BUNAVESTIRE
A PREASFINTEI DE DUMNEZEU NĂSCĂTOARE ȘI PURUREA FECIOAREI MARIA

SFÂNTA ȘI DUMNEZEIASCA LITURGHIE A SFÂNTULUI IOAN GURĂ DE AUR, UNITĂ CU VECERNIA ZILEI DE 26 MARTIE

Cf. Învățăturii de Tipic a lui Marcu, de la sfârșitul Triodului, pentru Praznicul Buneivestiri (Cap. VI. 2)

Vineri dimineața

Preotul: Binecuvântată este împărăția Tatălui și a Fiului și a Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.
Preotul: Mărire ție, Dumnezeul nostru, mărire ție. Împărate ceresc…
Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire Tatălui… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire Tatălui… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.
Psalmul 103
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul:
Doamne Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

Întru mărturisire și în mare-cuviință Te-ai îmbrăcat,
Cel ce Te îmbraci în lumină, ca într-o haină,

Cel ce întinzi cerul ca o piele,
Cel ce acoperi cu ape înălțimile lui,

Cel ce pui norii suirea Ta,
Cel ce umbli pe aripile vânturilor.

Cel ce faci crainici ai Tăi vânturile,
și slujitori Ție, flăcările focului.

Cel ce întemeiezi pământul pe neclintirea lui:
nu se va clătina în veacul veacului.

Adâncul, ca o haină e acoperământul lui:
deasupra munților vor sta ape.

De certarea Ta vor fugi,
de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.

Se înalță munți, și se coboară văi,
în locul, pe care l-ai pus temelie.

Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece,
nici se vor întoarce, să acopere pământul.

Cel ce faci să iasă izvoare în văi,
prin mijlocul munților vor pătrunde ape.

Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului,
veni-vor colunii în setea lor.

Deasupra lor păsările cerului vor locui:
din mijlocul stâncilor vor da glas.

Cel ce adapi munții din cele de deasupra ale Tale:
din rodul lucrărilor Tale se va sătura pământul.

Cel ce faci să răsară iarbă dobitoacelor,
și verdeață, pentru trebuința oamenilor,

Ca să scoți pâine din pământ
și vin ce înveselește inima omului.

Ca să înveselești fața cu untdelemn,
și pâinea inima omului să o întărească.

Sătura-se-vor lemnele câmpului,
cedrii Libanului, pe care i-ai sădit.

Acolo păsările își vor face cuib;
lăcașul cocostârcului se înalță deasupra lor.

Munții cei înalți, cerbilor,
stânca iepurilor este scăpare.

Făcut-a luna spre arătarea timpurilor,
soarele și-a cunoscut apusul său.

Pus-a întuneric, și s-a făcut noapte;
întru aceasta vor umbla toate fiarele codrului;

Pui de lei răcnind, ca să prade,
și să ceară de la Dumnezeu mâncare lor.

Răsărit-a soarele, și s-au adunat,
și în culcușurile lor se vor așeza.

La lucrul său ieși-va omul,
și la lucrarea sa, până seara.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne!
Toate întru înțelepciune le-ai făcut,
umplutu-s-a pământul de zidirea Ta!

Însăși marea cea mare și largă,
acolo sunt târâtoare, nenumărate,
viețuitoare mici și mari.

Acolo corăbii umblă,
acolo, balaurul acesta, pe care l-ai zidit,
ca să se joace într-însa!

Toate de la Tine așteaptă,
să le dai nutremânt la vremea lor.

Dându-le Tu lor, vor culege,
deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți;

Dar, întorcând Tu fața Ta, se vor tulbura;
lua-vei spiritul lor, și se vor sfârși, și în țărâna lor se vor întoarce.

Trimite-vei spiritul Tău, și se vor zidi
și vei înnoi fața pământului.

Fie gloria Domnului în veci!
veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.

Cel ce caută spre pământ, și-l face de se cutremură;
Cel ce se atinge de munți, și fumegă.

Cânta-voi Domnului în viața mea,
cânta-voi Dumnezeului meu, până ce voi fi.

Fie Lui plăcute cuvintele mele,
și eu mă voi veseli de Domnul.

Piară păcătoșii de pe pământ,
și cei fărădelege, ca să nu mai fie.
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!

Și iarăși:
Soarele și-a cunoscut apusul său;
pus-a întuneric și s-a făcut noapte.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne!
Toate întru înțelepciune le-ai făcut.

Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Ectenia mare

Preotul: Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne îndură-Te, spre noi.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfântă casa aceasta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Ta¬tălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin

Se cântă Doamne strigat-am…pe glasul 4. Se pun 10 stihiri. 3 stihiri ale Praznicului. 3 stihiri ale Arhanghelului Gabriel. Stihira zilei din Triod (de două ori). Stihirile martirice ale glasului 6, din Triod.

Psalmul 140

Doamne strigat-am către tine, auzi-mă:
ia aminte la glasul rugăciunii mele, când
strig către tine.

Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia
înaintea ta:
ridicarea mâinilor mele, ca o jertfă de seară.

Pune, Doamne, pază gurii mele,
și ușă de îngrădire în jurul buzelor mele.

Să nu pleci inima spre cuvinte de vicleșug:
ca să mă apăr, dezvinovățindu-mă, fiind
în păcate,

Alături de oamenii, cari săvârșesc fărădelege;
și nu mă voi întovărăși cu cele alese ale lor.

Certa-mă-va dreptul întru îndurare, și mă
va mustra:
iară untdelemn al păcătosului să nu ungă
capul meu; că și rugăciunea mea este
împotriva celor bineplăcute lor.

Cufundatu-s-au, îngreunați cu pietre,
judecătorii lor:
auzi-vor graiurile mele, că s-au îndulcit.

Ca o brazdă, ce se spintecă peste pământ:
așa s-au risipit oasele lor, lângă iad.

Căci către tine, Doamne, Doamne, sunt
ochii mei:
întru tine am sperat, să nu iei sufletul meu.

Păzește-mă de cursa, care mi-au pus-o mie,
și de smintelile celor ce fac fărădelegea.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii:
deosebi sunt eu, și voi scăpa.

Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat:
cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea lui rugăciunea mea:
necazul meu înaintea lui voi spune.

Când lipsea dintru mine spiritul meu:
și tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta, în care am umblat,
ascuns-au cursă mie.

Luat-am seamă de-a dreapta, și am privit:
și nu era cine să mă cunoască.

Pierit-a fuga de la mine:
și nu este cel ce să cerceteze sufletul meu.

Strigat-am către tine, Doamne; zis-am: Tu
ești nădejdea mea:
partea mea ești, în pământul celor vii.

Ia aminte la ruga mea,
că m-am umilit foarte.

Scapă-mă de cei ce mă prigonesc:
că sunt mai tari decât mine.

În timpul citirii stihirilor, preotul face proscomidia, dacă nu a făcut-o mai înainte.

Pe 10: Scoate din prinsoare sufletul meu:
ca să mărturisească numele tău.

Stihirile praznicului, glas 4
În luna a șasea, trimis a fost arhanghelul la Fecioara cea curată, și zicându-i ei: bucură-te! i-a binevestit că dintr-însa va ieși Mântuitorul. Deci, primind cu credință închinarea lui, te-a conceput pe Tine, Dumnezeul cel mai înainte de veci, Care ai binevoit a Te întrupa în chip de negrăit, spre mântuirea sufletelor noastre.

Pe mine mă așteaptă drepții:
până ce vei răsplăti mie.

Limba pe care nu a cunoscut-o, a auzit-o Născătoarea de Dumnezeu, căci arhanghelul i-a grăit cuvintele Bunei Vestiri. Deci, primind cu credință închinarea, Te-a conceput pe Tine, Dumnezeul cel mai înainte de veci. Pentru aceasta și noi bucurându-ne, strigăm Ție: Cel ce Te-ai întrupat dintr-însa fără schimbare, Dumnezeule, pace lumii dăruiește și sufletelor noastre mare milă.

Pe 8: Dintru adâncuri am strigat către tine, Doamne!
Doamne ascultă glasul meu.

Iată chemarea din nou s-a arătat acum nouă: Dumnezeu, mai presus de cuvânt, se unește cu oamenii; prin glasul arhanghelului înșelăciunea se nimicește. Că Fecioara primește bucuria, cele pământești s-au prefăcut în cer, lumea s-a dezlegat de blestemul cel dintâi. Să se veselească zidirea și cu glasuri de bucurie să cânte: Făcătorule și Mântuitorul nostru, Doamne, mărire Ție.

Fie urechile tale
luând aminte la glasul rugăciunii mele.

Stihirile Arhanghelului Gabriel, glas 1
Preamarele Gabriel, mintea cea prea îndumnezeită, cea luminoasă și cerească, cel ce împreună cu cetele cele de sus privește și vede Lumina cea în trei sori, venind a binevestit Fecioarei taina cea înfricoșătoare și se roagă pentru sufletele noastre.

Pe 6: De te vei uita la fărădelegi, Doamne:
Doamne, cine va suferi? că la tine este îndurarea:

Taina cea mare, care mai înainte era necunoscută îngerilor și din veci ascunsă, ție singur ți se încredințează Gabriele, și pe aceasta, venind în Nazaret, ai avut îndrăzneală să o spui singurei curate; cu care, roagă-te să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Pentru numele tău te-am așteptat, Doamne,
așteptat-a sufletul meu cuvântul tău:
sperat-a sufletul meu întru Domnul.

Cel ce pururea ești plin de lumină și faci voia și împlinești poruncile Atotținătorului, voievodule al îngerilor, Gabriele, prea alesule, păzește pe cei ce cu dragoste te cinstesc pe tine, rugându-te pururea, să se dăruiască sufletelor noastre pace și mare milă.

Pe 4: Din straja dimineții până în noapte:
din straja dimineții să spere Israel întru Domnul.

Stihira zilei din Triod, glas 7
Ca un risipitor m-am îndepărtat de la harul Tău, Doamne. Și bogăția bunătății risipind-o, am alergat la Tine, Îndurate, strigând către Tine: Dumnezeule, greșit-am, miluiește-mă.

Că la Domnul este mila, și multă mântuire la el:
și el va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui.

Ca un risipitor m-am îndepărtat de la harul Tău, Doamne. Și bogăția bunătății risipind-o, am alergat la Tine, Îndurate, strigând către Tine: Dumnezeule, greșit-am, miluiește-mă.

Psalmul 116

Lăudați pe Domnul, toate neamurile,
lăudați-l, toate popoarele.

Stihirile martirice ale glasului 6, din Triod
Martirii Tăi, Doamne, nu s-au lepădat de Tine, nici s-au depărtat de la poruncile Tale; pentru rugăciunile lor, miluieşte-ne pe noi.

Că s-a întărit mila lui peste noi,
și adevărul Domnului rămâne în veac.

Cei ce au mărturisit pentru Tine, Hristoase, multe chinuri au răbdat; pentru rugăciunile şi cererile lor, Doamne, păzeşte-ne pe noi pe toţi.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,
Și acum, și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A praznicului, din Minei, glas 6
Trimis a fost din cer Gabriel Arhanghelul, să binevestească Fecioarei Zămislirea. Și venind în Nazaret, cugeta întru sine, de minune înspăimântundu-se: Cum Cel ce este necuprins întru cele de sus, din Fecioară se va naște? Cel ce are scaun cerul și așternut picioarelor pământul, în pântece de Fecioară încape. Spre Care, cei cu câte șase aripi și cei cu ochi mulți a privi nu pot, Acela, numai prin cuvânt, a se întrupa dintr-însa a binevoit! Al lui Dumnezeu este cuvântul acesta. Deci, pentru ce stau și nu grăiesc Fecioarei? Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine! Bucură-te curată Fecioară! Bucură-te mireasă, care nu știi de mire! Bucură-te maica Vieții! Binecuvântat este Rodul pântecele tău!

Se face Intratul cu Evanghelia.

Rugăciunea Intratului
Preotul, în taină: Seara și dimineața, și la amiază te lăudăm, bine te cuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm ție, Stăpâne al tuturor: îndrep¬tează rugăciunea noastră ca o tămâie înaintea ta; și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântu¬iește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru tine am nădăjduit: să nu ne rușinezi pe noi, Dumnezeul nostru. Că ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Înțelepciune, drepți!
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc celui fără de moarte, a sfântului, fericitului, Isuse Hristoase: ajungând la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul, și pe Spiritul Sfânt Dumnezeu. Cade-se, în toată vremea, să fii lăudat de glasuri cuvioase, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce dai viață, pentru aceasta lumea te mărește.
Preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor.
Poporul: Și spiritului tău.
Preotul: Înțelepciune, să luăm aminte.

Lecturile Triodului

Prochimen, glas 4
Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este mântuirea de la om (Ps. 59,12).
Stih: Dumnezeule, lepădatu-ne-ai pe noi şi ne-ai doborât (Ps. 59,1).
Dă-ne nouă ajutor, ca să ne scoţi din necaz, că deşartă este mântuirea de la om (Ps. 59,12).

Preotul: Înțelepciune!

Din cartea Facerii (8,4-20), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Iar în luna a şaptea, în ziua douăzeci şi şaptea a lunii acesteia, s-a oprit corabia pe Munţii Ararat. Apa a scăzut mereu până în luna a zecea; iar în ziua întâia a lunii a zecea s-au arătat vârfurile munţilor. După patruzeci de zile, a deschis Noe fereastra, pe care o făcuse la corabie, şi a dat drumul corbului, ca să vadă de a scăzut apa pe pământ. Acesta, zburând, nu s-a mai întors până ce a scăzut apa de pe pământ. Apoi, după el a trimis porumbelul , ca să vadă de s-a scurs apa de pe pământ. Porumbelul însă, negăsind loc de odihnă pentru picioarele sale, s-a întors la el în corabie; căci era încă apă pe toată faţa pământului. Şi a întins Noe mâna şi l-a apucat şi la băgat l-a sine, în corabie. Şi aşteptând încă alte şapte zile, a dat iarăşi drumul porumbelului din corabie, şi porumbelul s-a întors la el, spre seară, şi iată avea în ciocul său o ramură verde de măslin. Atunci a cunoscut Noe că s-a scursa apa de pe faţa pământului. Mai zăbovind încă alte şapte zile, iarăşi a dat drumul porumbelului şi el nu s-a mai întors. Iar în anul şase sute unu al vieţii lui Noe, în ziua întâi a lunii întâi, secând apa de pe pământ, a ridicat Noe acoperişul corăbiei şi a privit, şi iată se zbicise faţa pământului. Iar în luna a doua, la douăzeci şi şapte ale lunii acesteia, pământul era uscat. Atunci a grăit Domnul Dumnezeu lui Noe şi a zis: “Ieşi din corabie tu şi împreună cu tine femeia ta, fiii tăi şi femeile fiilor tăi. Scoate de asemenea împreună cu tine toate vietăţile, care sunt cu tine, şi tot trupul, de la păsări şi până la animale, şi toate vietăţile ce se mişcă pe pământ, ca să se împrăştie pe pământ, să se prăsească şi să se înmulţească pe pământ”. Atunci a ieşit Noe din corabie; şi împreună cu el au ieşit fiii lui, femeia lui şi femeile fiilor lui; toate fiarele, toate animalele, toate păsările şi toate câte se mişcă pe pământ, după felul lor, au ieşit din corabie. Atunci a făcut Noe un jertfelnic Domnului; şi a luat din animalele cele curate şi din toate păsările cele curate şi le-a adus ardere de tot pe jertfelnic.

Prochimen, glas 6
Auzi, Dumnezeule, cererea mea; ia aminte la rugăciunea mea. (Ps. 60, 1)
Stih: De la marginile pământului către Tine am strigat. (Ps. 60, 2)
Auzi, Dumnezeule, cererea mea; ia aminte la rugăciunea mea.

Preotul: Înțelepciune!

Din Pildele lui Solomon (10,31-11,12), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Gura celui drept rodeşte înţelepciune, iar limba urzitoare de rele aduce pierzare. Buzele celui drept cunosc bunăvoirea, iar gura păcătoşilor strâmbătatea. Cântarul strâmb este urgisit de Domnul şi cântărirea dreaptă este plăcerea Lui. Dacă vine mândria, va veni şi ocara, iar înţelepciunea este cu cei smeriţi. Neprihănirea poartă pe cei drepţi, iar strâmbătatea prăpădeşte pe cei vicleni. La nimic nu foloseşte bogăţia în ziua mâniei; numai dreptatea izbăveşte de moarte. Dreptatea netezeşte calea celui fără prihană, iar cel fără de lege va cădea prin fărădelegea lui. Dreptatea izbăveşte pe cei drepţi iar cei vicleni vor fi prinşi prin pofta lor. La moartea omului drept rămâne nădejdea, iar la moartea celui păcătos piere nădejdea. Dreptul scapă din strâmtoare, şi cel fără de lege îi ia locul. Făptuitorul de rele prăbuşeşte cu gura pe aproapele lui, iar prin ştiinţa celor drepţi va fi mântuit. De propăşirea celor drepţi cetatea se bucură, iar când pier cei fără de lege ea tresaltă de veselie. Prin binecuvântarea oamenilor drepţi cetatea merge înainte, iar prin gura celor nelegiuiţi ajunge ruină. Cel nepriceput urgiseşte pe aproapele lui, iar omul cu bună-chibzuială tace.

Lecturile Praznicului

Preotul: Înțelepciune!

Din Cartea Ieșirii (3, 1-8) citire:

Preotul: Să luăm aminte.

În vremea aceea, Moise păştea oile lui Ietro, preotul din Madian, socrul său. Şi depărtându-se odată cu turma în pustie, a ajuns până la muntele lui Dumnezeu, la Horeb; Iar acolo i S-a arătat îngerul Domnului într-o pară de foc, ce ieşea dintr-un rug; şi a văzut că rugul ardea, dar nu se mistuia. Atunci Moise şi-a zis: „Mă duc să văd această arătare minunată: că rugul nu se mistuieşte“. Iar dacă a văzut Domnul că se apropie să privească, a strigat la el Domnul din rug şi a zis: „Moise! Moise!“. Şi el a răspuns: „Iată-mă, Doamne!“ Şi Domnul a zis: „Nu te apropia aici! Ci scoate-ţi încălţămintea din picioarele tale, că locul pe care calci este pământ sfânt!“ Apoi i-a zis iarăşi: „Eu sunt Dumnezeul tatălui tău, Dumnezeul lui Avraam şi Dumnezeul lui Isaac şi Dumnezeul lui Iacov!“ Şi şi-a acoperit Moise faţa sa, că se temea să privească pe Dumnezeu. Zis-a Domnul către Moise: „Am văzut necazul poporului Meu în Egipt şi strigarea lui de sub apăsători am auzit şi durerea lui o ştiu. M-am pogorât dar să-l izbăvesc din mâna Egiptenilor, să-l scot din țara aceasta şi să-l duc într-un pământ roditor şi larg, în ţara unde curge miere şi lapte, în ţinutul Canaaneilor, al Heteilor, al Amoreilor, al Ferezeilor, al Ghergheseilor, al Heveilor şi al Iebuseilor“.

Preotul: Înțelepciune!

Din la Pilde (8, 22-30) citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Domnul m-a zidit la începutul lucrărilor Lui; înainte de lucrările Lui cele mai de demult. Eu am fost din veac întemeiată de la început, înainte de a se fi făcut pământul. Nu era adâncul atunci când am fost născută, nici chiar izvoare încărcate cu apă. Înainte de a fi fost întemeiaţi munţii şi înaintea văilor eu am luat fiinţă. Când încă nu era făcut pământul, nici câmpiile, nici cel dintâi fir de praf din lume, Când El a întemeiat cerurile eu eram acolo; când El a tras bolta cerului peste faţa adâncului, Când a întărit norii sus şi izvoarele adâncului curgeau din belşug, Când El a pus hotar mării, ca apele să nu mai treacă peste ţărmuri şi când El a aşezat temeliile pământului, atunci eu eram ca un copil mic alături de El, veselindu-mă în fiecare zi şi desfătându-mă fără încetare în faţa Lui.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Strana: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.
Strana: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că sfânt eşti, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi. (de 3 ori)
Mărire Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.
Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte Fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Preotul, cu glas înalt:
Să luăm aminte. Pace (†) tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.

Prochimen, glas 3
Mărește suflete al meu pe Domnul, și s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu. (Lc. 1)
Stih: Că a căutat spre smerenia servei sale; că iată, de acum mă vor fericii toate neamurile.
Mărește suflete al meu pe Domnul, și s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu Mântuitorul meu. (Lc. 1)

Preotul: Înţelepciune.

Lectorul: Din epistola către Evrei (2, 11-18), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Fraților, Cel ce sfințește și cei ce se sfințesc dintr-Unul sunt toți; de aceea, nu se rușinează să-i numească pe ei frați, zicând: Spune-voi fraților mei numele Tău. În mijlocul adunării Te voi lăuda. Și iarăși: Eu voi fi încrezător în El; și iarăși: Iată Eu și pruncii pe care Mi i-a dat Dumnezeu. Deci, de vreme ce pruncii s-au făcut părtași sângelui și trupului, în același fel și El S-a împărtășit de acestea, ca să surpe prin moartea Sa pe cel ce are stăpânirea morții, adică pe diavolul, și să mântuiască pe cei pe care frica morții îi ținea în robie toată viața. Pentru că, într-adevăr, nu firea îngerilor a luat, ci sămânța lui Avraam a luat. Drept aceea, dator era întru toate să Se asemene fraților, ca să fie milostiv și credincios arhiereu în cele către Dumnezeu, pentru curățirea păcatelor poporului. Că, prin ceea ce a pătimit, fiind El însuși ispitit, poate și celor ce se ispitesc să le ajute.

Preotul:Pace (†) ţie, cititorule.

Lectorul: Şi spiritului tău.

Poporul: Aleluiarul, glas 2

Aliluia, Aliluia, Aliluia
(Ps. 71,6) Coborâ-se-va ca ploaia pe lână și ca picăturile ce cad pe pământ.
Stih: Binecuvântat va fi numele Lui în veac.

Preotul, în taină:
RUGĂCIUNEA PROCLAMĂRII SFINTEI EVANGHELII
Străluceşte în inimile noastre, iubitorule de oameni, Stăpâne, lumina fără stricăciune a cunoaşterii dumnezeirii Tale şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evanghelicelor Tale propovăduiri. Pune în noi frica fericitelor Tale porunci, ca toate poftele trupului călcându-le, viaţă sufletească să petrecem, toate cele ce sunt spre bună plăcerea Ta gândind şi săvârşind. Că Tu eşti luminarea sufletelor şi a trupurilor noastre, Hristoase Dumnezeule, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, împreună şi Celui fără de început Părintelui Tău şi Preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul, cu glas înalt:
Preotul: Înţelepciune! Drepţi! Să ascultăm sfânta Evanghelie.
Pace (†) tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Citire din sfânta Evanghelie după Sfântul Apostol și Evanghelist Luca.

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Preotul:
Să luăm aminte.

Luca 1, 24-38

În zilele acelea Elisabeta, soția lui Zaharia, a zămislit și s-a tăinuit pe sine cinci luni, zicând: Astfel mi-a făcut mie Domnul în zilele în care a socotit să ridice dintre oameni ocara mea. Iar în a șasea lună a fost trimis îngerul Gabriel de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele Fecioarei era Maria. Și, intrând Îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei! Iar ea, văzându-l, s-a tulburat de cuvântul lui și cugeta în sine: Ce fel de închinăciune poate să fie aceasta? Și Îngerul i-a zis: Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Și, iată, vei lua în pântece și vei naște Fiu și vei chema numele Lui, Isus. Acesta va fi mare și Fiul Celui Preaînalt Se va chema și Domnul Dumnezeu Îi va da Lui tronul lui David, părintele Său. Și va împărăți peste casa lui Iacov în veci și Împărăția Lui nu va avea sfârșit. Și a zis Maria către Înger: Cum va fi aceasta, de vreme ce eu nu știu de bărbat? Și, răspunzând, Îngerul i-a zis: Spiritul Sfânt Se va coborî peste tine și puterea Celui Preaînalt te va umbri; pentru aceea și Sfântul care Se va naște din tine, Fiul lui Dumnezeu Se va chema. Iată, Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea fiu la bătrânețea ei, și aceasta este a șasea lună pentru ea, care se numea stearpă. Că la Dumnezeu nimic nu este cu neputință. Și a zis Maria: Iată roaba Domnului. Fie mie după cuvântul tău! Și Îngerul a plecat de la ea.

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Ectenia Întreită (a cererii stăruitoare)

Preotul: Să zicem toţi, din tot sufletul şi din tot cugetul nostru, să zicem.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Doamne, atotstăpânitorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi Te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pentru (Înalt) Preasfinţit (Arhi) Episcopul nostru (N.) şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru autorităţile şi oştirea ţării, pentru pacea, sănătatea şi mântuirea lor.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru fraţii noştri preoţii, ieromonahii şi pentru toţi cei întru Hristos fraţii noştri.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, ştergerea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu, fraţii sfintei Bisericii acesteia.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfintei bisericii acesteia şi pentru toţi cei mai înainte adormiţi, părinţii şi fraţii noştri dreptcredincioşi, care odihnesc aici şi pretutindeni.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi preacinstita biserica aceasta, pentru cei ce trudesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce este de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.
Preotul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, în taină:
RUGĂCIUNEA CERERII STĂRUITOARE
Doamne, Dumnezeul nostru, primeşte de la robii Tăi această rugăciune stăruitoare şi ne miluieşte după mulţimea milei Tale, îndurările Tale trimite-le peste noi şi peste tot poporul Tău, care aşteaptă de la Tine mila Ta bogată.

Preotul, cu glas înalt:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.
Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, în taină:
RUGĂCIUNEA A II-A A CREDINCIOŞILOR
Iarăşi şi de multe ori cădem înaintea Ta şi Ţie ne rugăm, Bunule şi iubitorule de oameni, ca, privind spre rugăciunea noastră, să cureţi sufletele şi trupurile noastre de toată întinarea trupului şi a sufletului; să ne dai nouă ca nevinovaţi şi fără de osândă să ne înfăţişăm înaintea sfântului Tău Altar. Dăruieşte, Dumnezeule, şi celor ce se roagă împreună cu noi, sporirea vieţii, a credinţei şi a înţelegerii spirituale. Dă-le lor ca totdeauna cu frică şi dragoste să-Ți slujească Ţie, nevinovaţi şi fără de osândă să se împărtăşească cu sfintele Tale Taine şi de împărăţia Ta cerească să se învrednicească.

Preotul, cu glas înalt:
Înţelepciune!
Ca sub stăpânirea Ta totdeauna fiind păziţi, Ţie mărire să-Ţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Poporul: Noi, care pe Heruvimi cu taină îi închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare-i aducem, toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm. Ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Preotul, în taină:
RUGĂCIUNEA HERUVICULUI
Nimeni din cei legaţi cu poftele şi cu plăcerile trupeşti nu este vrednic să vină sau să se apropie sau să-Ţi slujească Ţie, Împărate al măririi; pentru că a-Ţi sluji Ţie mare şi înfricoşător lucru este chiar şi pentru puterile cereşti. Însă, totuşi, pentru iubirea Ta de oameni negrăită şi nemăsurată, fără mutare şi fără schimbare Te-ai făcut om şi arhiereu Te-ai numit nouă; şi, ca un Stăpân a toate, ne-ai dat lucrarea sfântă a acestei jertfe liturgice şi nesângeroase. Căci Tu singur, Doamne Dumnezeul nostru, stăpâneşti peste cele cereşti şi peste cele pământeşti, Cel ce şezi pe scaun de Heruvimi, Domnul Serafimilor şi împăratul lui Israel, care singur eşti sfânt şi întru sfinţi Te odihneşti. Pe Tine, dar, Te rog, care eşti singur bun şi binevoitor: caută spre mine, păcătosul şi netrebnicul Tău rob, şi curăţă-mi sufletul şi inima de cuget viclean; şi învredniceşte-mă cu puterea Sfântului Tău Spirit ca, îmbrăcat fiind cu harul preoţiei, să stau înaintea acestei sfinte Tale mese şi să jertfesc sfântul şi preacuratul Tău Trup şi preţiosul Tău Sânge. Căci Ţie mă rog, plecându-mi cerbicea mea, şi cer de la Tine: să nu-Ţi întorci faţa Ta de la mine, nici să mă lepezi dintre slujitorii Tăi; ci învredniceşte-mă pe mine, păcătosul şi nevrednicul Tău rob, să-ţi aduc Ţie darurile acestea. Că Tu eşti Cel care aduci şi Cel care Te aduci, Cel care primeşti şi Cel care Te împarţi, Hristoase Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, împreună şi Celui fără de început al Tău Părinte şi preasfântului şi bunului şi de viaţă făcătorului Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul, însoțit de diacon face cădire mare.

În Altar, preotul cădeşte sfânta Masă, apoi spune, în taină:
Noi, care pe Heruvimi cu taină îi închipuim şi făcătoarei de viaţă Treimi întreit-sfântă cântare-i aducem, toată grija cea lumească de la noi să o lepădăm. Ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Se închină de trei ori zicând în taină:
Dumnezeule, curăţă-mă pe mine, păcătosul!

Preotul împreună cu diaconul se întoarc spre popor plecându-şi capul, apoi se duc la masa Proscomidiei.

Diaconul, către preot:

Ridică, părinte.

Preotul, ridicând Aerul, zice:
Ridicaţi-vă mâinile spre cele sfinte şi binecuvântaţi-L pe Domnul.

Preotul, luând în mâini sfântul Disc îl dă diaconului, care poartă și cădelnița. Preotul ia în mâini sfântul Potir și ies amândoi pe uşa de către miazănoapte, și venind în mijlocul bisericii zice:

Pe voi, pe toţi, Domnul Dumnezeu să vă pomenească în împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

Pe Sfântul Părinte Papa (N.), pe Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pe (Înalt) Preasfinţit (Arhi) Episcopul nostru (N.), Domnul Dumnezeu să-i pomenească în împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

Pe conducătorii ţării noastre, Domnul Dumnezeu să-i pomenească în împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

Pe ctitorii şi binefăcătorii acestei sfinte biserici (şi pe alţii, vii şi adormiţi) şi pe voi pe toţi, dreptcredincioşilor creştini, Domnul Dumnezeu să vă pomenească în împărăţia Sa, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin. Ca pe Împăratul tuturor să-L primim, pe Cel nevăzut înconjurat de cetele îngereşti. Aliluia, aliluia, aliluia.

Diaconul intrând în Altar prin ușile împărătești se oprește de-a dreapta Sfintei Mese.
Preotul, intrând și el în Altar, aşează pe Antimis sfântul Potir, apoi primește de la diacon sfântul Disc, pe care îl pune de-a stânga Sfântului Potir. Apoi descoperă Sfântul Disc și Sfântul Potir.

Iosif, cel cu bun chip, de pe lemn luând preacurat trupul Tău, cu giulgiu curat înfăşurându-l şi cu miresme, în mormânt nou, îngropându-l, l-a aşezat.

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul, ca un Dumnezeu; şi în rai cu tâlharul şi pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Spiritul, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins.

Purtător de viaţă, mai înfrumuseţat cu adevărat decât raiul şi decât toată cămara împărătească mai luminat, s-a arătat, Hristoase, mormântul Tău, izvorul învierii noastre.

Apoi ridică Aerul de pe umărul diaconului, cădindu-l și acoperind cu el Sfintele, zicând în taină:

Iosif, cel cu bun chip…

Preotul cădind de trei ori, zice în taină:
Fă bine, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului, şi să se zidească zidurile Ierusalimului.

La a treia cădire, adaugă:
Atunci vei binevoi jertfa dreptăţii, prinosul şi arderile de tot; atunci vor pune pe Altarul Tău viţei.

Ectenia cererilor
Preotul: Să plinim rugăciunile noastre Domnului.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pentru cinstitele daruri, ce sunt puse înainte, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pentru sfântă biserica aceasta şi pentru cei ce cu credinţă, cu evlavie şi cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pentru ca să fim mântuiţi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul:Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Ziua toată desăvârșit sfântă, cu pace și fără de păcate, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor sufletelor și trupu¬rilor noastre, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Milă și iertare de păcatele și de greșelile noastre, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Cele bune și de folos sufletelor noastre, și pace lumii, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Cealaltă vreme a vieții noastre în pace, și întru pocăință a o săvârși, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Sfârșit creștinesc vieții noastre, fără de patimă, ne rușinat, cu pace, și răspuns bun la înfricoșătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Preotul:Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Poporul: Ție, Doamne.

Preotul, în taină:
RUGĂCIUNEA PROSCOMIDIEI
Doamne Dumnezeule, atotţinătorule, Cel care singur eşti sfânt şi primeşti jertfă de laudă de la cei ce Te cheamă cu toată inima, primeşte şi rugăciunea noastră a păcătoşilor şi du-o la sfântul Tău Altar; şi fă-ne vrednici a-Ţi aduce daruri şi jertfe spirituale pentru păcatele noastre şi cele din neştiinţă ale poporului; învredniceşte-ne să aflăm har înaintea Ta, ca să-Ţi fie bine primită jertfa noastră şi să se coboare Spiritul cel bun al harului Tău peste noi, peste aceste daruri puse înainte şi peste întreg poporul Tău.

Preotul, cu glas înalt:
Cu îndurările unuia-născut Fiului Tău, cu care împreună eşti binecuvântat, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul, cu glas înalt:
Pace (†) tuturor.
Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Să ne iubim unul pe altul ca într-un gând să mărturisim:
Poporul: Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Treimea cea de o fiinţă şi nedespărţită.

Preotul se închină de trei ori, zicând în taină:
Iubi-te-voi, Doamne, tăria mea, Domnul este întărirea mea şi scăparea mea.

Preotul sărută darurile acoperite şi sfânta Masă.

Preotul: Hristos în mijlocul nostru!
Poporul: Este şi va fi!

Preotul, glas înalt:
Întru înţelepciune, să luăm aminte.

Preotul ridică aerul şi-l ţine deasupra sfintelor daruri, clătinându-l, rostind împreună cu poporul mărturisirea credinţei:

Cred într-unul Dumnezeu, Tatăl atotţinătorul, făcătorul cerului şi al pământului, văzutelor tuturor şi nevăzutelor. Şi într-unul Domn, Isus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-născut, care din Tatăl S-a născut, mai înainte de toţi vecii; lumină din lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, iar nu făcut, Cel de o fiinţă cu Tatăl, prin care toate s-au făcut. Care, pentru noi oamenii şi pentru a noastră mântuire, S-a coborât din ceruri, S-a întrupat de la Spiritul Sfânt şi din Maria Fecioara şi S-a făcut om. Şi S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponţiu Pilat, a pătimit şi S-a îngropat. Şi a înviat a treia zi, după Scripturi. Şi S-a înălţat la ceruri şi şade de-a dreapta Tatălui. Şi iarăşi va veni cu mărire să judece viii şi morţii, a cărui împărăţie nu va avea sfârşit. Şi întru Spiritul Sfânt, Domnul de viaţă Făcătorul, care de la Tatăl purcede, Cel ce împreună cu Tatăl şi cu Fiul este închinat şi mărit, care a grăit prin Proroci. Într-Una, Sfântă, Catolică şi Apostolică Biserică. Mărturisesc un Botez întru iertarea păcatelor. Aştept învierea morţilor şi viaţa veacului ce va să fie. Amin.

Preotul:
Să stăm bine, să stăm cu frică, să luăm aminte: Sfânta Jertfă cu pace să o aducem.

Poporul: Mila păcii, jertfa laudei.

Preotul, cu glas înalt:
Harul Domnului nostru Isus Hristos şi dragostea lui Dumnezeu Tatăl şi împărtăşirea Sfântului Spirit, să fie cu voi cu toţi.

Poporul: Şi cu spiritul tău.

Preotul, cu mâinile ridicate şi cu glas înalt:
Sus să avem inimile.
Poporul: Le avem către Domnul.

Preotul, cu glas înalt:
Să-I mulţumim Domnului.

Poporul: Cu vrednicie şi cu dreptate este a ne închina Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, Treimii celei de o fiinţă şi nedespărţită.

Preotul, în taină:

RUGĂCIUNEA SFINTEI JERTFE (ANAFORAUA)
Cu vrednicie şi cu dreptate este a-Ţi cânta Ţie, a Te binecuvânta, a Te lăuda, Ţie a-Ţi mulţumi, Ţie a ne închina, în tot locul stăpânirii Tale. Că Tu eşti Dumnezeul cel negrăit, necuprins cu mintea, nevăzut, neajuns, pururea fiind, acelaşi fiind, Tu şi unul-născut Fiul Tău şi Spiritul Tău Sfânt. Tu din nefiinţă la fiinţă ne-ai adus şi pe cei căzuţi iarăşi i-ai ridicat şi n-ai încetat să le faci pe toate, până ce ne-ai suit la cer şi ne-ai dăruit împărăţia Ta ce va să fie. Pentru acestea toate Îţi mulţumim Ţie şi unuia-născut Fiului Tău şi Spiritului Tău Sfânt, pentru toate binefacerile arătate şi nearătate, care s-au făcut pentru noi, pe care le ştim şi pe care nu le ştim. Îţi mulţumim Ţie şi pentru liturghia aceasta pe care ai binevoit a o primi din mâinile noastre, deşi stau înaintea Ta mii de Arhangheli şi zeci de mii de Îngeri, Heruvimii şi Serafimii, cei cu câte şase aripi şi cu ochi mulţi, care se înalţă zburând,

Preotul, ridicând steluţa, face chipul Crucii deasupra Discului, atingându-l în cele patru părţi, apoi o sărută și o pune alături:
Cântarea de biruinţă cântând, strigând, glas înălţând şi grăind:

Poporul: Sfânt, Sfânt, Sfânt este Domnul Savaot; plin este cerul şi pământul de mărirea Lui. Osana întru cele de sus. Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului. Osana întru cele de sus.

Preotul, cu mâinile ridicate, în taină:
Cu aceste fericite Puteri, Stăpâne iubitorule de oameni, strigăm şi noi şi grăim: Sfânt eşti şi preasfânt, Tu şi unul-născut Fiul Tău şi Spiritul Tău Sfânt; Sfânt eşti şi preasfânt şi vrednică de laudă e mărirea Ta. Tu lumea Ta aşa ai iubit-o, încât pe Fiul Tău unul-născut L-ai dat, ca tot cel ce crede într-însul să nu piară, ci să aibă viaţă veşnică. Acesta venind şi toată rânduiala pentru noi plinind-o, în noaptea în care a fost vândut, ori mai curând pe Sine însuşi S-a dat pentru viaţa lumii, luând pâine în sfintele, preacuratele şi neprihănitele Sale mâini, mulţumind şi binecuvântând (†), sfinţind, frângând, dat-a sfinţilor Săi învăţăcei şi apostoli zicând:

Preotul, plecându-şi capul cu smerenie, ridicându-şi dreapta, binecuvântează sfânta Pâine și zice cu glas înalt:

Luaţi, mâncaţi, acesta este Trupul Meu, care pentru voi se frânge, spre iertarea păcatelor.

Poporul: Amin.

Apoi, preotul, în taină:
Asemenea şi (†) Potirul, după cină, zicând:

Preotul, plecându-şi capul cu smerenie, ridicându-şi dreapta, binecuvântează sfântul Potir și zice cu glas înalt:

Beţi dintru acesta toţi, acesta este Sângele Meu, al Legii celei noi, care pentru voi şi pentru mulţi se varsă, spre iertarea păcatelor.

Poporul: Amin.

Apoi, preotul, cu capul plecat, zice în taină:
Aducându-ne, aşadar, aminte de această poruncă mântuitoare şi de toate cele ce s-au făcut pentru noi: de Cruce, de mormânt, de învierea de a treia zi, de înălţarea la cer, de şederea de-a dreapta, de a doua şi preamărita iarăşi venire.

Preotul prinde cu mâinile cruciş, sfântul Disc cu dreapta şi sfântul Potir cu stânga, şi, înălţându-le, face cu acestea semnul Crucii și spune cu glas înalt:
Ale Tale, dintru ale Tale, Ţie îţi aducem de toate şi pentru toate.

Poporul: Pe Tine Te lăudăm, pe Tine Te binecuvântăm, Ţie îţi mulţumim, Doamne şi ne rugăm Ţie, Dumnezeul nostru.

Preotul, în taină:
Încă-ți aducem această slujbă cuvântătoare şi fără vărsare de sânge şi cerem şi ne rugăm şi Te implorăm: trimite Spiritul Tău Sfânt peste noi şi peste aceste daruri ce sunt puse înainte.

Doamne, Cel ce pe preasfântul Tău Spirit în ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci înnoieşte-L în noi, care ne rugăm Ţie.

Stih: Inimă curată zideşte în mine, Dumnezeule, şi Spirit drept înnoieşte în cele dinăuntrul meu.

Doamne, Cel ce pe preasfântul Tău Spirit în ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci înnoieşte-L în noi, care ne rugăm Ţie.

Stih: Nu mă lepăda de la faţa Ta şi Spiritul Tău Sfânt nu-L lua de la mine.

Doamne, Cel ce pe preasfântul Tău Spirit în ceasul al treilea L-ai trimis Apostolilor Tăi, pe Acela, Bunule, nu-L lua de la noi, ci înnoieşte-L în noi, care ne rugăm Ţie.

Preotul, binecuvântând sfântul Disc cu semnul sfintei Cruci, zice:
Şi fă, aşadar, Pâinea aceasta (†) cinstit Trupul Hristosului Tău. Amin.

Preotul, binecuvântând sfântul Potir cu semnul sfintei Cruci, zice:
Şi ce este în Potirul aceasta, (†) cinstit Sângele Hristosului Tău. Amin.

Preotul, binecuvântând cu semnul sfintei Cruci spre amândouă Sfintele, zice:
Prefăcându-le (†) cu Spiritul Tău Sfânt. Amin. Amin. Amin.

Preotul, în taină:
Ca să fie celor ce se vor cumineca spre trezirea sufletului, spre iertarea păcatelor, spre împărtăşirea Sfântului Tău Spirit, spre plinirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.
Îţi mai aducem această slujire spirituală şi pentru cei adormiţi întru credinţă: Strămoşii, Părinţii, Patriarhii, Prorocii, Apostolii, Propovăduitorii, Evangheliştii, Mucenicii, Mărturisitorii, Pustnicii şi pentru tot sufletul drept ce s-a săvârşit în credinţă.

Preotul, cădind spre cele Sfinte, zice cu glas înalt:
Mai ales pentru preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea şi pururea Fecioara Maria.

Poporul:

Irmosul cântării a IX a a Catavasiilor Buneivestiri
Stih:Binevestește, pământule, bucurie mare: lăudați ceruri mărirea lui Dumnezeu.
Ca de un chivot însuflețit al lui Dumnezeu, nicicum să nu se atingă mâna necredincioșilor. Iar buzele credincioșilor, fără tăcere, cu bucurie glasul îngerului cântând, să strige Născătoarei de Dumnezeu: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine.

Preotul, în taină:
Pentru Sfântul Ioan prorocul înainte-mergător şi botezător; pentru sfinţii măriţi şi întru tot lăudaţi Apostoli; pentru sfântul (N.), a cărui pomenire o facem şi pentru toţi sfinţii Tăi, pentru ale căror rugăciuni cercetează-ne pe noi, Dumnezeule. Şi adu-ţi aminte de toţi cei adormiţi în nădejdea învierii vieţii de veci.

Preotul îi pomeneşte pe cei vii, în taină:
Pentru mântuirea, cercetarea, iertarea de păcate a robului lui Dumnezeu (N.).

Apoi pe cei adormiţi, în taină:
Pentru odihna şi iertarea sufletului robului Tău (N.), în loc luminos, de unde a fugit orice durere, întristare şi suspinare. Odihneşte-l, Dumnezeul nostru, unde străluceşte lumina feţei Tale.

Preotul, în taină:
Te mai rugăm: pomeneşte, Doamne, întreg episcopatul dreptcredincios, pe cei ce drept învaţă cuvântul adevărului Tău, toată preoţimea, diaconia întru Domnul şi toată tagma preoţească.
Îţi mai aducem această slujire spirituală pentru lumea întreagă; pentru Sfânta Catolică şi Apostolică Biserică; pentru cei ce în curăţie şi în viaţă cinstită petrec; pentru dreptcredincioşii guvernanţi şi pentru oştirea ţării. Dăruieşte-le, Doamne, paşnică domnie, ca şi noi, în liniştea lor, viaţă lină şi fără tulburare să vieţuim, întru toată frica de Dumnezeu şi cuviinţă.

Preotul, cu glas înalt:
Întâi pomeneşte, Doamne, pe Sfântul Părinte Papa (N.), pe Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pe (Înalt) Preasfinţit (Arhi) Episcopul nostru (N), pe care îi dăruieşte sfintelor Tale biserici în pace, întregi, cinstiţi, sănătoşi, îndelungaţi în zile, drept învăţând cuvântul adevărului Tău.

Poporul: Şi pe toţi şi pe toate.

Preotul, în taină:
Adu-ţi aminte, Doamne, de oraşul acesta în care vieţuim, de toate oraşele şi satele şi de cei ce cu credinţă locuiesc într-însele. Adu-ţi aminte, Doamne, de cei ce sunt în călătorie, de cei bolnavi, de cei ce trudesc, de cei robiţi şi de mântuirea lor. Pomeneşte-i, Doamne, şi pe cei ce aduc daruri şi fac bine în sfintele Tale biserici şi-şi aduc aminte de cei săraci şi peste noi, peste toţi, trimite milostivirile Tale.

Preotul, cu glas înalt:
Şi ne dă nouă, cu o gură şi cu o inimă, a preamări şi a cânta preacinstitul şi vrednicul de laudă numele Tău, al Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul, întorcându-se spre popor, binecuvântează cu glas înalt:
Şi să fie mila marelui Dumnezeu şi Mântuitor al nostru Isus Hristos cu voi (†) cu toţi.

Poporul: Şi cu spiritul tău.

Preotul: Pe toţi sfinţii pomenindu-i, iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pentru cinstitele daruri ce s-au adus şi s-au sfinţit, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Ca iubitorul de oameni Dumnezeul nostru, Cel ce le-a primit în sfântul şi cel mai presus de ceruri şi înțelegătorul Său Altar ca miros de bună mireasmă spirituală, să ne trimită nouă dumnezeiasca milă şi darul Sfântului Spirit, să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pentru ca să fim mântuiţi de tot necazul, mânia, primejdia şi nevoia, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Ziua toată desăvârşită, sfântă, cu pace şi fără de păcat, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne Doamne.

Preotul: Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor al sufletelor şi al trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne Doamne.

Preotul: Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne Doamne.

Preotul: Cele bune şi de folos sufletelor noastre şi pace lumii, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne Doamne.

Preotul: Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace şi în pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne Doamne.

Preotul:Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără pătimire, neînfruntat, cu pace şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne Doamne.

Preotul: Unitatea credinţei şi împărtăşirea Sfântului Spirit cerând, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, în taină:
Înaintea Ta punem toată viaţa şi nădejdea noastră, Stăpâne iubitorule de oameni, şi cerem şi ne rugăm şi Te implorăm: învredniceşte-ne să ne împărtăşim cu cereştile şi înfricoşătoarele Tale Taine, ale acestei sfinte şi spirituale Mese, în curată conştiinţă, spre ştergerea păcatelor, spre iertarea greşelilor, spre împărtăşirea cu Sfântul Spirit, spre moştenirea împărăţiei cerurilor, spre îndrăznirea către Tine, iar nu spre judecată sau spre osândă.

Preotul, cu glas înalt:
Şi ne învredniceşte, Stăpâne, cu îndrăznire fără de osândă, să cutezăm a Te chema pe Tine, Dumnezeule ceresc, Tată, şi a zice:

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău, vină împărăţia Ta, fie voia Ta, precum în cer aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi şi ne iartă nouă păcatele noastre precum şi noi iertăm greşiţilor noştri şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.

Preotul, cu glas înalt:
Că a Ta este împărăţia şi puterea şi mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Pace (†) tuturor
Poporul: Şi spiritului tău.
Preotul: Capetele voastre, Domnului să le plecaţi.
Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, în taină:
RUGĂCIUNEA PLECĂRII CAPETELOR
Îţi mulţumim Ţie, nevăzutule Împărat, care cu puterea Ta nemăsurată pe toate le-ai făcut şi cu mulţimea milei Tale din nefiinţă la fiinţă pe toate le-ai adus. Însuţi, Stăpâne, caută din cer spre cei ce şi-au plecat Ţie capetele lor, că nu le-au plecat trupului şi sângelui, ci Ţie, înfricoşătorului Dumnezeu. Tu, deci, Stăpâne, pe cele puse înainte, nouă tuturor spre bine le întocmeşte, după trebuinţa deosebită a fiecăruia: cu cei ce călătoresc împreună călătoreşte, pe cei bolnavi îi vindecă, Cel ce eşti doctorul sufletelor şi al trupurilor.

Preotul, cu glas înalt:
Cu harul şi cu îndurările şi cu iubirea de oameni ale unuia-născut Fiului Tău, cu care împreună eşti binecuvântat, cu preasfântul şi bunul şi de viaţă făcătorul Tău Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul, în taină, cu mâinile ridicate:
Ia aminte, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, din sfânt lăcaşul Tău şi de pe scaunul măririi împărăţiei Tale şi vino să ne sfinţeşti pe noi, Cel ce sus împreună cu Tatăl şezi şi aici împreună cu noi nevăzut petreci, şi ne învredniceşte prin mâna Ta puternică a ni se da preacurat Trupul şi preacinstit Sângele Tău şi, prin noi, întregului Tău popor.

Preotul se închină de trei ori în faţa sfintei Mese, zicând în taină:
Dumnezeule, fii milostiv mie, păcătosului.

Preotul, înălţând sfânta Pâine, zice cu glas înalt:
Să luăm aminte. Sfintele, sfinţilor.

Poporul: Unul Sfânt, unul Domn, Isus Hristos, întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.

Preotul, frângând Sfânta Pâine în patru, zice:
Se frânge şi se împarte Mielul lui Dumnezeu, Fiul Tatălui, Cel ce se frânge şi nu se împarte, Cel ce se mănâncă întotdeauna şi niciodată nu se sfârşeşte, ci pe cei ce se împărtăşesc îi sfinţeşte.

Preotul, făcând cruce deasupra sfântului Potir cu partea IC, zice:
Plinirea credinţei Sfântului Spirit. Amin. Şi o pune în sfântul Potir.

Cinstitul şi preasfântul Trup al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, mi se dă mie preotului (N.), spre iertarea păcatelor şi spre viaţa de veci. Amin.

Preotul se cuminecă cu frică şi luare aminte.

Apoi, luând sfântul Potir, preotul zice:
Mă cuminec eu, robul lui Dumnezeu, preotul (N.), cu cinstitul şi sfântul Sânge al Domnului şi Dumnezeului şi Mântuitorului nostru Isus Hristos, spre iertarea păcatelor mele şi spre viaţa de veci. Amin.

Preotul se cuminecă din sfântul Potir, zicând apoi.
Iată, s-a atins de buzele mele şi va şterge toate păcatele mele şi fărădelegile mele le va curăţi.

Poporul cântă chinonicul/priceasna sărbătorii Buneivestiri:

Că a ales Domnul Sionul, osebitu-la pe el sălaș Lui. Aliluia! Aliluia! Aliluia!

Apoi:
Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dumnezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcătoși, dintre care cel dintâi sunt eu.
Cred că ceea ce iau este însuși Preacurat Trupul Tău și însuși preacinstit Sângele Tău. Deci mă rog Ție: Miluiește-mă și-mi iartă păcatele cele de voie și cele fără de voie, pe care le-am făcut cu cuvântul sau cu lucrul, cu știință sau cu neștiință. Și mă învrednicește, fără de osândă, să mă împărtășesc cu Preacuratele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.
Cinei Tale celei de taină, astăzi, Fiul lui Dumnezeu, părtaș primește-mă, că nu voi spune dușmanilor Tăi Taina Ta, nici sărutare Îți voi da ca Iuda, ci ca tâlharul, mărturisindu-mă, strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Împărăția Ta.
Nu spre judecată sau spre osândă să-mi fie mie împărtășirea cu Sfintele Tale Taine, Doamne, ci spre vindecarea sufletului și a trupului meu. Amin.

Apoi:

Preotul: Cu frică de Dumnezeu, cu credință și cu dragoste, să vă apropiați!

Poporul: Amin.

Binecuvântat este Cel ce vine în numele Domnului, Dumnezeu este Domnul şi S-a arătat nouă.

După ce a încheiat cuminecarea credincioşilor, preotul binecuvântează cu sfântul Potir, zicând cu glas înalt:

Mântuieşte, Dumnezeule, poporul Tău şi binecuvântează (†) moştenirea Ta.

Poporul: Văzut-am lumina cea adevărată, luat-am Spiritul ceresc, aflat-am credinţa cea adevărată, nedespărţitei Sfintei Treimi închinându-ne, că aceasta ne-a mântuit pe noi.

Preotul, întorcându-se la sfânta Masă, cădeşte de trei ori sfântul Disc și sfântul Potir şi zice în taină:
Înalţă-te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul mărirea Ta.

Preotul, închinându-se cu evlavie şi luând sfântul Disc și sfântul Potir, însemnează, cu acesta din urmă, în chipul Crucii deasupra Antimisului şi zice cu glas înalt:

Binecuvântat este Dumnezeul nostru,
Şi întorcându-se spre popor și înălţându-le zice cu glas înalt:
Totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin. Să se umple gurile noastre de lauda Ta, Doamne, ca să lăudăm mărirea Ta, că ne-ai învrednicit a ne împărtăşi cu sfintele fără de moarte, cu preacinstitele şi de viaţă făcătoarele Tale Taine. Întăreşte-ne pe noi în sfinţenia Ta, toată ziua să învăţăm dreptatea Ta. Aliluia, aliluia, aliluia.

Preotul duce în acest timp sfintele Taine la masa Proscomidiei, apoi le cădeşte.

Preotul: Drepţi!
Împărtăşindu-ne cu dumnezeieştile, sfintele, preacuratele, cele fără de moarte, cereştile şi de viaţă făcătoarele, înfricoşătoarele lui Hristos Taine, cu vrednicie să mulţumim Domnului.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Ziua toată, desăvârşită, sfântă, cu pace şi fără de păcat, cerând, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, împăturând Antimisul, zice în taină:
RUGĂCIUNEA DE MULŢUMIRE DUPĂ ÎMPĂRTĂȘANIE
Îți mulţumim Ţie, Stăpâne, iubitorule de oameni, binefăcătorul sufletelor noastre, că şi în ziua de acum ne-ai învrednicit de cereştile şi nemuritoarele Tale Taine. Îndreaptă calea noastră, întăreşte-ne pe toţi în frica Ta, păzeşte viaţa noastră, întăreşte paşii noştri, pentru rugăciunile şi mijlocirile măritei Născătoare de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria şi ale tuturor sfinţilor Tăi.
Preotul, însemnând cu sfânta Evanghelie peste Antimis în chipul sfintei Cruci, cu glas înalt:
Că Tu eşti sfinţirea noastră şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Cu pace să ieşim.

Poporul: Întru numele Domnului

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, cu glas înalt:

RUGĂCIUNEA AMVONULUI
Cel ce-i binecuvântezi pe cei ce Te binecuvântează, Doamne, şi-i sfinţeşti pe cei ce nădăjduiesc în Tine, mântuieşte poporul Tău şi binecuvântează moştenirea Ta. Plinirea Bisericii Tale în pace păzeşte-o; sfinţeşte-i pe cei ce iubesc podoaba casei Tale; Tu pe aceia îi preamăreşte cu dumnezeiască puterea Ta şi nu ne lăsa pe noi cei care nădăjduim în Tine. Pace dăruieşte lumii Tale, Bisericilor Tale, preoţilor şi întregului Tău popor. Că toată darea bună şi tot darul desăvârşit de sus sunt, coborând de la Tine, Părintele luminilor, şi Ţie mărire şi mulţumire şi închinare Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.
Fie numele Domnului binecuvântat, de acum şi până în veac. (de 3 ori)

Preotul, terminând rugăciunea, intră în Altar și întorcândun-se spre masa Proscomidiei, zice în taină:
Plinirea Legii şi a profeţilor însuţi fiind, Hristoase Dumnezeul nostru, Cel ce ai plinit toată rânduiala părintească, umple de bucurie şi de veselie inimile noastre, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preotul binecuvântează poporul, zicând:
Binecuvântarea (†) Domnului peste voi, cu al Său har şi cu a Sa iubire de oameni, totdeauna, acum şi pururea şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

Preotul, închinându-se spre icoana Mântuitorului, cu glas înalt:
Mărire Ţie, Hristoase Dumnezeule, nădejdea noastră, mărire Ţie.

Poporul: Mărire Tatălui şi Fiului şi Spiritului Sfânt, şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin. Doamne, îndură-Te spre noi. (de 3 ori) În numele Domnului, părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce a binevoit a se întrupa pentru mântuirea noastră, Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale Sfinţilor, măriților şi întru tot lăudaţilor Apostoli, ale celui între sfinţi părintelui nostru Ioan Gură de Aur, Arhiepiscopul Constantinopolului, ale Sfântului Arhanghel Gabriel şi ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască fiind bun şi iubitor de oameni.

Poporul: Amin.

Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

Poporul: Amin.