Sfânta Liturghie celebrată duminică, 1 decembrie, în Catedrala "Schimbarea la Faţă" din Cluj-Napoca a fost dedicată Zilei Naţionale a României, sărbătorii care, an de an, reuneşte în inimă şi cuget pe toţi românii de bunăcredinţă. A fost rememorat ceasul "biruinţei dreptăţii" de la 1 decembrie 1918, când, la Alba Iulia, în faţa celor peste 100.000 de români adunaţi din toată ţara pentru a primi veste cea bună, Cardinalul Iuliu Hossu proclama Rezoluţiunea Marii Uniri, începând memorabilul discurs prin cuvintele: «Fraţilor, ceasul plinirii vremii este acesta, când Dumnezeu Atotputernicul rosteşte, prin poporul său credincios, dreptatea sa însetată de veacuri: astăzi prin hotărârea noastră, se înfăptuieşte România Mare, una şi nedespărţită, rostind fericiţi toţi românii de pe aceste plaiuri, ne unim pe veci cu Ţara mamă, România!»

În cuvântul de învăţătură al celebrării duminicale, Ierarhul de Cluj-Gherla a răsfoit filele istoriei, subliniind faptul că afirmarea identităţii naţionale a românilor a fost încă de la începuturi un ideal al Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică: "Să ne amintim că în Biserica noastră izvorăşte la sfârşitul sec. al XVII-lea, începutul sec. al XVIII-lea, din dorinţa de a-şi păstra identitatea creştină în primul rând, dar şi dintr-o altă dorinţă, în vremea în care naţiunea română nu era recunoscută nici ca şi etnie nici ca şi religie. Biserica a cerut să fie recunoscută în teritoriul în care se afla atunci, chiar dacă făcea parte dintr-un alt imperiu. Este una dintre năzuinţele Unirii cu Biserica Romei – consemnată în cărţile de mărturie."

A fost evocată apoi figura luminoasă a Episcopului Inochentie Micu Klein, cel care "a avut viziunea unicei naţiuni valahe şi atunci când, la Cluj-Napoca, în Dieta Transilvană, a vorbit despre naţiunea valahilor, ceilalţi membrii ai Dietei au fost atât de închişi la suflet încât l-au rugat să completeze imediat sintagma cu aceea de plebs valachica şi pentru că nu a vrut să facă acest lucru a fost pe punctul de a fi aruncat pe fereastră". A fost amintit şi Vicarul său rămas în scaunul Blajului, Petru Pavel Aron, cel care a deschis Şcolile Blajului la 1754, "care nu erau exclusiv pentru greco-catolici, ci au fost deschise pentru toţi românii. El a înţeles necesitatea educaţiei pentru a putea purta mai departe stindardul luptei pentru afirmarea spirituală şi naţională a poporului român."

Pe drumul afirmării naţionale a românilor din Transilvania, semnificativ a fost anul 1853, când, la întemeierea celor două noi Eparhii, de Gherla şi de Lugoj, "dacă privim graniţele lor, aşa cum le-am trasat după şematismele vremurilor, suprapunând peste teritoriul actual al României, ne dăm seama că se trasează graniţa de nord şi nord-vest a României de astăzi – este un fapt istoric foarte important deşi puţin cunoscut. Mai remarcăm un fapt: între cele trei documente care au fost promulgate la 1853, două vorbesc despre gens romanorum adică ginta românilor, dar în documentul de întemeiere a Eparhiei de Gherla – Armenopoli, Ad Apostolicam Sedem, se vorbeşte despre naţiunea românilor din Transilvania. Aceasta este prima menţiune despre naţiunea românească în documente pontificale."

Au fost amintite şi alte momente ale luptei pentru drepturile românilor: "Prin memoriul intitulat Supplex Libellus Valachorum Transsilvaniae şi prin Memorandumul din 1892, în timpul Leului de la Şişeşti, Vasile Lucaciu şi ori de câte ori istoria a chemat la apel, Biserica, prin reprezentanţii ei a răspuns prezent, chiar şi în acel întunecat an 1948, când întregul episcopat şi două generaţii de episcopi au fost închişi pentru că nu au vrut să se dezică de credinţa lor". "Între figurile remarcabile ale momentului de la 1 decembrie 1918 este figura luminoasă a Cardinalului Iuliu Hossu, cel pe care Papa Paul al VI-lea, la Consistoriul din 1973, l-a caracterizat astfel: «distinsul slujitor al Bisericii lui Hristos cu înalte merite dobândite prin fidelitate şi prin îndelungate suferinţe şi privaţiuni îndurate, a devenit un simbol şi un reprezentant al fidelităţii multor Episcopi, preoţi şi laici, acesta este fratele nostru Iuliu Hossu» – frumoasă caracterizare făcută în momentul în care Papa anunţa public titlul de Cardinal in pectore la Roma."

După celebrarea liturgică, în timp ce în Catedrala episcopală se celebra un Te Deum dedicat înfăptuitorilor Unirii, PS Florentin, însoţit de preoţi şi studenţi teologi, împreună cu Mitropolitul Andrei Andreicuţ şi reprezentanţii Bisericii Ortodoxe şi cu autorităţile locale, au participat la ceremonialul militar şi momentul sărbătoresc organizat la monumentul lui Avram Iancu din Cluj-Napoca. Delegaţia Bisericii Greco-Catolice a depus o coroană de flori în cinstea celor care au contribuit la împlinirea visului de veacuri a tuturor românilor, Marea Unire. Episcopul eparhial şi a reprezentanţii Episcopiei de Cluj-Gherla au fost prezenţi, în continuare, la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca, unde a fost dezvelită o placă ce comemorează Procesul Memorandiştilor, desfăşurat la Cluj, între 25 aprilie şi 7 mai 1894 şi încheiat cu condamnarea a 14 semnatari ai Memorandumului adresat, în 1892, Împăratului austro-ungar Franz Joseph şi care cuprinzând principalele revendicări ale românilor transilvăneni din acea vreme.

Ziua Naţionale a fost celebrată prin rugăciune, în biserici, dar şi prin participarea la evenimentele publice organizate la nivelul urbei clujene, aceasta datorându-se faptului că Biserica Greco-Catolică a trăit visul unităţii alături de întreaga naţiune românească, nu ca o entitate separată, ci ca parte din fiinţa acestui neam. Şi cu acest prilej de bucurie şi sărbătoare a naţiunii române, PS Florentin a îndemnat, "să îi mulţumim lui Dumnezeu pentru martirii şi mărturisitorii Bisericii noastre şi să învăţăm să ne cunoaştem istoria şi să ne apreciem înaintaşii. Să fie Biserica Greco-Catolică în continuare o punte luminosă între Orient şi Occident, între diferitele confesiuni, pentru ca dreptatea lui Dumnezeu şi credinţa neamului românesc să poată triumfa spre mântuirea tuturor sufletelor, spre lauda lui Dumnezeu."