11 Octombrie

Duminica a XXI-a după Cincizecime. A pildei semănătorului. Sfinții Părinți de la Sinodul VII Ecumenic din Niceea.

Sfântul Apostol Filip, unul din cei 7 diaconi. Cuviosul părinte Teofan mărturisitorul.

Din data de unsprezece până în data de șaptesprezece a acestei luni, în orice zi ar cădea Duminica, celebrăm amintirea celor trei sute şaizeci şi cinci de Părinţi, care s-au adunat în Niceea, a doua oară, la al şaptelea Sinod, cu sco­pul de a combate dogmele iconoclaste, ale lui Copronim şi ale episco­pilor celor de o cugetare împreună cu el.

UTRENIA

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție. Împărate ceresc…

Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire… Și acum… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire… Și acum… Tatăl nostru…

Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin. Întru numele Domnului, binecuvântează, Părinte!

Preotul: Mărire sfintei, celei de o fiinţă, şi de viaţă făcătoarei, şi ne­despărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Apoi:

Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.

Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.

Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Cei șase psalmi ai Utreniei

Psalmul 3

Doamne, cât s-au înmulţit, cei ce mă necăjesc,

mulţi împotriva mea se ridică!

Mulţi zic sufletului meu:

nu este lui mântuire, întru Dumnezeul lui.

Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti,

gloria mea, şi Cel ce înalţi capul meu.

Cu glasul meu către Domnul am strigat,

şi din muntele Lui cel sfânt m-a auzit.

Culcatu-m-am şi am adormit;

deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.

Nu mă voi teme de miile mulţimii,

de cei ce din toate părţile mă împresoară.

Scoală, Doamne,

mântuieşte-mă, Dumnezeul meu.

Că Tu ai bătut pe toţi cei ce zadarnic mă duşmănesc;

dinţii celor păcătoşi i-ai zdrobit.

A Domnului este mântuirea;

şi peste poporul Tău vină binecuvântarea Ta.

Şi iarăşi: Culcatu-m-am şi am adormit;

deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.

Psalmul 37

Doamne, cu mânia Ta să nu mă mustri,

nici cu urgia Ta să mă cerţi,

Că săgeţile Tale m-au lovit,

şi ai apăsat peste mine mâna Ta.

Nu este vindecare în trupul meu, din cauza mâniei Tale;

nu este pace întru oasele mele, din cauza păcatelor mele.

Că fărădelegile mele au covârşit capul meu,

ca o sarcină grea s-au îngreunat asupra mea.

Rănile mele miros urât şi-s pline de puroi,

din cauza nebuniei mele.

Chinuit sunt, şi m-am gârbovit de tot;

ziua întreagă, mâhnindu-mă umblam.

Că şalele mele s-au umplut de putreziciune,

şi nu este sănătate în trupul meu.

Batjocorit am fost şi m-am umilit foarte;

răcnit-am, de suspinarea inimii mele.

Doamne, înaintea Ta e toată dorinţa mea,

şi suspinul meu dinaintea Ta nu s-a ascuns.

Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea

şi lumina ochilor mei, nici aceasta, nu este cu mine.

Prietenii mei şi vecinii mei spre mine s-au apropiat şi s-au oprit;

şi cei mai de aproape ai mei, departe au stat.

Şi se sileau, cei ce căutau sufletul meu,

şi, cei ce căutau cele rele mie, grăiau deşertăciuni,

şi vicleşuguri ziua întreagă puneau la cale.

Iar eu, ca un surd, nu auzeam:

şi ca un mut, ce nu-şi deschide gura sa.

Şi m-am făcut ca un om, ce nu aude,

şi în gura sa nu are cuvinte de răspuns.

Că, întru Tine, Doamne, am nădăjduit;

Tu mă vei auzi, Doamne Dumnezeul meu.

Că am zis: Nu cumva să se bucure de mine duşmanii mei;

şi când s-au clătinat picioarele mele, asupra mea cu îngâmfare au grăit.

Că eu la lovituri mă aştept,

şi durerea mea înaintea mea este pururea.

Că fărădelegea mea o voi mărturisi,

şi nemângâiat sunt pentru păcatul meu.

Iar duşmanii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine

şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.

Cei ce-mi răsplătesc rele, în locul celor bune, de rău mă vorbeau,

pentru că eu căutam bunătatea.

Nu mă părăsi, Doamne Dumnezeul meu,

nu Te depărta de mine.

Ia aminte spre ajutorul meu,

Doamne al mântuirii mele.

Şi iarăşi: Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de mine.

Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62

Dumnezeule, Dumnezeul meu,

pe Tine Te caut dis-de-dimineață.

Însetat-a de Tine sufletul meu, precum şi trupul meu,

în pământ pustiu, şi neumblat, şi fără apă.

De aceea, în locașul Tău cel sfânt m-am arătat Ție,

ca să văd puterea Ta şi gloria Ta.

Că mai bună e mila Ta, decât bucuriile vieţii;

buzele mele Te vor lăuda.

Pentru aceea, bine Te voi cuvânta în viaţa mea,

şi întru numele Tău voi înălţa mâinile mele.

Întocmai ca de măduvă şi de grăsime, sătura-se-va sufletul meu

şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.

Adusu-mi-am aminte de Tine în aşternutul meu,

în revărsatul zorilor m-am gândit la Tine.

Că ai fost ajutorul meu;

sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.

Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,

şi dreapta Ta m-a sprijinit.

Iar ei în zadar au căutat sufletul meu,

cufunda-se-vor în cele mai de jos ale pământului;

Da-se-vor în mâinile sabiei,

pradă vor fi şacalilor.

Iar regele se va veseli de Dumnezeu;

lăudat va fi tot cel ce jură întru Dânsul,

că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.

Şi iarăşi: În revărsatul zorilor m-am gândit la Tine,

că ai fost ajutorul meu,

şi sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.

Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,

şi dreapta Ta m-a sprijinit.

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,

ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.

Pătrundă la Tine rugăciunea mea;

pleacă urechea Ta spre ruga mea,

Că de rele s-a umplut sufletul meu,

şi viaţa mea de iad s-a apropiat.

Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă;

făcutu-m-am ca un om neajutorat,

între morţi voi fi liber.

Asemenea unor răniţi ce dorm în mormânt,

de care nu Ți-ai mai adus aminte,

şi care din mâna Ta au fost lepădaţi.

Aşezatu-m-au în groapa cea mai dedesubt,

întru întuneric, şi în umbra morţii.

Asupra mea s-a coborât mania Ta,

şi toate valurile Tale le-ai revărsat peste mine.

Depărtat-ai de la mine pe cunoscuţii mei;

pusu-m-au lor urâciune.

Închis sunt, şi nu pot ieşi;

ochii mei au slăbit de sărăcie.

Strigat-am către Tine, Doamne, ziua întreagă,

întins-am către Tine mâinile mele.

Oare pentru cei morţi vei face minuni?

Sau doctorii vor scula din morţi, şi Te vor mărturisi pe Tine?

Oare va povesti cineva în mormânt mila Ta,

şi adevărul Tău, în locul de pierzare?

Oare cunoaşte-se-vor întru întuneric minunile Tale,

şi dreptatea Ta, în pământ dat uitării?

Iar eu, către Tine, Doamne, am strigat,

şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.

Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu,

întorci faţa Ta de către mine?

Amărât sunt eu şi întru necazuri, din tinereţele mele;

iar, când m-am ridicat, fui umilit şi fără nădejde.

Peste mine au venit urgiile Tale,

înfricoşările Tale m-au tulburat.

Înconjuratu-m-au asemenea apei,

toată ziua m-au împresurat deodată.

Depărtat-ai de la mine prieten şi vecin,

şi pe cunoscuţii mei, pentru ticăloşie.

Şi iarăşi: Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.

Pătrundă la Tine rugăciunea mea;

pleacă urechea Ta spre ruga mea.

Psalmul 102

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul

şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui!

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul,

şi nu uita toate binefacerile Lui.

Pe Cel ce iartă toate fărădelegile tale,

pe Cel ce vindecă toate bolile tale.

Pe Cel ce răscumpără din stricăciune viaţa ta,

pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări.

Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta;

înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţele tale.

Cel ce face milostenie, Domnul,

şi judecată dreaptă, tuturor celor ce li se face strâmbătate.

Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise,

fiilor lui Izrael, hotărârile Sale.

Îndurător şi milostiv e Domnul, îndelung răbdător şi mult milostiv;

nu până în sfârşit se va mânia, nici până în veac va ţine mânie.

Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă,

nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă.

Că, după cât e cerul de înalt de la pământ,

a sporit Domnul mila Sa, peste cei ce se tem de Dânsul.

Pe cât e de departe răsăritul de la apus,

a depărtat de la noi fărădelegile noastre.

Precum miluieşte un tată pe fii;

aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul,

Că El a cunoscut făptura noastră,

adusu-şi-a aminte, că ţărână suntem.

Omul, ca iarba zilele lui,

ca floarea câmpului, aşa va înflori;

Că vânt trece peste dânsa, şi nu va mai fi,

şi nu se va cunoaşte nici locul ei.

Iar mila Domnului din veac şi până în veac,

spre cei ce se tem de Dânsul,

Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, cei ce păzesc legătura Lui,

şi-şi aduc aminte, ca să împlinească poruncile Lui.

Domnul în cer şi-a gătit scaunul

şi împărăţia Lui toate le stăpâneşte.

Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari în virtute,

care împliniţi cuvântul Lui,

ascultând de glasul poruncilor Lui.

Binecuvântaţi pe Domnul, toate puterile Lui,

slujitorii Lui, care faceţi voia Lui.

Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui,

în tot locul stăpânirii Lui;

binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Şi iarăși: În tot locul stăpânirii Lui,

binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142

Doamne, auzi rugăciunea mea,

ascultă cererea mea, întru adevărul Tău,

auzi-mă, întru dreptatea Ta.

Şi să nu intri la judecată cu robul Tău,

căci drept, înaintea Ta, nu se va găsi nimeni dintre cei vii.

Că a prigonit duşmanul sufletul meu,

smerit-a până la pământ viaţa mea.

Aşezatu-m-a întru întuneric, ca pe morţii veacului,

și s-a mâhnit întru mine spiritul meu,

întru mine s-a tulburat inima mea.

Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult,

gânditu-m-am la toate lucrurile Tale,

la faptele mâinilor Tale am cugetat.

Întins-am spre Tine mâinile mele,

sufletul meu, spre Tine, ca un pământ fără de apă.

Degrabă auzi-mă, Doamne,

că a slăbit spiritul meu.

Să nu întorci faţa Ta de către mine,

ca să nu mă aseamăn celor ce se coboară în groapă.

Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă mila Ta,

că întru Tine am nădăjduit.

Arată-mi mie, Doamne, calea, pe care voi merge,

că la Tine am ridicat sufletul meu.

Scoate-mă de la duşmanii mei, Doamne,

că la Tine am găsit scăpare.

Învaţă-mă, să fac voia Ta,

că Tu eşti Dumnezeul meu.

Spiritul Tău Cel bun mă va povăţui la pământ drept,

pentru numele Tău, Doamne, îmi vei da viaţă.

Întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz, sufletul meu,

şi întru mila Ta vei zdrobi pe duşmanii mei.

Şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu,

căci robul Tău sunt eu.

Şi iarăşi: Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta,

şi să nu intri la judecată cu robul Tău. (De 3 ori.)

Apoi: Spiritul Tău cel bun mă va povăţui la pământ drept.

Mărire…. Și acum….

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Rugăciunile Utreniei

Rugăciunea I

Mulţumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, celui ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ai dat în gura noastră cuvânt de laudă, ca să ne închinăm, şi să chemăm numele tău cel sfânt; şi să ne rugăm îndurărilor tale, celor ce pururea le ai pentru viaţa noastră. Şi acum trimite ajutorul tău peste cei ce stau înaintea feţei măririi tale celei sfinte, şi aşteaptă de la tine bogată milă; şi le dă lor, ca slujind ţie totdeauna cu frică şi cu dragoste, să laude bunătatea ta cea negrăită. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II

Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeul nostru, pentru că lumină sunt poruncile tale pe pământ. Înţelep­ţeşte-ne, să facem întru frica ta dreptate şi sfinţenie; că pe tine te mărim, cel cu adevărat Dumnezeul nostru; pleacă urechea ta, şi ne auzi pe noi; şi pomeneşte, Doamne, pe cei ce împreună cu noi sunt de faţă, şi se roagă, pe toţi pe nume, şi-i mântuieşte cu puterea ta; binecuvântează poporul tău şi sfinţeşte moştenirea ta; pace dăruieşte lumii tale, bisericilor tale, preoţilor, şi tot poporului tău. — Că bine s-a cuvântat, și s-a preamărit prea­cinstitul, şi de mare-cuviinţă numele tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III

Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile tale; învaţă-ne pe noi, Dumnezeule, dreptatea ta, poruncile tale, şi îndreptările tale; luminează ochii minţii noastre, ca să nu adormim vreodată în păcate spre moarte; risipeşte toată negura de pe inimile noastre; dăruieşte-ne nouă soarele dreptăţii, şi nevătămată păzeşte viaţa noastră, cu pecetea sfântului tău Spirit; îndreptează paşii noştri în calea păcii; dă-ne, să vedem zorile zilei şi ziua întru bucurie, ca să-ţi înălţăm rugă­ciunile de dimineaţa. — Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împă­răţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV

Stăpâne Dumnezeule, cel ce eşti sfânt şi necuprins, care ai zis să strălucească lumina întru întuneric, cel ce ne-ai odihnit în somnul de noapte, şi ne-ai ridicat spre lauda şi ruga bunătăţii tale, fiind îmblânzit de singură milostivirea ta: primeşte-ne pe noi, cei ce şi acum ne închinăm ţie, şi după putinţă îţi mulţu­mim; şi ne dăruieşte toate cererile cele spre mântuire; arată-ne pe noi fii ai luminii, şi ai zilei, şi moştenitori ai bunătăţilor tale cele veşnice. Pomeneşte, Doamne, întru mulţimea îndurărilor tale, şi pe tot poporul tău, ce este de faţă, şi se roagă împreună cu noi, şi pe toţi fraţii noştri, care sunt pe uscat, pe mare, şi în tot locul stăpânirii tale, care aşteaptă iubirea ta de oameni; şi tutu­ror le dăruieşte mila ta cea mare. — Ca mântuiţi fiind cu sufletul şi cu trupul, pururea stăruind cu îndrăzneală, să preamărim numele tău cel minunat şi binecuvântat, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V

Vistierule al bunătăţilor, izvorule ce pururea izvorăşti, Părinte sfinte, făcătorule de minuni, atotputernice şi atotstăpâni-torule, toţi ne închinăm, şi ne rugăm ţie, chemând milele tale şi îndurările tale, spre ajutorul şi paza smereniei noastre. Pomeneşte, Doamne, pe robii tăi, şi primeşte rugăciunile cele de dimineaţa ale noastre ale tuturor, ca o tămâie înaintea ta, şi nu socoti nici pe unul din noi netrebnic; ci pe toţi ne păzeşte cu îndurările tale. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce priveghează şi cântă, spre mărirea ta, şi a unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru, şi al sfân­tului tău Spirit. Fii lor ajutor şi păzitor; primeşte rugăciunile lor întru altarul tău cel mai presus de ceruri şi înţelegător. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI

Mulţumim ţie, Doamne Dumnezeul mântuirilor noastre, că toate le faci spre facerea de bine a vieţii noastre, ca totdeauna la tine să ne uităm, la Mântuitorul şi Făcătorul de bine al suflete­lor noastre; că ne-ai odihnit pe noi în măsura nopţii ce a trecut, şi ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ne-ai pus la închina­rea cinstitului tău nume. Pentru aceasta ne rugăm ţie, Doamne: dă-ne har, şi putere, ca să ne învrednicim a cânta ţie cu înţele­gere, şi a te ruga neîncetat cu frică şi cu cutremur, îngrijindu-ne de a noastră mântuire, cu ajutorul Hristosului tău. Pomeneşte, Doamne, şi pe cei ce strigă către tine noaptea; auzi-i pe dânşii, şi-i miluieşte; şi sfărâmă sub picioarele lor pe duşmanii cei ne­văzuţi şi potrivnici luptători. — Că tu eşti împăratul păcii, şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.

Rugăciunea VII

Dumnezeule şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, cel ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi împreună ne-ai adunat la ceasul rugăciunii: dă-ne har întru deschiderea gurii noastre, şi primeşte ale noastre mulţumiri cele după putinţă; şi ne învaţă îndreptările tale; pentru că a ne ruga, precum se cuvine, nu ştim, de nu ne vei povăţui tu, Doamne, cu Spiritul tău cel sfânt. Pentru aceasta ne rugăm ţie: orice am greşit până în ceasul de acum, cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, cu voia sau fără de voie, slăbeşte, lasă, iartă. Că de te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la tine este mântuirea. Tu singur eşti sfânt, ajutător puternic, păzitor al vieţii noastre, şi întru tine este cântarea noastră pururea. — Fie stăpânirea împărăţiei tale pururea binecuvântată şi preamărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VIII

Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai alungat de la noi trândă-via somnului, şi cu chemare sfântă împreună ne-ai chemat, ca şi noaptea să înălţăm mâinile noastre, şi să te mărturisim pe tine întru judecăţile dreptăţii tale: primeşte rugăciunile noas-tre, cererile, mărturisirile, slujbele cele de noapte; şi ne dăruieşte, Dumnezeule, credinţă ne ruşinată, nădejde tare, dragoste nefă-ţarnică; binecuvântează intrările şi ieşirile, faptele, lucrurile, cu-vintele, gândurile noastre; şi ne dă nouă, să ajungem la înce-puturile zilei, lăudând, cântând, şi binecuvântând bunătatea milei tale celei negrăite. — Că s-a binecuvântat preasfânt numele tău, şi s-a preamărit împărăţia ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IX

Străluceşte în inimile noastre, iubitorule de oameni Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunoştinţei dumnezeirii tale, şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evanghelicelor tale propovăduiri: pune întru noi şi frica fericitelor tale porunci, ca toate poftele trupului călcându-le, viaţă sufletească să petre­cem, toate cele ce sunt spre bunăplăcerea ta gândind şi făcând. — Că tu eşti sfinţirea şi luminarea noastră, şi ţie mărire înăl­ţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea X

Doamne, Dumnezeul nostru, cel ce prin pocăinţă, iertare ai dăruit oamenilor, şi pildă a cunoaşterii de păcate, şi a măr­turisirii, ne-ai arătat pocăinţa proorocului David spre iertare: însuţi, Stăpâne, pe noi cei căzuţi în multe şi mari greşeli, milu­ieşte-ne după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale curăţeşte fărădelegile noastre. Că ţie ţi-am greşit, Doamne, ce­lui ce ştii şi cele nearătate şi ascunse ale inimilor oamenilor, şi celui ce singur ai putere, de a ierta păcatele; şi inimă curată zi­dind întru noi, şi cu spirit stăpânitor întărindu-ne, şi bucuria mântuirii tale arătându-ne-o, nu ne lepăda de la faţa ta: ci bine­voieşte, ca un bun şi iubitor de oameni, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă, să-ţi aducem jertfă de dreptate, şi prinos, întru sfintele tale altare.— Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubi­rea de oameni a unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XI

Dumnezeule Dumnezeul nostru, cel ce ai aşezat puteri cuvân-tătoare şi înţelegătoare cu vrerea ta, pe tine te rugăm, şi ţie ne cucerim: primeşte preamărirea noastră, cea după putinţă, împreună cu a tuturor făpturilor tale, şi ne răsplăteşte cu daruri­le cele bogate ale bunătăţii tale; că ţie se pleacă tot genunchiul, al celor cereşti, şi al celor pământeşti, şi al celor dedesubt, şi toată suflarea şi făptura laudă mărirea ta cea neajunsă; pentru că sin­gur eşti Dumnezeu adevărat şi mult milostiv. — Că pe tine te lau­dă toate puterile cereşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XII

Lăudămu-te, cântăm, bine te cuvântăm, şi mulţumim ţie, Dumnezeul părinţilor noştri, că ne-a trecut umbra nopţii, şi ne-ai arătat iarăşi lumina zilei; ci ne rugăm bunătăţii tale: fii milostiv păcatelor noastre, şi primeşte rugăciunea noastră, în­tru mare mila ta; că la tine scăpăm, la Dumnezeul cel milostiv şi atotputernic. Străluceşte în inimile noastre soarele cel adevă­rat al dreptăţii tale; luminează mintea noastră, şi simţurile toate le păzeşte, ca umblând ca ziua cu bunăcuviinţă pe calea porun­cilor tale, să ajungem la viaţa cea veşnică — pentru că la tine este izvorul vieţii — şi să ne învrednicim a fi întru desfătarea luminii tale celei neapropiate. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Ectenia mare

Preotul: Cu pace Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.

Pentru sfântă biserica aceasta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.

Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.

Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.

Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Ta­tălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Se cântă Dumnezeu este Domnul, cu stihurile, glas 2

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvân­tat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 1. Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvân­tat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 2. Toate neamurile m-au împresurat, şi întru numele Domnului le-am înfrânt.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvân­tat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 3. Nu voi muri, ci voi fi viu, şi voi spune lucrurile Domnului.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvân­tat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 4. Piatra pe care nu au socotit-o ziditorii, aceasta a ajuns cap al unghiului: de la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunată în ochii noştri.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvân­tat este cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi:

Troparul Învierii, glas 2

Când Te-ai coborât la moarte, Cel ce eşti Viaţa cea fără de moarte, atunci iadul l-ai omorât cu strălucirea Dumnezeirii; iar când ai înviat pe cei morţi din cele de dedesubt, toate Puterile cereşti au strigat: Dătătorule de viaţă, Hristoase Dumnezeul nostru, Mărire Ţie. (de două ori).

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Troparul Sfinților Părinți, glas 8

Preamărit eşti Hristoase Dumnezeul nostru, cel ce luminători pe pământ pe părinţii noştri i-ai întemeiat şi printr-înşii la adevărata credinţă pe noi pe toţi ne-ai îndreptat, mult Milostive mărire Ţie!

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Al Născătoarei, Al Învierii glas 8

Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moar­tea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dum­nezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni, Milostive; primeşte pe Născă­toarea de Dumnezeu, care Te-a născut pe Tine şi care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mân­tuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Primul rând de Sedelne ale glasului 2

Iosif cel cu bun chip, de pe lemn coborând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi, cu miresme, în mormânt nou îngropându-l, l-a pus; dar a treia zi ai înviat, Doamne, dăruind lumii mare milă.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Mironosiţelor femei Îngerul care stătea lângă mormânt a strigat: Mirurile se cuvin morţilor, dar Hristos S-a arătat străin putreziciunii; ci strigaţi: A înviat Domnul, dăruind lumii mare milă!

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu-Fecioară, pe tine te lăudăm, că, prin Crucea Fiului tău, iadul s-a surpat şi moartea s-a omorât; cei morţi am înviat şi vieţii ne-am învrednicit; Raiul am dobândit, desfătarea cea de demult. Pentru aceasta mulţumind, mărim pe Hristos Dumnezeul nostru, ca pe Cel puternic şi singur mult-Milostiv.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Al doilea rând de Sedelne ale glasului 2

Piatra mormântului neoprind a fi pecetluită, ai dăruit tuturor piatra credinţei, când ai înviat, Doamne, Mărire Ţie!

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Ceata ucenicilor Tăi, împreună cu mironosiţele femei, se bucură cu un glas; că sărbătoare de obște cu aceștia prăznuim, întru mărirea şi cinstirea Învierii Tale; şi printr-înşii, Iubitorule de oameni, Doamne, dă poporului Tău mare milă.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu-Fecioară! Că prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a nimicit, Eva s-a eliberat, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând, strigăm: Binecuvântat eşti Hristoase, Dumnezeul nostru, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ție!

Polieleul

Psalmul 135

Mărturisiţi-vă Domnului, că e bun, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Mărturisiţi-vă Dumnezeului dumnezeilor, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Mărturisiţi-vă Domnului domnilor, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Celui ce singur face minuni mari, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Celui ce a făcut cerurile cu înţelegere, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Celui ce a întărit pământul peste ape, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Celui ce însuşi a făcut luminătorii cei mari, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Soarele spre stăpânirea zilei, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Celui ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Cu mână tare şi cu braţ înalt, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Celui ce a împărţit Marea Roşie întru despărţiri, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Şi a aruncat pe Faraon şi puterea Lui în Marea Roşie, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Celui ce a trecut pe poporul Său în pustie, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Celui ce a bătut împăraţi mari, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Şi a ucis împăraţi tari, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Pe Sion, împăratul Amoreilor, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Şi pe Og, împăratul Vasanului, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Şi pământul lor l-a dat moştenire, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Moştenire lui Israel robului Său, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Că întru necazul nostru şi-a adus aminte de noi Domnul, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Şi ne-a scăpat de duşmanii noştri, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Cel ce dă nutremânt la tot trupul, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia,

Mărturisiţi-vă Dumnezeului cerului, Aliluia;

că în veac e mila Lui, Aliluia.

Binecuvântările Învierii, glas 5

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Adunarea îngerească s-a mirat, văzându-te pe tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi eliberându-i.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Pentru ce, din compătimire, miruri cu lacrimi amestecaţi, o, învăţăcele? – grăit-a îngerul, cel ce a strălucit în mormânt, către Purtătoarele de mir; vedeţi voi mormântul, şi cunoaşteţi, că Mântuitorul din mormânt a înviat.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Foarte de dimineaţă Purtătoarele de mir au alergat la mormân­tul Tău, tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul, şi a zis: Vre­mea tânguirii a trecut, nu plângeţi, ci spuneţi Apostolilor învierea.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Purtătoarele de mir femei, cu miruri venind la mormântul tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit zicând: Pentru ce socotiţi cu cei morţi pe cel viu? Că a înviat din mormânt, ca un Dumnezeu.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

A Treimii.

Închinămu-ne Tatălui, şi Fiului acestuia, şi Spiritului celui sfânt: Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu.

Pe Dătătorul de viaţă născându-l, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit, şi bucurie Evei, în locul întristării, ai dăruit; şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat: cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că S-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Ipacoiul glasului 2

După Pătimire, mergând femeile la mormânt, ca să ungă cu mir trupul Tău, Hristoase Dumnezeule, văzut-au Îngeri în mormânt şi s-au înspăimântat; că glas au auzit de la dânşii, că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

Antifoanele glasului 2

Antifonul I

Spre cer ridic ochii inimii mele, la Tine, Mântuitorule; mântuieşte-mă cu strălucirea Ta.

Miluieşte-ne pe noi, cei ce-Ţi greşim Ţie mult, în tot ceasul, o Hristoase! Şi ne dă prilejuri să ne pocăim mai înainte de sfârşit.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfântului Spirit a împărăţi se cuvine, a sfinţi şi a mişca făptura, că Dumnezeu este de o fiinţă cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifonul II

De n-ar fi Domnul întru noi, cine ar fi în stare a se păzi nevătămat de vrăjmaşul şi de ucigaşul de om?

Dinţilor lor nu da pe robul Tău, Mântuitorule; că, asemenea leului se pornesc asupra mea vrăjmaşii mei.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

În Sfântul Spirit este începătoria vieţii şi cinstea; că pe toate cele zidite, ca un Dumnezeu ce este, le întăreşte şi le păstrează în Tatăl, prin Fiul.

Antifonul III

Cei ce nădăjduiesc în Domnul, se aseamănă muntelui celui sfânt, că nicidecum nu se clintesc de loviturile lui Veliar.

Către fărădelegi mâinile lor să nu-şi întindă cei ce vieţuiesc dumnezeieşte; că nu va lăsa Hristos certării moştenirea Sa.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Din Sfântul Spirit izvorăşte toată înţelepciunea; de aici este darul apostolilor, şi cu daruri de biruinţă se încununează Martirii, şi Profeții văd.

Preotul: Înțelepciune! Să luăm aminte.

Prochimenul glasului 2

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca prin care ai poruncit şi adunare de popoare Te va înconjura. (Ps. 7, 6-7)

Stih: Doamne Dumnezeul meu, întru Tine am nădăjduit; mântuiește-mă de cei ce mă prigonesc. (Ps. 7, 1)

Scoală-Te, Doamne Dumnezeul meu, cu porunca prin care ai poruncit şi adunare de popoare Te va înconjura. (Ps. 7, 6-7)

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.

Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru și întru Sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Se cântă Toată suflarea… pe glasul 2

Toată suflarea să laude pe Domnul. — Toată suflarea și toată făptura să laude numele Domnului. — Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii lui.

Apoi:

Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu să-l rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi, (de 3 ori.)

Preotul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!

Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Din Sfânta Evanghelie după Sfântul apostol și evanghelist Ioan, citire:

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Preotul: Să luăm aminte.

Evanghelia Învierii a VIII-a. Evanghelia după Ioan (20, 11-18)

În vremea aceea Maria stătea afară, lângă mormânt, plângând. Şi, pe când plângea, s-a aplecat spre mormânt şi a văzut doi îngeri în veşminte albe, şezând unul către cap şi altul către picioare, unde zăcuse trupul lui Isus. Şi aceia i-au zis: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Ea le-a zis: Au luat pe Domnul meu şi nu ştiu unde L-au pus. Zicând acestea, ea s-a întors şi L-a văzut pe Isus stând, dar nu ştia că este Isus. Zis-a ei Isus: Femeie, de ce plângi? Pe cine cauţi? Iar ea gândind că este grădinarul, I-a zis: Doamne, dacă L-ai luat Tu, spune-mi unde L-ai pus şi eu îl voi ridica. Isus i-a zis: Marie! Iar ea, întorcându-se, I-a zis evreieşte: Rabbuni (adică învăţătorule)! Isus i-a zis: Nu te atinge de Mine, căci încă nu M-am suit la Tatăl Meu. Mergi la fraţii Mei şi le spune: Mă sui la Tatăl Meu şi Tatăl vostru şi la Dumnezeul Meu şi Dumnezeul vostru. Şi a venit Maria Magdalena şi a vestit discipolilor că a văzut pe Domnul şi acestea i-a spus ei.

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domn, lui Isus unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea ta o lăudăm şi o preamărim. Că tu eşti Dumnezeul nostru: afară de tine pe altul nu ştim, numele tău numim. Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit, prin Cruce, bucurie în toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea lui: că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta,

și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.

Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea

și de păcatul meu curățește-mă.

Că fărădelegea mea eu o cunosc

și păcatul meu înaintea mea este pururea.

Ție unuia am greșit

și ce este rău înaintea Ta am făcut,

Ca să te arăți drept întru cuvintele Tale

și biruitor să ieși când te vor judeca.

Că iată întru fărădelegi am fost conceput

și în păcate m-a născut maica mea.

Că iată adevărul ai iubit;

cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, le-ai arătat mie.

Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți;

spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi.

Auzului meu vei da bucurie și veselie;

bucura-se-vor oasele mele cele umilite.

Întoarce fața Ta de la păcatele mele

și toate fărădelegile mele șterge-le.

Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule

și Spirit drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.

Nu mă lepăda de la fața Ta

și Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.

Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale

și cu Spirit stăpânitor mă întărește.

Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale

și cei păcătoși la Tine se vor întoarce.

Mântuiește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;

bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.

Doamne, buzele mele vei deschide

și gura mea va vesti lauda Ta.

Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi adus;

arderile de tot nu le vei binevoi.

Jertfa lui Dumnezeu: spirit umilit;

inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.

Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,

și să se zidească zidurile Ierusalimului.

Atunci bineplăcute-Ți vor fi jertfa dreptății,

prinosul și arderile de tot;

atunci vor aduce pe altarul Tău viței.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Glas 2

Pentru rugăciunile Apostolilor tăi, milostive, şterge mulțimea păcatelor noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostive, şterge mulţimea păcatelor noastre.

Stih, glas 6

Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegile noastre.

Stihiră, glas 6

Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.

Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul tău şi binecuvântează moştenirea ta; cercetează lumea ta cu milă şi cu îndurări; înalţă puterea creştinilor dreptcredincioşi; şi trimite peste noi milele tale cele bogate: pentru rugăciunile Preacuratei Doamnei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor cereşti Puteri ale celor fără de trupuri, ale cinstitului mărit profet Înaintemergător şi Botezător Ioan; ale sfinţilor mă­riţi şi întru tot lăudaţi Apostoli; ale celor dintru sfinţi Părinţii noştri şi ai lumii mari Dascăli şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul, şi Ioan Gură-de-aur; şi ale celui dintru sfinţi părinte­lui nostru Nicolae Arhiepiscopul de la Mira Liciei, făcătorul de minuni, ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; ale sfinţilor măriţi şi bine în­vingători Martiri ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri; ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim și Ana, ale Sfinților Părinți de la Sinodul VII ecumenic de la Niceea, ale Sfântului apostol Filip și ale preacuviosului părinte Teofan Mărturisitorul și ale tuturor Sfinţilor, rugămu-te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie, şi te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi — (de 12 ori.)

Preotul, cu glas înalt:

Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

CANOANELE

Canonul Învierii glasului 2, din Octoih.

Canonul Crucii și Învierii, din Octoih.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih.

Canonul Sfinților Părinți, glas 8, din Minei.

Catavasiile Născătoarei de Dumnezeu, glas 4

Canonul Învierii

Cântarea I, glas 2

Irmos:

Întru adânc a înecat de demult toată oastea lui Faraon, puterea cea preaîntrarmată; iar Cuvântul, întrupându-Se, a nimicit păcatul cel cu totul rău, Domnul cel preaînalt, căci cu mărire S-a preamărit.

Stăpânitorul lumii, Bunule, căruia fuseserăm supuşi cei ce n-am ascultat de porunca Ta, prin Crucea Ta a fost osândit; că, punându-se Ţie împotrivă ca unui mort, a căzut prin puterea stăpânirii Tale şi neputincios s-a vădit.

Mântuitor al neamului omenesc şi începător al vieţii celei nestricăcioase, în lume ai venit; că scutecele morţii le-ai rupt cu învierea Ta, pe care toţi o mărim, căci cu mărire s-a preamărit.

A Născătoarei

Mai presus decât toată zidirea cea văzută şi cea nevăzută te-ai arătat, Curată pururea Fecioară; că ai născut pe Ziditorul, precum bine a voit a Se întrupa în pântecele tău; Aceluia cu îndrăzneală roagă-te să mântuiască sufletele noastre.

Canonul Crucii și Învierii

Putere celor neputincioşi, ridicare celor căzuţi şi nestricăciune celor morţi le-ai făcut, Hristoase, cu patima trupului Tău, că Te-ai preamărit.

Mântuit-a pe chipul cel căzut şi a ridicat pe cel zdrobit, Dumnezeu făcătorul şi înnoitorul, Cel ce a fost mort, că S-a preamărit.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Scara cea nematerială de demult şi calea mării cea în chip minunat despicată, naşterea ta a preînchipuit, Curată, pe care o lăudăm toţi, că s-a preamărit.

Puterea Celui preaînalt, Ipostasul cel desăvârşit, Înţelepciunea Iui Dumnezeu, întrupându-Se din tine, Preacurată, cu oamenii a locuit, că S-a preamărit.

Canonul Sfinților Părinți, glas 8

Învredniceşte-mă, Doamne, pe mine cel ce doresc acum, să laud cu cântări pe cel de-al şaptelea Sinod, adunarea celor şapte daruri ale Mângâietorului, Cel ce l-a înţelepţit cu limbile de foc şi a făcut să tacă toată limba cea vătămătoare şi hulitoare.

Mai mare a fost dintru început numărul şapte; pentru că încetarea, în chip desăvârşit, a toată zidirea lui Dumnezeu, după întâia închipuire, a fost în ziua a şaptea; iar acum, la al şaptelea Sinod, cel cu şapte numărat, este înce­tarea tuturor eresurilor.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Biruind pe Arie cel luptător cu Dumnezeu, ceata Părinţilor în Niceea, mai înainte, cu toia­gul păstoresc au îndreptat Bise­rica cu drepte dogme; şi acum, tot în Niceea au fost apărători şi i-au umplut de ruşine pe luptătorii împotriva icoanelor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Aşa precum Părinţii au în­văţat, mărturisim cu credinţă că pântecele binecuvântatei Fecioare, fără durere a născut cu trup pe Cel fără de trup; şi ne închinăm Lui, închipuind pe Lemn chipul Lui şi cu dragoste Îl sărutăm.

Cântarea I a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4

Deschide-voi gura mea şi se va umple de Spirit, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maici, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Canonul Învierii

Cântarea III, glas 2

Irmos:

Înflorit-a pustiul ca un crin, Doamne, Biserica cea stearpă a păgânilor, prin venirea Ta, întru care s-a întărit inima mea.

Făptura la patima Ta s-a schimbat, văzându-te, cu chip sărăcăcios, de cei fără de lege batjocorit, pe Tine, Cel ce toate le-ai făcut cu voia cea dumnezeiască.

Din ţărână, după chipul Tău, cu mâna Ta m-ai zidit şi, fiind iarăşi risipit în ţărâna morţii prin păcat, Hristoase, coborându-Te în iad, împreună m-ai înviat.

A Născătoarei

Cetele îngereşti s-au minunat, Preacurată, şi inimile oamenilor s-au înfricoşat de naşterea ta, Născătoare de Dumnezeu; pentru aceasta, cu credinţă te cinstim.

Canonul Crucii și Învierii

Hristos cel mai presus decât toate, micşoratu-S-a mai puţin decât firea îngerească, prin patima trupului.

Fiind socotit mort cu cei fără de lege, Hristoase, Te-ai arătat femeilor, strălucind cu cununa de mărire a învierii.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Cel mai presus decât toată vremea, ca un Făcător al vremilor, din tine, Fecioară, de voie prunc S-a făcut.

Pântecele cel mai încăpător decât cerurile, să-I lăudăm, credincioşii, prin care Adam în ceruri a fost încetăţenit, bucurându-se.

Canonul Sfinților Părinți, glas 8

Cum că nu se va clătina Biserica lui Hristos cea nemişcată, de la El, în tai­nă s-au învăţat dumnezeieştii mai-mari păstori, care pe cei ce voiesc să o clatine i-au lepădat de la cei binecredincioşi, ca pe nişte părtaşi ai lui Antihrist.

Curăţeşte, adunarea Părinţi­lor, izvoarele cele tulburi şi întinate şi, luând din Izvoarele mântuirii, satură luminat pe po­porul cel însetat al lui Hristos, de curgerile învăţăturilor.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Asupra celor ce urăsc adevă­rul, asupra clevetitorilor creşti­nătăţii, s-a adunat Sinodul al şaptelea al iubitorilor de Hristos, în luminata cetate a Niceei; ai cărui împăraţi, Irina şi Con­stantin, au fost apărători.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Să se depărteze tot necredin­ciosul, care nu cinsteşte cinstita icoană a Născătoarei de Dumnezeu şi nu o mărturiseşte pe aceasta cum că a născut pe Hristos Dumnezeu şi om; unul ca acesta în foc să se trimită şi să ardă fără stingere.

Cântarea a III-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4

Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti izvorul cel viu şi îmbelșugat, care s-au împreunat ție ceată sufletească, întărăşte-i întru Dumnezeiască mărirea ta, cununilor măririi învrednicindu-i.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Învierii

Sculatu-Te-ai din mormânt, Mântuitorule atotputernice; şi iadul, văzând minunea, s-a spăimântat, şi morţii s-au sculat, şi făptura, văzând, se bucură de Tine; şi Adam împreună se veseleşte, şi lumea Te laudă pururea, Mântuitorul meu.

Icosul Învierii

Tu eşti lumina celor întunecaţi, Tu eşti învierea tuturor şi viaţa oamenilor, şi pe toţi împreună i-ai înviat, puterea morţii, Mântuitorule, prădând şi porţile iadului zdrobind, Cuvântule; şi morţii, văzând minunea, se mirau şi toată zidirea împreună se bucură întru învierea Ta, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta, şi mărim şi lăudam toţi coborârea Ta, şi lumea Te laudă pururea, Mântuitorul meu.

Sedealna Sfinților Părinți, glas 4

Luminători preastrăluciţi ai adevărului, aievea v-aţi arătat lumii, preafericiţilor Părinţi, de Dumnezeu grăitori; uscând eresurile celor grăitori cu limbi hulitoare şi stingând tulbură­rile cele în chipul văpăii ale ce­lor rău-măritori. Pentru aceas­ta, ca nişte Ierarhi ai lui Hristos, rugaţi-vă să ne mântuiască pe noi.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin

Sedealna Născătoarei, glas 4

Degrab ne întâmpină pe noi, Fecioară Maică curată, şi ne scapă de vrăjmaşii cei ce te hulesc şi nu ţi se închină. Sfărâmă toate limbile cele în­veninate ale eresurilor; zdrobeşte cu puterea ta pornirile lor. Ca să înţeleagă că tu una eşti Maică a lui Dumnezeu, care mântuieşti prin rugăciunile tale adunările dreptcredincioşilor.

Canonul Învierii

Cântarea IV, glas 2

Irmos:

Nu sol, nici înger, ci Tu însuţi, Doamne, venit-ai întrupându-Te din Fecioara, şi m-ai mântuit pe mine, omul întreg. Pentru aceasta, strig Ţie: Mărire puterii Tale, Doamne!

Stat-ai înaintea divanului ca un osândit, Dumnezeul meu, nestrigând, Stăpâne, aducând judecată neamurilor, mântuirea pe care ai lucrat-o lumii prin Patima Ta, Hristoase.

Prin Patima Ta săbiile vrăjmaşului au pierit, iar cetăţile potrivnicilor prin coborârea Ta în iad s-au surpat, şi îndrăzneala tiranului s-a biruit.

A Născătoarei

Pe tine liman de mântuire şi cetate nebiruită te ştim toţi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu, Stăpână; că tu, cu rugăciunile tale, mântuiești din primejdii sufletele noastre.

Canonul Crucii și Învierii

Văzându-Te pe lemn pironit, Hristoase, Fecioara, ceea ce Te-a născut fără dureri, durerile cele de maică a răbdat.

Biruitu-s-a moartea, Cel mort a prădat porţile iadului; că, zdrobit fiind mâncătorul a toate, mie toate cele mai presus de fire mi s-au dăruit.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Iată, s-a preaînălţat dumnezeiescul munte în casa Domnului, mai presus decât Puterile îngereşti, Maica lui Dumnezeu, în chip prealuminos.

Afară de legile firii, Fecioară, singura născând pe Stăpânitorul zidirii, te-ai învrednicit de dumnezeiasca chemare.

Canonul Sfinților Părinți, glas 8

Cuvântul lui Dumnezeu ca o săgeată şi sabie, a junghiat pe toţi vrăjmaşii cu semnul chipului Crucii; pe aceia care nu cinstesc întocmai chipurile lui Hristos şi ale Născătoarei de Dumnezeu şi ale tuturor Sfinţi­lor Părinţi cei de Dumnezeu văzători.

Precum prin înconjurare de şapte ori s-au surpat zidurile Ierihonului, aşa şapte Sinoade au surpat toată adunarea celor ce s-au ridicat asupra lui Dum­nezeu; au surpat-o întru adânc, au surpat-o mai ales în aduna­rea a şaptea a trâmbiţelor Spiritului celor bine-glăsuitoare.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Arătând luptă vitejească şi cu dumnezeiască râvnă fiind aprinsă adunarea Părinţilor, ca şi Ilie, i-au omorât pe slujitorii păgâni cei de ruşine. Pentru aceasta, cu îndrăzneală au lăsat să ne închinăm cu dra­goste icoanei lui Hristos.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Tu eşti nădejdea mea, Prea­curată, tu şi lauda mea; tu eşti li­manul şi îndreptarea mea; care pe Dumnezeu, Cuvântul Tată­lui, Cel ce S-a întrupat fără îm­preunare, L-ai născut. Pentru aceasta, cu puterea ta fiind întărit, mă închin fără îndoială cinstitei tale icoane.

Cântarea a IV-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4

Sfatul cel neînțeles şi Dumnezeiesc, al Întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Profetul Avacum avându-l în minte, a strigat: Mărire Puterii Tale, Doamne.

Canonul Învierii

Cântarea V, glas 2

Irmos:

Mijlocitor între Dumnezeu şi oameni Te-ai făcut, Hristoase Dumnezeule, că prin Tine, Stăpâne, am aflat calea care duce din noaptea necunoştinţei la Părintele Tău, Începătorul luminii.

Ca pe un cedru ai sfărâmat, Hristoase, semeţia vrăjmaşilor, de voie înălţându-Te, Stăpâne, cu trupul pe chiparos şi pe pin şi pe cedru, precum ai binevoit.

În groapa cea mai adâncă Te-am pus, Hristoase, mort fără suflare; dar, cu rana Ta, Mântuitorule, pe cei răniţi, care dormeau părăsiţi în morminte, împreună cu Tine i-ai înviat.

A Născătoarei

Roagă pe Fiul Tău şi Domnul, Fecioară curată, celor robiţi, care şi-au pus nădejdea în tine, mântuire cu pace din strâmtorarea cea potrivnică să le dăruiască.

Canonul Crucii și Învierii

Adam cel dintâi nevoind să postească, a gustat din pomul cel aducător de moarte; dar păcatul aceluia l-a nimicit al doilea Adam, Cel ce a fost răstignit.

Pe firea omenească, cea cu care Te-ai făcut pătimitor şi muritor, Cel ce eşti fără patimă, cu Dumnezeirea cea fără materie, nestricăcioasă făcând-o, pe cei omorâţi, Hristoase, din adâncurile iadului i-ai înviat.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Norilor, dulceaţă de veselie stropiţi celor de pe pământ, că prunc S-a dat Cel ce este mai înainte de veci, din Fecioară întrupându-se, Dumnezeul nostru.

Sufletului şi trupului meu Lumina a strălucit şi mâhnirea păcatului a risipit-o în vremurile cele mai de pe urmă, Cel preaînalt întrupat din Fecioară fără de sămânţă.

Canonul Sfinților Părinți, glas 8

Cu prea înalt gând chibzu­ind Sfinţii Părinţi, ana­temei i-au dat pe luptătorii îm­potriva icoanelor, ca pe cei ce gândeau lucruri străine de dân­şii; şi au poruncit a da precum se cuvine cinste icoanei lui Hristos.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Acum este vreme de veselie, acum s-a arătat ziua mântuirii; să ne veselim dar, şi lui Hristos cu bucurie să-i strigăm: Pacea Ta dă-ne-o nouă, pentru rugă­ciunile Părinţilor celor de la al şaptelea Sinod, Iubitorule de oameni.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pentru milostivirea milei, din Fecioară S-a născut Fiul lui Dumnezeu fără schimbare, pur­tând ceea ce e străin ca pe al Său şi cuprins cu chipul aceluia se vede vrând, fiind necuprins după fiinţă.

Cântarea a V-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4

Spăimântatu-s-au toate de Dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară, neispitită de nuntă, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Ceea ce dăruieşti mântuire tuturor celor ce te laudă.

Canonul Învierii

Cântarea VI, glas 2

Irmos:

Întru adâncul păcatelor fiind învăluit, chem adâncul cel neistovit al milostivirii Tale; scoate-mă din stricăciune, Dumnezeule.

Ca un făcător de rele a fost judecat Cel drept şi cu călcătorii de Lege pe lemn a fost pironit, celor vinovaţi dăruindu-Ie iertare cu sângele Său.

Printr-un om, adică prin Adam cel dintâi, a intrat de demult în lume moartea, şi prin unul Fiul lui Dumnezeu s-a arătat învierea.

A Născătoarei

Neispitită de bărbat ai născut, Fecioară, şi rămâi în veac fecioară, arătând semnele adevăratei Dumnezeiri ale Fiului şi Dumnezeului tău.

Canonul Crucii și Învierii

Din pricina celui căzut ai pus pe heruvimi străjeri ai pomului vieţii; dar, văzându-Te pe Tine, a deschis porţile, că Te-ai arătat făcând cale tâlharului în rai.

Pustiu şi sărac a ajuns iadul prin moartea Unuia; că de acea bogăţie multă pe care o adunase, Hristos l-a deşertat, Unul pentru noi toţi.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Firea omenească, cea care fusese robită păcatului, a dobândit eliberare prin tine, Stăpână curată; că Fiul tău, ca un miel, pentru toţi a fost junghiat.

Toţi strigăm ţie, adevăratei Maicii Iui Dumnezeu, că singură ai câştigat îndrăzneală către Fiu: Mântuiește-ne pe noi, robii tăi, cei ce-L supărăm pe Dânsul.

Canonul Sfinților Părinți, glas 8

Să picure munţii dulceaţă şi bucurie, că mulţimea ere­ticilor s-a alungat, aceea care vărsa venin amar cu lepădarea sfintelor icoane.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Cerul şi pământul cu un glas să prăznuiască mărirea Fiicei lui Dumnezeu; că se slăveşte lepădând pe cei ce o micşorează pe ea.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fiul Maicii, Cel ce a fost mai întâi al Tatălui fără de mamă, fără de tată cu dumnezeiască cuvi­inţă S-a născut şi m-a înnoit pe mine cu naşterea Sa. Pentru aceasta, pe ceea care L-a născut, împreună cu Cel ce S-a născut închipuind-o, o sărut.

Cântarea a VI-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4

Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul lăudat, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din mâini, mărind pe Dumnezeu, Cel ce S-a născut dintr-însa.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Sfinților Părinți, glas 2

Fiul, Cel ce din Tatăl a stră­lucit de negrăit, din femeie S-a născut îndoit în fire; pe Care, văzându-L, nu ne lepădăm de închipuirea chipului; ci pe aceasta, cu bună credinţă însemnând-o, o cinstim cu cre­dinţă. Pentru aceasta, ţinând Biserica credinţa cea adevă­rată, sărută icoana înomenirii lui Hristos.

Icosul Sfinților Părinți

Vrând întru tot înduratul Dumnezeu să ne ridice pe noi pururea la pomenirea desăvârșită a înomenirii Sale, această întemeiere a dat-o oamenilor, ca să închipuie cu vopsele pe icoană cinstitul chip; ca, văzând acestea înaintea ochilor, să credem cele ce cu cuvântul le-am auzit; înțelegând luminat fapta și numele, chipul și pătimirile Sfinților bărbați, și al lui Hristos, Cel ce dă cununi Sfinților nevoitori și Martirilor; prin care, acum mai luminat ținând Biserica adevărata credință, sărută icoana înomenirii lui Hristos.

Sinaxar

În ziua a unsprezecea a acestei luni, amintirea Sfinţilor şi fericiţilor Părinţi de la Niceea, care a doua oară s-au adunat în acest oraş în zilele iubitorilor de Hristos împăraţi Constantin şi Irina, împotriva celor ce păgâneşte, fără învăţătură şi fără socoteală acuzau Biserica lui Dumnezeu că slujește idolilor şi aruncau onoratele şi sfintele icoane.

Tot în această zi, celebrăm amintirea Sfântului apostol Filip, unul din cei șapte diaconi și a cuviosului părinte Teofan Mărturisitorul.

Cu ale lor sfinte rugăciuni, Doamne, îndură-Te de noi şi ne mântuieşte. Amin.

Canonul Învierii

Cântarea VII, glas 2

Irmos:

Porunca cea potrivnică lui Dumnezeu, a tiranului călcător de lege, înaltă văpaie a aprins; iar Hristos a întins tinerilor celor cinstitori de Dumnezeu, roua Spiritului, Cel ce este binecuvântat şi preamărit.

N-ai răbdat, Stăpâne, din bunătate, să vezi pe om asuprit de moarte, ci ai venit şi l-ai mântuit cu sângele Tău, făcându-Te om, Cel ce eşti binecuvântat şi preamărit.

Văzându-Te îmbrăcat în haină de biruinţă, s-au înspăimântat portarii iadului, Hristoase; că pe tiranul cel nemulţumitor, Stăpâne, ai venit să-l robeşti cu mâna, Cel ce eşti binecuvântat şi preamărit.

A Născătoarei

Sfânta sfintelor te cunoaştem pe tine, ca pe singura care ai născut pe Dumnezeu cel neschimbat, Fecioară neprihănită, Maică nenuntită; că tuturor credincioşilor ai izvorât nestricăciune prin dumnezeiască naşterea ta.

Canonul Crucii și Învierii

Osândit-a pe strămoşul de demult neascultarea cea din Eden; dar de voie a fost judecat, ştergând vina celui călcător de poruncă, Dumnezeul părinţilor, Cel preaînalt şi preamărit.

Mântuit-ai pe cel rănit cu limba cea înveninată în Eden; că muşcarea cea de voie, cea din rodul pomului, cu patima cea de voie ai vindecat-o, Dumnezeul părinţilor, Cel preaînalt şi preamărit.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Văzut-a Iacob în noapte, ca într-o închipuire, pe Dumnezeu întrupat; iar din tine întru strălucire S-a arătat celor ce cântă: Dumnezeul părinţilor, Cel preaînalt şi preamărit.

Semnele unirii celei negrăite care a fost întru tine, mai înainte vestindu-le, S-a luptat cu Iacov; prin care de voie S-a unit cu oamenii, Curată, Dumnezeul părinţilor, Cel preaînalt şi preamărit.

Canonul Sfinților Părinți, glas 8

Se biruiesc căpeteniile eresurilor, prin dogmele de Dumnezeu grăitorilor băr­baţi, care aduc cinstea icoanelor drept la chipurile cele dintâi, precum zice Marele Vasile: Binecuvântat eşti, Dumnezeul Părinţilor noştri.

Se împodobesc acum biseri­cile, cu luminate icoane înfrumuseţându-se. Pentru aceasta, lumea cântă în biserici, Celui frumos cu podoaba mai mult decât toţi oamenii, cu cel ce cântă: Binecuvântat este Dum­nezeul părinţilor noştri.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Lumină a răsărit, întunericul este departe, necredincioşii au fost alungați; pentru aceasta toate fiind pline de Lumină, pe Dătă­torul de Lumină Hristos cu ve­selie Îl laudă şi zic: Binecuvân­tat este Dumnezeul Părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfânta Stăpână, care sin­gură este nădejdea mântuirii tuturor, care mai presus de fire L-a născut pe Împăratul împăraţilor, Hristos, ţinându-L prunc în braţe, este închinată împreună cu El în chip, precum au hotărât Părinţii.

Cântarea a VII-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4

Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, ci numai Făcătorului; şi groaza focului bărbăteşte călcând-o, se bucurau, cântând: Prealăudate Dumnezeul părinţilor noştri şi Doamne, bine eşti cuvântat.

Canonul Învierii

Cântarea VIII, glas 2

Irmos:

Cuptorul cel cu foc oarecând în Babilon lucrările şi-a despărţit cu dumnezeiască poruncă, pe haldei arzând şi răcorind pe cei credincioşi care cântau: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Cu sângele Tău, Hristoase, văzând haina trupului Tău roşită, cu cutremur s-au mirat cetele îngerilor de multă îndelungă-răbdarea Ta, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Tu, Îndurate, firea mea cea muritoare ai îmbrăcat-o întru nemurire prin ridicarea Ta. Pentru aceasta, bucurându-se, cu mulţumire cântă Ţie poporul cel ales, Hristoase, strigând Ţie: Înghițitu-s-a moartea cu adevărat întru biruinţă.

A Născătoarei

Tu, pe Cel nedespărţit de Tatăl, pe Cel ce dumnezeieşte şi omeneşte a vieţuit, în pântece fără de sămânţă L-ai zămislit şi în chip de negrăit L-ai născut, Născătoare de Dumnezeu preacurată. Pentru aceasta, pe tine mântuirea noastră a tuturor te ştim.

Canonul Crucii și Învierii

Văzut ai fost pe Cruce pironit, Cel bogat în milă, şi de voie Te-ai îngropat, şi a treia zi ai înviat, şi ai mântuit pe toţi oamenii, lubitorule de oameni, pe cei ce cântă cu credinţă: Să laude pe Domnul toată făptura şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Coborându-Te întru cele mai de jos, Cuvântule al lui Dumnezeu, ca să mântuiești din stricăciune pe cel ce l-ai zidit cu dumnezeiască puterea Ta, Hristoase al meu, şi nestricăcios făcându-l, părtaş al măririi Tale celei veşnice l-ai pus, pe cel ce strigă: Să laude toată făptura şi să preaînalţe pe Hristos în veci.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Văzutu-S-a pe pământ prin tine şi cu oamenii împreună a vieţuit Cel fără seamăn în bunătate şi în putere, Căruia, toţi credincioşii cântând, strigăm: Toată făptura cea înfiinţată să laude pe Domnul şi să-l preaînalţe întru toţi vecii.

Cu dreptate pe tine, Curată, vestindu-te, te mărim, Născătoare de Dumnezeu; că tu ai născut întrupat pe Unul din Treime, Căruia toţi cântăm ca şi Tatălui şi Spiritului: Să laude toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Canonul Sfinților Părinți, glas 8

Cu lege prea bine a aşezat adunarea Părinţilor, cin­stitorilor de Dumnezeu, cuvioa­să închinarea şi ridicarea sfin­tei icoane a lui Hristos. Şi noi, iubitorii de dreapta cinstire, ca nişte fii bine ascultători, săvârşim pomenirea lor de peste an şi cu dragoste sărutăm icoana lui Hristos.

De şapte ori cei mândri cu mintea au aplecat pe cei smeriţi şi au tăiat pornirile iubitorilor de virtuţi, prin care îi cleveteau pentru dumnezeieştile lor fapte. Dar Părinţii, la al şaptelea Sinod ce s-a adunat la Niceea, mândria acelora îndată au smuls-o, mai mult de şapte ori.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu

Săgeţile tinerilor, celor ce gândesc ca pruncii, s-au făcut precum zice Psalmistul, bătrâ­nilor gânditori, răni şi tăieturi; şi cu dumnezeiască putere slă­besc limbi multe, ale celor ce grăiesc hule asupra înălţimii; şi fiecare cunoaşte un Dumnezeu, pe Tatăl, pe Fiul şi pe Spiritul a toate pricinuitor şi Unul.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ziditu-S-a din curat sângele tău, Ziditorul Prunc de bună­voie pentru milă, Cel ce te-a păzit după naştere pe tine toată curată şi a curăţit chipul cel întinat. Pentru aceasta, în icoană împreună cu tine Se închipuieşte, cu firea fiind om, Dum­nezeu fiind din fire.

Cântarea a VIII-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4

Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţăndu-L întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum împlinită; pe toată lumea o ridică să-Ţi cânte Ţie: pe Domnul, lucrurile, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii în cântări cinstind-o, să o mărim!

Stih 1: Mărește, sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 2: Că a căutat spre smerenia servei Sale, că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 3: Că mi-a făcut mie lucruri mari Cel puternic, și sfânt este numele Lui şi mila Lui în neam și în neam, spre cei ce se tem de El.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 4: Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 5: Coborât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 6: Primit-a pe Israel, robul Său, că și-a adus aminte de îndurare, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Canonul Învierii

Cântarea IX, glas 2

Irmos:

Fiul Părintelui celui fără început, Dumnezeu şi Domnul, întrupându-Se din Fecioară, S-a arătat nouă ca să lumineze pe cele întunecate şi să adune pe cele risipite. Pentru aceasta, pe Născătoarea de Dumnezeu cea întru totul lăudată, o mărim.

Lemnul cel de trei ori fericit al preacuratei Tale Cruci fiind sădit în locul Căpăţânii, ca în rai, Mântuitorule, şi adăpat fiind cu sângele şi cu apa cea din coasta Ta cea dumnezeiască, Hristoase, ca dintr-un izvor viaţă ne-a înflorit nouă.

Doborât-ai pe cei puternici, fiind răstignit Tu, Cel atotputernic, şi firea omeneasca care zăcea jos în temniţa iadului ridicând-o, ai pus-o să şadă pe scaunul Tatălui, cu aceasta venind Tu, închinându-ne Ţie, Te mărim.

A Treimii

Pe Unimea cea din trei, pe Treimea cea de o fiinţă, pe Firea cea mai presus de Dumnezeire şi neîmpărţită, în trei străluciri, pe Raza cea neînserată şi una nemuritoare, care a strălucit nouă Lumina, cu credinţă lăudând-o credincioşii, o mărim.

Canonul Crucii și Învierii

În mijlocul celor osândiţi, ca un miel ai fost spânzurat, Hristoase, pe Cruce în locul Căpăţânii; cu suliţa în coastă fiind împuns, viaţă ne-ai dăruit, ca un bun, nouă celor din ţărână, care cu credinţă cinstim învierea Ta cea dumnezeiască.

Lui Dumnezeu, Celui ce prin moartea Sa a stricat cu putere stăpânia morţii, toţi credincioşii să ne închinăm, că pe morţii cei din veac împreună i-a înviat şi tuturor viaţă şi înviere le-a dăruit.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu

Toiag de tărie s-a dat firii celei slabe, Cuvântul lui Dumnezeu în pântecele tău, Curată, şi a ridicat-o pe ea, cea alunecată până la iad. Pentru aceasta, pe tine, Preacurată, ca pe Născătoarea de Dumnezeu te mărim.

Pe Maica Ta, pe care ai ales-o, primeşte-o, Stăpâne, cu milostivire, ca mijlocitoare pentru noi; şi de a Ta bunătate toate se vor umple, ca toţi să Te mărim pe Tine, ca pe un făcător de bine.

Canonul Sfinților Părinți, glas 8

Cel ce eşti mare cu puterea şi cu sfatul, Care toate împreună le ţii, Cel ce eşti ne­cuprins, Unule, Dumnezeule preaputernice, Atotstăpânitorule, Împărate a toate, întăreş­te Biserica şi o păzeşte în dreap­ta credinţă; pentru rugăciunile preamăriţilor Părinţi, care au ruşinat credinţa cea rea.

De mare cinste v-aţi învredni­cit pe pământ, Sfinţilor, de cele cereşti gânditori; că, chipul lui Hristos cu dragoste l-aţi cinstit. Şi acum, umbra şi acoperămân­tul trupului lepădând, faţă că­tre faţă Îl vedeţi, de mai mare cinste învrednicindu-vă.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Năvălirea a toată pornirea vrăjmaşilor, pe care ai îngă­duit-o, ca să fim pedepsiţi pen­tru păcate, şi îndrăznirea lor asupra noastră, Însuţi o zdrobeşte; şi poporului nostru, care nădăjduieşte în Tine, ajută-i Atotfăcătorule; pentru rugă­ciunile cele cu îndrăzneală ale Părinţilor, a căror pomenire o săvârşim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A înţelege taina minunatei tale naşteri, nicidecum nu poate mintea omenească şi nici min­tea cea înaltă, îngerească; că L-ai născut pe Dumnezeu, Cel ce S-a întrupat mai presus de fire. Pentru aceasta, Născătoare de Dumnezeu ştiindu-te şi împreu­nă cu El zugrăvindu-te, pe tine te mărim.

Cântarea a IX-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4

Tot neamul omenesc să salte cu Spiritul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, lăudând mărită prăznuire a Maicii lui Dumnezeu şi să strige: Bucură-te, Preafericită Născătoare de Dumnezeu, Curată, pururea Fecioară.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. (De 2 ori.)— Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor lui: că sfânt este Domnul.

Luminătoarea a VIII-a. A Învierii

Doi îngeri văzând înăuntrul mormântului, Maria s-a înspăi­mântat, şi pe Hristos necunoscând, ca pe un grădinar l-a întrebat: Doamne, unde ai pus trupul lui Isus al meu? Şi după glas cunoscându-l, că era însuşi Mântuitorul, a auzit: Nu te atinge de mine: la Tatăl mă duc, spune fraţilor mei.

A Născătoarei de Dumnezeu

Pe unul din Treime negrăit l-ai născut, Fecioară, pe cel ce este îndoit în fire, şi îndoit în lucrare, şi unul după iposta­ză; deci pe acesta roagă-l pururea, pentru cei ce se închină ţie cu credinţă, ca de toată viclenia duşmanului să ne scape; că toţi acum la tine scăpăm, Doamnă de Dumnezeu Născătoare.

La Stihoavnă

(Stihirile laudelor)

Stihirile Laudelor Învierii, glas 2, din Octoih

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 2)

Ca să facă între ei judecată cea scrisă; mărirea aceasta este dată tuturor cuvioșilor lui. (Ps. 149, 9)

Toată suflarea şi toată făptura pe Tine Te mărește, Doamne; că prin cruce moartea ai răpus, ca să arăţi popoarelor Învierea Ta cea din morţi, ca un iubitor de oameni.

Lăudaţi pe Domnul întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Ps. 150, 1)

Să spună iudeii, în ce chip ostaşii, străjuind, au pierdut pe Împăratul? Pentru ce piatra n-a păzit pe Piatra vieţii? Sau pe Cel îngropat să-L dea, sau Celui ce a înviat să se închine împreună cu noi, zicând: Mărire mulţimii îndurărilor Tale, Mântuitorul nostru, mărire Ție.

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea măririi Lui. (Ps. 150, 2)

Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi! Înger a şezut pe piatra mormântului; acela ne-a vestit nouă, zicând: Hristos, Mântuitorul lumii, a înviat din morţi, şi pe toate le-a umplut de bună mireasmă. Bucuraţi-vă, popoare, şi vă veseliţi!

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Ps. 150, 3)

Înger mai înainte de zămislirea Ta, Doamne, a grăit celei pline de har: Bucură-te! Și tot un înger, la învierea Ta, piatra măritului Tău mormânt a răsturnat. Acela, în locul întristării, semne de veselie a vestit; iar acesta, în locul morţii, pe Stăpânul cel Dătător de viaţă ne-a propovăduit. Pentru aceasta, grăim către Tine: Binefăcătorule al tuturor, Doamne, mărire Ție.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Ps. 150, 4)

Stihirile Sfinților Părinți, din Minei, glas 6

Toată știința sufletească adunând și cu dumnezeiescul Spirit chibzuind, fericiții și cinstiții Părinți, Simbolul credinței cu dumnezeiască scrisoare l-au însemnat. În care învață luminat, că, fără început, Cuvântul este împreună cu Cel ce L-a născut și de o ființă cu adevărat; urmând apostoleștilor învățături, cei preamăriți și cu totul fericiți cu adevărat și de Dumnezeu gânditori.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Ps. 150, 5-6)

Toată știința sufletească adunând și cu dumnezeiescul Spirit chibzuind, fericiții și cinstiții Părinți, Simbolul credinței cu dumnezeiască scrisoare l-au însemnat. În care învață luminat, că, fără început, Cuvântul este împreună cu Cel ce L-a născut și de o ființă cu adevărat; urmând apostoleștilor învățături, cei preamăriți și cu totul fericiți cu adevărat și de Dumnezeu gânditori.

Scoală-Te Doamne, Dumnezeul meu! Înalţă-Se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit. (Ps. 9, 32)

Toată strălucirea Sfântului Spirit cea gândită cu mintea primind-o, învățătura cea mai presus de fire, cu scurte cuvinte și cu multă înțelegere au spus-o, prin dumnezeiască insuflare; ca niște propovăduitori ai lui Hristos, părtinind fericiții evangheliceștilor dogme și așezămintelor creștinești; de sus luând descoperirea lor și luminându-se, au alcătuit credința cea de Dumnezeu insuflată.

Mărturisi-mă-voi Ție, Doamne, din toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale. (Ps. 9, 1)

Toată măiestria cea păstorească adunând și de mânia cea dreaptă pornindu-se acum prea cu dreptate, dumnezeieștii păstori, pe lupii cei mari și pierzători i-au alungat, împrăștiindu-i de la plinirea Bisericii cu praștia Spiritului, ca pe cei ce căzuseră spre moarte și erau ca niște bolnavi fără vindecare; ca niște slugi prea adevărate ale lui Hristos și tăinuitori preasfințiți ai dumnezeieștii propovăduiri.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

A Sfinților Părinți, glas 8

Ceata Sfinților Părinți, de la marginile lumii adunându-se astăzi, o ființă și o fire a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit a fi au învățat; și taina cuvântării de Dumnezeu luminat au dat-o Bisericii. Pe care, lăudându-i cu credință, îi fericim zicând: O, dumnezeiască tabără! De Dumnezeu grăitorilor ostași înarmați ai oastei Domnului; stele mult luminoase ale tăriei celei înțelegătoare; stâlpii cei nesurpați ai Sionului celui de taină; florile Raiului cele cu duhovnicească mireasmă; gurile Cuvântului celui de aur; lauda Niceei, podoaba lumii! Rugați-vă cu dinadinsul pentru sufletele noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei

Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că, prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a eliberat, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând, grăim: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

Preotul: Mărire ţie, celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

Doxologia mare

Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bună voire.

Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ție,

Te mărim pe Tine: Îţi mulţumim Ție, pentru mare mărirea Ta.

Doamne Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţinătorule: Doamne Fiule unule născut, Isuse Hristoase, şi Spirite Sfinte.

Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici pă­catele lumii.

Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui,

şi te îndură spre noi.

Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn Isus Hristos:

întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

În toate zilele bine Te voi cuvânta,

şi voi lăuda numele Tău în veac, şi în veacul veacului,

Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta,

fără de păcat a ne păzi.

Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri,

şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.

Fie, Doamne, mila Ta spre noi,

precum am nădăjduit şi noi întru Tine.

Bine eşti cuvântat, Doamne:

învaţă-mă îndreptările Tale. De 3 ori.

Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ție.

Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă, să fac voia Ta,

că Tu eşti Dumnezeul meu.

Că la Tine este izvorul vieţii,

întru lumina Ta vom vedea lumină.

Tinde mila Ta, celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule… De 3 ori, cu 3 închinăciuni.

Mărire… Şi acum… Sfinte fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Troparul Învierii, glas 4

Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm celui ce a înviat din mormânt, şi începătorului vieţii noastre, că stri­când cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dat nouă şi mare milă.

Apoi, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Dacă după doxologia mare nu se intră în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, atunci urmează ecteniile și Apolisul (dezlegarea deplină).

Preotul: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pentru (Înalt) Preasfinţit (Arhi) Episcopul nostru (N.) şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru autorităţile şi oştirea ţării, pentru pacea, sănătatea şi mântuirea lor.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, ştergerea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu, fraţii sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi

Preotul: Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi preacinstita biserica aceasta, pentru cei ce trudesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce este de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru toți fraţii noştri și pentru toți dreptcredincioșii creștini.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, cu glas înalt:

Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineață, Domnului.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Ziua toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Înger de pace, credincios îndreptător, păzitor sufletelor şi trupu­rilor noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace, şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, ne ruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Pe preasfânta, curata, Preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:

Că Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Preotul: Pace tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Rugăciunea plecării capetelor

Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti şi, cu ochiul Tău cel a toate văzător, priveşti peste toată făptura, Ţie am plecat cerbicea sufletului şi trupului nostru şi ne rugăm Ţie, Sfinte al sfinţilor: Întinde mâna Ta cea nevăzută, din sfântul Tău locaş, şi ne binecuvintează pe toţi; şi orice am greşit, cu voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă, dăruindu-ne bunătăţile Tale cele din lume şi cele mai presus de lume.

Preotul, cu glas înalt:

Că Ție ți se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Apolisul

(Dezlegarea deplină)

Preotul: Înţelepciune.

Poporul: Binecuvântează, Părinte.

Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a cucernicilor şi dreptcredincioşilor creştini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.

Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.

Poporul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Preotul: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.

Poporul: Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce a înviat din morţi, Hristos adevăratul Dumnezeul nostru, pentru rugăciunile preacuratei Maicii sale, ale Sfinților Părinți de la Sinodul VII ecumenic a căror pomenire facem, ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti Părinţi Ioachim şi Ana, şi ale tuturor Sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască, ca un bun şi iubitor de oameni.

Poporul: Amin

Preotul:Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Poporul: Amin.