Buna Vestire sărbătorită la Mănăstirea Surorilor Baziliene din Gherla

publicat la 26 martie 2015 în Ştiri

"Măreşte sufletul meu pe Domnul, şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu, că a căutat spre smerenia roabei Sale." (Luca 1,46-48)

Sărbătoarea Bunei Vestiri, fixată în calendarul liturgic la începutul primăverii, în 25 martie, deşi este celebrată în timpul Postului Mare, este o sărbătoare a bucuriei – bucuria Mântuirii dăruită lumii mai întâi prin Întruparea lui Cristos, prin acel "Fie mie!" rostit de Preasfânta Fecioară Maria, ca răspuns la buna vestire îngerească. Bucuria Bunei Vestiri a fost trăită printr-o rugăciune plină de lumină la Gherla, unde surorile Ordinului Sfântului Vasile cel Mare au serbat hramul Mănăstirii Buna Vestire, una dintre cele 4 existente în România, fondată de prima comunitate de surori baziliene din vechea reşedinţă a Eparhiei de Gherla.

Purtând în suflet bucuria Anului Vieţii Consacrate, surorile au marcat acest eveniment printr-un program cuprinzând conferinţe – susţinute de pr. iezuit Olivo Bosa – şi oficii de rugăciune organizate pe parcursul mai multor zile. În preserbarea Bunei Vestiri, marţi, 24 martie 2015, la invitaţia surorilor OSBM, a Maicii Andreea, superioară locală, PS Florentin Crihălmeanu, Episcop eparhial de Cluj-Gherla, a celebrat Vecernia şi Sfânta Liturghie în capela mănăstirii, răspunsurile liturgice fiind date de surori.

Între preoţii concelebranţi au fost pr. Laurian Daboc, protoegumen OSBM; pr. Alexandru Hruban, protopop de Gherla; pr. Gabriel Marincaş şi pr. Edmund Dujardi din Gherla. La celebrare au participat, pe lângă surorile comunităţii Buna Vestire, şi surori baziliene din celelalte comunităţi OSBM împreună cu Maica Valentina, superioară provincială, surori din Ordinul Sf. Ioan Evanghelistul şi din Congregaţia Surorilor Maicii Domnului, precum şi credincioşi laici.

Cu acest prilej, PS Florentin a vorbit despre semnificaţia momentului Bunei Vestiri: "Este momentul în care Sfânta Fecioară Maria face angajamentul care va însemna sensul întregii sale vieţi. Maria răspunde Arhanghelului Gabriel: «Iată slujitoarea lui Dumnezeu, să se împlinească în mine şi cu mine cuvântul tău» – este cuvântul omului în faţa propunerii divine, este alegerea liberă a omului în faţa planului divin".

"Maria rămâne uimită în faţa acestui salut pe care-l aude în conştiinţa ei: «Binecuvântată eşti tu între femei», «Bucură-te ceea ce eşti plină de har». Arhanghelul îi descoperă acea privire a lui Dumnezeu, aşa cum Dumnezeu o ştia pe Maria. Ea se înfricoşează în faţa acestei revelaţii şi se teme. Îngerul îi citeşte gândul şi îi răspunde: «Nu te teme, Maria, pentru că ai aflat har înaintea lui Dumnezeu!» Apoi Arhanghelul îi prezintă planul lui Dumnezeu, planul de mântuire."

"Este, putem spune, mersul clasic al marilor vocaţii din cadrul biblic: mai întâi, semnalul prezenţei divine, apoi invitaţia de a nu se închide în frica personală şi, în continuare, expunerea planului divin cu rolul precis pe care această persoană aleasă de Dumnezeu îl are în cadrul acestui plan… Este frumos principiul pe care Arhanghelul îl expune Mariei: «La Dumnezeu, nimic nu este cu neputinţă». Maria a înţeles că această voce este din apropierea lui Dumnezeu, îl cunoaşte pe Dumnezeu, poate să aibă încredere în ceea ce această voce îi descoperă."

"Acum urmează acel moment nescris în Evanghelii, momentul de linişte, momentul meditaţiei Mariei, un moment foarte important. Sfinţii Părinţi se întrec în a spune cum, în acest moment, Creaţiunea întreagă era în aşteptare – de aceea, foarte bine spune troparul sărbătorii: «Astăzi este începutul Mântuirii» – fiindcă fără consimţământul Mariei nu se putea împlini planul divin în lume. De aceea, sărbătoarea de astăzi este, prin excelenţă, o sărbătoare a bucuriei, o sărbătoare în care suntem chemaţi să ne întoarcem cu toţii la rădăcinile noastre existenţiale, ale mântuirii sufletului nostru."

"Este şi o sărbătoare a consacrării – ne aflăm în Anul dedicat, de Pontiful Roman, Vieţii Consacrate. Această sărbătoare, prin excelenţă, alături de aceea a Intrării Domnului nostru Isus Cristos în Templu, sunt sărbători fundamentale ale persoanelor consacrate şi, aş spune, mai întâi Buna Vestire, pentru că persoanele consacrate sunt persoane care au ales liber drumul oferirii întregii lor vieţi lui Dumnezeu".

În partea a doua a meditaţiei, PS Florentin a citat câteva idei din Scrisoarea Sfântului Părinte Francisc destinată persoanelor consacrate, cu ocazia Anului Vieţii Consacrate. "Sfântul Părinte ne invită să ne reamintim istoria propriei vocaţii, să o facem cu bucurie, retrăind momentele de la începutul chemării noastre, pentru că astfel ne reînnoim sufleteşte. «Retrăind trecutul cu recunoştinţă – spune Pontiful Roman -, vom reuşi să trăim prezentul cu pasiune şi să privim spre viitor cu speranţă»".

"De aceea, la acest moment sărbătoresc, să petrecem un moment de linişte, să ne reamintim de chemarea îngerească pe care am simţit-o în suflete, dar şi de temerile pe care le-am avut – frica de a nu fi demn, de a nu putea răspunde la această mare chemare – şi apoi de încurajarea pe care am primit-o, curajul de a porni la drum, curajul de a ne «arunca în gol», bine ştiind că acolo este Cel care ne-a chemat şi El ne va ţine de mână".

A fost o seară înălţătoare, în care toţi cei prezenţi au meditat momentul vestirii Îngerului şi al începutului mântuirii. Având în faţă icoana Bunei Vestiri, fiecare a primit, prin Împărtăşanie, Trupul lui Cristos – Fiul lui Dumnezeu, şi, urmând modelul consacrării Preasfintei Fecioare Maria, au spus la rândul lor "da!" venirii lui Cristos în suflete şi împlinirii planului lui Dumnezeu cu fiecare în parte. (V.S.-DIRMM)

imagine

imagine

imagine

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *