Introducerea 1

Ultimele declarații în libertate ale Preasfințitului Iuliu Hossu
date în fața Nunțiului Apostolic

28 octombrie 1948

Sub egida AGRU – ASTRU, cu încuviințarea și cu sprijinul Postulaturii cauzei de beatificare a Episcopilor noștri martirizați pentru credința catolică, continuăm seria de prezentări ale unor documente inedite, descoperite în ultimii doi ani, cu privire la interzicerea Bisericii Greco-Catolice Române în 1948. Prezentarea se vrea o contribuție, chiar dacă măruntă, la cunoașterea „dinăuntru” a dramei trăită de Episcopii noștri în fața ofertei (ispitei) lepădării de Biserică și de credință, cu promisiunea rămânerii în viață și pe scaune străine sau a alternativei pierderii libertății, a turmei și a vieții.
În acest număr al revistei vom prezenta ultimele declarații în libertate ale Episcopului nostru de Cluj-Gherla, Preasfințitul Iuliu Hossu, de la a cărui naștere s-au împlinit, la 30 ianuarie a.c., 130 de ani. Este vorba de un raport al Nunțiului Gerald Patrick O’Hara către Congregația pentru Afacerile Ecleziastice Extraordinare de la Vatican și către Cardinalul Tisserant, secretarul Congregației Orientale, bazat pe note stenografice, care ne oferă un acces neașteptat la ultimele acțiuni ale Episcopilor Hossu și Rusu, participanți, în comun sau separat, la audiențele la primul ministru Petru Groza și la ministrul Cultelor, Stanciu Stoian, în zilele de 6, 7, 8 și 9 octombrie 1948. Raportul evidențiază strădania tenace a Ierarhilor de a opri teroarea, „explicând situația și plângerile Bisericii Greco-Catolice”. Printre rânduri, se pot desprinde neputința primului ministru, pe de o parte, și cinismul și minciuna, pe de alta, care defineau acțiunea ministrului Cultelor. (pr. Cristian LANGA)

NUNȚIATURA APOSTOLICĂ
ÎN ROMÂNIA București

Nr. 2188
2
noiembrie 1948

 

Obiect: Excelențele lor Hossu și Rusu la Domnii Groza și Stoian

Excelență Reverendisimă,

Întrucât PSS Mons. Episcop Hossu, din Cluj, mi-a relatat verbal despre diferitele colocvii avute, și în prezența unui confrate din Baia Mare, Mons. Rusu, atât cu Primul Ministru Groza cât și cu Ministrul Cultelor, Stoian (colocvii menționate deja de mine în Rapoartele precedente), am profitat de prezența Mons. Hossu la Nunțiatură în ziua de 28 octombrie a.c., deci cu câteva ore înainte de a fi arestat, pentru a lua sub dictarea Episcopului câteva note stenografiate despre colocviile respective. Acestea sunt rezumate în prezentul Raport și cer scuze Excelenței Voastre Reverendisime dacă, pe ici colo, va găsi vreo repetare.

imagine

În ziua de miercuri, 6 octombrie, Episcopii Hossu și Rusu au fost primiți în audiență la Primul Ministru Groza, la locuința sa privată. Nu era, de fapt, un colocviu, cât un solilocviu al Capului Guvernului, care se lungea în considerații politice spunând că trebuia să se meargă până la capăt cu sistemul comunist; că el încă din 1935 prevăzuse sosirea comunismului în România ca o mișcare irezistibilă. „Comunismul lucrează în toate țările, după cum se poate vedea cu grevele și agitațiile din lumea întreagă. Nu va fi un război, pentru că țările din Occident nu sunt pregătite pentru un război”. Spunea că nu vorbește ca Prim Ministru, ci ca unul care de mulți ani îi cunoaște pe cei doi Episcopi. (Din când în când cei doi Episcopi au vrut să intervină în conversație, dar Groza nu a permis nicio întrerupere). Dl. Groza continua să vorbească despre situația politică, despre comunism, etc.; a spus că le-ar fi oferit șansa să vorbească ziua următoare într-o altă audiență. A încheiat vizita spunând că ar fi ridicol pentru o țară mică precum România, care are graniță cu Rusia, să se opună „Marii Rusii”.

*

Joi seara, 7 octombrie, Mons. Hossu și Mons. Rusu se aflau din nou cu Primul Ministru în reședința sa privată.

Mons. Rusu a explicat situația și plângerile Bisericii Greco-Catolice. Din când în când, Mons. Hossu adăuga amănunte. Mons. Rusu i-a arătat D-lui Groza situația pe care guvernul o crease pentru Biserica Catolică, mai ales pentru Ritul Grec. A arătat cum Poliția, chiar și cea secretă, și oficialii administrativi locali (prefecți, subprefecți, etc.) au colaborat pentru a forța clerul și credincioșii să treacă la Biserica dizidentă. Episcopii au spus că această stare de lucruri nu poate continua și că trebuiau luate anumite măsuri pentru a pune capăt terorii. Mons. Rusu insista că „trebuie să avem drepturile noastre garantate de Constituție și în Legea Cultelor„. În acest punct, Groza a făcut un gest de neputință, aproape ca și cum ar spune: „Eu ce pot să fac?”.

(Notă: într-una din audiențele precedente cu Primul Ministru avute de Mons. Hossu, când acesta vorbea despre garanțiile libertății religioase că se găseau în Constituție, Primul Ministru a răspuns: „Monsiniore, dacă am respecta tot ce e scris în Constituție, noi – guvernul – am cădea.)

Mons. Rusu a spus că aceeași Constituție dă dreptul la muncă, la odihnă și alte multe drepturi, dar despre unul singur tace – adică dreptul pe care îl are un cetățean de a se apăra împotriva Statului, chiar dacă Statul e vinovat de nedreptăți împotriva lui. Groza a admis acest lucru și a spus: „Această omisiune nu era per accidens„. Mons. Rusu a observat că există în Constituție dreptul de recurs la autoritățile competente când un cetățean are vreo plângere. La aceasta, Primul Ministru a început să râdă și a făcut un gest ca și cum ar spune: „Aceasta e ceva iluzoriu”.

Mons. Rusu l-a rugat pe Groza să facă pașii necesari pentru a pune capăt acuzei adusă împotriva lui că ar fi acceptat 7000 de franci elvețieni. Groza a promis că va vorbi cu Ministrul Justiției și cu Ministrul de Interne pentru a împiedica arestarea Mons. Rusu.

Ambii Episcopi au avut impresia că Primul Ministru era profund impresionat de tot ce se întâmplase împotriva Bisericii, dar era tot așa de limpede că el nu poate face nimic în acest sens. A spus Groza:

– Nu vrem să avem o persecuție împotriva Bisericii și pot să vă spun în mod confidențial că nici Ana Pauker nu e favorabilă unei persecuții a Bisericii.

Acestea s-au spus joi. Nimic nu a spus Groza despre un oarecare pericol existent referitor la Mons. Hossu personal.

Mons. Rusu a vorbit cu Groza și despre posibilitatea de a-și salva reședința de a nu fi confiscată. Groza i-a răspuns că vorbise deja cu Ministrul Justiției și că va mai vorbi cu el despre aceasta. Ba chiar l-a chemat din nou pe Ministrul de Interne la București, din vacanță, pentru a vorbi cu el despre cazul Mons. Rusu.

Episcopii l-au informat pe Primul Ministru că se vor întoarce în diecezele lor sâmbăta. Groza i-a spus Mons. Rusu să-și întârzie întoarcerea în dieceză ca să nu fie arestat la sosire. Groza voia mai întâi să vorbească cu Ministrul de Interne pentru că „Primul Ministru dorea să aibă mintea liniștită privitor la Mons. Rusu”. S-a aranjat ca Mons. Hossu să se întoarcă sâmbăta singur.

*

Vineri, 8 octombrie, Mons. Hossu s-a dus la Dl. Stanciu Stoian, Ministrul Cultelor. I-a explicat lui Stoian situația Bisericii – persecuția, colaborarea și acțiunea autorităților civile administrative, Poliției, etc., pentru a intimida și forța poporul și mai ales preoții să treacă la Biserica schismatică. I-a mai explicat lui Stoian și că el era izolat începând de joi, 30 septembrie, până luni, 4 octombrie, pentru a acoperi perioada adunării de la Cluj și consumarea ei la București.

Mons. Hossu i-a relatat lui Stoian că joi, în prima zi a „domiciliului forțat”, când canonicii au părăsit reședința Mons. Hossu după adunarea Consistoriului, doi dintre ei au fost arestați. Toți cei care voiau să intre în casa Episcopului au fost arestați. De dimineața până seara, 28 au fost reținuți de Poliție, între ei 3 sau 4 preoți. A fost arestată până și nepoata Mons. Hossu, care venise la Cluj pentru treburi și voia să-l viziteze pe Mons. Hossu în timpul sejurului în oraș. Arestările au continuat până luni. Luni, doi servitori ai Episcopului au fost arestați.

Mons. Hossu i-a explicat D-lui Stoian în ce situație se găsea unicul Episcop lăsat în funcție, blocat în propria casă. Vineri, Poliția a intrat și în grădina Episcopului și a rămas acolo. Când Mons. Hossu explica teroarea care exista, Stoian a răspuns:

– Nu e nicio teroare, lumea îmbrățișează Biserica ortodoxă în mod spontan.

Hossu a spus Ministrului:

– Dacă eu, singurul episcop lăsat „legal” în funcție, sunt tratat astfel, care trebuie să fie situația preoților și a credincioșilor de afară!

Mons. Hossu i-a dat lui Stoian un exemplu despre ceea ce se întâmpla: „În dimineața zilei de 1 octombrie m-am dus la capela mea pentru Liturghie. A sosit un preot, și după Liturghie am vorbit cu el. Intrase în casa mea sărind gardul de la casa din vecini. Acest preot mi-a spus că era un protopop «X» din dieceza de Lugoj. Semnase adeziunea la Biserica dizidentă și fusese obligat să facă propagandă prin sate în favoarea unirii cu Biserica schismatică, însoțit de un ofițer civil, și că acum «aceia» îl aduseseră la Cluj. M-a întrebat dacă era vreun medic catolic care i-ar putea face o injecție ca să leșine și astfel să nu se poată prezenta la adunarea preoților care trebuia să aibă loc în aceeași dimineață. Acest preot era unul dintre cei aleși ca delegați. I-am spus că ar putea să fugă, și se pare că a urmat acest sfat pentru că niciun protopop de acolo nu era menționat ca prezent la adunare. O listă completă a celor prezenți nu a fost niciodată publicată”[1]. Mons. Hossu a dat acest exemplu de presiune ce fusese folosită pentru a-i forța pe preoți. Acțiunea acestui preot e cu atât mai semnificativă, pentru că risca să fie arestat din cauza vizitei în casa Episcopului. Stoian nu a dat niciun răspuns la această observație.

Stoian, însă, a făcut următoarea observație:

– Excomunicarea a fost un act pentru a teroriza, Biserica a terorizat poporul.

Mons. Hossu a răspuns:

– Nu a fost Biserica cea care i-a excomunicat pe preoți; ei înșiși au intrat în excomunicare prin propria lor acțiune. Părăsindu-și credința, ce teroare ar fi putut să exercite excomunicarea asupra lor? […]

Mons. Hossu a spus că folosirea terorii e contrară Constituției, care garantează libertatea de conștiință și libertatea religioasă. Când Episcopii își îndemnau credincioșii să rămână fideli Bisericii, nu făceau altceva decât să-și împlinească datoria ca păstori de suflete. Episcopii nu puteau rămâne ca niște „câini muți”. […]

Apoi [Stanciu Stoian] a adăugat:

– Dar privitor la Statutele care vor trebui prezentate Guvernului, e necesar să se țină seama că punctul de plecare va trebui să fie situația actuală, de drept și de fapt. Despre situația din trecut nu se mai discută.

Mons.Hossu a întrebat:

– Care situație de drept și de fapt?

– Legea reorganizării Ministerului Cultelor, legea pentru regimul general al Cultelor, precum și decretele pentru reducerea diecezelor și pentru trimiterea în pensie a unor Episcopi.

În fine, a spus:

– Trebuie ca Biserica [greco-catolică], și cea romano-catolică, să fie autohtonă.

Mons. Hossu:

– Cum autohtonă?

Stoian:

– În sensul că să nu îndrepte privirea dincolo de granițe.

*

Sâmbătă, 9 octombrie 1948. Mons. Hossu trebuia să plece din București azi, dar a fost chemat de Primul Ministru. Primul Ministru îi telefonase de două ori, invitându-l să vină la Președinție. Episcopul s-a dus la Groza, care i-a spus:

– Am vrut să vă văd. Cum merg lucrurile? Cum ați fost primit de Stoian? El era cu mine înainte de audiența Dumneavoastră și i-am vorbit.

Mons. Hossu a răspuns: „Foarte bine”, și a spus că îi explicase situația, presiunea folosită, etc., și i-a spus lui Groza că Stoian îi pomenise de problema cu excomunicarea. Mons. Hossu i-a explicat lui Groza adevăratul înțeles al excomunicării. Groza a răspuns:

– Eu știu toate acestea pentru că și eu am studiat dreptul canonic, având la început dorința de a mă face preot.

Groza a spus că explicase toate acestea guvernului, dar că „ăștia” nu vor să înțeleagă. A explicat guvernului că „ăștia” nu-l pot acuza pe Mons. Hossu de o vină sau de orice act împotriva guvernului care să fie împotriva legii și care să merite un proces criminal. „Ăștia”, a spus Groza, „vor să ia măsuri penale împotriva Excelenței Voastre, și aceasta ar fi un lucru grav. De aceea v-am chemat să vă spun că nu sunt liniștit privitor la ce vi s-ar putea întâmpla. L-am chemat pe Ministrul de Interne din vacanță și vreau să am de la el asigurarea că Dumneavoastră nu vi se va întâmpla nimic rău. Dacă nu vă telefonez duminică e semn că puteți pleca”.

Groza l-a rugat pe secretarul său să telefoneze la TARS (agenția de aviație) pentru a spune că Mons. Hossu nu ar mai fi plecat în acea zi (sâmbăta) și pentru a obține biletele pentru avionul de luni. A spus că dacă nu ar fi fost posibilă schimbarea biletelor, guvernul ar plăti cheltuielile biletelor nefolosite.

În acest moment, Mons. Hossu l-a întrebat pe Groza:

– Dar ce pot face cu mine? Pot doar să mă aresteze și să-mi facă un proces.

Groza:

– Dacă ar fi doar arestarea!

Mons. Hossu:

– Pot chiar să mă deporteze.

Groza:

– Dacă ar fi doar deportarea!

Mons. Hossu:

– Pot chiar și să mor.

Groza:

– Dacă ar fi doar moartea!

Primul Ministru nu a explicat ce voia să spună cu aceste cuvinte.

*

De la Mons. Rusu am aflat că, într-unul din colocviile dintre Mons. Hossu și Primul Ministru, acesta i-ar fi făcut Mons. Hossu o vagă aluzie la o posibilă promovare a sa ca Mitropolit (dizident) de Iași, dacă s-ar fi hotărât să adere la schismă. Mons. Hossu, prefăcându-se că nu a înțeles oferta, a răspuns: „Dar la Iași nu există Episcop greco-catolic; există doar unul latin, numit de curând”. Dar Groza a schimbat repede subiectul și nu a mai revenit pe această temă. Notez că Mons. Hossu personal nu mi-a vorbit niciodată despre acest episod și poate a trecut sub tăcere și alte detalii din diferitele sale colocvii cu D-nii Groza și Stoian. […]

*

Cei doi Episcopi vor pleca din București spre Cluj luni, 11 octombrie. Au rămas liberi până în dimineața de miercuri. La amiază, miercuri, din nou au fost blocați și Poliția a început să-i aresteze pe toți cei care voiau să intre în casa Episcopului. Toți cei care erau arestați au fost examinați pentru a se vedea dacă duceau scrisori sau informații Episcopului, iar după o zi au fost eliberați. În primele zile ale „blocadei” nu se puteau primi nici măcar alimente din afară.

Mons. Hossu a telefonat la București la Ministerul Cultelor și la Groza, povestind tot ce se întâmpla. După 8 zile Poliția a început să permită ca servitorul Episcopului să iasă să cumpere lapte și legume. A fost totdeauna controlat în timp ce ieșea și când se întorcea.

Mons. Hossu a spus că el e în continuare blocat (chiar dacă pentru moment se afla la București [2]). Merge la catedrala sa, dar e totdeauna însoțit de Poliția secretă. Când merge la biserică primește și dă scrisori; de exemplu, o scrisoare adresată protopopilor săi, informându-i că se află în domiciliu forțat, etc.

În timp ce Mons. Hossu și Mons. Rusu se aflau sub domiciliu obligatoriu în casa Mons. Hossu din Cluj, Mons. Rusu a fost chemat de Poliție. Interogat fiind despre data sosirii sale la Cluj și pentru ce nu raportase acest lucru la Poliție, Mons. Rusu a răspuns Poliției că era blocat și de aceea nu putea să se prezinte. Mons. Rusu a fost reținut de Poliție fără a putea să se întoarcă la casa Mons. Hossu pentru a-și lua lucrurile. Poliția i-a spus Mons. Rusu că trebuie să plece din Cluj imediat, și în aceeași zi a fost dus la Baia Mare, însoțit de Poliție, și la Baia Mare a fost deținut la chestură 34 de ore – în bucătărie – care a fost considerat un privilegiu. Poliția i-a luat tot Mons. Rusu – inel, cruce pectorală, brâu, curea, șireturile de la pantofi, etc. A putut păstra rozariul său și breviarul.

După 34 de ore, Poliția i-a spus Mons. Rusu că putea să se întoarcă la casa sa. Mons. Rusu a întrebat:

– Dar unde? Casa mea nu mai există.

S-a dus la Franciscanii Conventuali, unde a găsit o cameră. În fața ușii, Poliția a instalat un paznic.

*

Terminată menționata declarație a Mons. Hossu, subsemnatul [Nunțiul Apostolic], curios să știu dacă într-adevăr Ministrul Cultelor îi ceruse Mons. Hossu să treacă la Biserica schismatică, l-am întrebat dacă Stoian îi făcuse o asemenea propunere.

Mons. Hossu a răspuns: „Stoian categoric (sic) [3] nu a pus această întrebare, dar destul de deschis a încercat să mă facă să trec”.

*

O rog pe Excelența Voastră să binevoiască a primi expresia celui mai profund respect cu care am onoarea să mă confirm

Al Excelenței Voastre Reverendisime preadevotat în Domnul,

clip_image002

Regent al Nunțiaturii Apostolice

Excelenței Sale Reverendisime Mons. Domenico Tardini,

Secretar al S. Congr. a Afacerilor Eclez. Extraordinare,

CITTA DEL VATICANO

Copie – Card. Tisserant

Note: 1). Lista cu 37 de preoți a apărut pentru prima oară la 6.10.1948. A fost publicată și în ziarul Universul, nr. 232, miercuri, 6 octombrie 1948, p. 2. 2). Episcopul Hossu fusese lăsat să vină la București pentru a preda la 28 octombrie 1948, împreună cu Episcopul Márton Áron, proiectul de statut al Bisericii Catolice, după care, în noaptea aceleiași zile, a fost arestat. 3). Nunțiul a pus acest (sic).

Articol apărut în revista Viața Creștină, publicație lunară a Eparhiei Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, Serie nouã anul XXVI nr. 1 (431) ianuarie 2015.

înapoi la pagina dedicată Episcopilor martiri