Comemorarea la Cluj a unui preot, dascăl și eminent teolog și erudit, pr. dr. Liviu Pandrea

publicat la 26 februarie 2019 în Ştiri

Luni, 25 februarie 2019, s-au împlinit 20 de ani de la trecerea la Casa Tatălui a pr. dr. Liviu Pandrea (2 aug. 1915 – 25 febr. 1999), pentru care s-a făcut rugăciune și i-a fost evocată amintirea în Catedrala Schimbarea la Față din Cluj-Napoca. A fost celebrată Sfânta Liturghie și apoi un parastas pentru sufletul părintelui, de către PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul eparhial de Cluj-Gherla, Mons. Călin Bot, Vicar general, pr. Marius Cerghizan, Vicar cu preoții, pr. Anton Crișan, Vicar cu persoanele consacrate, pr. protoegumen Laurian Daboc, superior provincial al Ordinului Sfântului Vasile cel Mare. S-au unit în rugăciune peste 20 de preoți, majoritatea din generațiile de absolvenți ai Institutului Teologic Greco-Catolic din primii ani după ieșirea la lumină a Bisericii Greco-Catolice, după 1990.

Au dat răspunsurile liturgice și au ajutat la celebrare studenții Seminarului Teologic "Sf. Ioan Evanghelistul" din Cluj-Napoca. Au participat, de asemenea, persoane consacrate și mulți credincioși, unii sosiți de departe pentru a comemora un preot care i-a îndrumat spiritual, le-a fost model și învățător pe drumul credinței. Au fost de față și membri ai familiilor preoților mărturisitori Pandrea, Popa, Langa, ai familiei Cardinalului Iuliu Hossu – nepoți de sânge, fii spirituali, credincioși, cu toții împreună, înfrățiți prin credință.

În predica la Sfânta Liturghie, PS Florentin a prezentat biografia pr. Pandrea, urmele luminoase ale pașilor săi prin timp, dintre care umbriți de Crucea Domnului se disting anii trecerii prin detenția și prigoana comunistă. Pr. dr. Liviu Victor Pandrea s-a născut la 2 august 1915, în satul Aruncuta, com. Frata, jud. Cluj, fiu al preotului greco-catolic Vincențiu Pandrea și al Anei-Maria, n. Răduțiu. A făcut primele trei clase primare în satul Aruncuta, clasa a IV-a la Cluj, apoi a urmat și absolvit Liceul Gh. Barițiu din Cluj-Napoca, luându-și bacalaureatul în iunie 1932. Obținând o bursă, a plecat la Roma, unde a urmat și absolvit Institutul De Propaganda Fide. A luat bacalaureatul în teologie cu magna cum laude, în 1934, și licența în teologie în 1938. A continuat studiile în Franța, la Lille, fiind trimis de către Institut la Universitatea Catolică, unde, în 28 iunie 1939, a absolvit Facultatea de Științe Sociale și Politice.

Reîntors în țară, a fost numit profesor de religie la Școala Normală de Învățătoare și la Liceul Comercial de fete din Blaj. În septembrie 1940, a fost transferat la Academia de Teologie din Blaj, ca director spiritual și profesor de Sociologie, suplinind totodată și catedra de Limbă italiană de la Liceul Sf. Vasile cel Mare. În 1941, la 20 noiembrie, i s-a permis să își reia studiile pentru doctoratul în teologie, pe care l-a susținut la 14 iulie 1942, la Roma, promovând cu calificativul magna cum laude. Reîntors la Blaj, a împlinit funcțiile de spiritual și profesor de sociologie la Academia de Teologie. În 1946, a fost transferat în Eparhia de Cluj-Gherla și numit paroh al parohiei Cluj III, care cuprindea pe atunci tot sectorul sudic al orașului, cuprins între Calea Turzii și Calea Dorobanților.

În 1947 a deschis o capelă în cartierul Andrei Mureșanu. Duminică, 21 septembrie 1947, în cadrul Sfintei Liturghii arhierești celebrate la inaugurarea capelei parohiei Cluj III (care fusese binecuvântată de pr. Ion Agârbiceanu, la acea vreme canonic pensionar), Episcopul dr. Iuliu Hossu și-a exprimat mulțumirea pentru atmosfera de familie găsită în parohia formată din 3-4000 de credincioși și convingerea că pr. Pandrea va ști organiza aici o parohie model. În timpul anilor 1947-48, în care creștea agresivitatea comunistă la adresa Bisericii Greco-Catolice, pr. Liviu Pandrea a ținut mai multe predici remarcabile și, prin grija celor de la Securitate, care notau tot ce se spunea, câteva dintre ele s-au păstrat. O astfel de predică a fost cea din 10 octombrie 1948, la Biserica Universității (a Piariștilor) – biserică oferită de către Pontiful Roman Bisericii Greco-Catolice pentru Sfintele Liturghii duminicale, pentru că erau foarte mulți credincioși greco-catolici în Cluj.

Din 11 octombrie 1948 a început perioada de clandestinitate; pr. Pandrea s-a refugiat la diferite cunoștințe până în 4 iunie 1953 când, în urma unui denunț, a fost arestat, anchetat și torturat de Securitate. A petrecut în total 5 ani în închisoare în diferite locuri de detenție, începând de la închisorile Securității, fiind apoi dus la Timișoara, Jilava și în alte părți. După o primă eliberare, pr. Pandrea a lucrat la Salubritate, în Cluj, ca măturător de stradă, nefiind primit în altă parte. Apoi, după a doua eliberare, a lucrat la Stațiunea Experimentală Viticolă. Fiind o persoană poliglotă și enciclopedică, cunoscând foarte bine limbile clasice, limbile de circulație internațională, italiana, franceza, spaniola, engleza, a lucrat și ca traducător autorizat de Academia RPR. Mai târziu, a fost încadrat la Biblioteca Centrală a Institutului Agronomic din Cluj, în calitate de șef de serviciu al Bibliotecii, unde va rămâne până la 31 decembrie 1979, când a fost pensionat pentru limită de vârstă.

În timpul clandestinității s-a preocupat și de formarea unor tineri care simțeau chemarea la preoție. Între aceștia se numără și prof. univ. Nicolae Both, actualmente preot, sau Petre Rebreanu, și dânsul ajuns preot și protopop și apoi trecut la Domnul. Pr. Pandrea desfășura și o intensă activitate pastorală, se preocupa de îngrijirea bolnavilor, de vizitarea credincioșilor, acasă sau în alte locuri, administrându-le Sfintele Taine. După 1990, a predat cursul de Teologie ascetică și mistică la Institutul Teologic Sf. Ioan Evanghelistul din Cluj; a fost și cel dintâi spiritual al Seminarului Teologic până în anul 1994. În 1993, pr. Liviu Pandrea a publicat traducerea Psalmilor din limba ebraică, lucrare la care muncise în jur de patruzeci de ani. A trecut la Domnul în 25 februarie 1999.

Episcopul de Cluj-Gherla a mai adăugat câteva date semnificative despre pr. Pandrea, amintind, mai întâi, că "s-a preocupat mult și după anii 1990 de publicarea unor cărți cu menire pastorală și spirituală. Astfel, amintim cele două volume ‘Don Bosco, crainicul bucuriei’, în care oferă un model de viață preoțească, de apostolat excepțional, viața Sfântului Ioan Bosco. A tradus tratatul de spiritualitate ‘Cele trei conversiuni, cele trei căi’; de asemenea, a scris o broșură despre umilință, o broșură despre rai și meditații asupra stațiunilor Căii Crucii. În timpul clandestinității, mai ales în ultimii ani (anii 80, 90), erau formate grupuri de pregătire în teologie. Un asemenea grup avea și pr. Pandrea, el se ocupa de problema moral-spirituală".

PS Florentin a evocat și câteva amintiri despre pr. Pandrea, despre grija pe care a purtat-o primei generații de studenți români trimiși la Roma la studii, între care se afla și Preasfinția Sa. A încheiat citând cuvinte ale pr. Pandrea din remarcabila predică pe care a susținut-o în pragul intrării în ilegalitate a Bisericii, la biserica Universității din Cluj. Spunea pr. Pandrea atunci, în 10 octombrie 1948: "Ni se cere să abjurăm crezul Blajului, dar mai ales ni se cere să renegăm credința Romei. Ni se cere să ne lepădăm de Roma, făcând jocul altora, tocmai fiindcă Roma ne este de două ori mamă, căci noi suntem sangvine et fide romani, cum atât de frumos a spus-o Papa Pius al XI-lea. Noi suntem prin sânge și credință romani."

"Iată pentru ce în aceste clipe grele privirea ni se îndreaptă spre Roma lui Traian și a lui Petru, spre Roma sângelui și a credinței noastre dintotdeauna, spre Roma ce ne-a dat lumina și viața, cultura și tăria. Privirea ni se îndreaptă spre Roma lui Petru, căci unde-i Petru, acolo-i și Cristos, și unde-i Cristos, acolo, și numai acolo, e Biserica adevărată. Dar și privirea Romei se îndreaptă acum spre noi, căci așa cum a spus-o un sfânt (Andrea Bobola), un popor de la gurile Dunării va aduce în aceste timpuri o mare bucurie Sfântului Părinte. Văd o Țară de vis, frumoasă ca-n basm, grădină a Preacuratei și templu de adorare a Celui Preaînalt: e România noastră devenită oază de primenire spirituală și țintă de pelerinaj și pentru popoarele din alte continente" – spunea, la acel ceas de încercare, pr. Pandrea.

După slujba parastasului, pr. Silviu Hodiș, protopop de Lăpuș și director al Editurii Galaxia Gutenberg, ca fiu spiritual, a rostit câteva cuvinte despre pr. Liviu Pandrea și despre opera celui care a fost duhovnicul primelor generații de absolvenți ai Institutului Teologic Greco-Catolic din Cluj. Părintele protopop a făcut o asemănare între pr. Pandrea și cei dintâi Părinți ai Bisericii, Părinții pustiei, arătând că pr. Liviu, "oricât de mult a suferit, niciodată nu a refuzat vreun un om care avea nevoie de o mângâiere, de o dezlegare pentru păcate sau de alt serviciu. Și cu toate acestea, neîntrerupt, a rămas în intimitatea sufletului său unit cu Domnul Isus Cristos".

Au urmat câteva cuvinte despre opera pr. Liviu Pandrea, de a cărui editare s-a preocupat, și în mod particular despre traducerea din ebraică a Cărții Psalmilor, la care pr. Pandrea a lucrat "folosind 22 de traduceri și originalul ebraic, după ce a tradus cele mai importante exegeze care existau până la vremea respectivă, ale părinților și ale doctorilor Bisericii, și apoi a făcut un comentariu personal, mistic, la fiecare Psalm. A iubit Psalmii din tinerețe, a avut dorința să facă cunoscute aceste rugăciuni sfinte din Psalmi, această parte din Sfânta Scriptură vie, fiind cuvântul lui Dumnezeu purtător de har viu și dătător de viață".

S-a mai amintit că acela care l-a îndemnat pe pr. Pandrea să realizeze traducerea Psalmilor a fost Episcopul Tit Liviu Chinezu, ca rector, la acea vreme, al Academiei de Teologie și al Seminarului Teologic din Blaj (1940-1945). Urmând îndemnul, pr. Liviu Pandrea "a lucrat vreme de 37 de ani pe acest text, pe care l-a scris în genunchi. Fiecare cuvânt așternut în carte este concluzia meditațiilor și rugăciunilor sale". Au urmat câteva detalii tehnice, dar relevante pentru amploarea lucrării: "Manuscrisul comentariilor la Psalmi are câteva mii de pagini. Pagini de carte sunt în total 1500, din care primii 50 de Psalmi sunt cuprinși în volumul prezentat cu această ocazie, în 500 de pagini, urmând să fie editate și celelalte două părți. Este o comoară sfântă, este opera magistrală a pr. Liviu, este un document al Bisericii noastre. Pr. Liviu Pandrea ne-a învățat să înțelegem că această Biserică, Biserica Greco-Catolică, este mai scumpă decât mama naturală și să luăm aminte să îi fim de folos până la capăt".

A mai amintit cum Cardinalul Alexandru Todea a propus pr. Pandrea să fie Episcop, dar el a refuzat, dorind să își împlinească misiunea de preot. "Așa a rămas un vrednic și minunat preot, un duhovnic autentic și un ucenic al lui Cristos până la capăt". "Din dragoste pentru pr. Liviu Pandrea și pentru Biserică", pr. Silviu Hodiș a oferit gratuit, din partea Editurii Galaxia Gutenberg, tuturor participanților la momentele de comemorare câte un exemplar din Cartea Psalmilor. De asemenea, cei care au dorit au avut ocazia să își cumpere prima parte a Comentariilor la Psalmi ale pr. Liviu Pandrea.

PS Florentin a mulțumit lui Dumnezeu pentru aceste clipe, mulțumind pr. protopop Silviu și tuturor preoților, persoanelor consacrate, credincioșilor prezenți și a încheiat: "Să îi mulțumim lui Dumnezeu pentru această personalitate a Bisericii noastre care suntem convinși că acum, de acolo de unde este, mijlocește și pentru noi și pentru Biserica noastră în continuare. Odihna veșnică dă-i-o lui, Doamne și lumina cea fără de sfârșit să îi strălucească lui, să se odihnească în pace. Amin".

imagine

imagine

imagine

Mai multe fotografii: aici

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *