Reculegere polono-română la Sighet: A fi oameni ai comunității

publicat la 9 mai 2018 în Ştiri

În perioada 3-6 mai 2018, a avut loc la Sighetul Marmației reculegerea organizată de Departamentul pentru Tineret al Episcopiei Greco-Catolice de Cluj-Gherla în colaborare cu ASTRU Cluj și cu prietenii noștri din parohia NMP Krolowej din Oława, Polonia. Fiind parte din seria tematică "Trăind în Familia lui Dumnezeu", aceste zile de reculegere au avut ca temă "Războiul lumilor: din generație în generație – de unde provine problema?"

La primele ore ale dimineții de joi, grupul nostru de 45 de participanți (tineri și familii din Eparhia de Cluj-Gherla) a pornit spre Sighet pentru a întâlni grupul polon cu care urma să petrecem momente de neuitat și pentru a sărbători un "1 mai" întârziat, dar mai special. Ne-am bucurat să avem printre noi și 9 elevi de la Liceul Tehnologic Special pentru Deficienți de Auz, însoțiți de profesoarele lor, Gabriela și Rodica. Odată îmbarcați în autocar, împreună cu preoții prezenți, pr. Radu Tălpălariu și pr. Traian Cîmpean, l-am rugat pe Bunul Dumnezeu să ne însoțească în această călătorie. După un drum de 4 ore, din care nu au lipsit cântecele și rugăciunea, am ajuns la destinație și ne-am cazat la mănăstirea surorilor Congregației Maicii Domnului. Nu după mult timp, am întâmpinat și grupul din Polonia, ne-am revăzut cu prietenii de anul trecut și am cunoscut persoane noi.

Am luat prânzul împreună, moment în care cele două grupuri au început deja să învețe câteva cuvinte în limba necunoscută lor (poloneză/română), pentru a comunica mai ușor. A urmat o introducere în tema zilei, ținută de Paulina Żmuda. Am aflat astfel unde anume este Isus prezentat în Evanghelii ca persoană a comuniunii. În continuare, pornind de la cele trei parabole ce se regăsesc în Evanghelia după Luca, la capitolul 15, cea cu oaia pierdută, cu bănuțul pierdut și cu fiul pierdut, ea ne-a prezentat principalele caracteristici pe care o "persoană a comunității" le are: nu se teme să pornească în căutarea celor pierduți, face distanțele dintre oameni să fie mai mici, nu pune reguli sau criterii pentru a accepta pe cineva în comunitate, ci oricine e binevenit.

După prezentarea temei, ne-am împărțit pe grupuri și am pornit spre Muzeul Satului, unde am aprofundat ce înseamnă pentru fiecare dintre noi a trăi ca membri ai comunității, răspunzând la întrebări și împărtășind unii cu alții din experiențele proprii. În timpul rămas am admirat frumusețile rurale ale vremurilor de demult, trecând pragul fiecărei case din interiorul Muzeului.

Ajunși înapoi la cazare, am participat la Sfânta Liturghie în rit bizantin, celebrată de pr. Sebastian Peșteșan, asistent spiritual general al ASTRU Cluj. Nici ritul necunoscut lor și nici limba străină nu au împiedicat grupul polonez să trăiască din plin Liturghia și să intre într-o perfectă comuniune cu noi și cu Dumnezeu. Aceasta s-a încheiat cu câteva cântece care ne-au înălțat inimile și mai aproape de cer. Am servit cina la surori și am continuat cu o seară plină de activități interactive, împărțiți pe grupe, atât polonezi cât și români, cu multă voie bună și multe probe care ne-au ajutat să ne cunoaștem mai bine între noi. A urmat rugăciunea de seară.

imagine

A doua zi a fost dedicată identificării și analizării câtorva dintre cauzele și efectele modului nostru de a trăi ca și cum nu am fi parte a comunității (familiale, parohiale sau de altă natură). Introducerea în tema zilei a fost ținută de Laura Sopon. După prezentarea temei zilei, fiecare grup a primit întrebările ce urmau să fie discutate, apoi am participat la Sfânta Liturghie celebrată de către pr. Radu, împreună cu pr. Sebastian și pr. Traian. Pr. Radu a reluat mesajul introducerilor în cuvântul de învățătură, subliniind faptul că este mare nevoie de iertare pentru a construi comuniunea dintre noi și Dumnezeu și dintre noi și aproapele. A prezentat comuniunea cu aproapele ca imagine a raportului personal cu Dumnezeu și că de obicei neglijăm voința Domnului, punându-ne pe noi în centrul atenției atât în relația cu Dumnezeu cât și în cea cu aproapele, dorind ca eu și voința mea să fiu mereu satisfăcută.

După momentul de comuniune, ne-am urcat în autocar și am plecat către Memorialul Durerii, muzeu care reflectă suferința poporului român și cheia pentru înțelegerea istoriei recente a României. Se spune că acela care nu cunoaște istoria riscă să o repete. Odată ajunși la Memorial am răsfoit paginile istoriei – unii dintre noi din nou, alții pentru prima dată. În urma experienței vizitării Memorialului, unii membri ai grupului polon au reușit să înțeleagă mai bine situația și istoria poporului român, inclusiv legat de martirii Bisericii, reformele educației și politicile de guvernare a țării.

imagine

Următoarea oprire a fost la Cimitirul vesel de la Săpânța, fiind admirat de toată lumea. Am pășit apoi spre noua biserică greco-catolică din lemn. Mulțumim pr. Mihai Grigor pentru oferirea unei perspective de amploare asupra istoriei zonei și a bisericii în care ne-a primit. Aici am avut parte de discuții în grupuri pentru a aprofunda tema zilei. Seara, la întoarcere, am cinat, iar apoi am asistat la un moment artistic, piesa de teatru "Păstorașii Fecioarei Maria", scrisă de Danuta Gołdon, membră a grupului polon, pusă în scenă de câțiva dintre polonezi. Am încheiat ziua cu un timp de adorație, un moment foarte special, unde am cântat și lăudat pe Domnul. La finalul rugăciunii am sărbătorit pe unul dintre participanți, iar o altă bucurie a serii a fost primirea Preasfinției Sale Florentin Crihălmeanu în mijlocul nostru.

Tema zilei de sâmbătă a fost prezentată de Tomasz Żmuda, din partea parohiei din Oława, care a vorbit despre moștenire, despre faptul că iubirea lui Dumnezeu nu este ceva ce câștigăm prin meritele noastre, ci o primim în mod necondiționat, pentru ceea ce suntem noi. Suntem creați să fim cineva, să fim copii ai lui Dumnezeu. Cel mai bun exemplu pentru a face aceasta este să procedăm ca și Isus. Căutarea Împărăției lui Dumnezeu să fie prima noastră prioritate, lăsând grijile lumești în plan secundar.

imagine

În program a urmat Sfânta Liturghie arhierească, celebrată de PS Florentin alături de pr. Radu, pr. Sebastian, pr. Edmund Dujardi și pr. Traian Cîmpean. Răspunsurile la Liturghie au fost date de către surorile Congregației Maicii Domnului și de către tinerii prezenți. Preasfințitul Florentin a vorbit despre libertatea de fii ai lui Dumnezeu, despre libertatea care izvorăște din adevăr. I-a invitat pe cei prezenți să identifice și să îndepărteze din viețile proprii obstacolele care îi împiedică să trăiască în adevăr, cu ajutorul unei istorisiri despre libertatea trăită în închisoare de IPS George Guțiu și al unei povești cu tâlc despre un vultur care a fost ajutat să trăiască libertatea caracteristică lui, tăindu-i-se craca de pe care nu își lua zborul niciodată.

Am continuat ziua cu aceste cuvinte în suflet și am plecat spre munte, la Mogoșa, la lacul Bodi. Ajunși aici am luat-o la pas prin pădure, conversând și aflând lucruri noi unii despre alții, legând noi prietenii. La lac ne-am împărțit din nou pe grupurile de discuții. Nu ne-am lăsat influențați de semnalele meteo ce prevesteau furtuna, ci am profitat la maxim de timpul petrecut împreună cântând și bucurându-ne în acorduri de chitară, acompaniați de pr. Edmund și de prietenii polonezi, până când norii de ploaie s-au risipit. După mica expediție am ajuns din nou la cazare și am servit cina. Ne-am bucurat și de ultima seară petrecută împreună prin dansuri, cântece, grătare și voie bună. La finalul serii am sărbătorit aniversarea de 20 de ani de la căsătorie a Ewei și a lui Tomasz, o familie exemplu pentru comunitatea de care aparțin.

imagine

Duminică, Tomasz ne-a ajutat să sintetizăm cele trei zile de reculegere în câteva idei. A subliniat cooperarea ca fiind elementul cheie în comunitate, ceea ce Isus ne propune când ne spune să luăm jugul Său. Într-o comunitate nu lăsăm pe nimeni căzut, în urmă, ci ajutăm pe fiecare să se ridice din nou în picioare. Sesiunea s-a încheiat cu mulțumiri adresate tuturor celor care au făcut posibilă această întâlnire. Sfânta Liturghie a fost celebrată de pr. Traian Cîmpean, cel care a adresat și cuvântul de învățătură despre suferința lui Isus din Grădina Ghetsimani: ca și creștini, avem voie să fim triști, dar nu avem voie să disperăm, ci să apelăm la rugăciune, cum a făcut Isus în cele mai dificile momente. Rugăciunea ne scoate sufletele din orice tristețe.

Mulțumim tuturor pentru momentele de comuniune, mulțumim elevilor de la Liceul Tehnologic Special pentru Deficienți de Auz, a căror prezență ne-a demonstrat că nu avem nevoie de cuvinte pentru a realiza o comuniune între membrii aceleiași comunități. Mulțumim și prietenilor din Polonia și Paulinei pentru implicarea ei în activitățile asociației în aceste ultime 3 luni de zile. Mulțumim și celor care ne-au sprijinit sub orice formă.

Impresii:

  • Au fost zile încărcate de emoție, de bucuria revederii și de trăire în comuniune. Să rămânem cu acest gând că Împărăția lui Dumnezeu este un dar gratuit pentru noi oamenii, ca să fim pentru veșnicie în comuniune cu Dumnezeu.
  • O minunată experiență în marea familie a Bisericii, o prefigurare pe pământ a Raiului din cer.
  • Pentru mine a fost o experiență foarte frumoasă. Am venit aici pentru a căuta niște răspunsuri și le-am găsit pe majoritatea. Mai mult decât atât, mi-am pus și unele întrebări pe care nu mi le-am mai pus niciodată. Comunitatea care s-a format este foarte frumoasă. Polonezii sunt niște oameni foarte faini. Nu am crezut că o să păstrăm atât de mult legătura. Sunt foarte impresionată de bucuria și prietenia care există de fiecare dată când ne vedem. Super întâlniri! Mai vrem!
  • Sunt recunoscătoare că ați făcut loc și pentru noi să venim la Sighet. Aceste zile pentru mine au fost o experiență curată. Chiar dacă aceste zile frumoase au trecut, în sufletul meu continuă. Prietenii pe care i-am întâlnit acolo sunt cu adevărat minunați – români și polonezi. În fiecare prieten l-am simțit pe Isus și am învățat ceva de la fiecare. De aceea cred că întâlnirile cu alți oameni sunt importante și sper că vom mai avea șansa de a ne întâlni. Mi-a plăcut mult că am cântat împreună. Noi nu cântăm așa des, aproape niciodată, pentru că noi nu putem auzi muzica. Dar acolo, muzica am simțit-o și am cântat cu pasiune. Cu cât grupul de creștini este mai mare, cu atât mai mare este bucuria. Dumnezeu este bun tot timpul. Și tot timpul Dumnezeu este bun.
  • Prietenia este o valoare foarte importantă în viața omului. Această prietenie între mine și grupul polon este una specială. Comuniunea și amintirile din aceste zile vor rămâne în mintea mea pentru totdeauna. Au fost niște zile minunate, senine și pline de har care m-au marcat foarte mult. M-am simțit perfect și aștept următoarea dată!

ASTRU Cluj
via Cluj.ASTRU.ro

Album foto: link

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *