Semn despre sfințenie – pelerinajul tradițional la mănăstirea baziliană din Molișet

publicat la 5 iunie 2018 în Ştiri

Un semn al sfințeniei s-a vădit prin pelerinajul tradițional la mănăstirea baziliană de la Molișet, din Duminica tuturor sfinților – 3 iunie 2018 și binecuvântarea lui Dumnezeu a coborât din nou, la fel ca în fiecare an, peste poporul credincios.

Trecutul Bisericii Greco-Catolice e luminat de mulțimea pelerinajelor, mai ales pelerinajele în sărbătorile de hram, la mănăstirile Călugărilor Ordinului "Sfântului Vasile cel Mare" (OSBM) – "Ordinul nostru" cum cu afecțiune numea acest Ordin călugăresc Arhiereul de vie amintire Iuliu Hossu. Prigoana Bisericii de după 1948, a adus cu sine și confiscarea tuturor mănăstirilor greco-catolice, iar Ordinul Sfântului Vasile cel Mare avea numeroase locașuri de rugăciune și sfințire, adevărate izvoare de har pentru întreaga Biserică. Cea mai cunoscută și cu totul cuprinsă în inima Bisericii prin prezența Icoanei făcătoare de minuni a Maicii Domnului, a fost Mănăstirea Nicula, locul marilor pelerinaje transilvane, dar alături de aceasta, cu sufletul plin de dragoste, Episcopul mărturisitor Iuliu Hossu poposea între alte mii de pelerini, la Mănăstirile OSBM de la Bixad, Strâmba, Moisei, Prislop, Obreja, Turda, Cluj-Calvaria… Nici una dintre aceste mănăstiri nu a fost restituită, deși Ordinul a revenit la lumină după 1989.

Și atunci, cu ajutorul lui Dumnezeu și a multor binefăcători, călugării bazilieni au construit noi mănăstiri, una dintre acestea fiind Mănăstirea închinată Coborârii Spiritului Sfânt de la Molișet, jud. Bistrița Năsăud, în zona străjuită de măreția Muntelui Țibleș. Sfințită în 1992, această mănăstire a devenit loc de pelerinaj și mii de credincioși din jud. Bistrița-Năsăud, din zona Maramureșului și a Clujului, anual, în prima duminică după Rusalii, vin aici în pelerinaj la serbarea Hramului Mănăstirii. Și în duminica de 3 iunie 2018, pelerinii au fost primiți de călugării OSBM, cu pr. protoegumen Laurian Daboc, superior provincial și pr. ierom. Severian Stupinean, superior local. Programul zilei a început cu o procesiune de la capela mănăstirii până la frumoasa biserică de lemn din apropiere.

Pe lângă serbarea de hram, actuala ediție a pelerinajului are loc în Anul Centenar al Marii Uniri și, în particular pentru Călugării OSBM, în anul în care a fost deschisă Cauza de beatificare pentru ultimul Stareț Bazilian de la Mănăstirea Nicula, ucis de regimul comunist în închisoarea de la Gherla (în 14 februarie 1959), Servul lui Dumnezeu Ierom. Leon Manu, care a fost și conducătorul Delegației de români din zona Hațegului la Marea Adunare Națională de la Alba Iulia. Pentru a marca aceste noi motive de sărbătoare, în curtea bisericii a fost amplasat un mare banner dedicat Centenarului Unirii și Părintelui Leon Manu.

Aici s-a celebrat Sfânta Liturghie, de către Mons. Călin Bot, Vicar general eparhial, la masa altarului improvizat fiind zeci de preoți, între care un preot vicar, un consilier eparhial, preoți protopopi din Eparhia de Cluj-Gherla și mulți parohi veniți împreună cu credincioșii lor. Între sutele de pelerini s-au aflat și autoritățile locale, dl. primar, viceprimar, de asemenea s-a remarcat prezența membrelor Reuniunii Mariane cu eșarfele de culoare albastră, dar și a credincioșilor îmbrăcați în strai popular după frumosul obicei strămoșesc. Răspunsurile liturgice le-a dat și în acest an corul greco-catolic din Beclean. A fost o adevărată ploaie de har, concretizată și prin ploaia răcoroasă de vară care însă a trecut repede și, până la încheierea celebrării s-au revărsat razele soarelui în binecuvântare.

imagine

În cuvântul de învățătură, pr. Călin Bot a vorbit despre sfințenie. "Biserica, întemeiată de Isus pe cei 12 Apostoli în frunte cu Sfântul Apostol Petru, Biserica asemenea unei livezi, asemenea unui lan, asemenea unei vii, a început să rodească după Rusalii și a continuat, și continuă. Primele roade ale Bisericii sunt sfinții. Biserica suntem noi. Este o onoare că fiecare dintre noi suntem o părticică vie din Biserică", a spus pr. vicar. A continuat întrebând: "de unde vine sfințenia, ce modalități sunt de a fii sfânt? Știm că numai Dumnezeu este sfânt, El este izvor, resursă, cauză de sfințenie, de sfințire. Și apoi, îngerii și oamenii devin sfinți prin conectare, prin racordare la sursa de sfințire, de sfințenie unică, Dumnezeu."

O altă idee centrală, faptul că "voința lui Dumnezeu este sfințirea noastră – spune sfântul Apostol Pavel. Sfințenia este o vocație, o chemare universală adresată tuturor, o chemare scrisă în natura noastră, a celor ce am fost creați după Chipul și asemănarea Sa". Apoi, s-a arătat că în legământul dintre Dumnezeu și om, pentru om, drumul spre sfințire se face prin "muncă, purtarea cu înțelepciune a Crucii, grija pentru împlinirea poruncilor, disponibilitatea de a fi marginalizat, persecutat, pentru a rămâne împreună cu Cristos". Au fost descrise modalități specifice de sfințire, prin familie, prin viața consacrată, dar, pentru toți, existând chemarea la ascultarea cuvântului Scripturii și la participarea la Sfintele Taine ale Bisericii".

Ca o încurajare a venit afirmația: "Biserica declară sfinți și fericiți oameni ca și noi, în carne și oase, oameni care s-au întors de la păcat", cu sublinierea că "noi suntem capabili să sesizăm aspecte ale sfințeniei în viețile semenilor noștri și Congregația pentru Cauzele Sfinților de la Roma face un proces extrem de riguros pentru a declara un sfânt, analizând minuțios viața, virtuțile, doctrina și scrierile sfinților". A fost dat exemplul "preoților și Episcopilor care ne-au condus, care l-au iubit pe Dumnezeu, care au renunțat la orice, inclusiv la viața lor, pentru ca să rămână cu Dumnezeu. Ei sunt un mare dar și o mare speranță pentru Biserica noastră. Se află în curs cauzele lor de canonizare". Părintele Călin a inclus pe fiecare: "fiecare om parcurge calea spre sfințenie".

Un ultim punct al meditației a pornit de la întrebarea: "de ce venim la mănăstire, an de an?" cu răspunsul: "este pentru întâlnirea cu acei oameni pe care Dumnezeu i-a chemat, i-a cucerit, oameni care au lăsat toate și trăiesc pentru El. Mănăstirea este un loc de rugăciune, un loc unde rugăciunea e regulată, așa cum este ciclul cosmic – soarele nu a întârziat nici o secundă să apună sau să răsară. Această calitate a rugăciunii de a fi regulată, este foarte importantă și este ceea ce se face în mănăstiri. Mănăstirea este un loc de tăcere, de har, un loc frumos. Mănăstirile sunt și un loc de sacrificiu, un loc de vieți jertfite lui Dumnezeu; Mănăstirea este un loc unde prezența prin Dumnezeu este mai intensă, și aceasta rezultă din chemarea și lucrarea lui Dumnezeu în viața oamenilor care locuiesc mănăstirile".

Cuvântul s-a încheiat cu recunoașterea măreției lui Dumnezeu, sau mai degrabă, a incapacității omului de a percepe cu adevărat această măreție. Părintele dat exemplu cuvintele care se pronunță la încheierea Sfintei Liturghii: "«Văzut-am lumina cea adevărată» – adică, am văzut ceva din lumină; am luat Spirit ceresc, prin cuminecare; aflat-am credința cea adevărată, fiindcă ne închinăm Preasfintei Treimi". Pentru a transmite o rază din aura sfințeniei, pr. Călin a recitat, în încheiere, o poezie-rugăciune compusă de Arhiereul Iuliu Hossu, prin care este invocată "milostiva ocrotire" a Preasfintei Fecioare Maria. După Sfânta Liturghie, pr. vicar Călin Bot a transmis salutul Episcopului de Cluj-Gherla, PS Florentin, iar pr. protoegumen Laurian a rostit un cuvânt de mulțumire. La final toți pelerinii au fost invitați la o agapă fraternă.

imagine

2 comentarii

  1. Mulțumim. Un loc mirific care prin efortul și munca călugărilor a putut deveni „un mic rai aici”.

  2. Mulțumim Domnului pentru predica frumoasa si plină de profunzime a pr. Călin. Domnul sa-l țină mereu in palma Sa si sa-l ocrotească toată viața.

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *