Utrenia Duminicii dinaintea Înălțării Sfintei Cruci

13 Septembrie

Duminica dinaintea Înălțării Sfintei Cruci. Înainteprăznuirea Înălțării Sfintei Cruci. Sfințirea Bisericii Învierii din Ierusalim. Sfântul sfințit martir Cornelie Sutașul.

UTRENIA

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție. Împărate ceresc…

Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire… Și acum… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire… Și acum… Tatăl nostru…

Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin. Întru numele Domnului, binecuvântează, Părinte!

Preotul: Mărire sfintei, celei de o fiinţă, şi de viaţă făcătoarei, şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Apoi:

Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.

Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.

Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Cei șase psalmi ai Utreniei

Psalmul 3

Doamne, cât s-au înmulţit, cei ce mă necăjesc,

mulţi împotriva mea se ridică!

Mulţi zic sufletului meu:

nu este lui mântuire, întru Dumnezeul lui.

Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti,

gloria mea, şi Cel ce înalţi capul meu.

Cu glasul meu către Domnul am strigat,

şi din muntele Lui cel sfânt m-a auzit.

Culcatu-m-am şi am adormit;

deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.

Nu mă voi teme de miile mulţimii,

de cei ce din toate părţile mă împresoară.

Scoală, Doamne,

mântuieşte-mă, Dumnezeul meu.

Că Tu ai bătut pe toţi cei ce zadarnic mă duşmănesc;

dinţii celor păcătoşi i-ai zdrobit.

A Domnului este mântuirea;

şi peste poporul Tău vină binecuvântarea Ta.

Şi iarăşi: Culcatu-m-am şi am adormit;

deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.

Psalmul 37

Doamne, cu mânia Ta să nu mă mustri,

nici cu urgia Ta să mă cerţi,

Că săgeţile Tale m-au lovit,

şi ai apăsat peste mine mâna Ta.

Nu este vindecare în trupul meu, din cauza mâniei Tale;

nu este pace întru oasele mele, din cauza păcatelor mele.

Că fărădelegile mele au covârşit capul meu,

ca o sarcină grea s-au îngreunat asupra mea.

Rănile mele miros urât şi-s pline de puroi,

din cauza nebuniei mele.

Chinuit sunt, şi m-am gârbovit de tot;

ziua întreagă, mâhnindu-mă umblam.

Că şalele mele s-au umplut de putreziciune,

şi nu este sănătate în trupul meu.

Batjocorit am fost şi m-am umilit foarte;

răcnit-am, de suspinarea inimii mele.

Doamne, înaintea Ta e toată dorinţa mea,

şi suspinul meu dinaintea Ta nu s-a ascuns.

Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea

şi lumina ochilor mei, nici aceasta, nu este cu mine.

Prietenii mei şi vecinii mei spre mine s-au apropiat şi s-au oprit;

şi cei mai de aproape ai mei, departe au stat.

Şi se sileau, cei ce căutau sufletul meu,

şi, cei ce căutau cele rele mie, grăiau deşertăciuni,

şi vicleşuguri ziua întreagă puneau la cale.

Iar eu, ca un surd, nu auzeam:

şi ca un mut, ce nu-şi deschide gura sa.

Şi m-am făcut ca un om, ce nu aude,

şi în gura sa nu are cuvinte de răspuns.

Că, întru Tine, Doamne, am nădăjduit;

Tu mă vei auzi, Doamne Dumnezeul meu.

Că am zis: Nu cumva să se bucure de mine duşmanii mei;

şi când s-au clătinat picioarele mele, asupra mea cu îngâmfare au grăit.

Că eu la lovituri mă aştept,

şi durerea mea înaintea mea este pururea.

Că fărădelegea mea o voi mărturisi,

şi nemângâiat sunt pentru păcatul meu.

Iar duşmanii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine

şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.

Cei ce-mi răsplătesc rele, în locul celor bune, de rău mă vorbeau,

pentru că eu căutam bunătatea.

Nu mă părăsi, Doamne Dumnezeul meu,

nu Te depărta de mine.

Ia aminte spre ajutorul meu,

Doamne al mântuirii mele.

Şi iarăşi: Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de mine.

Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62

Dumnezeule, Dumnezeul meu,

pe Tine Te caut dis-de-dimineață.

Însetat-a de Tine sufletul meu, precum şi trupul meu,

în pământ pustiu, şi neumblat, şi fără apă.

De aceea, în locașul Tău cel sfânt m-am arătat Ție,

ca să văd puterea Ta şi gloria Ta.

Că mai bună e mila Ta, decât bucuriile vieţii;

buzele mele Te vor lăuda.

Pentru aceea, bine Te voi cuvânta în viaţa mea,

şi întru numele Tău voi înălţa mâinile mele.

Întocmai ca de măduvă şi de grăsime, sătura-se-va sufletul meu

şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.

Adusu-mi-am aminte de Tine în aşternutul meu,

în revărsatul zorilor m-am gândit la Tine.

Că ai fost ajutorul meu;

sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.

Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,

şi dreapta Ta m-a sprijinit.

Iar ei în zadar au căutat sufletul meu,

cufunda-se-vor în cele mai de jos ale pământului;

Da-se-vor în mâinile sabiei,

pradă vor fi şacalilor.

Iar regele se va veseli de Dumnezeu;

lăudat va fi tot cel ce jură întru Dânsul,

că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

Şi iarăşi: În revărsatul zorilor m-am gândit la Tine,

că ai fost ajutorul meu,

şi sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.

Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,

şi dreapta Ta m-a sprijinit.

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,

ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.

Pătrundă la Tine rugăciunea mea;

pleacă urechea Ta spre ruga mea,

Că de rele s-a umplut sufletul meu,

şi viaţa mea de iad s-a apropiat.

Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă;

făcutu-m-am ca un om neajutorat,

între morţi voi fi liber.

Asemenea unor răniţi ce dorm în mormânt,

de care nu Ți-ai mai adus aminte,

şi care din mâna Ta au fost lepădaţi.

Aşezatu-m-au în groapa cea mai dedesubt,

întru întuneric, şi în umbra morţii.

Asupra mea s-a coborât mânia Ta,

şi toate valurile Tale le-ai revărsat peste mine.

Depărtat-ai de la mine pe cunoscuţii mei;

pusu-m-au lor urâciune.

Închis sunt, şi nu pot ieşi;

ochii mei au slăbit de sărăcie.

Strigat-am către Tine, Doamne, ziua întreagă,

întins-am către Tine mâinile mele.

Oare pentru cei morţi vei face minuni?

Sau doctorii vor scula din morţi, şi Te vor mărturisi pe Tine?

Oare va povesti cineva în mormânt mila Ta,

şi adevărul Tău, în locul de pierzare?

Oare cunoaşte-se-vor întru întuneric minunile Tale,

şi dreptatea Ta, în pământ dat uitării?

Iar eu, către Tine, Doamne, am strigat,

şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.

Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu,

întorci faţa Ta de către mine?

Amărât sunt eu şi întru necazuri, din tinereţele mele;

iar, când m-am ridicat, fui umilit şi fără nădejde.

Peste mine au venit urgiile Tale,

înfricoşările Tale m-au tulburat.

Înconjuratu-m-au asemenea apei,

toată ziua m-au împresurat deodată.

Depărtat-ai de la mine prieten şi vecin,

şi pe cunoscuţii mei, pentru ticăloşie.

Şi iarăşi: Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.

Pătrundă la Tine rugăciunea mea;

pleacă urechea Ta spre ruga mea.

Psalmul 102

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul

şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui!

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul,

şi nu uita toate binefacerile Lui.

Pe Cel ce iartă toate fărădelegile tale,

pe Cel ce vindecă toate bolile tale.

Pe Cel ce răscumpără din stricăciune viaţa ta,

pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări.

Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta;

înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţele tale.

Cel ce face milostenie, Domnul,

şi judecată dreaptă, tuturor celor ce li se face strâmbătate.

Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise,

fiilor lui Izrael, hotărârile Sale.

Îndurător şi milostiv e Domnul, îndelung răbdător şi mult milostiv;

nu până în sfârşit se va mânia, nici până în veac va ţine mânie.

Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă,

nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă.

Că, după cât e cerul de înalt de la pământ,

a sporit Domnul mila Sa, peste cei ce se tem de Dânsul.

Pe cât e de departe răsăritul de la apus,

a depărtat de la noi fărădelegile noastre.

Precum miluieşte un tată pe fii;

aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul,

Că El a cunoscut făptura noastră,

adusu-şi-a aminte, că ţărână suntem.

Omul, ca iarba zilele lui,

ca floarea câmpului, aşa va înflori;

Că vânt trece peste dânsa, şi nu va mai fi,

şi nu se va cunoaşte nici locul ei.

Iar mila Domnului din veac şi până în veac,

spre cei ce se tem de Dânsul,

Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, cei ce păzesc legătura Lui,

şi-şi aduc aminte, ca să împlinească poruncile Lui.

Domnul în cer şi-a gătit scaunul

şi împărăţia Lui toate le stăpâneşte.

Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari în virtute,

care împliniţi cuvântul Lui,

ascultând de glasul poruncilor Lui.

Binecuvântaţi pe Domnul, toate puterile Lui,

slujitorii Lui, care faceţi voia Lui.

Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui,

în tot locul stăpânirii Lui;

binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Şi iarăși: În tot locul stăpânirii Lui,

binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea,

ascultă cererea mea, întru adevărul Tău,

auzi-mă, întru dreptatea Ta.

Şi să nu intri la judecată cu robul Tău,

căci drept, înaintea Ta, nu se va găsi nimeni dintre cei vii.

Că a prigonit duşmanul sufletul meu,

smerit-a până la pământ viaţa mea.

Aşezatu-m-a întru întuneric, ca pe morţii veacului,

și s-a mâhnit întru mine spiritul meu,

întru mine s-a tulburat inima mea.

Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult,

gânditu-m-am la toate lucrurile Tale,

la faptele mâinilor Tale am cugetat.

Întins-am spre Tine mâinile mele,

sufletul meu, spre Tine, ca un pământ fără de apă.

Degrabă auzi-mă, Doamne,

că a slăbit spiritul meu.

Să nu întorci faţa Ta de către mine,

ca să nu mă aseamăn celor ce se coboară în groapă.

Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă mila Ta,

că întru Tine am nădăjduit.

Arată-mi mie, Doamne, calea, pe care voi merge,

că la Tine am ridicat sufletul meu.

Scoate-mă de la duşmanii mei, Doamne,

că la Tine am găsit scăpare.

Învaţă-mă, să fac voia Ta,

că Tu eşti Dumnezeul meu.

Spiritul Tău Cel bun mă va povăţui la pământ drept,

pentru numele Tău, Doamne, îmi vei da viaţă.

Întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz, sufletul meu,

şi întru mila Ta vei zdrobi pe duşmanii mei.

Şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu,

căci robul Tău sunt eu.

Şi iarăşi: Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta,

şi să nu intri la judecată cu robul Tău. (De 3 ori.)

Apoi: Spiritul Tău cel bun mă va povăţui la pământ drept.

Mărire…. Și acum….

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Rugăciunile Utreniei

Rugăciunea I

Mulţumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, celui ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ai dat în gura noastră cuvânt de laudă, ca să ne închinăm, şi să chemăm numele tău cel sfânt; şi să ne rugăm îndurărilor tale, celor ce pururea le ai pentru viaţa noastră. Şi acum trimite ajutorul tău peste cei ce stau înaintea feţei măririi tale celei sfinte, şi aşteaptă de la tine bogată milă; şi le dă lor, ca slujind ţie totdeauna cu frică şi cu dragoste, să laude bunătatea ta cea negrăită. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II

Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeul nostru, pentru că lumină sunt poruncile tale pe pământ. Înţelepţeşte-ne, să facem întru frica ta dreptate şi sfinţenie; că pe tine te mărim, cel cu adevărat Dumnezeul nostru; pleacă urechea ta, şi ne auzi pe noi; şi pomeneşte, Doamne, pe cei ce împreună cu noi sunt de faţă, şi se roagă, pe toţi pe nume, şi-i mântuieşte cu puterea ta; binecuvântează poporul tău şi sfinţeşte moştenirea ta; pace dăruieşte lumii tale, bisericilor tale, preoţilor, şi tot poporului tău. — Că bine s-a cuvântat, și s-a preamărit preacinstitul, şi de mare-cuviinţă numele tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III

Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile tale; învaţă-ne pe noi, Dumnezeule, dreptatea ta, poruncile tale, şi îndreptările tale; luminează ochii minţii noastre, ca să nu adormim vreodată în păcate spre moarte; risipeşte toată negura de pe inimile noastre; dăruieşte-ne nouă soarele dreptăţii, şi nevătămată păzeşte viaţa noastră, cu pecetea sfântului tău Spirit; îndreptează paşii noştri în calea păcii; dă-ne, să vedem zorile zilei şi ziua întru bucurie, ca să-ţi înălţăm rugăciunile de dimineaţa. — Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV

Stăpâne Dumnezeule, cel ce eşti sfânt şi necuprins, care ai zis să strălucească lumina întru întuneric, cel ce ne-ai odihnit în somnul de noapte, şi ne-ai ridicat spre lauda şi ruga bunătăţii tale, fiind îmblânzit de singură milostivirea ta: primeşte-ne pe noi, cei ce şi acum ne închinăm ţie, şi după putinţă îţi mulţumim; şi ne dăruieşte toate cererile cele spre mântuire; arată-ne pe noi fii ai luminii, şi ai zilei, şi moştenitori ai bunătăţilor tale cele veşnice. Pomeneşte, Doamne, întru mulţimea îndurărilor tale, şi pe tot poporul tău, ce este de faţă, şi se roagă împreună cu noi, şi pe toţi fraţii noştri, care sunt pe uscat, pe mare, şi în tot locul stăpânirii tale, care aşteaptă iubirea ta de oameni; şi tuturor le dăruieşte mila ta cea mare. — Ca mântuiţi fiind cu sufletul şi cu trupul, pururea stăruind cu îndrăzneală, să preamărim numele tău cel minunat şi binecuvântat, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V

Vistierule al bunătăţilor, izvorule ce pururea izvorăşti, Părinte sfinte, făcătorule de minuni, atotputernice şi atotstăpâni-torule, toţi ne închinăm, şi ne rugăm ţie, chemând milele tale şi îndurările tale, spre ajutorul şi paza smereniei noastre. Pomeneşte, Doamne, pe robii tăi, şi primeşte rugăciunile cele de dimineaţa ale noastre ale tuturor, ca o tămâie înaintea ta, şi nu socoti nici pe unul din noi netrebnic; ci pe toţi ne păzeşte cu îndurările tale. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce priveghează şi cântă, spre mărirea ta, şi a unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru, şi al sfântului tău Spirit. Fii lor ajutor şi păzitor; primeşte rugăciunile lor întru altarul tău cel mai presus de ceruri şi înţelegător. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI

Mulţumim ţie, Doamne Dumnezeul mântuirilor noastre, că toate le faci spre facerea de bine a vieţii noastre, ca totdeauna la tine să ne uităm, la Mântuitorul şi Făcătorul de bine al sufletelor noastre; că ne-ai odihnit pe noi în măsura nopţii ce a trecut, şi ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ne-ai pus la închinarea cinstitului tău nume. Pentru aceasta ne rugăm ţie, Doamne: dă-ne har, şi putere, ca să ne învrednicim a cânta ţie cu înţelegere, şi a te ruga neîncetat cu frică şi cu cutremur, îngrijindu-ne de a noastră mântuire, cu ajutorul Hristosului tău. Pomeneşte, Doamne, şi pe cei ce strigă către tine noaptea; auzi-i pe dânşii, şi-i miluieşte; şi sfărâmă sub picioarele lor pe duşmanii cei nevăzuţi şi potrivnici luptători. — Că tu eşti împăratul păcii, şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.

Rugăciunea VII

Dumnezeule şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, cel ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi împreună ne-ai adunat la ceasul rugăciunii: dă-ne har întru deschiderea gurii noastre, şi primeşte ale noastre mulţumiri cele după putinţă; şi ne învaţă îndreptările tale; pentru că a ne ruga, precum se cuvine, nu ştim, de nu ne vei povăţui tu, Doamne, cu Spiritul tău cel sfânt. Pentru aceasta ne rugăm ţie: orice am greşit până în ceasul de acum, cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, cu voia sau fără de voie, slăbeşte, lasă, iartă. Că de te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la tine este mântuirea. Tu singur eşti sfânt, ajutător puternic, păzitor al vieţii noastre, şi întru tine este cântarea noastră pururea. — Fie stăpânirea împărăţiei tale pururea binecuvântată şi preamărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VIII

Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai alungat de la noi trândă-via somnului, şi cu chemare sfântă împreună ne-ai chemat, ca şi noaptea să înălţăm mâinile noastre, şi să te mărturisim pe tine întru judecăţile dreptăţii tale: primeşte rugăciunile noas-tre, cererile, mărturisirile, slujbele cele de noapte; şi ne dăruieşte, Dumnezeule, credinţă ne ruşinată, nădejde tare, dragoste nefă-ţarnică; binecuvântează intrările şi ieşirile, faptele, lucrurile, cu-vintele, gândurile noastre; şi ne dă nouă, să ajungem la înce-puturile zilei, lăudând, cântând, şi binecuvântând bunătatea milei tale celei negrăite. — Că s-a binecuvântat preasfânt numele tău, şi s-a preamărit împărăţia ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IX

Străluceşte în inimile noastre, iubitorule de oameni Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunoştinţei dumnezeirii tale, şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evanghelicelor tale propovăduiri: pune întru noi şi frica fericitelor tale porunci, ca toate poftele trupului călcându-le, viaţă sufletească să petrecem, toate cele ce sunt spre bunăplăcerea ta gândind şi făcând. — Că tu eşti sfinţirea şi luminarea noastră, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea X

Doamne, Dumnezeul nostru, cel ce prin pocăinţă, iertare ai dăruit oamenilor, şi pildă a cunoaşterii de păcate, şi a mărturisirii, ne-ai arătat pocăinţa proorocului David spre iertare: însuţi, Stăpâne, pe noi cei căzuţi în multe şi mari greşeli, miluieşte-ne după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale curăţeşte fărădelegile noastre. Că ţie ţi-am greşit, Doamne, celui ce ştii şi cele nearătate şi ascunse ale inimilor oamenilor, şi celui ce singur ai putere, de a ierta păcatele; şi inimă curată zidind întru noi, şi cu spirit stăpânitor întărindu-ne, şi bucuria mântuirii tale arătându-ne-o, nu ne lepăda de la faţa ta: ci binevoieşte, ca un bun şi iubitor de oameni, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă, să-ţi aducem jertfă de dreptate, şi prinos, întru sfintele tale altare.— Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XI

Dumnezeule Dumnezeul nostru, cel ce ai aşezat puteri cuvân-tătoare şi înţelegătoare cu vrerea ta, pe tine te rugăm, şi ţie ne cucerim: primeşte preamărirea noastră, cea după putinţă, împreună cu a tuturor făpturilor tale, şi ne răsplăteşte cu darurile cele bogate ale bunătăţii tale; că ţie se pleacă tot genunchiul, al celor cereşti, şi al celor pământeşti, şi al celor dedesubt, şi toată suflarea şi făptura laudă mărirea ta cea neajunsă; pentru că singur eşti Dumnezeu adevărat şi mult milostiv. — Că pe tine te laudă toate puterile cereşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XII

Lăudămu-te, cântăm, bine te cuvântăm, şi mulţumim ţie, Dumnezeul părinţilor noştri, că ne-a trecut umbra nopţii, şi ne-ai arătat iarăşi lumina zilei; ci ne rugăm bunătăţii tale: fii milostiv păcatelor noastre, şi primeşte rugăciunea noastră, întru mare mila ta; că la tine scăpăm, la Dumnezeul cel milostiv şi atotputernic. Străluceşte în inimile noastre soarele cel adevărat al dreptăţii tale; luminează mintea noastră, şi simţurile toate le păzeşte, ca umblând ca ziua cu bunăcuviinţă pe calea poruncilor tale, să ajungem la viaţa cea veşnică — pentru că la tine este izvorul vieţii — şi să ne învrednicim a fi întru desfătarea luminii tale celei neapropiate. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Ectenia mare

Preotul: Cu pace Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru sfântă biserica aceasta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Se cântă Dumnezeu este Domnul, cu stihurile, glas 6

Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 1. Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.

Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 2. Toate neamurile m-au împresurat, şi întru numele Domnului le-am înfrânt.

Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 3. Nu voi muri, ci voi fi viu, şi voi spune lucrurile Domnului.

Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 4. Piatra, pe care nu au socotit-o ziditorii, aceasta a ajuns cap al unghiului: de la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunată în ochii noştri.

Dumnezeu este Domnul şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi:

Troparul Învierii, glas 6

Puterile îngereşti la mormântul Tău, şi străjerii au amorţit; şi sta Maria la mormânt, căutând preacuratul Tău trup. Prădat-ai iadul, nefiind ispitit de dânsul, întâmpinat-ai pe Fecioara, dăruind viaţă, Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, Mărire Ţie!

Troparul Înnoirii, glas 4

Precum ai arătat, Doamne, podoaba tăriei celei de sus şi celor de jos frumuseţea sfântului locaş al măririi Tale, pe careîntăreşte-L în veacul veacului, primeşte şi rugăciunile noastre, ale celor care neîncetat se aduc Ţie într-însul. Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, Cel ce eşti viaţa şi învierea tuturor.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Troparul Sfântului, glas 4

Si părtaş obiceiurilor şi urmaş în scaunelor Apostolilor fiind, de Dumnezeu insuflate, ai aflat calea către temelia vederii sufletești. Pentru aceasta, cuvântul adevărului drept învăţând şi cu credinţă răbdând până la sânge, sfinţite Martire Cornelie roagă-te lui Hristos Dumnezeu, să mântuiască sufletele noastre.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Troparul Înainteprăznuirii, glas 2

Cu Crucea cea de viaţă făcătoare a bunătăţii Tale, Doamne, pe care ne-ai dat-o nouă nevrednicilor spre mântuire, îmblânzeşte-Te, Stăpâne, şi mântuieşte pe poporul drept-credincios şi ţara aceasta. Pentru Născătoarea de Dumnezeu, Unule, Iubitorule de oameni.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Primul rând de Sedelne ale glasului 6

Mormântul deschis fiind şi iadul tânguindu-se, Maria a strigat către Apostolii cei ascunşi: Ieşiţi, lucrătorii viei, propovăduiţi vestea Învierii; înviat-a Domnul, dând lumii mare milă.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Doamne, înaintea mormântului Tău stătea Maria Magdalena şi plângea; şi crezându-Te pe Tine grădinar, zicea: Unde ai ascuns pe Viaţa cea veşnică? Unde ai pus pe Cel de pe tronul Heruvimilor? Că aceia care-L străjuiau au amorţit de frică. Sau pe Domnul meu daţi-mi-L mie, sau cu mine grăiţi: Cel ce ai fost între morţi şi pe morţi i-ai înviat, Mărire Ţie!

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Vestit-a mai dinainte Ghedeon zămislirea şi tâlcuit-a David naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu: că s-a coborât ca o rouă peste lână Cuvântul în pântecele tău şi ai odrăslit fără sămânţă, pământule sfinte, pe Mântuirea lumii, pe Hristos Dumnezeul nostru, ceea ce eşti plină de daruri.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Al doilea rând de Sedelne ale glasului 6

Viaţa în mormânt zăcea şi pecetea peste piatră era pusă. Ca pe un împărat adormit străjuiau ostaşii pe Hristos; şi pe vrăşmaşii săi cu orbire lovindu-i, a înviat Domnul.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Închipuit-a mai înainte Ioná îngroparea Ta, iar Simeon a tâlcuit scularea cea dumnezeiască, nemuritorule, Doamne; că Te-ai coborât ca un mort în groapă, Cel ce ai zdrobit porţile iadului; dar ai înviat fără stricăciune ca un Stăpân, spre mântuirea lumii, Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai luminat pe cei din întuneric.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Născătoare de Dumnezeu Fecioară, roagă pe Fiul tău, pe Cel ce S-a pironit de voie pe Cruce și a înviat din morţi, pe Hristos Dumnezeul nostru, să mântuiască sufletele noastre.

Binecuvântările Învierii, glas 5

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Adunarea îngerească s-a mirat, văzându-te pe tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi eliberându-i.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Pentru ce, din compătimire, miruri cu lacrimi amestecaţi, o, învăţăcele? – grăit-a îngerul, cel ce a strălucit în mormânt, către Purtătoarele de mir; vedeţi voi mormântul, şi cunoaşteţi, că Mântuitorul din mormânt a înviat.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Foarte de dimineaţă Purtătoarele de mir au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul, şi a zis: Vremea tânguirii a trecut, nu plângeţi, ci spuneţi Apostolilor învierea.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Purtătoarele de mir femei, cu miruri venind la mormântul tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit zicând: Pentru ce socotiţi cu cei morţi pe cel viu? Că a înviat din mormânt, ca un Dumnezeu.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

A Treimii.

Inchinămu-ne Tatălui, şi Fiului acestuia, şi Spiritului celui sfânt: Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu.

Pe Dătătorul de viaţă născându-l, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit, şi bucurie Evei, în locul întristării, ai dăruit; şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat: cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că S-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Ipacoiul glasului 6

Cu moartea Ta cea de voie şi de viaţă făcătoare, Hristoase, porţile iadului sfărâmându-le, ca un Dumnezeu, ne-ai deschis nouă Raiul cel de demult şi, înviind din morţi, ai mântuit din stricăciune viaţa noastră.

Antifoanele glasului 6

Antifonul I

La cer ridic ochii mei, către Tine, Cuvântule: Milostiveşte-Te spre mine, ca să viez Ţie.

Miluieşte-ne pe noi, defăimaţii, făcându-ne vase de alese Ţie, Cuvântule.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

În Spiritul Sfânt este începutul a toată mântuirea: de suflă spre cineva Acesta, după vrednicie, curând îl ridică din cele de pe pământ, îl întraripează, îl creşte şi sus îl aşază.

Antifonul II

De n-ar fi fost Domnul cu noi, nimeni dintre noi n-ar fi putut sta împotriva vrăjmaşului; că acei care biruiesc, de aici se înalţă.

Cu dinţii lor să nu fie apucat sufletul meu, ca o pasăre, Cuvântule. Vai mie! Cum mă voi mântui de vrăjmaşi, iubitor de păcate fiind?

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt este îndumnezeirea tuturor, bunăvoirea, înţelegerea, pacea şi binecuvântarea; că întocmai lucrător este cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifonul III

Cei ce nădăjduiesc în Domnul, pentru vrăjmaşi sunt înfricoşători şi tuturor minunaţi, că sus privesc.

Întru fărădelegi mâinile sale nu-şi tinde ceata drepţilor, ajutător avându-Te pe Tine, Mântuitorule.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt este stăpânia peste toate, Căruia se închină oştile cele de sus, cu toată suflarea celor de jos.

Preotul: Înțelepciune! Să luăm aminte.

Prochimenul glasului 6

Doamne, deșteaptă puterea Ta şi vino, ca să ne mântuieşti pe noi. (Ps. 79, 2)

Stih: Cel ce paşti pe Israel, ia aminte. (Ps. 79, 1)

Doamne, deșteaptă puterea Ta şi vino, ca să ne mântuieşti pe noi. (Ps. 79, 2)

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.

Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru și întru Sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Se cântă Toată suflarea… pe glasul 6

Toată suflarea să laude pe Domnul. — Toată suflarea și toată făptura să laude numele Domnului. — Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii lui.

Apoi:

Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu să-l rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi, (de 3 ori.)

Preotul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!

Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Din Sfânta Evanghelie după Sfântul apostol și evanghelist Luca, citire:

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Preotul: Să luăm aminte.

Evanghelia Învierii a IV-a. Evanghelia după Luca (24, 1-12)

În ziua cea dintâi a săptămânii, dis-de-dimineaţă, au venit femeile la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. Ele au găsit piatra răsturnată de pe mormânt şi, intrând, nu au găsit trupul Domnului Isus. Dar, fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare. Atunci ele, înfricoşându-se, şi-au plecat faţa la pământ. Ei însă au zis către ele: Pentru ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte cum v-a spus vouă, fiind încă în Galileea, zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învie. Atunci ele şi-au adus aminte de cuvintele Lui. Şi, întorcându-se de la mormânt, au vestit toate acestea celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. Iar ele erau: Maria Magdalena, Ioana, Maria lui Iacob şi celelalte împreună cu ele, care ziceau către Apostoli acestea. Dar spusele femeilor au părut înaintea lor ca o minciună şi nu le-au crezut. Însă Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de cele întâmplate.

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domn, lui Isus unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea ta o lăudăm şi o preamărim. Că tu eşti Dumnezeul nostru: afară de tine pe altul nu ştim, numele tău numim. Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit, prin Cruce, bucurie în toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea lui: că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta,

și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.

Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea

și de păcatul meu curățește-mă.

Că fărădelegea mea eu o cunosc

și păcatul meu înaintea mea este pururea.

Ție unuia am greșit

și ce este rău înaintea Ta am făcut,

Ca să te arăți drept întru cuvintele Tale

și biruitor să ieși când te vor judeca.

Că iată întru fărădelegi am fost conceput

și în păcate m-a născut maica mea.

Că iată adevărul ai iubit;

cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, le-ai arătat mie.

Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți;

spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi.

Auzului meu vei da bucurie și veselie;

bucura-se-vor oasele mele cele umilite.

Întoarce fața Ta de la păcatele mele

și toate fărădelegile mele șterge-le.

Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule

și Spirit drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.

Nu mă lepăda de la fața Ta

și Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.

Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale

și cu Spirit stăpânitor mă întărește.

Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale

și cei păcătoși la Tine se vor întoarce.

Mântuiește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;

bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

Doamne, buzele mele vei deschide

și gura mea va vesti lauda Ta.

Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi adus;

arderile de tot nu le vei binevoi.

Jertfa lui Dumnezeu: spirit umilit;

inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,

și să se zidească zidurile Ierusalimului.

Atunci bineplăcute-Ți vor fi jertfa dreptății,

prinosul și arderile de tot;

atunci vor aduce pe altarul Tău viței.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Glas 2

Pentru rugăciunile Apostolilor tăi, milostive, şterge mulțimea păcatelor noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostive, şterge mulţimea păcatelor noastre.

Stih, glas 6

Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegile noastre.

Stihiră, glas 6

Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.

Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul tău şi binecuvântează moştenirea ta; cercetează lumea ta cu milă şi cu îndurări; înalţă puterea creştinilor dreptcredincioşi; şi trimite peste noi milele tale cele bogate: pentru rugăciunile Preacuratei Doamnei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor cereşti Puteri ale celor fără de trupuri, ale cinstitului mărit profet Înaintemergător şi Botezător Ioan; ale sfinţilor măriţi şi întru tot lăudaţi Apostoli; ale celor dintru sfinţi Părinţii noştri şi ai lumii mari Dascăli şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul, şi Ioan Gură-de-aur; şi ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nicolae Arhiepiscopul de la Mira Liciei, făcătorul de minuni, ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; ale sfinţilor măriţi şi bine învingători Martiri ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri; ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim și Ana, ale Sfântului sfințit martir Cornelie și ale tuturor Sfinţilor, rugămu-te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie, şi te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi — (de 12 ori.)

Preotul, cu glas înalt:

Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

CANOANELE

Canonul Învierii glasului 6, din Octoih

Canonul Înainteprăznuirii, glas 4, din Minei.

Canonul Înnoirii, glas 4, din Minei.

Canonul Sfântului, glas 5, din Minei.

Catavasiile Crucii, glas 8.

Canonul Învierii

Cântarea I, glas 6

Irmos:

Ca pe uscat umblând Israel, cu picioarele prin adânc, pe Faraon prigonitorul văzându-l înecat, striga: Să cântăm lui Dumnezeu cântare de învingere.

Bunule Isuse, întinzându-Ţi palmele pe Cruce, toate le-ai umplut de bunăvoinţa Tatălui. Pentru aceasta, Îţi cântăm toţi cântare de biruinţă.

Cu teamă, ca o servă la poruncă, apropiatu-s-a moartea de Tine, Stăpânul vieţii, Cel ce printr-însa ne dai nouă înviere şi viaţă fără sfârşit.

A Născătoarei

Primind pe Ziditorul tău, precum însuşi a voit, întrupat fără sămânţă, mai presus de minte, din pântecele tău, Curată, te-ai arătat cu adevărat stăpână a făpturilor.

Canonul Înainteprăznuirii

Bucură-te Cerule, şi pământule veseleşte-te căci Sfânta Cruce, merge înainte sfinţindu-ne cu Darul, pe noi cei ce o cinstim ca pe un izvor de sfinţenie, şi ca pe o pricină a îndumnezeirii tuturor.

A umbla cu bună creştinătate pe cărarea cea cerească, întăreşte-ne Sfântă Cruce, pe noi cei ce cu credinţă ne închinăm ţie; ca depărtându-ne de prăpăstiile celor potrivnici, să ne facem părtaşi dumnezeieştii măriri.

Cunoscuţi Ziditorului prin tine făcându-ne, preacinstită Cruce, cu inima şi cu sufletul ne închinăm ţie totdeauna, văzându-te pusă înaintea noastră, şi cu mintea ne luminăm, mărind pe Cuvântul cel atot-pricinuitor.

Canonul Înnoirii

Cel ce prin stâlp ai povăţuit dedemult pe alesul Israel, prin baia botezului Hristoase, în Sion ai sădit Biserica ceea ce strigă: Să cântăm cântare Dumnezeului nostru.

Astăzi venirea măririi Tale celei neapropiate, Cer a făcut Biserica cea întemeiată Ție pe pământ; întru care cu un glas cântăm cântare Dumnezeului nostru.

Nu cu podoabe ale legii Doamne, Biserica se împodobeşte, nici cu întinderea mâinilor celor de robi; ci cu Darul Crucii lăudându-se cântă Ție: Să cântăm cântare Dumnezeului nostru.

Canonul Sfântului

Pe cei ce prăznuiesc purtătoarea de lumină şi dumnezeiască adormirea ta şi strălucita pomenire ca o sfinţită sărbătoare, luminează-i cu rugăciunile tale Ierarhe, de Dumnezeu fericite.

Arătatu-te-ai înţelepte, şi mai-nainte până a nu te lumina desăvârşit prin învăţături, întru milostenii şi întru rugăciuni, preafericite Cornelie, şi căutând cu dreptatea cugetului pe Domnul tuturor.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Desăvârşit te-ai deprins în legile cele de mântuire, ale Celui ce s-a unit cu trupul pentru bunătatea Sa cea desăvârşită, povăţuindu-te pe tine, cu învăţătura Stăpânului, Fericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Îndulceşti inimile credincioşilor, să te mărească pururea, cu dragoste nesăţioasă, Stăpână, Născătoare de Dumnezeu; căci tu eşti mărirea oamenilor, ceea ce ai născut pe Domnul măririi, Preacurată.

Cântarea I a a Catavasiilor Crucii, glas 8

Cruce însemnând Moise, lovind drept cu toiagul, Marea Roşie a despărţit, trecând pedestru Israel; iar de-a curmezișul lovind-o, a împreunat-o împotriva carelor lui Faraon, înscriind deasupra nebiruita armă. Pentru aceasta, lui Hristos, Dumnezeul nostru, să-i cântăm, că s-a preamărit.

Canonul Învierii

Cântarea III, glas 6

Irmos:

Nu este sfânt ca Tine, Doamne Dumnezeul meu, Care ai înălţat fruntea credincioşilor Tăi, Bunule, şi ne-ai întărit pe noi pe piatra mărturisirii Tale.

Bunule Isuse, întinzându-Ţi palmele pe Cruce, toate le-ai umplut de bunăvoinţa Tatălui. Pentru aceasta, Îţi cântăm toţi cântare de biruinţă.

Pe Dumnezeu văzându-L răstignit cu trupul, zidirea se pierdea de frică; dar s-a ţinut tare cu palma cea cuprinzătoare, a Celui ce S-a răstignit pentru noi.

A Născătoarei

Minunea naşterii tale celei dumnezeieşti, Curată, covârşeşte toată rânduiala firii; că pe Dumnezeu L-ai zămislit în pântece, mai presus de fire, şi născându-L, ai rămas pururea fecioară.

Canonul Înainteprăznuirii

Pe tine ceea ce eşti mărirea lui Hristos, cu credinţă te mărim, prealăudată Cruce a Domnului, preamărindu-ne şi luminându-ne cu cinstitele tale sărutări.

Întru veselie, apropiindu-ne credincioşii ne adăpăm, ca dintr-un izvor curat, cu apele Crucii cele pururea vii şi mântuire câştigând, pe Dumnezeu să-L lăudăm.

Isus viaţa tuturor, fiind spânzurat pe lemnul Crucii S-a omorât; care acum cu credinţă sărutându-o, ne izbăvim de patimile cele aducătoare de moarte.

Canonul Înnoirii

Sfinţit-ai pe pământ Biserica Ta, Hristoase cu Spiritul, ungându-o astăzi, cu untuldelemn al bucuriei.

Temelie neclintită avându-te pe Tine, Hristoase Biserica, cu Crucea Ta se încununează, ca cu o coroană împărătească.

Arătat-ai bunule astăzi Biserica cea făcută de mână, lăcaş al măririi Tale, celei mai presus de cuget.

Canonul Sfântului

Împărtăşitu-te-ai luminii Preasfântului Spirit, şi ai primit tot dumnezeiescul Dar cu toată casa ta, din însuşi gura dumnezeiescului Apostol, care ți-a vestit ţie învăţăturile mântuirii.

Înălţatu-te-ai cu bunătăţile ca Cedrul cel cu ramuri înalte, și ne-ai adus nouă roade cu bun miros, întărirea dogmelor, Darul minunilor, şi lucrarea tămăduirilor, fericite Ierarhe Cornelie.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

De multă laudă te-ai învrednicit Cornelie, dimpreună cu alţii mulţi, ai alergat propovăduind pretutindenea dumnezeiasca propovăduire; prin care luminându-ne noi, ne-am izbăvit de întunericul necunoştinţei.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Făcutu-te-ai lăcaş luminat al curăţiei, pentru aceea porţi pe Dătătorul de lumină Cel ce S-a întrupat dintru tine, şi S-a arătat Om asemenea cu noi pentru iubirea de oameni, şi lumea a mântuit de stricăciune prin tine Preacurată, chemarea cea din nou a oamenilor.

Cântarea a 3-a a Catavasiilor Crucii, glas 8

Toiag în chip de taină se primeşte, căci cu odrăslirea a ales preot; iar acum, Bisericii celei mai înainte neroditoare i-a înflorit lemnul Crucii, spre putere şi întărire.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Sedealna Înnoirii, glas 8

Cortul mărturiei Dumnezeu l-a arătat, şi dumnezeiescul Moise pe pământ l-a înfipt, şi biserică a înnoit Solomon întru jertfe; iar noi către noul Ierusalim, cu credinţă alergând ca David, să dăm dumnezeiască laudă Celui ce S-a răstignit pentru noi, cerând iertare de toate cele ce am greşit.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Sedealna Sfântului, glas 4

Începătură sfântă, Biserica din păgâni te-a câştigat pe tine, cel ce ai luminat-o pe dânsa cu fapte tale bune, sfinţitorule de Taine, de Dumnezeu înţelepţite Cornelie.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sedealna Înainteprăznuirii, glas 4

Cu credinţă săvârşim luminat înnoirea casei tale, binecuvântată curată Fecioară prealăudată; bucurându-ne cu nădejdea cea întru tine, de Dumnezeu Născătoare, ne rugăm ţie să te rogi neîncetat Mântuitorului, Aceluia însuşi care S-a întrupat din tine, să mântuiască sufletele noastre.

Canonul Învierii

Cântarea IV, glas 6

Irmos:

Hristos este puterea mea, Dumnezeu şi Domnul, cântă strigând cinstita Biserică, cu dumnezeiască cuviinţă, din cuget curat întru Domnul prăznuind.

Înflorit-a pomul vieţii celei adevărate, Hristoase; că Crucea s-a înfipt şi, adăpându-se cu sângele şi cu apa, din coasta Ta cea nestricăcioasă, nouă viaţă ne-a odrăslit.

De acum şarpele nu mă va mai amăgi cu dumnezeire mincinoasă; că Hristos, îndumnezeitorul firii omeneşti, acum mi-a deschis mie, fără împiedicare, cărarea vieţii.

A Născătoarei

Cu adevărat negrăite şi neînţelese sunt tainele naşterii tale celei cu dumnezeiască cuviinţă, celor ce sunt pe pământ şi în cer, Născătoare de Dumnezeu, pururea Fecioară.

Canonul Înainteprăznuirii

În chipul soarelui văzându-se Crucea Domnului, este închinată de noi cei credincioşi; care sărutându-o ne luminăm la suflete.

Dumnezeu Domnul în trup s-a arătat, şi pe lemn S-a înălţat, luminând deapururea pe cei ce se închină Lui, şi de nevoi mântuindu-i.

Curăţire şi iertare de greşeli Cuvinte al lui Dumnezeu, dăruieşte nouă celor ce cu credinţă ne închinăm cinstitei Crucii Tale, celei puse astăzi înaintea noastră.

Canonul Înnoirii

Nu cu jertfele celor necuvântătoare, ci cu scump sângele Tău, cel din coasta Ta cea de viață izvorâtoare, se stropeşte Biserica, cu cuviinţă strigând: Mărire puterii Tale, Doamne.

Lăcaşurile Domnului sunt iubite, celor ce doresc să vadă descoperit mărirea feţei Lui, care cu un glas strigă: Mărire puterii Tale, Doamne.

Închipuind Biserica ungerea cea dedemult, a poporului Tău celui ales cu mir de mult preţ astăzi se unge, dumnezeiescul Dar al Spiritului nevăzut primind.

Canonul Sfântului

Primind Darul Spiritului, ca soarele cel luminos ai străbătut pământul Cornilie, alungând întunericul nebuniei idoleşti, prealăudate.

Revărsatu-te-ai ca un râu mare, adăpând toată fața pământului, cu dumnezeieştile tale învăţături, şi înecând zâzaniile mulţimii dumnezeilor Cornelie.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Fiind ca un mort despre toate cele lumeşti, preafericite Cornelie, ai vestit tuturor celor omorâţi de patimi, dumnezeiasca înviere, a Celui ce S-a omorât pentru noi.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Făcutu-te-ai lăcaş curat, Înţelepciunii Tatălui, mai presus de fiinţă preacurată Fecioară, prin Care noi toţi ne-am mântuit de răutatea vicleanului.

Cântarea a 4-a a Catavasiilor Crucii, glas 8

Auzit-am, Doamne, taina rânduielii Tale, cunoscut-am lucrurile Tale şi am preamărit dumnezeirea Ta.

Canonul Învierii

Cântarea V, glas 6

Irmos:

Cu strălucirea Ta cea dumnezeiască, Bunule, luminează sufletele celor ce din noapte aleargă la Tine cu dragoste, Te rog, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca să Te vadă pe Tine, Dumnezeul cel adevărat, Care chemi din negura păcatelor.

Făcutu-mi-au acum loc heruvimii şi sabia cea de foc, Stăpâne, dă înapoi, văzându-Te pe Tine, Cuvântule al lui Dumnezeu, adevăratul Dumnezeu, făcând cale tâlharului în rai.

De acum nu mă voi mai teme de întoarcerea în pământ, Stăpâne Hristoase, că Tu, prin învierea Ta, pentru bunătatea Ta cea multă, pe mine, cel părăsit, m-ai ridicat de la pământ la înălţimea nestricăciunii.

A Născătoarei

Mântuiește, Stăpâna cea bună a lumii, pe cei ce din suflet te mărturisesc pe tine Născătoare de Dumnezeu; că pe tine te-am dobândit ocrotitoare nebiruită, ceea ce ai născut pe Dumnezeu cu adevărat.

Canonul Înainteprăznuirii

Asupra patimilor celor aducătoare de stricăciune, întăreşţe-ne pe noi cei ce te cinstim pe tine, şi te sărutăm cinstită Cruce; ceea ce eşti preasfinţitul semn al sfintei patimi.

Luminaţi fiind astăzi la inimi şi la suflete, la săvârşirea bunătăţilor să ne sârguim credincioşii, şi sfinţitului şi dumnezeiescului lemn al Crucii să ne închinăm.

Apele din Merra le-a îndulcit mai-nainte Moise prin lemn, care pe tine te închipuia preacinstită Cruce, care ne-ai izvorât nouă dulceaţa mântuirii.

Canonul Înnoirii

Tu dedemult în Sinai, cortul cel nefăcut de mână l-ai arătat lui Moise, văzătorului de Dumnezeu, mai-nainte însemnând Hristoase, Biserica Ta,

Tu Doamne pe pământ cort ai gătit, şi cu cetele cereşti, împreunezi cetele oamenilor cu puterea Ta.

Pe Tine, Doamne, izvor vieţii Te ştim, Tu Sfinte venind, pace bine ai vestit Hristoase, Bisericii Tale.

Canonul Sfântului

Fiind cu totul închinat lui Dumnezeu, Sfinţite Cornelie, nu te-ai supus silniciei ucigaşilor, ca să dai cinste idolilor celor surzi.

Chemat-ai întru ajutor Cornelie, pe Dumnezeu Cel Preaînalt şi nevăzut, şi ai surpat la pământ capiştile idolilor celor nesimţitori, mult de către toţi minunându-te.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Păzind porunca Atotţinătorului, te-ai închis în temniţă, legături ai răbdat, şi pe cei legaţi de înşelăciunea necredinţei i-ai dezlegat, de Dumnezeu înţelepţite Cornelie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Dă-mi Preacurată, iertare greşelilor, cercetându-mă pe mine cel bolnav, şi înviforat de primejdiile vieţii, şi de patimile trupului, cu milostivirea ta.

Cântarea a 5-a a Catavasiilor Crucii, glas 8

O, de trei ori fericite lemn, pe care s-a răstignit Hristos, Împăratul şi Domnul. Prin care a căzut cel ce a înșelat prin lemn, biruit fiind de Cel ce s-a pironit pe el cu trupul, de Dumnezeu, Cel ce dă pace sufletelor noastre.

Canonul Învierii

Cântarea VI, glas 6

Irmos:

Marea vieţii văzând-o înălţându-se de viforul ispitelor, la limanul Tău cel lin alergând, strig către Tine: Scoate din stricăciune viaţa mea, mult-Milostive.

Răstignindu-Te, Stăpâne, cu piroanele, blestemul cel ce era asupra noastră l-ai nimicit; iar cu suliţa fiind împuns în coastă, zapisul lui Adam rupându-l, lumea ai eliberat.

Adam prin înşelăciune poticnindu-se, jos s-a prăvălit, în prăpastia iadului. Cel ce eşti din fire Dumnezeu şi îndurat, Te-ai coborât spre căutare şi, pe umeri purtându-i, împreună cu Tine I-ai înviat.

A Născătoarei

Preacurată Stăpână, care ai născut oamenilor pe Domnul călăuzitorul, potoleşte tulburarea patimilor mele cea fără astâmpăr şi cumplită şi dă linişte inimii mele.

Canonul Înainteprăznuirii

Fiind spânzurat de bunăvoie, pe tine o preacinstită Cruce, S-a împuns în coastă Ziditorul, din care sânge şi apă izvorând, pe noi cei ce cu credinţă te sărutăm, iarăşi ne-a zidit.

O preacinstită Cruce, lemnul Domnului cel de viață dătător, izvorule al nemuririi, mântuirea a toată lumea, mântuieşte-ne pe noi cei ce te sărutăm, ca pe o păzitoare şi mântuitoare nouă tuturor.

Armă nebiruită te-ai dat nouă, celor ce cu evlavie ne închinăm ţie dumnezeiască Cruce, şi prin tine risipim toate sfaturile celor potrivnici.

Canonul Înnoirii

Frumuseţea cinstitei Biserici, Împăratul Hristos a poftit-o, şi mamă neamurilor a arătat-o, celor ce din robie s-au făcut fii prin Spiritul.

Se cutremură cetele vrăjmaşilor demoni, de Biserica lui Hristos cea cu chipul Crucii însemnată, şi o umbrează strălucirea cea sfințitoare a Spiritului.

Nu pe nisip, ci întru Hristos fiind întemeiată Biserica cea din păgâni, se încununează cu frumuseţe negrăită, şi cu coroană de împărăţie se împodobeşte.

Canonul Sfântului

Înălţându-ţi rugăciunile către Dumnezeu, de faţă ai văzut pe îngerul Lui, învăţându-te cele bune, şi următoare mântuirii.

Strălucindu-te cu Spiritul, te-ai făcut stea luminoasă, luminând toate marginile lumii purtătorule de lumină, sfinţite tăinuitorule Cornelie.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Cel ce mai-nainte era întunecat de înşelăciune, cunoscând pe Domnul, prin întâmpinarea ta, s-a lepădat de înşelăciune, şi cu toată casa lui, a primit dumnezeiască curăţire.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Domnul măririi S-a întrupat din sângiurile tale Fecioară, precum Însuşi ştie, ceea ce eşti prealăudată, mântuindu-ne pe noi cu bunătatea ta.

Cântarea a 6-a a Catavasiilor Crucii, glas 8

În pântecele fiarei celei din mare, Iona, palmele întinzându-și în chipul crucii, mântuitoarea patimă mai înainte limpede o a închipuit; de unde a treia zi ieşind, a însemnat învierea cea mai presus de lume, a lui Hristos Dumnezeu, Cel ce cu trupul s-a răstignit şi cu învierea cea de a treia zi lumea a luminat.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Învierii, glas 6

Cu palma cea începătoare de viaţă, înviind pe toţi cei din tainiţele cele mai întunecoase, Dătătorul de viaţă, Hristos-Dumnezeu, înviere a dăruit frământăturii omeneşti; că este Mântuitor tuturor, Înviere și Viaţă şi Dumnezeu a toate.

Icosul

Crucea şi îngroparea Ta, Dătătorule de viaţă, le lăudăm credincioşii şi le cinstim; că iadul ai legat, Nemuritorule, ca un Dumnezeu atotputernic, şi pe morţi împreună i-ai înviat, și porţile iadului le-ai sfărâmat şi puterea morţii ai zdrobit, ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, pământenii cu dragoste Te mărim pe Tine, Cel ce ai înviat şi ai surpat puterea vrăjmaşului celui atotpierzător, şi ai înviat pe toţi cei ce au crezut în Tine, şi lumea ai mântuit-o de săgeţile şarpelui şi, ca singurul Puternic, de înşelăciunea vrăjmaşului ne-ai mântuit. Pentru aceasta, lăudăm cu dreaptă credinţă Învierea Ta, prin care ne-ai mântuit, ca un Dumnezeu a toate.

Sinaxar

În această lună, în ziua a treisprezecea, Pomenirea înnoirilor dumnezeiescului lăcaş a Sfintei Învierii lui Hristos Dumnezeul nostru. Tot în această zi, pomenirea Sfântului Sfinţitului Martir Cornelie sutaşul.

Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne, îndură-Te şi ne mântuieşte pe noi. Amin.

Canonul Învierii

Cântarea VII, glas 6

Irmos:

Dătător de rouă a făcut îngerul cuptorul pentru cuvioşii tineri; iar pe haldei arzându-i porunca lui Dumnezeu, pe tiran l-a înduplecat să strige: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Tânguindu-se soarele pentru pătimirea Ta, în negură s-a învăluit şi ziua, peste tot pământul, Stăpâne, lumina s-a întunecat, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Îmbrăcatu-s-au întru lumină cele de dedesubt prin coborârea Ta, Hristoase; iar strămoşul arătându-se plin de bucurie, dănţuind a săltat, strigând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

A Născătoarei

Prin tine, Maică-Fecioară, lumină strălucitoare a răsărit la toată lumea, că tu ai născut pe Dumnezeu, Ziditorul tuturor, pe Care roagă-L, Preacurată, să ne trimită nouă credincioşilor mare milă.

Canonul Înainteprăznuirii

Întru binecuvântările fiilor, Iacob mai-nainte pe tine te-a însemnat cinstită Cruce; dar noi acum ţie închinându-ne totdeauna, primim luminare.

Cu toiagul cruciş lovind marea, dumnezeiescul Moise, dedemult pe tine te-a închipuit, preasfântă Cruce a Domnului; iar noi acum ţie închinându-ne, marea patimilor cea cumplită, neudată o trecem.

Cu gura şi cu inima preacinstită Cruce, pe tine acum sărutându-te, sfinţire, sănătate, şi mântuire totdeauna sufletului şi trupului câştigăm.

Canonul Înnoirii

Dătătoare de rouă văpaia cuptorului s-a arătat oarecând; iar acum ungerea untului de lemn cea spirituală, sfinţeşte pe cei ce strigă: Bine eşti cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne.

Ca într-un cuptor primitor de Dumnezeu, întru acest cort nou, toţi cei ce suntem din Israelul cel spiritual, fiind rouraţi strigăm: Bine eşti cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne.

Cei răniţi de dorul cel prea-dulce şi dumnezeiesc, veniţi întru această cămară de taină, să ne împreunăm cu Mirele Hristos, strigând: Bine eşti cuvântat în Biserica măririi Tale, Doamne.

Canonul Sfântului

Tu te-ai făcut pârgă a mântuirii limbilor Cornelie; căci întâi ai primit Sfântul Botez de Darul Spiritului te-ai umplut, ca şi mai-nainte grăitorii de Dumnezeu învățându-i să cânte: Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Fiind ascuns în pământ, şi acoperit cu rug, te-ai arătat înţelepte, prin descoperire Dumnezeiască, izvorând daruri de minuni şi bolile izgonind.

Alăută glăsuitoare a dogmelor celor de mântuire, care îndulceşte sufletele tuturor, te-ai arătat Cornelie, cântând: Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Toţi să mărim pe unimea cea în trei Ipostasuri, pe Tatăl cel mai-nainte fără început, pe Fiul cel de o fiinţă şi pe Preasfântul Spirit, cântând: Dumnezeule bine eşti cuvântat.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Îndumnezeit-ai frământătura omenească, cu dumnezeiască naşterea ta Fecioară preacurată. Pentru aceea după datorie, credincioşii te mărim.

Cântarea a 7-a a Catavasiilor Crucii, glas 8

Nebuna poruncă a tiranului celui păgân pe popoare le-a tulburat, suflând cu ameninţare şi cu hulă urâtă lui Dumnezeu; însă pe cei trei tineri nu i-a îngrozit mânia cea sălbatică, nici focul cel mistuitor; ci împotrivă suflând Spiritul cel de rouă aducător, în foc fiind, au cântat: Prealăudate Dumnezeule al părinţilor şi al nostru ești binecuvântat.

Canonul Învierii

Cântarea VIII, glas 6

Irmos:

Din văpaie ai izvorât rouă Cuvioşilor şi jertfă dreptului cu apă ai mistuit-o, că toate le faci, Hristoase, numai cu voia. Pe Tine Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Pe poporul cel altădată ucigător de profeți, pizma I-a făcut acum ucigător de Dumnezeu, răstignindu-Te pe Cruce, Cuvântule al lui Dumnezeu, pe Care Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Sânurile cele cereşti nu le-ai părăsit şi, în iad coborându-Te, ai sculat împreună cu Tine, Hristoase, pe tot omul care zăcea în putreziciune şi care Te preaînalță întru toţi vecii.

A Născătoarei

Din lumină L-ai zămislit pe Cuvântul cel dătător de lumină şi, născându-L pe Acesta în chip de negrăit, te-ai preamărit; că Spiritul cel dumnezeiesc S-a sălăşluit întru tine, Fecioară. Pentru aceasta, te lăudăm întru toţi vecii.

Canonul Înainteprăznuirii

Armei celei de mântuire şi nebiruite, ajutorului celui gata al credincioşilor, şi folosinţei celei tari, Crucii Domnului celei ce este acum pusă înaintea tuturor, să ne închinăm.

Sus pe lemn spânzurând Moise dedemult şarpele de curmeziş, precum scrie, pe tine te-a însemnat preacinstită Cruce; prin care ne vindecăm de înşelăciunea şerpilor celor înţelegători.

Luminarea sufletelor noastre eşti, dătătoare de lumină Cruce preacinstită; căreia închinându-ne, pe începătoriile şi puterile întunericului, le surpăm cu dumnezeiască puterea ta.

Canonul Înnoirii

Astăzi cu haină gândită, cusută de sus din dumnezeiescul Dar, Biserica Ta Doamne ca o mireasă s-a împodobit, şi cheamă spre veselie pe poporul său, cel ce strigă: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Astăzi al doilea Adam, Hristos, a arătat ca un rai înţelegător acest cort nou, care în locul lemnului cunoştinţei poartă arma Crucii, cea de viață aducătoare celor ce cântă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Pe tine Fiul cel din Tatăl Cel fără de început, şi pe Preasfântul Spirit, o Dumnezeire desăvârşită, fără început, nedespărţită, de o Fiinţă, neamestecată, în trei Ipostasuri cinstindu-te, cântăm: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Canonul Sfântului

Numai pe Dumnezeu, Cel ce S-a arătat pe pământ, L-ai căutat din tot sufletul; pentru aceea te-ai făcut cinstită pârgă limbilor şi lăcaş Spiritului, cugetătorule de Dumnezeu Cornelie.

Cu jăratecul înfocatelor tale cuvinte, Fericite, ai ars materia deşărtăciunii. Pentru aceea te-ai mutat către lumina cea neînserată, luminând pe toți cei ce cu dragoste te laudă.

Moştenire şi parte, ajutor şi mântuitor, putere şi laudă, lumină şi povățuire ţi s-a făcut ţie Cuvântul, cel ce aduce toate lucrurile dintru nefiinţă întru fiinţă, Cornelie de Dumnezeu cugetătorule.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu

Sfinte Părinte, Sfinte Cuvinte şi Spirite, Preasfântă Treime, nezidită, nedespărţită, mântuieşte pe cei ce cu dragoste laudă puterea şi împărăţia şi mărirea Ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Revarsă peste noi Fecioară, milele tale cele obişnuite, şi ne cere iertare, Preacurată, de la Fiul tău, de toate greşelile cele din cunoştinţă, şi din necunoştinţă, care ni se întâmplă nouă pin neluarea aminte.

Cântarea a 8-a a Catavasiilor Crucii, gals 8

Binecuvântaţi, tineri, cei întocmai cu numărul Treimii, pe Făcătorul Dumnezeu- Părintele. Lăudaţi pe Cuvântul Cel ce s-a coborât şi focul în rouă l-a prefăcut; şi preaînălţaţi pe Spiritul cel preasfânt, Cel ce dă viaţă tuturor întru toţi vecii.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii în cântări cinstind-o, să o mărim!

Stih 1: Mărește, sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 2: Că a căutat spre smerenia servei Sale, că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Stih 3: Că mi-a făcut mie lucruri mari Cel puternic, și sfânt este numele Lui şi mila Lui în neam și în neam, spre cei ce se tem de El.

Stih 4: Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Stih 5: Coborât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

Stih 6: Primit-a pe Israel, robul Său, că și-a adus aminte de îndurare, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

Canonul Învierii

Cântarea IX, glas 6

Irmos:

Pe Dumnezeu a-L vedea nu este cu putinţă oamenilor, spre Care nu cutează a căuta cetele îngereşti; iar prin tine, Preacurată, S-a arătat oamenilor Cuvântul întrupat; pe Care mărindu-L cu oştile cereşti, pe tine te fericim.

Nepărtaş la patimi ai rămas Tu, Cuvântule al lui Dumnezeu, deşi în trup împreunat ai fost cu patimile; dar pe om l-ai dezlegat din patimi, făcându-Te patimă pentru patimi, Mântuitorul nostru; că Tu singur eşti nepătimitor şi atotputernic.

Stricăciunea morţii primind, Ţi-ai păstrat trupul Tău fără să guste stricăciune; iar sufletul Tău cel de viaţă făcător şi dumnezeiesc n-a rămas în iad, Stăpâne; ci, ca dintr-un somn sculându-Te, pe noi împreună cu Tine ne-ai ridicat.

A Treimii

Pe Dumnezeu-Tatăl şi pe Fiul cel împreună fără început, toţi oamenii ÎI mărim cu buze curate; iar puterea cea negrăită şi preamărită a Sfântului Spirit o cinstim. Că Tu singură eşti atotputernică, Treime nedespărţită.

Canonul Înainteprăznuirii

Hristos pe tine spânzurându-se, lumea cea căzută întru adâncul pierzării a ridicat-o, o Preasfântă Cruce a Domnului. Pentru aceasta acum cu dragoste ne închinăm ţie, şi te cinstim şi te mărim.

Sufletele şi inimile să ne curăţim, cu îndeletnicirea faptelor celor bune, şi văzând pus înainte lemnul Crucii cel de mântuire, cu credinţă şi cu dragoste dumnezeieşte cugetând, să ne închinăm ei.

Ca un soare luminezi cu razele tale, pe cei dintru întuneric, şi pe demoni îi arzi împodobită Cruce! Pentru aceasta strigăm: Luminează pe toţi cei ce cu credinţă se închină ţie.

Canonul Înnoirii

Veniţi cu inimă curată şi cu minte trează, să privim frumuseţea Bisericii, ca a unei fiice împărăteşti. Care străluceşte mai mult decât aurul, şi cu un glas să o mărim.

Bucură-te şi te veseleşte mireasa Marelui Împărat, la frumuseţea Mirelui tău luminat privind, şi împreună cu poporul tău strigând: Pe Tine dătătorule de viață Te mărim.

Ajutorul Tău cel dintru înălţime, dăruieşte-l Bisericii Tale Mântuitorule. Că nu a cunoscut pe altul afară de Tine, Dumnezeu Mântuitor, cel ce Ți-ai pus sufletul pentru dânsa, care întru cunoştinţă Te măreşte.

Canonul Sfântului

Sfinţită sărbătoare, toată Biserica prăznuieşte pomenirea ta, propovăduitorule al lui Hristos. Căci tu te-ai arătat la stare întocmai cu Sfinţii Ucenici, primind ca şi aceia Spiritul Cel Preasfânt.

Într-armatu-te-ai cu dogmele bunei credinţe ca un Ierarh. Asemănatu-te-ai cu dumnezeieștii slujitori ai Domnului; şi totdeauna izvorăşti râuri de tămăduiri bolnavilor, şi încetezi bolile oamenilor, Preasfinţite.

Împodobindu-te cu haina mântuirii care ți-a ţesut-o Hristos întrupându-Se, cu bucurie petreci acum la împărăţiile cele de sus, curat privind frumuseţea cea adevărată a Mirelui, vrednicule de laudă Cornelie.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Cinstitul tău sicriu, ca un izvor izvorăşte credincioşilor tămăduiri din-destul Cornelie, şi alungând spiritele cele viclene luminezi gândurile tuturor celor ce cu credinţă te laudă pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Luminează-mă Fecioară, ceea ce ai născut Lumina, care a strălucit mai-nainte de veci din Lumină, izgonind de la mine întunericul supărărilor şi al dezmierdărilor, preacurată Stăpână, părtinitoare neruşinată.

Cântarea a 9-a a Catavasiilor Crucii, glas 8

Rai de taină eşti, Născătoare de Dumnezeu, care ai odrăslit nelucrat pe Hristos, prin Care lemnul crucii cel de viaţă purtător, pe pământ s-a sădit. Pentru aceasta, acum înălţat fiind, închinându-ne lui, pe tine te mărim.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. (De 2 ori.)— Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor lui: că sfânt este Domnul.

Luminătoarea a IV-a. A Învierii

Cu fapte bune luminându-ne, să vedem pe bărbaţii, cei ce stau la mormântul cel de viaţă purtător, în veşminte strălucitoare, şi pe purtătoarele de mir plecându-şi faţa la pământ; învierea celui ce stăpâneşte cerurile să o cunoaştem, şi la viaţa cea în mormânt să alergăm cu Petru, şi de ceea ce s-a făcut minunându-ne, să aşteptăm, să vedem pe Hristos.

A Născătoarei de Dumnezeu

Bucuraţi-vă, zicând, ai schimbat întristarea strămoşilor, Doamne, aducând în lume bucuria învierii tale. De aceea, Dătătorule de viaţă, pentru aceea ce te-a născut, trimite lumina care luminează inimile, lumina milelor tale, ca să-ţi strigăm ţie: iubitorule de oameni Dumnezeu-omule, mărire învierii tale.

La Laude

Stihirile Laudelor Învierii, glas 6, din Octoih

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 2)

Ca să facă între ei judecată cea scrisă; mărirea aceasta este dată tuturor cuvioșilor lui. (Ps. 149, 9)

Crucea Ta, Doamne, viaţă şi înviere poporului Tău este; și întru ea nădăjduind, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; îndură-Te spre noi.

Lăudaţi pe Domnul întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Ps. 150, 1)

Îngroparea Ta, Stăpâne, Raiul a deschis neamului omenesc; şi, din stricăciune mântuindu-ne, pe Tine, Dumnezeul nostru, Cel ce ai înviat, Te lăudăm; îndură-Te spre noi.

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea măririi Lui. (Ps. 150, 2)

Cu Tatăl şi cu Spiritul pe Hristos să-L lăudăm, pe Cel ce a înviat din morţi, şi către Dânsul să grăim: Tu eşti viaţa şi învierea noastră; îndură-Te spre noi.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Ps. 150, 3)

A treia zi ai înviat din groapă, Hristoase, precum este scris, şi împreună ai ridicat pe strămoşul nostru. Pentru aceasta, Te şi mărește neamul omenesc şi laudă Învierea Ta.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Ps. 150, 4)

Doamne, mare şi înfricoşătoare este taina învierii Tale, că aşa ai ieşit din mormânt, ca un mire din cămară, cu moartea pe moarte stricând, ca pe Adam să-l eliberezi. Pentru aceasta în cer îngerii dănţuiesc, şi pe pământ oamenii măresc bună milostivirea Ta, ce s-a făcut spre noi, Iubitorule de oameni.

Stih: Lăudaţi-I pe El în chimvale bine răsunătoare, lăudaţi-L pe EI în chimvale de strigare toată suflarea să laude pe Domnul. (Ps. 150, 5-6)

O călcătorilor de lege iudei, unde sunt peceţile şi arginții, care ia-ţi dat ostaşilor? Nu s-a furat vistieria, ci a înviat ca un puternic. Iar voi înşivă v-ați ruşinat, lăpădându-vă de Hristos Domnul măririi Cel ce a pătimit şi S-a îngropat, şi a înviat din morţi, Acestuia să ne închinăm.

Stih: Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu. Înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşit. (Ps. 9, 32)

Mormântul pecetluit fiind, cum vi s-a furat iudeilor, străjeri aşezând şi semne punând? Uşile fiind încuiate, a ieșit Împăratul! Sau ca pe un mort puneţi-L de față, sau ca lui Dumnezeu închinaţi-vă cu noi, cântând: Mărire Crucii Tale, Doamne, și învierii Tale.

Stih: Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Ps. 9, 1)

La mormântul Tău cel primitor de viață femeile mironosiţe tânguindu-se au ajuns Doamne și miruri purtând, trupul Tău cel preacurat căutau să-L ungă. Dar au aflat înger purtător de lumină pe piatră şezând, şi către dânsele spunând şi grăind: Pentru ce lăcrimaţi de Cel ce a izvorât din coastă viață lumii? Ce căutaţi ca pe un mort în mormânt pe Cel fără de moarte? Ci mai vârtos alergând vestiţi ucenicilor Lui bucuria cea a toată lumea a măritei Lui învieri, întru care şi pe noi Mântuitorule luminându-ne, dăruiește-ne curăţire și mare milă.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Stihira a IV a. A Învierii. glas 4

Dimineață adâncă era și femeile au venit la mormântul Tău, Hristoase, dar trupul cel dorit de dânsele n-a fost aflat. Pentru aceasta, fiind nedumerite, cei ce le-au stat înainte în haine strălucitoare, le-au zis: Ce căutați pe cel viu cu cei morți? A înviat, precum a zis mai înainte. Pentru ce nu vă aduceți aminte de cuvintele Lui? Cărora crezând ele, au propovăduit cele văzute. Dar bunele vestiri păreau vorbe deșarte; astfel că ucenicii erau încă zăbavnici; dar Petru a alergat și, văzând, a preamărit întru sine minunile Tale.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei

Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că, prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a eliberat, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând, grăim: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

Preotul: Mărire ţie, celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

Doxologia mare

Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bună voire.

Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ție,

Te mărim pe Tine: Îţi mulţumim Ție, pentru mare mărirea Ta.

Doamne Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţinătorule: Doamne Fiule unule născut, Isuse Hristoase, şi Spirite Sfinte.

Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.

Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui,

şi te îndură spre noi.

Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn Isus Hristos:

întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

În toate zilele bine Te voi cuvânta,

şi voi lăuda numele Tău în veac, şi în veacul veacului,

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta,

fără de păcat a ne păzi.

Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri,

şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi,

precum am nădăjduit şi noi întru Tine.

Bine eşti cuvântat, Doamne:

învaţă-mă îndreptările Tale. De 3 ori.

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ție.

Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă, să fac voia Ta,

că Tu eşti Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieţii,

întru lumina Ta vom vedea lumină.

Tinde mila Ta, celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule… De 3 ori, cu 3 închinăciuni.

Mărire… Şi acum… Sfinte fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Troparul Învierii, glas 8

Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului scăpându-i; arătându-Te pe Tine Apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire; şi prin ei pacea Ta ai dăruit lumii, unule mult-Milostive.

Apoi, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Dacă după doxologia mare nu se intră în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, atunci urmează ecteniile și Apolisul (dezlegarea deplină).

Preotul: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pentru (Înalt) Preasfinţit (Arhi) Episcopul nostru (N.) şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru autorităţile şi oştirea ţării, pentru pacea, sănătatea şi mântuirea lor.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, ştergerea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu, fraţii sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi

Preotul: Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi preacinstita biserica aceasta, pentru cei ce trudesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce este de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru toți fraţii noştri și pentru toți dreptcredincioșii creștini.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, cu glas înalt:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineață, Domnului.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Ziua toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace, şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, ne ruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Pe preasfânta, curata, Preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Preotul: Pace tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Rugăciunea plecării capetelor

Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti şi, cu ochiul Tău cel a toate văzător, priveşti peste toată făptura, Ţie am plecat cerbicea sufletului şi trupului nostru şi ne rugăm Ţie, Sfinte al sfinţilor: Întinde mâna Ta cea nevăzută, din sfântul Tău locaş, şi ne binecuvintează pe toţi; şi orice am greşit, cu voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă, dăruindu-ne bunătăţile Tale cele din lume şi cele mai presus de lume.

Preotul, cu glas înalt:

Că Ție ți se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Apolisul

(Dezlegarea deplină)

Preotul: Înţelepciune.

Poporul: Binecuvântează, Părinte.

Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a cucernicilor şi dreptcredincioşilor creştini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.

Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Poporul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Preotul: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.

Poporul: Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce a înviat din morți, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale sfântului sfințit martir Cornelie a cărui pomenire facem, ale sfinților, drepților și dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana și ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, fiind bun și iubitor de oameni.

Poporul: Amin

Preotul:Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Poporul: Amin.