Pr. Iosif Popa – model de credință și slujire

publicat la 26 august 2017 în Ştiri

Părintele Iosif Popa – născut în 23 ianuarie 1940, hirotonit preot în 14 aprilie 1991, paroh al credincioșilor greco-catolici din parohia Cluj-Grigorescu, soț și tată de familie, părinte sufletesc, model de credință și slujire a lui Dumnezeu în smerenie și iubire -, fiind încă la slujbă în via Domnului a răspuns ultimei chemări a Tatălui Ceresc în seara de marți 22 august 2017.

A fost înmormântat vineri 25 august 2017 în biserica "Sf. Fecioară Maria" pe care a ctitorit-o. Sfânta Liturghie celebrată de PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla și Prohodul înmormântării s-au desfășurat într-o atmosferă de profundă reculegere, biserica fiind plină ca la o sărbătoare a credinței. Zeci de preoți, persoane consacrate și sute de credincioși s-au alăturat familiei îndoliate, soției Maria și celor doi fii, pentru a-l conduce pe ultimul drum pământesc. Pr. Cristian Langa și, în încheiere, PS Florentin – credincios al parohiei Cluj-Grigorescu, au omagiat și evocat memoria pr. Iosif prin cuvinte încărcate de emoție. Mărturii evocatoare despre modelul de credință și slujire a pr. Iosif Popa au depus în continuare, credincioși ai parohiei Cluj-Grigorescu – din partea comunității parohiale și din partea Reuniunii Mariane, organizație cu un mare număr de membri și deosebit de activă în parohie, prin grija regretatului pr. Iosif. A fost redată și o înregistrare cu vocea pr. Iosif din urmă cu patru ani – cuvântul său de mulțumire de la sfințirea bisericii. În mod simbolic, a fost mulțumirea pe care sufletul său generos o împărtășește și acum, la ceasul despărțirii, familiei sale spirituale – Bisericii zidite din suflete – pe care a ctitorit-o cu disponibilitate și dăruire prin harul primit de la Dumnezeu.

imagine

Din partea familiei pr. Iosif Popa, la Prohodul înmormântării, Pr. Cristian Langa a făcut o scurtă prezentare a câtorva din momentele care au marcat viața părintelui Iosif. "Servul lui Dumnezeu, Iosif Popa, al patrulea vlăstar și singurul băiat dintr-o familie cu șase copii, roadele credinței, iubirii și servirii părinților săi, Ioan și Victoria, vede lumina zilei în anul 1940. În anul respectiv încărcat de vremuri grele, de război, Dumnezeu dăruiește o viață nouă familiei și frumoasei văi a satului Filea de Jos, ce se întinde până în Valea Hăjdatei, străjuită de Cheile Turzii. Vremurile grele îl văd luat prizonier și pe tatăl Ioan, dus la muncă în Rusia de unde, îl ajută Domnul și se întoarce.

Primele clase le face în satul natal, Filea de Jos, în întregime greco-catolic, având parte și de învățători și de profesori greco-catolici. În familie și în satul natal, înconjurat de oameni spirituali, harnici și corecți, tânărul Iosif descoperă puterea credinței în Dumnezeu, o credință ce îl va orienta spre servire. În continuare, va urma și va absolvii, în 1961, Școala de Comerț din Oradea, având o calificare care să-i permită preluarea unei gestiuni. Ca tânăr este mai întâi atras de gestionarea unui restaurant în satul natal (…), însă, dincolo de specificul muncii, caută să îi servească deopotrivă pe oameni și mai ales pe Dumnezeu. Drumul vieții sale călăuzit de Domnul îl conduce spre cea cu care va împărți viața, credința și slujirea, Maria, cu care se căsătorește în 1966. Roadele iubirii lor sunt cei doi copii, Marius Augustin (în 1967) și Mihaela Daniela (în 1974).

Rodnicia vieții de familie în credință îi sporește dorința de a-l servi mai mult pe Dumnezeu. Participă zilnic la Sfânta Liturghie, și încearcă să fie cât mai de ajutor celor aflați în nevoie și greutăți, fiind alături de preoții greco-catolici, de călugări și călugărițe, de cei care au trecut prin închisorile regimului comunist și care sufereau în continuare consecințele vremii. De la acest fel de ajutor, căutarea slujirii pline îi poartă pașii spre preoții greco-catolici în clandestinitate, și, mai concret, spre Părintele Tertulian Langa, care-i va fi și profesor între anii 1980-90, până în 1992 când a absolvit Teologia și a primit darul neprețuit și dorit al Tainei Sfintei Preoții.

Se apropie apoi spiritual de pr. Eugen Popa, de pr. Iustin Sabău, de pr. Vasile Ungureanu și de pr. Trufaș, care i-a botezat fiica, Mihaela, în 1974, iar cu Marius și cu verișorii lui a făcut ore de religie între anii 74 și 77. De asemenea, a fost un apropiat al părintelui Prunduș și al părintelui Botiza, care între anii 86 și 90 l-au format și l-au orientat în cele spirituale pe tânărul student. Preoții care l-au sprijinit într-un mod special pe pr. Iosif să își înțeleagă menirea și chemarea la slujire, au fost părinții Eugen Popa și Tertulian Langa, care l-au învățat să cuprindă că a fi ales al lui Dumnezeu înseamnă a purta de grija Turmei lui Isus, asigurându-le celor pe care îi are în grijă hrana, atât materială cât mai ales, spirituală.

imagine

Îmi permit să fac o paranteză din înșiruirea datelor oferite de familie, cu o mărturie a tatii [nn. Pr. Tertulian Langa], care, înainte de 89, avându-i pe mai mulți dintre candidații la preoție în pregătire, ni-l dădea exemplu pe viitorul părinte Iosif, spunând: «unii care, poate, au primit mai multe înzestrări, sau cred că le-au primit, ar trebui să ia exemplu de la acest om care, tenace, muncitor și serios, după orele de serviciu învață pe rupte Teologie. Și o face mai serios decât cei care au fost, poate, mai dăruiți de Domnul. Și o face, nu doar învățând mecanic, ci punând de fiecare dată întrebări, setos de a cunoaște, pentru a putea și el răspunde altora» – am închis paranteza.

După anii 90, în timpul completării studiilor de Teologie, ajungând să fie considerat un om de încredere, pr. Iosif primește în gestiune comercială și o parte din Episcopia noastră de Cluj-Gherla, mai ales gestiunea părții educaționale a Episcopiei. Este perioada în care se apropie în mod deosebit de părinții profesori: Fernea, Bota și Aștilean. O relație apropiată a avut cu pr. Iustin și cu pr. Arieșan din Ordinul Sfântului Vasile cel Mare, precum și cu sora Estera din Congregația Surorilor Maicii Domnului. Considerând ca și-a îndeplinit sarcinile încredințate până atunci cu seriozitate și devotement, Preasfințitul Episcop George Guțiu îl numește păstor al parohiei cartierului Grigorescu, în 1995. Iată acum, după 22 de ani de păstorire, câteva dintre faptele care se văd: viața spirituală de rugăciune a parohiei noastre, adorația perpetuă ce se face din anii 2005-2006 și luminosul lăcaș de cult, care, împreună cu cele știute și văzute doar de Domnul, dau mărturie că părintele Iosif nu a precupețit efortul și s-a cheltuit pe sine ca păstor al turmei lui Cristos.

Am celebrat mai devreme Taina Euharistiei – aducere de mulțumire Domnului. Suntem acum încă în jurul trupului neînsuflețit al Părintelui nostru și suntem, în primul rând pentru a mulțumi Providenței pentru darurile cu care ne-a îmbogățit și ne-a întărit prin Părintele Iosif, pentru credința pe care ne-a revigorat-o, și pentru convingerea că fiecare suntem chemați la întâlnirea cu Mirele ceresc, încă de la primirea Tainei Botezului. Cu toții, asemeni fecioarelor din pilda Evangheliei, am primit candela și putem ieși în întâmpinarea și a pregătirii zilnice a întâlnirii cu Mirele. Părintele Iosif Popa a fost din rândul celor care nu au uitat să ia cu sine și uleiul, untdelemnul care să asigure flacăra mereu aprinsă, zi după zi, în așteptarea încrezătoare a ceasului întâlnirii celei mari, și, grijuliu și generos, a fost mereu atent să transmită și celor din jur această flacără, veghind să nu se stingă nici a lor.

Prezența noastră aici este o mărturie și recunoștință pentru această flacără primită de la Dumnezeu, pentru care și el, Părintele Iosif, de-acolo de unde este, și noi, de aici, familia de sânge și familia spirituală, mulțumim. (…) Alături de mulțumiri, este inevitabil și un moment de conștiință: căci ne simțim fiecare, dintr-o dată, puși în fața situației de care vom avea cu toții parte, de a conștientiza cât am primit și cât am dăruit. De a cere iertare Domnului și de a ne încredința milostivirii Sale, de a oferi acum iertarea din inimă celor care au trecut pragul veșniciei și celor care sunt încă lângă noi – pe Părintele Iosif și pe noi pe toți ne încredințăm Preasfintei Inimi a lui Isus și Inimii Neprihănite a Sfintei Fecioare Maria, în așteptarea revederii noastre, cu toții, în fața Părintelui îndurărilor, Dumnezeul a toată mângâierea. Rugați-vă pentru noi, preoții și pentru noi, familia lui!» – a încheiat pr. Cristian mesajul transmis din partea familiei Părintelui Iosif Popa.

imagine

Preasfinția Sa Florentin l-a prezentat pe Părintele Iosif Popa la încheierea Prohodului înmormântării, atât în calitate de Ierarh al Eparhiei de Cluj-Gherla, cât și ca enoriaș al Parohiei Cluj-Grigorescu: "Suntem într-un moment de întristare, pentru că ne despărțim de Părintele și Fratele nostru întru slujire, Iosif, un «ostaș al lui Cristos», așa cum spunea Sfântul Vasile cel Mare despre monahii săi: «monahii și preoții sunt armata sfântă a lui Cristos aici, pe pământ», un ostaș care și-a stabilit din tinerețe idealul preoției sfinte, și, cu bucurie l-a urmat, pregătindu-se pentru aceasta, așa cum timpurile au permis: mai întâi, în clandestinitate, cu Ierarhii vremii, cu Părintele Tertulian Langa și Părintele Ieromonah Silvestru Augustin Prunduș, a rămas dedicat misiunii sociale pentru a-și putea întreține familia, dar în ascuns, cu perseverență a continuat pregătirea pentru preoție, participând la momente de reculegere, la întâlniri, la conferințe, așa cum se puteau face, întâlniri cu Ierarhii Bisericii, în secret, la pelerinajele tradiționale mariane – de la Cacica, Radna, Șumuleu-Ciuc.

După trecerea în legalitate a Bisericii Greco-Catolice am fost colegi în prima generație de studenți ai Institutului Teologic «Sfântul Ioan Evanghelistul», care își reluase cursurile, în primăvara anului 1990, într-o încăpere de la Episcopie în care veneau cam 45 de persoane, unii de la Gherla sau Dej, alții din alte părți, după orele de muncă. De la 16:00 până la 20:00 făceam ore de cursuri de Teologie cu preoții noștri dinainte de 1948, pregătiți în școlile Romei sau autodidacți, mulți dintre ei mărturisitori ai credinței în închisorile comuniste. Sunt și aici, printre preoții de față, câțiva din acea generație de început a Bisericii noastre, din 1990. Într-adevăr, era unul dintre cei mai zeloși și cei mai rugători studenți, de aceea a fost și între primii care au primit harul diaconatului, în 1991, după examenele rânduite, și-apoi harul preoției, prin mâinile Mitropolitului de atunci, Alexandru Todea, în «marea noastră Catedrală» (sub cerul liber) din Piața Libertății.

A împlinit cu smerenie diferite slujiri pastorale, a avut de înfruntat perioada misionară a Bisericii noastre, cu opozițiile pe care le știm din partea altor confesiuni. Așa cum s-a amintit, a avut și alte slujiri, în cadrul administrației Episcopiei noastre și chiar în cadrul Seminarului eparhial, având un contact bun cu tinerii seminariști și străduindu-se ca acestora să nu le lipsească nimic în acele momente de început. Unul dintre studenții primelor generații de seminar scria, adresându-se părintelui Iosif: «recunoștință pentru blândețea și atitudinea părintească pe care ați avut-o față de noi câtă vreme eram seminariști».

De asemenea, pr. Iosif a fost chemat, în anul 1995, să primească o nouă misiune pastorală foarte concretă, în cartierul clujean Grigorescu, preluând și continuând misiunea începută de părintele Ungureanu, despre care mulți dintre dumneavoastră vă aduceți aminte – care celebra Sfânta Liturghie într-un apartament, la etaj, într-un bloc de pe strada Petuniei, în cartierul nostru (Grigorescu), în plin timp al clandestinității, cu riscul de a fi închis, de a suporta persecuțiile vremii. Pr. Iosif a preluat această micuță comunitate care-și căuta un loc celebrativ și, în cei 22 de ani de păstorire, a reușit să strângă cea mai numeroasă comunitate din Protopopiatul Cluj I, ajungând la cifra de 850 de credincioși și construind acest frumos locaș de cult în care ne aflăm, cu toate anexele pe care le-a descris în cuvântul pe care l-am ascultat împreună [înregistrarea audio a cuvântului de mulțumire de la sfințirea bisericii din cart. Grigorescu].

Într-adevăr, casa lui a fost biserica și biserica a fost casa lui. Spunea pr. Cristian că pr. Iosif și-a împlinit viața și slujirea cu Maria, cu doamna Maria, soția sa, dar, în primul rând cu Preasfânta Fecioară Maria. Nu întâmplător, a primit ultima chemare și a trecut în Casa Tatălui în sărbătoarea (din ritul latin) a Sfintei Maria Regină. De aceea, a dorit să închine acest locaș Preasfintei Fecioare Maria în momentul sfințirii. Am ascultat acel cuvânt de mulțumire, de la încheierea celebrării liturgice, un cuvânt emoționant în care a mulțumit tuturor. Cred că același cuvânt l-ar spune și acum, același cuvânt îl spune și acum în sufletele noastre.

Avea o deosebită devoțiune față de Sfânta Euharistie și de Preasfânta Fecioară Maria. A dorit ca, în acest locaș, să fie mereu adorat Cristos, zi și noapte, și, mai ales noaptea. A dorit această adorație permanentă chiar dacă, de multe ori, el și doamna Maria, erau cei care făceau orele de noapte. Putem spune că el a fost și Maria și Marta. Era generos și primitor, pentru purtarea sa de grijă față de cei care-i ieșeau în cale a primit apelativul de «unchieșu» sau «tătucu». Îmi amintesc, de câte ori ne-a primit în casa lui, întotdeauna cu bucurie. Obișnuia să ne invite deseori la masă, nu doar după celebrările duminicale, ci și în timpul săptămânii, și se îngrijea ca masa să fie bogată, copioasă.

A fost un om al momentului, activ, întreprinzător, făcea multe planuri și dorea să le ducă de îndată la îndeplinire spre folosul Bisericii și a comunității. S-a preocupat și de administrarea încredințată în grijă, dar nu a neglijat rugăciunea. A fost un preot de o calitate remarcabilă, dedicat trup și suflet misiunii asumate pe deplin și, poate, de aceea a răspuns cu promptitudine și ultimei chemări, împlinind cununa a 77 de ani de viață și a 26 de ani de sfântă slujire preoțească. Un ostaș al lui Cristos, care, iată, a rămas perseverent în slujire pînă-n ultima clipă și, putem spune că a murit la datorie, aici, înaintea celebrării liturgice, discutând probleme administrative legate de parohie, de biserică.

Privegheați și vă rugați pentru că nu știți nici ceasul și nici ora – este învățătura pe care ne-o predă părintele Iosif, pentru a fi pregătiți oricând de momentul trecerii. Să fim pregătiți pentru că, mirele este aproape. Să fim pregătiți să răspundem în fața dreptului judecător. De multe ori se întâmplă ca tocmai preoții, cei care sunt la căpătâiul muribunzilor, a bolnavilor, a accidentaților, ei să treacă atât de repede la Domnul, încât nimeni să nu aibă timp în acele momente să le facă un semn al crucii, sau să le ofere o dezlegare. Este, pentru noi, preoții, și o atenționare, nu suntem scutiți de ceea ce spune Psalmistul: "omul ca iarba, iar zilele lui sunt ca floarea câmpului". Suntem cu toții iarbă și flori în fața lui Dumnezeu, trecători prin aceasta lume și depinde de noi cum trăim această viață, dacă vom reuși să dobândim dreptul pregătit pentru noi.

imagine

Îmi fac datoria, în calitatea pe care o am de la bunul Dumnezeu, de a-i mulțumi părintelui Iosif pentru sfânta slujire aici, în parohia Grigorescu, pentru misiunea dusă mai departe și, putem spune, împlinită, pentru toate idealurile pe care le avea. Pr. Iosif a prevăzut acest moment. A vorbit multora dintre preoții noștri și altor persoane, despre acest moment al trecerii sale la Domnul. Le spunea: veniți să rezolvam problemele pentru că, probabil, nu voi mai fi. Vă amintiți, cei care ați participat la vizita pastorală tradițională din cea de-a treia zi de Crăciun, când Părintele ne-a spus tuturor: «poate, în anul următor, nu voi mai fi eu aici, va fi altcineva» – presimțea acest moment și, de aceea, a încercat să rezolve problemele care i se păreau că trebuie rezolvate.

Mulțumim, Părinte Iosif pentru sfânta slujire, mulțumim pentru toți aceia pe care i-ați învățat cuvântul lui Dumnezeu, pentru toți cei pe care i-ați hrănit cu Sfintele Taine, pentru toți cei pe care i-ați condus pe ultimul drum sau i-ați condus la mântuire. Mulțumim, Părinte Iosif și pentru exemplul luminos pe care l-ați oferit în familie, dovadă este și părintele Marius (fiul Pr. Iosif) și mai sunt, între preoții de față, cei care au crescut aici, în cartierul Grigorescu – așa cum amintea părintele Iosif, sunt peste 10 preoți și un Episcop care au provenit din această parohie. Mulțumim, părinte Iosif, pentru toată grija față de Biserică, pentru protecția și caritatea față de cei lipsiți, față de cei marginalizați. Mulțumim pentru rugăciunile pe care le-ați înălțat, aici, în această biserică devenită și casă. Mulțumim, părinte Iosif, pentru rugăciunile pe care le-ați înălțat și mijlocirea pe care o veți face acolo unde credem cu toții că veți fi.

De aceea privim cu încredere, nu spre un moment al morții și al despărțirii, ci spre un moment al întâlnirii și vieții, și, aici ne stă martor cuvântul Evangheliei de la Ioan, pe care l-am ascultat: «cel care ascultă cuvântul Meu și crede în Cel care M-a trimis – prin excelență, preotul – are viața veșnică și la judecată nu va veni, ci s-a mutat din moarte la viață» (Io 5,24), amin". La săvârșirea tuturor celor rânduite, pr. Iosif a fost înhumat în cimitirul din cart. Mănăștur, Cluj-Napoca. Odihna cea veșnică dă-i-o lui, Doamne și lumina cea fără de sfârșit să îi strălucească lui! Să se odihnească în pace!

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *