Înainteserbarea Adormirii Maicii Domnului la biserica parohială din Nicula

publicat la 15 august 2020 în Ştiri

PS Florentin la Nicula: "cu durere, trebuie să spun că, tacit, se continuă politica de ștergere a urmelor Bisericii Greco-Catolice…"

În după-amiaza de 14 august 2020, Înainteserbarea Adormirii Maicii Domnului, în curtea bisericii parohiale din Nicula s-a celebrat slujba Vecerniei. Au participat PS Florentin Crihălmeanu, Episcopul de Cluj-Gherla, pr. Marius Cerghizan, Vicar general, preoți vicari, protopopi, pr. Patriciu Sălăjan, paroh la Nicula, pr. Ierom. Ermil Jurja, superior provincial al Ordinului Sf. Vasile cel Mare, preoți ai Eparhiei de Cluj-Gherla, cei mai mulți din Protopopiatul Gherla. Au fost de față studenți ai Seminarului eparhial "Sf. Ioan Evanghelistul" din Cluj, surori din Ordinul Sf. Vasile cel Mare și puțini credincioși, cei care au ales să fie prezenți la celebrările din Nicula în acest an aflat sub semnul pandemiei.

Au fost aduse, de la sediul Episcopiei din Cluj, moaștele Fericitului Arhiereu Iuliu Hossu, ca semn al prezenței sale spirituale pe dealurile Niculii. După Vecernie, PS Florentin a rostit un cuvânt de învățătură la fel ca în fiecare an. A început evocând pelerinajele greco-catolice ce s-au desfășurat neîntrerupt între anii 1993-2019, care începeau cu procesiunea pe jos în rugăciune de la Gherla la Nicula și continuau cu rugăciune la biserica parohială din sat până la ceasul marii sărbători a mutării la cer a Preasfintei Fecioare Maria. A arătat cum, prin aceste pelerinaje s-a continuat în mod simbolic tradiția înaintașilor greco-catolici și cea a marilor pelerinaje care se făceau la Nicula, culminând cu cele din timpul păstoririi Fericitului Arhiereu Iuliu Hossu.

Se știe că, în anul 1948, regimul comunist a trecut în ilegalitate Biserica Greco-Catolică, a azvârlit după gratii toți Episcopii greco-catolici iar bunurile acestei Biserici au fost confiscate și în mare parte date Bisericii Ortodoxe. Așa s-a întâmplat și cu Mănăstirea Nicula, iar egumenul Mănăstirii, pr. ierom. Leon Manu, călugăr al Ordinului Sf. Vasile cel Mare (prima comunitate monahală ce se stabilește la Nicula din 1936), a fost închis la Gherla unde și-a găsit și sfârșitul, în prezent fiind deschisă pe numele său o cauză de beatificare.

Preasfinția Sa a continuat rememorând întâmplarea din 1964, lăcrămarea icoanei Maicii Sfinte de la Nicula. Istoria icoanei făcătoare de minuni este și istoria pelerinajelor la Nicula care au apărut datorită acestei icoane. De-a lungul timpului, doi Pontifi Romani: Papa Clemente al XIII-lea (în 1767) și Papa Pius al IX-lea (în 1928) au acordat indulgență plenară pelerinilor la Nicula. S-au amintit în continuare etapele construirii Mănăstirii Nicula, a bisericii de zid de către Episcopii greco-catolici de Gherla, până la Episcopul Iuliu Hossu (acum fericit al Bisericii), care, timp de 28 de ani, an de an, a fost în pelerinaj la Nicula. Firul istoriei Niculii s-a derulat mereu sub lumina privirii ochilor înlăcrimați ai Preasfintei Fecioare Maria, lacrimi de mângâiere, lacrimi vindecătoare, lacrimi de rugăciuni ascultătoare, dar și lacrimi ce deplâng nedreptatea, păcatele, tot ceea ce, dacă aparențele pot ascunde de om, nu și de privirea Maicii Sfinte.

Ridicând din vălul aparențelor frumoase ale pelerinajului ortodox la Mănăstirea Nicula, Episcopul greco-catolic de Cluj-Gherla a adunat în cuvinte câteva astfel de lacrimi, de întristare. După ce a rememorat cum a pornit și a luat amploare tradiția greco-catolică a pelerinajelor la Icoana Maicii Sfinte de la Nicula, Preasfinția Sa a spus: "a urmat timpul comunismului și tradiția greco-catolică începută încă din 1712 (de la zidirea Mănăstirii) și care a continuat până în 1948, a fost preluată de reprezentanții Bisericii Ortodoxe. După anul 1990 am încercat să recuperăm biserica veche de zid a Mănăstirii Nicula, ridicată în exclusivitate de către Episcopii greco-catolici (cu mențiunea că biserica veche de lemn nu mai există, a ars în anul 1974 și s-a adus o altă biserică, de la Țop, care este considerată acum ‘biserica veche’)."

"În anul 1993, sub binecuvântarea Înaltpreasfințitului Arhiepiscop George Guțiu, s-au reluat pelerinajele pe jos la Nicula, chiar dacă încă nu aveam un loc de închinăciune greco-catolic. Actuala biserică parohială din sat a fost binecuvântată în anul 2001. Pentru opt ani, între 1993-2001, pelerinajele au fost reluate, apoi au continuat din 2002 până în 2019 când am avut bucuria de a face împreună aceste pelerinaje aici, la biserica parohială din Nicula. Anul acesta, 2020, este un an cu totul special, un an în care nu am putut alătura pelerinajului nostru la Nicula procesiunea pe care o făceam în fiecare an, și aceasta, din cauza flagelului pandemiei și a deciziei forurilor care se ocupă de ordinea publică și de sănătatea publică de a renunța la această formă de devoțiune. Se împlinesc, așadar, 26 de ani (mai puțin anul acesta), de când facem acest pelerinaj. Dar, știm cu toții că mai important este ceea ce purtăm în sufletul nostru, devoțiunea față de Preasfânta Fecioară Maria și bucuria de a fi împreună, aici, la locul unde ea a dorit să coboare, și pe pământul românesc, prin acest semn pe care l-a lăsat în 1694 – primele lăcrămări."

"Doresc să subliniez, așa cum făceam și în anii trecuți, trebuie să știm istoria corectă a acestui loc de pelerinaj, tocmai pentru că aici nu mai există nimic de pe vremea pelerinajelor tradiționale decât biserica veche de zid, care, și ea este în pericol de demolare, demontare, sau mutare. Așa cum probabil ați văzut și în anii trecuți deja buldozere au intrat și în interiorul bisericii, s-a înlăturat masa altarului, fără ca măcar din politețe să ni se spună: ‘vă dăm moaștele pe care le-ați pus în masa altarului; vă dăm hrisovul pe care l-ați avut în masa altarului’. Nu ni s-a comunicat absolut nimic și aflăm din diferite surse că, probabil, biserica va fi, dacă nu demolată, cu siguranță mutată. De ce? Pentru că acum încurcă. Stă în calea credincioșilor care vor să aducă dreapta închinăciune la biserica mare, nou construită în apropierea bisericii vechi. Cu alte cuvinte, cu durere, trebuie să spun că, tacit, se continuă politica de ștergere a urmelor Bisericii Greco-Catolice…"

Aceste cuvinte, adevăruri dureroase, rămân urmele lacrimilor Preasfintei Fecioare Maria prin timp, urme menite, de fapt, să pună în lumină planul lui Dumnezeu care se împlinește încet, dar desăvârșit, prin tot ceea ce generații ce se succed făptuiesc, bine și rău. "Important este ca noi să rămânem neclintiți în credință", a spus PS Florentin și, s-a oprit la motivul de bucurie al celebrărilor de la Nicula, Sărbătoarea Adormirii Preasfintei Fecioare Maria. Preasfinția Sa a recitit semnificația simbolică a lecturilor din Vechiul Testament de la Slujba Vecerniei. S-a oprit la trei metafore simbolice ce vorbesc despre Preasfânta Fecioară Maria. Astfel, Preasfânta Fecioară Maria este "scara cerească pe care Dumnezeu a coborât pe pământ, ea este puntea care trece la cer pe cei de pe pământ". De asemenea, Maria este "poarta" care s-a deschis doar pentru Dumnezeu, "dar ea este o poartă și pentru noi, ea este mijlocitoarea, cea care ne deschide raiul cel închis, ne deschide poarta spre mântuire, poarta vieții. În a treia metaforă, Preasfânta Fecioară Maria este ‘înțelepciunea’, cea care a primit înțelepciunea divină în sânul ei – harul Spiritului Sfânt, materializat în Biserică prin cele șapte Sacramente. Maria construiește edificiul Bisericii prin cele șapte Sacramente, dând viață Trupului lui Hristos. Ea este calea înțelepciunii care ne este arătată și nouă, ea este și noul Chivot al Legii, noul Chivot al lui Dumnezeu (…), chivotul prezenței divine, pricina îndumnezeirii noastre poleită cu neprihănirea, izvorul vieții, izvorul dătător de Pâine a vieții. Maria devine pentru noi modelul de neprihănire și modelul de credință. Maria este și Regina Mamă și mijlocitoare, ea este cea care conduce rugăciunile noastre la Fiul Său și Dumnezeul nostru și Îl roagă pentru fiecare dintre noi."

"De aceea, să venim cu încredere aici, la picioarele Preasfintei Fecioare Maria și să îi aducem rugăciunile noastre, mulțumirile noastre, dar și cererile, durerile, suferințele noastre, planurile, idealurile, aspirațiile noastre în acest timp", a îndemnat Ierarhul, rostind și o povestioară cu tâlc despre Mama Regină pe care Dumnezeu ne-a lăsat-o: "o Mamă care, de sus, privindu-ne cu iubire, știe cum să ne conducă pe drumul spre mântuirea noastră, o Mamă care, oricând și oriunde, poate fi alături de noi, dar depinde de noi să îi permitem, să dorim ca Preasfânta Fecioară Maria, Preabinecuvântata Născătoare de Dumnezeu, să fie și Regină a sufletelor noastre". Programul în pregătirea marii sărbători a continuat cu rugăciunea Paraclisul Maicii Domnului.

imagine

imagine

imagine

Predica video: aici
Foto: aici

Exprimaţi-vă opinia

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *