„De ce ne mai vorbește Francisc?” – o seară dedicată actualității mesajului Sfântului Francisc la Cluj

„De ce ne mai vorbește Francisc?” – o întrebare simplă, dar cu un răspuns care, după opt secole, continuă să deschidă noi și noi perspective. În seara de joi, 17 septembrie 2026, această întrebare a reunit membri ai familiei franciscane, călugări bazilieni, preoți și credincioși în Catedrala Martirilor și Mărturisitorilor secolului XX din Cluj-Napoca, într-o întâlnire dedicată Sfântului Francisc din Assisi.

Evenimentul a fost organizat de Episcopia Română Unită cu Roma, Greco-Catolică de Cluj-Gherla și Ordinul Franciscan Secular, în colaborare cu protopopiatul Cluj I și parohia greco-catolică din cartierul „Andrei Mureșanu”, Cluj-Napoca în cadrul Anului Jubiliar Franciscan, care marchează 800 de ani de la trecerea la Domnul a Sfântului Francisc. Întâlnirea a fost inițiată de Celina Frâncu, membră a Ordinului Franciscan Secular din Cluj, și a fost dedicată memoriei Preasfințitului Părinte Florentin Crihălmeanu, a cărui zi de naștere este 17 septembrie și care a sfințit capela din această catedrală în care, astăzi, își doarme somnul de veci.

În cuvântul introductiv, pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, a pornit de la schimbările profunde care au transformat lumea în cele opt secole care ne despart de timpul Sf. Francisc: s-au schimbat mentalități, tehnologii, mijloace de comunicare și ritmul vieții. Și totuși, omul din Assisi continuă să vorbească, să fascineze și să cheme. Motivul poate fi găsit tocmai în ceea ce lumea contemporană continuă să caute: sens, armonie, fraternitate și pace. Într-o lume a zgomotului, Francisc propune pacea și simplitatea; într-o lume marcată de individualism, propune fraternitatea și arta de a trăi ca frați; iar unei credințe care riscă să rămână doar la nivelul cuvintelor îi amintește că Evanghelia nu este doar de predicat, ci de întrupat și de trăit.

Întâlnirea a început printr-o rugăciune pentru pace, inspirată de rugăciunea atribuită Sfântului Francisc, exprimând una dintre ideile care au străbătut întreaga seară: schimbarea lumii începe prin schimbarea fiecăruia dintre noi. În continuarea întâlnirii, Celina Frâncu a evocat cele cinci centenare franciscane celebrate începând din 2023: confirmarea Regulii, celebrarea primului presepiu de la Greccio, aniversarea primirii stigmatelor, Cântarea Creaturilor și, în 2026, împlinirea a 800 de ani de la moartea Sfântului Francisc.

Dincolo de comemorarea unor evenimente petrecute cu opt secole în urmă, aceste aniversări au constituit, în perspectiva prezentată, o invitație la „redescoperirea unui mod de a trăi Evanghelia”. Iar întrebarea care a rămas în centrul serii a fost formulată direct: „Cum ar fi dacă am lua Evanghelia în serios?” Pentru a căuta răspunsuri, au fost invitați pr. dr. Iosif Bișoc, franciscan conventual, pr. Lucian Dumea, franciscan capucin, și scriitorul Adrian Popescu, autor și iubitor al figurii Sfântului Francisc.

* * *

Prima prelegere, susținută de pr. dr. Iosif Bișoc, de la Fraternitatea Fraților Minori Conventuali din Oradea, a propus o privire asupra drumului interior al lui Francisc: de la tânărul care visa la glorie și la statutul de cavaler, la omul care ajunge să se întrebe „Pentru ce merită, de fapt, să-mi trăiesc viața?”

Pornind de la episoadele întâlnirii cu leprosul și ale experienței de la San Damiano, prelegerea a urmărit procesul de convertire al lui Francisc ca pe un drum, nu ca pe un moment izolat. Întâlnirea cu cel pe care îl respingea devine întâlnire cu propriile limite, iar chemarea „repară Biserica Mea” este înțeleasă dincolo de zidurile unei bisericuțe: adevărata înnoire începe prin transformarea omului însuși. În centrul acestei transformări se află întâlnirea cu Cristos și descoperirea Evangheliei ca răspuns la căutările omului. Dacă Evanghelia vorbește despre iertare, pace, săraci și fraternitate, acestea nu pot rămâne simple cuvinte, ci trebuie să devină criterii concrete de viață.

Pr. Iosif Bișoc a vorbit, de asemenea, despre fraternitate ca antidot al individualismului și despre libertatea interioară pe care Francisc o descoperă prin desprinderea de ceea ce îl făcea să fie centrul propriei existențe. În final, drumul Sf. Francisc a fost sintetizat prin câteva treceri esențiale: de la glorie la slujire, de la avere la libertate, de la repulsie la îmbrățișare, de la „eu” la fraternitate, de la cuvintele Evangheliei la Evanghelia trăită și de la propriul proiect la întrebarea „Doamne, ce trebuie să fac?”

* * *

Cea de-a doua intervenție, susținută de pr. Lucian Dumea, franciscan capucin de la Târgu Lăpuș, a aprofundat întrebarea: „Ce înseamnă, astăzi, să trăiești Evanghelia după modelul Sf. Francisc? Prelegerea a evidențiat patru dimensiuni fundamentale ale spiritualității franciscane: simplitatea, fraternitatea, sărăcia și pacea care izvorăște din iertarea lui Dumnezeu. Pentru Sf. Francisc, Evanghelia nu a fost un cod exterior de reguli, ci izvorul și sensul întregii sale vieți. Din această perspectivă, pr. Lucian Dumea a pus în lumină trecerea de la simpla respectare exterioară a unei legi la „iubirea fidelă și dezinteresată a Tatălui”, o iubire care se concretizează în slujire. Adevărata măreție, în logica Evangheliei, nu constă în dominare, ci în a sluji.

Un loc important a fost acordat experienței milostivirii. Convertirea lui Francisc se naște din întâlnirea cu milostivirea lui Dumnezeu, iar această milostivire primită devine apoi misiune: față de leproși, săraci, frați, bolnavi și față de întreaga comunitate. Simplitatea devine astfel o invitație la eliberarea de falsa nevoie de „tot mai mult”, fraternitatea – o chemare la depășirea relațiilor bazate pe putere și superioritate, iar sărăcia – o formă de solidaritate cu cei care sunt săraci și de libertate interioară. În același timp, pacea este legată de iertare și de refacerea comuniunii.

În încheiere, pr. Lucian Dumea a subliniat că, într-o lume rănită de violență, dezbinare și singurătate, a trăi astăzi Evanghelia după modelul lui Francisc înseamnă să alegem simplitatea, să clădim fraternitatea, să trăim libertatea față de lucruri și să răspundem rănilor și jignirilor prin pace și iertare.

* * *

O perspectivă diferită, venită din lumea literaturii, a fost oferită de scriitorul Adrian Popescu, care a vorbit despre fascinația exercitată de Sfântul Francisc asupra scriitorilor și artiștilor și despre locul pe care figura sa îl ocupă în cultura europeană și română. Din perspectiva sa, Francisc se află la începuturile limbii italiene moderne prin Cântarea Fratelui Soare, iar figura sa a inspirat de-a lungul timpului numeroși scriitori, poeți, pictori și oameni de cultură. Prelegerea a urmărit ecourile franciscane în literatura română, de la Ion Agârbiceanu și Nicolae Iorga până la autori și traducători contemporani. Unul dintre punctele centrale ale intervenției a fost raportarea Sf. Francisc la Creație. Natura este privită ca purtând amprenta Creatorului, iar „Cântarea Creaturilor” devine expresia unei relații în care omul descoperă frumusețea creației tocmai prin raportarea ei la Dumnezeu.

Adrian Popescu a revenit și asupra unor momente esențiale din viața Sf. Francisc, precum întâlnirea cu leprosul, experiența de la San Damiano, alegerea sărăciei și refuzul de a se așeza deasupra celorlalți. În această perspectivă, concretețea gestului franciscan – „nu vorbi, pune mâna și fă” – devine una dintre cheile înțelegerii personalității sale. În final, vorbitorul a evidențiat caracterul universal al figurii Sfântului Francisc și centralitatea lui Cristos: prin Francisc, privirea se întoarce către Evanghelie și către Cristos, în jurul căruia se concentrează întreaga sa experiență spirituală.

* * *

Cele trei perspective – teologică, spirituală și culturală – au readus întâlnirea la întrebarea de la care a pornit întreaga seară.

În cuvântul de încheiere, Pr. Mircea Marțian a mulțumit celor trei invitați și tuturor celor care au făcut posibilă întâlnirea, subliniind că fiecare dintre intervenții a adus ceva diferit: spiritualitatea franciscană, bogăția interioară ascunsă în alegerea sărăciei și o perspectivă culturală care a făcut ca mesajul Sf. Francisc să atingă atât inima, cât și mintea celor prezenți. În același timp, pr. Mircea Marțian a subliniat o apropiere simbolică între Sf. Francisc din Assisi și Fericitul Cardinal Iuliu Hossu, evocând faptul că, în epoci și contexte istorice diferite, amândoi au mărturisit aceeași exigență fundamentală: Evanghelia să nu rămână doar un cuvânt citit, ci să devină viață trăită. Poate că acesta este și unul dintre răspunsurile pe care le-a oferit seara franciscană întrebării sale de început. Sf. Francisc nu vorbește astăzi pentru că ar avea răspunsuri simple la toate problemele lumii contemporane. Vorbește pentru că întrebările sale sunt încă și întrebările noastre: „Ce dă sens vieții mele?”; „Pe cine evit?”; „Ce trebuie reparat în mine și în jurul meu?”; „Cât îmi este suficient pentru a fi fericit?”; „Îl văd pe celălalt ca pe un concurent sau ca pe un frate?”; „Ce fel de lume las în urma mea?” Iar întrebarea cu care pr. dr. Iosif Bișoc a încheiat prelegerea sa rămâne poate cea mai personală invitație a acestei întâlniri: „Și tu ce ai de schimbat?”

Seara dedicată Sf. Francisc s-a încheiat cu un moment de comuniune fraternă, prin fotografia de grup, oferirea unor daruri simbolice invitaților și o agapă pregătită pentru participanți – un mod simplu și firesc de a continua fraternitatea dincolo de microfon și de discursuri. Pace și bine!