a spațiului, mai există limitele trupești, nu mai avem nevoie de mâncare, de somn, de medicamente, ș.a."

"Există un unic izvor de viață, care este Hristos. «Eu sunt Învierea și Viața», spune Hristos. «Cel care crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi și oricine trăiește și crede în Mine, nu va muri în veci». Moartea devine doar o trecere, așa cum a fost și pentru Hristos, o trecere din mormânt, spre viață. Totul este acum să avem puterea să ieșim din cadrul nostru și din fricile noastre, să ieșim din noi și să ne întâlnim cu El!", a încheiat Preasfinția Sa meditația dătătoare de speranță pe baza textului evanghelic al duminicii (Mc 15,43-16,8).

imagine

După Sf. Liturghie, părintele paroh a mulțumit Episcopului eparhial pentru prezența sa, pentru rugăciunea cu care susține întreaga Biserică. Mulțumind lui Dumnezeu pentru această zi de har, pr. Remus a reamintit cuvintele Cardinalului Iuliu Hossu: «Credința noastră este viața noastră!», spunând: "atâta timp cât suntem în Hristos, suntem Cristofori – purtători de Hristos", și a remarcat, totodată, despre credința creștină, că "are ca mesaj central, bucuria!", îndemnând la trăirea credinței, adică la bucurie. Totodată, pr. Remus a reamintit faptul că, "în altarul bisericii se află o relicvă, primită de la Cardinalul Sandri, din moaștele Sf. Apostol Andrei și, o alta a Sfintei Tereza a Pruncului Isus, alături de o relicvă a Sfintei Cruci".

În plus, sfântul locaș este o adevărată operă de artă, pentru că există aici lucrări artistice deosebite – mozaic, vitralii, icoane și sculpturi, realizate cu pricepere de grupuri de voluntari, amintim grupul de la Școala de artă bizantină Beato Angelico din Italia, sau din Brazilia. Prin frumusețea sa, prin relicvele ce poartă spiritualitatea unor mari sfinți, prin așezarea la marginea orașului, în zona pitorească, împădurită, biserica din Colonia Făget, Cluj-Napoca este un primitor popas pentru orice pelerin, un loc prielnic reculegerii, rugăciunii.

Ierarhul de Cluj-Gherla a mulțumit, la final, pr. Remus care a împlinit 12 ani de sfântă slujire, a îndemnat la rugăciune, și, ca semn de amintire, a dăruit pr. paroh un crucifix, care să îi fie "semn de lumină din lumina Învierii și de tărie, în împlinirea misiunii sale de păstor al sufletelor încredințate pe drumul spre mântuire".

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *