Vecernia Buneivestiri

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, întotdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Mărire ție, Dumnezeul nostru, mărire ție. Împărate ceresc…
Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire Tatălui… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire Tatălui… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

În timpul psalmului 103, preotul zice în taină cele 7 rugăciuni ale vecerniei.

Psalmul 103

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul:
Doamne Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

Întru mărturisire și în mare-cuviință Te-ai îmbrăcat,
Cel ce Te îmbraci în lumină, ca într-o haină,

Cel ce întinzi cerul ca o piele,
Cel ce acoperi cu ape înălțimile lui,

Cel ce pui norii suirea Ta,
Cel ce umbli pe aripile vânturilor.

Cel ce faci crainici ai Tăi vânturile,
și slujitori Ție, flăcările focului.

Cel ce întemeiezi pământul pe neclintirea lui:
nu se va clătina în veacul veacului.

Adâncul, ca o haină e acoperământul lui:
deasupra munților vor sta ape.

De certarea Ta vor fugi,
de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.

Se înalță munți, și se coboară văi,
în locul, pe care l-ai pus temelie.

Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece,
nici se vor întoarce, să acopere pământul.

Cel ce faci să iasă izvoare în văi,
prin mijlocul munților vor pătrunde ape.

Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului,
veni-vor colunii în setea lor.

Deasupra lor păsările cerului vor locui:
din mijlocul stâncilor vor da glas.

Cel ce adapi munții din cele de deasupra ale Tale:
din rodul lucrărilor Tale se va sătura pământul.

Cel ce faci să răsară iarbă dobitoacelor,
și verdeață, pentru trebuința oamenilor,

Ca să scoți pâine din pământ
și vin ce înveselește inima omului.

Ca să înveselești fața cu untdelemn,
și pâinea inima omului să o întărească.

Sătura-se-vor lemnele câmpului,
cedrii Libanului, pe care i-ai sădit.

Acolo păsările își vor face cuib;
lăcașul cocostârcului se înalță deasupra lor.

Munții cei înalți, cerbilor,
stânca iepurilor este scăpare.

Făcut-a luna spre arătarea timpurilor,
soarele și-a cunoscut apusul său.

Pus-a întuneric, și s-a făcut noapte;
întru aceasta vor umbla toate fiarele codrului;

Pui de lei răcnind, ca să prade,
și să ceară de la Dumnezeu mâncare lor.

Răsărit-a soarele, și s-au adunat,
și în culcușurile lor se vor așeza.

La lucrul său ieși-va omul,
și la lucrarea sa, până seara.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne!
Toate întru înțelepciune le-ai făcut,
umplutu-s-a pământul de zidirea Ta!

Însăși marea cea mare și largă,
acolo sunt târâtoare, nenumărate,
viețuitoare mici și mari.

Acolo corăbii umblă,
acolo, balaurul acesta, pe care l-ai zidit,
ca să se joace într-însa!

Toate de la Tine așteaptă,
să le dai nutremânt la vremea lor.

Dându-le Tu lor, vor culege,
deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți;

Dar, întorcând Tu fața Ta, se vor tulbura;
lua-vei spiritul lor, și se vor sfârși, și în țărâna lor se vor întoarce.

Trimite-vei spiritul Tău, și se vor zidi
și vei înnoi fața pământului.

Fie gloria Domnului în veci!
veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.

Cel ce caută spre pământ, și-l face de se cutremură;
Cel ce se atinge de munți, și fumegă.

Cânta-voi Domnului în viața mea,
cânta-voi Dumnezeului meu, până ce voi fi.

Fie Lui plăcute cuvintele mele,
și eu mă voi veseli de Domnul.

Piară păcătoșii de pe pământ,
și cei fărădelege, ca să nu mai fie.
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!

Și iarăși:
Soarele și-a cunoscut apusul său;
pus-a întuneric și s-a făcut noapte.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne!
Toate întru înțelepciune le-ai făcut.

Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Rugăciunile Vecerniei

Rugăciunea I
Doamne îndurate şi milostive, îndelung răbdătorule şi mult milostive, ascultă rugăciunea noastră, şi ia aminte la glasul cererii noastre; fă cu noi semn spre bine; povăţuieşte-ne în calea ta, ca să umblăm întru adevărul tău; înveseleşte inimile noastre, ca să ne temem de numele tău cel sfânt. Pentru că mare eşti tu, şi faci lucruri minunate. Tu singur eşti Dumnezeu, şi nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne: puternic întru milă, şi bun întru tărie, spre a ajuta, şi a mângâia, şi a mântui, pe toţi cei ce nădăjduiesc întru sfânt numele tău. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II
Doamne, nu cu mânia ta să ne mustri, nici cu urgia ta să ne cerţi. Ci fă cu noi după bunăvoinţa ta, vindecătorule şi doctore al sufletelor noastre. Povățuieşte-ne la limanul voii tale: luminează ochii inimilor noastre spre cunoaşterea adevărului tău; şi ne dăru-ieşte cealaltă vreme a zilei de acum, şi tot timpul vieţii noastre cu pace, şi fără de păcat. Pentru rugăciunile preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor Sfinţilor. — Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III
Doamne Dumnezeul nostru, adu-ţi aminte de noi păcătoşii şi netrebnicii tăi robi, când chemăm numele tău cel sfânt, şi nu ne ruşina întru aşteptarea milei tale; ci ne dăruieşte, Doamne, toate cererile spre mântuire; şi ne învredniceşte, să te iubim, şi să ne temem de tine, din toată inimă noastră, şi să fa¬cem în toate voia ta. — Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV
Cel ce cu cântări fără de tăcere, şi cu preamărire neîncetată eşti lăudat de sfintele Puteri, umple gura noastră de lauda ta, ca să dăm mărire numelui tău celui sfânt; şi ne dă parte şi moşte¬nire cu toţi cei ce se tem de tine întru adevăr, şi păzesc poruncile tale. Pentru rugăciunile preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor Sfinţilor tăi. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V
Doamne, Doamne, cel ce cu palma ta cea preacurată cuprinzi toate, care eşti îndelung răbdător cu noi toţi, şi-ţi pare rău de răutăţile noastre: adu-ţi aminte de îndurările tale, şi de mila ta. Cercetează-ne, întru bunătatea ta; şi ne dă, cu darul tău, ca şi în cealaltă vreme a zilei de acum, să scăpăm de uneltirile viclea¬nului cele de multe feluri, şi fără de vătămare păzeşte viaţa noastră, cu darul Spiritului tău celui întru tot sfânt. — Cu mila, şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care îm¬preună bine eşti cuvântat, şi cu preasfântul, bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI
Dumnezeule, cel ce eşti mare şi minunat, care cu bunătatea cea nespusă, şi cu purtarea de grijă cea bogată pe toate le chiverniseşti, cel ce ne-ai dăruit şi bunătăţile lumeşti, şi ne-ai ar¬vunit împărăţia cea făgăduită, prin bunătăţile cele promise nouă, cel ce ne-ai croit cale, ca şi în partea zilei cea trecută să fim feriţi de tot răul, dăruieşte-ne, şi cea rămasă să o împlinim fără priha¬nă, înaintea sfintei tale măriri, ca să te lăudăm pe tine, cel ce singur eşti bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VII
Dumnezeule cel mare şi preaînalt, care singur ai nemurire, cel ce locuieşti întru lumină neapropiată, care ai zidit toată făptu¬ra întru înţelepciune, cel ce ai despărţit lumina de întuneric, şi ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna şi stelele spre stăpânirea nopţii; care ne-ai învrednicit pe noi, păcătoşii, să întâmpinăm şi în ceasul de acum faţa ta întru mărturisire, şi să-ţi aducem lauda cea de seara: însuţi, iubitorule de oameni, îndreptează rugăciunea noastră ca o tămâie înaintea ta; şi o primeşte, ca pe o mireasmă cu bun miros; şi ne dă nouă seara de acum, şi noaptea ce vine, cu pace; îmbracă-ne întru arma luminii; mântuieşte-ne de frica nopţii, şi de tot lucrul ce umblă în întuneric; şi somnul, pe care l-ai dăruit spre odihna neputinţei noastre, dă-ni-l neîngrozit de toată nălucirea diavolească. Aşa, Stăpâne, dătătorule al bunătăţilor, ca şi în aşternuturile noastre umilindu-ne, să pomenim noaptea nu¬mele tău, şi cu gândul poruncilor tale fiind luminaţi, să ne sculăm în bucurie sufletească, spre lauda bunătăţii tale, rugăciuni şi cereri milostivirii tale aducând, pentru păcatele noastre, şi ale întreg poporului tău; pe care, pentru rugăciunile preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întru milă îl cercetează. — Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Ectenia mare
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne îndură-Te, spre noi.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfântă casa aceasta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însa, Domnului să ne rugăm.
Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Ta¬tălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin

Se cântă Doamne strigat-am… pe glasul 4. Se pun 6 stihiri. Stihirile podobnice ale Triodului, glas 5. Stihira lui Teodor, glas 1. Stihirile Praznicului din Minei, glas 4.

Psalmul 140

Doamne strigat-am către tine, auzi-mă:
ia aminte la glasul rugăciunii mele, când
strig către tine.

Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia
înaintea ta:
ridicarea mâinilor mele, ca o jertfă de seară.

Pune, Doamne, pază gurii mele,
și ușă de îngrădire în jurul buzelor mele.

Să nu pleci inima spre cuvinte de vicleșug:
ca să mă apăr, dezvinovățindu-mă, fiind
în păcate,

Alături de oamenii, cari săvârșesc fărădelege;
și nu mă voi întovărăși cu cele alese ale lor.

Certa-mă-va dreptul întru îndurare, și mă
va mustra:
iară untdelemn al păcătosului să nu ungă
capul meu; că și rugăciunea mea este
împotriva celor bineplăcute lor.

Cufundatu-s-au, îngreunați cu pietre,
judecătorii lor:
auzi-vor graiurile mele, că s-au îndulcit.

Ca o brazdă, ce se spintecă peste pământ:
așa s-au risipit oasele lor, lângă iad.

Căci către tine, Doamne, Doamne, sunt
ochii mei:
întru tine am sperat, să nu iei sufletul meu.

Păzește-mă de cursa, care mi-au pus-o mie,
și de smintelile celor ce fac fărădelegea.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii:
deosebi sunt eu, și voi scăpa.

Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat:
cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea lui rugăciunea mea:
necazul meu înaintea lui voi spune.

Când lipsea dintru mine spiritul meu:
și tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta, în care am umblat,
ascuns-au cursă mie.

Luat-am seamă de-a dreapta, și am privit:
și nu era cine să mă cunoască.

Pierit-a fuga de la mine:
și nu este cel ce să cerceteze sufletul meu.

Strigat-am către tine, Doamne; zis-am: Tu
ești nădejdea mea:
partea mea ești, în pământul celor vii.

Ia aminte la ruga mea,
că m-am umilit foarte.

Scapă-mă de cei ce mă prigonesc:
că sunt mai tari decât mine.

Pe 10: Scoate din prinsoare sufletul meu:
ca să mărturisească numele tău.
Pe mine mă aşteaptă drepţii,
până ce vei răsplăti mie.

Psalmul 129

Pe 8: Dintru adâncuri am strigat către Tine,
Doamne, Doamne ascultă glasul meu!
Fie urechile Tale
luând aminte la glasul rugăciunii mele.
Pe 6: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea.

Stihirile podobnice ale Triodului, glas 5
Mântuitorule, îndulcirea cea adevărată, Cel ce ai îndulcit oarecând apele Merrei cele amare, închipuind atunci lemnul dumnezeieştii Cruci, pe care ai fost întins precum ai binevoit; şi ai gustat şi fiere, în coasta fiind împuns, din care ai izvorât lumii apa iertării spre înnoirea frământăturii omeneşti. Pentru aceasta mărim puterea Ta cea nemărginită şi ne rugăm: Dă-ne Doamne, frica de Tine în vremea postului, şi iertarea păcatelor şi mila cea mare.

Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne;
aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău,
sperat-a sufletul meu întru Domnul.

Cuvinte, Care ai fost întins pe Cruce, adunând cele ce erau depărtate de la Tine, înălţând gândul meu din gunoiul patimilor, cu tot felul de virtuţi îmbogăţeşte-l, dând inimii mele frica de Tine cea preacurată, şi sufletului meu dragostea cea desăvârşită, care mă desparte de dragostea cea trupească; ca să plac Ţie în aceste zile prin post, prin rugăciune şi prin cerere, şi să văd în chip luminos ziua Învierii Tale, primind mila Ta cea mare.

Pe 4: Din straja dimineţii până în noapte,
din straja dimineţii să spere Israel întru Domnul.

Stihira podobnică a lui Teodor, din Triod, glas 1
Trecând a treia săptămână a cinstitului post, Hristoase Cuvinte, învredniceşte-ne să vedem lemnul Crucii celei făcătoare de viaţă, şi cu cinste să ne închinăm şi să cântăm după vrednicie; să mărim stăpânirea Ta, să lăudăm Patimile Tale, să ajungem în chip curat la mărita şi sfânta Înviere, la Paştile cele de taină, prin care Adam iarăşi a intrat in rai.

Că la Domnul este mila, şi multă mântuire la El
şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui.

Stihirile Praznicului din Minei, glas 6
Sfatul cel mai înainte de veci, Gabriel, descoperindu-l ție, Fecioară, a stat înaintea ta, închinându-se şi zicând ție: Bucură-te, pământ nesemănat! Bucură-te, rug nears! Bucură-te, adânc cu anevoie de privit! Bucură-te, pod care duci la ceruri şi scară înaltă până la cer pe care a văzut-o Iacov! Bucură-te, năstrapă dumnezeiască a manei! Bucură-te, dezlegare a blestemului! Bucură-te, chemarea lui Adam, Domnul este cu tine.

Psalmul 116

Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile,
lăudaţi-L, toate popoarele.

Te arăţi mie ca un om, zis-a Curata fecioară, către marele voievod, şi cum îmi grăieşti mie cuvinte mai presus de înţelegere? Că ai zis că Dumnezeu va fi cu mine şi Se va sălăşlui în pântecele meu. Dar cum voi fi sălaş desfătat, spune-mi, şi loc de sfinţenie al Celui ce şade mai presus de Heruvimi? Nu mă amăgi pe mine cu înşelăciune, că n-am cunoscut pofta. Nu cunosc nimic din cele ale nunții, deci cum voi naşte prunc?

Că s-a întărit mila Lui peste noi,
şi adevărul Domnului rămâne în veac.

Acolo unde Dumnezeu voieşte, a zis cel fără de trup, se biruieşte rânduiala firii şi se lucrează cele ce sunt mai presus de înţelegere. Crede cuvintelor mele celor adevărate, Preasfântă, ceea ce eşti cu totul fără de prihană. Iar aceea a strigat: Fie mie acum după cuvântul tău, şi voi naşte pe Cel fără de trup, Care va lua trup din mine, ca să ridice, ca un Puternic, pe om la cinstea cea dintâi, prin unirea cu trupul.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,
Și acum, și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A praznicului, din Minei, glas 6
Trimis a fost din cer Gabriel Arhanghelul, să binevestească Fecioarei Zămislirea. Și venind în Nazaret, cugeta întru sine, de minune înspăimântundu-se: Cum Cel ce este necuprins întru cele de sus, din Fecioară se va naște? Cel ce are scaun cerul și așternut picioarelor pământul, în pântece de Fecioară încape. Spre Care, cei cu câte șase aripi și cei cu ochi mulți a privi nu pot, Acela, numai prin cuvânt, a se întrupa dintr-însa a binevoit! Al lui Dumnezeu este cuvântul acesta. Deci, pentru ce stau și nu grăiesc Fecioarei? Bucură-te cea plină de har, Domnul este cu tine! Bucură-te curată Fecioară! Bucură-te mireasă, care nu știi de mire! Bucură-te maica Vieții! Binecuvântat este Rodul pântecele tău!

Se face Intratul cu cădelnița.

Rugăciunea Intratului
Preotul, în taină: Seara și dimineața, și la amiază te lăudăm, bine te cuvântăm, îți mulțumim și ne rugăm ție, Stăpâne al tuturor: îndrep¬tează rugăciunea noastră ca o tămâie înaintea ta; și nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântu¬iește de toți cei ce vânează sufletele noastre. Că spre tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noștri, și întru tine am nădăjduit: să nu ne rușinezi pe noi, Dumnezeul nostru. Că ție se cuvine toată mărirea, cinstea și închinăciunea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Preotul: Înțelepciune, drepți!
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc celui fără de moarte, a sfântului, fericitului, Isuse Hristoase: ajungând la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul, și pe Spiritul Sfânt Dumnezeu. Cade-se, în toată vremea, să fii lăudat de glasuri cuvioase, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce dai viață, pentru aceasta lumea te mărește.

Preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor.
Poporul: Și spiritului tău.
Preotul: Înțelepciune, să luăm aminte.

Lecturile Triodului
Prochimen, glas 6
Miluieşte-mă, Dumnezeule, că m-a necăjit omul (Ps. 55,1).
Stih: Călcatu-m-au duşmanii mei toată ziua (Ps. 55, 2).
Miluieşte-mă, Dumnezeule, că m-a necăjit omul (Ps. 55,1).

Preotul: Înțelepciune.
Din cartea Facerii (7,11-24), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

In anul şase sute al vieţii lui Noe, în luna a doua, în ziua a douăzeci şi şaptea a lunii acesteia, şi chiar în acea zi, s-au desfăcut toate izvoarele adâncului celui mare şi s-au deschis jgheaburile cerului; şi a plouat pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi. În ziua aceasta a intrat Noe în corabie şi împreună cu dânsul au intrat Sem, Ham şi Iafet, fiii lui Noe, femeia lui Noe şi cele trei femei ale fiilor lui. Din toate soiurile de fiare de pe pământ, din toate soiurile de animale, din toate soiurile de vietăţi ce mişunau pe pământ, din toate soiurile de zburătoare, din toate păsările, din toate înaripatele şi din tot trupul, în care se află suflare de viaţă, au intrat cu Noe în corabie, perechi, perechi, parte bărbătească şi parte femeiască. Şi cele ce au intrat cu Noe în corabie din tot trupul au intrat parte bărbătească şi parte femeiască, precum poruncise Dumnezeul lui Noe. Şi a închis Domnul Dumnezeu corbia pe din afară. Potopul a ţinut pe pământ patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi şi s-a înmulţit apa şi a ridicat corabia şi aceasta s-a înălţat deasupra pământului. Şi a crescut apa mereu şi s-a înmulţit foarte tare pe pământ şi corabia se purta pe deasupra apei. Şi a sporit apa pe pământ atât de mult, încât a acoperit toţi munţii cei înalţi, care erau sub cer. Şi a acoperit apa toţi munţii cei înalţi, ridicându-se cu cincisprezece coţi mai sus de ei. Şi a murit tot trupul ce se mişcă pe pământ: păsările, animalele, fiarele, toate vietăţile ce mişunau pe pământ şi toţi oamenii. Toate cele de pe uscat, câte aveau suflare de viaţă în nările lor, au murit. Şi aşa s-a stins toată viaţa care se afla pe faţa a tot pământul, de la om până la dobitoc şi până la târâtoare şi până la păsările cerului, toate s-au stins de pe pământ, şi a rămas numai Noe şi ce era cu el în corabie. Iar apa a crescut mereu pe pământ, o sută cinzeci de zile.

Prochimen, glas 7
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre tine a nădăjduit sufletul meu (Ps. 56,1).
Stih: Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui (Ps. 56,2)
Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre tine a nădăjduit sufletul meu (Ps. 56,1).

Preotul: Înțelepciune.

Din Pildele lui Solomon (10,1-22), citire:

Preotul: Să luăm aminte.

Fiul înţelept înveseleşte pe tatăl său, iar cel nebun este supărarea maicii lui. Nu sunt de nici un folos comorile dobândite prin fărădelege; numai dreptatea scapă de la moarte. Domnul nu lasă să piară de foame sufletul celui drept; însă El respinge lăcomia celor fără de lege. Mâna leneşilor pricinuieşte sărăcie, iar mâna celor înţelepţi adună avuţii. Cel ce adună în timpul verii este un om prevăzător, iar cel care doarme în vremea secerişului este de ocară. Binecuvântarea Domnului vine pe capul celui drept, iar ocara acoperă faţa celor fără de lege. Amintirea celui drept este spre binecuvântare, iar numele celor nelegiuiţi va fi blestemat. Cel cu inimă înţeleaptă primeşte sfaturile, iar cel nebun grăieşte vorbe spre pierirea lui. Cel ce umblă întru neprihănire pe cale sigură, iar cel ce umblă pe căi lăturalnice va fi dat de gol. Cel ce clipeşte din ochi va fi pricină de supărare; iar cel care ceartă cu inimă bună aşază pacea. Izvor de viaţă este inima celui drept, dar gura celor fără de lege, izvor de nedreptate. Ura aduce ceartă, iar dragostea acoperă toate cusururile. Pe buzele omului priceput se află înţelepciunea; toiagul este pentru spatele celui lipsit de chibzuinţă. Cei înţelepţi ascund ştiinţa, iar gura celui fără de socotinţă este o nenorocire apropiată. Avuţia este pentru cel bogat o cetate întărită; nenorocirea celor sărmani este sărăcia lor. Agoniseala celui drept este spre viaţă; roadele celui fără de lege, spre păcat; cel ce păzeşte învăţătura apucă pe calea vieţii, iar cel ce leapădă certarea rătăceşte. Cel care ascunde ura are buze mincinoase; cel ce răspândeşte defăimarea este un nebun. Mulţimea cuvintelor nu scuteşte de păcătuire, iar cel ce-şi ţine buzele lui este un om înţelept. Limba omului drept este argint curat, iar inima celor fără de lege este lucru de puţin preţ. Buzele celui drept călăuzesc pe mulţi oameni, iar cei nebuni mor din pricină că nu sunt pricepuţi. Numai binecuvântarea Domului îmbogăţeşte, iar truda zadarnică nu aduce spor.

Lecturile Praznicului

Preotul: Înțelepciune.
Din cartea Facerii (28, 10-17) citire:
Preotul: Să luăm aminte.

Iar Iacov ieşind din Beer-Şeba, s-a dus în Haran. Ajungând însă la un loc, a rămas să doarmă acolo, căci asfinţise soarele. Şi luând una din pietrele locului aceluia şi punându-şi-o căpătâi, s-a culcat în locul acela. Şi a visat că era o scară, sprijinită pe pământ, iar cu vârful atingea cerul; iar îngerii lui Dumnezeu se suiau şi se coborau pe ea. Apoi S-a arătat Domnul în capul scării şi i-a zis: „Eu sunt Domnul, Dumnezeul lui Avraam, tatăl tău, şi Dumnezeul lui Isaac. Nu te teme! Pământul pe care dormi ţi-l voi da ţie şi urmaşilor tăi. Urmaşii tăi vor fi mulţi ca pulberea pământului şi tu te vei întinde la apus şi la răsărit, la miazănoapte şi la miazăzi, şi se vor binecuvânta întru tine şi întru urmaşii tăi toate neamurile pământului. Iată, Eu sunt cu tine şi te voi păzi în orice cale vei merge; te voi întoarce în pământul acesta şi nu te voi lăsa până nu voi împlini toate câte ţi-am spus“. Iar când s-a deşteptat din somnul său, Iacov a zis: „Domnul este cu adevărat în locul acesta şi eu n-am ştiut!“ Şi, spăimântându-se Iacov, a zis: „Cât de înfricoşător este locul acesta! Aceasta nu e alta fără numai casa lui Dumnezeu, aceasta e poarta cerului!
Preotul: Înțelepciune.

Din Profeția lui Iezechiel (43, 27 -44, 4) citire:

Preotul: Să luăm aminte.
Așa zice Domnul Dumnezeu: iar după sfârșitul acelor zile, în ziua a opta și mai departe, preoții vor înălța pe jertfelnic arderile de tot ale voastre și jertfele de împăcare, și eu mă voi milostivi spre voi. Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afara templului, spre răsărit, și aceasta era închisă. Și mi-a zis Domnul: Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide și nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă. Cât privește pe rege, el se va așeza acolo ca să mănânce pâine înaintea Domnului. Pe calea porții va intra și pe aceeași cale va ieși. După aceea m-a dus pe calea porții de la miazănoapte, în fața templului, și am privit și, iată mărirea Domnului umplea templul Domnului și am căzut cu fața la pământ.
Preotul: Înțelepciune.
De la Pilde (9, 1-11) citire:
Preotul: Să luăm aminte.

Înţelepciunea şi-a zidit casă rezemată pe şapte stâlpi, a înjunghiat vite pentru ospăţ, a pregătit vinul cu mirodenii şi a întins masa sa. Ea a trimis slujnicele sale să strige pe vârfurile dealurilor cetăţii: „Cine este neînţelept să intre la mine!“ Şi celor lipsiţi de buna-chibzuială le zice: „Veniţi şi mâncaţi din pâinea mea şi beţi din vinul pe care eu l-am amestecat cu mirodenii. Părăsiţi neînţelepciunea ca să rămâneţi cu viaţă şi umblaţi pe calea cea dreaptă a priceperii!“ Cel ce ceartă pe batjocoritor îşi atrage dispreţul şi cel ce dojeneşte pe cel fără de lege îşi atrage ocara. Nu certa pe cel batjocoritor ca să nu te urască; dojeneşte pe cel înţelept şi el te va iubi. Dă sfat celui înţelept, şi el se va face şi mai înţelept; învaţă pe cel drept, şi el îşi va spori ştiinţa lui. Începutul înţelepciunii este frica de Dumnezeu şi priceperea este ştiinţa Celui Sfânt. Căci prin Domnul se vor înmulţi zilele tale şi se vor adăuga ţie ani de viaţă.

Ectenia Întreită (a cererii stăruitoare)
Să zicem toţi, din tot sufletul, şi din tot cugetul nostru, să zicem.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi ( de 3 ori).
Doamne atotţinătorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ție, auzi-ne, şi Te îndură spre noi.
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne, şi Te îndură spre noi.
Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preaferi¬citul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfinţitul (Arhi) Episcopul nostru (N), şi pentru toţi Fraţii noştri cei întru Hristos.
Încă ne rugăm pentru autoritățile și oștirea ţării noastre, pentru pacea, sănătatea şi mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii Ctitorii sfintei bisericii acesteia.
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea de păcate a robilor lui Dumnezeu, fraţilor sfintei bisericii acesteia.
Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri, şi fac bine în sfânta şi întru tot cinstită biserica aceasta; şi pentru cei ce se ostenesc şi cântă; şi pentru poporul ce e de faţă, şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.
Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri, şi pentru toţi drept¬credincioşii creştini.

Cu glas înalt:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ție mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi: precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Binecuvântat ești, Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale.
Binecuvântat ești, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.
Doamne, mila Ta e în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Că Ție se cuvine laudă, Ție se cuvine cântare, Ție mărire se cuvine, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Ectenia cererilor
Să plinim rugăciunile noastre cele de seară, Domnului.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.
Seara toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor sufletelor şi trupu¬rilor noastre, de la Domnul să cerem.
Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.
Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem.
Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace, şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem.
Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, ne ruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.
Pe preasfânta, curata, Preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare, şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ție mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi puru¬rea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Pace tuturor.
Poporul: Şi spiritului tău.
Preotul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.
Poporul: Ţie, Doamne.

Rugăciunea plecării capetelor
Preotul, în taină: Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plecat cerurile, şi Te-ai coborât spre mântuirea neamului omenesc, caută spre ro¬bii Tăi, şi spre moştenirea Ta. Că Ție, judecătorului celui înfri¬coşător şi iubitor de oameni, robii Tăi şi-au plecat capetele lor, şi şi-au supus cerbicile lor, nu de la oameni nădăjduind ajutor, ci cerând mila Ta, şi aşteptând mântuirea Ta; pe aceştia îi păzeşte în toată vremea, şi în aceasta seară de acum, şi în noaptea ce vine, de tot duşmanul, şi de toată lucrarea diavolului cea potrivnică, şi de gânduri deşarte, şi de pofte rele.
Cu glas înalt:
Fie puterea împărăţiei Tale binecuvântată şi preamărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

La Stihoavnă

Stihira zilei din Triod, glas 6
Hristoase Dumnezeule, viaţa tuturor cea spânzurată de lemnul Crucii, înviază sufletul meu cel omorât de greşeli, şi să nu laşi să piară până în sfârşit oaia Ta, Pastorule cel bun; că m-am depărtat de la poruncile Tale, şi bogăţia nepăcătuirii pe care mi-ai dăruit-o, am risipit-o cu voinţa cea iubitoare de păcate, şi m-am stricat şi urât m-am făcut cu lucrurile dezmierdării. Dar mă înnoieşte, atrăgându-mă la pocăinţă, Cel ce singur eşti Mult-milostiv.

Stih: Către Tine, Cel ce locuieşti în cer, am ridicat ochii mei. Iată, precum sunt ochii robilor la mâinile stăpânilor lor, precum sunt ochii slujnicei la mâinile stăpânei sale, aşa sunt ochii noştri către Domnul Dumnezeul nostru, până ce Se va milostivi spre noi. (Ps. 122, 1-2)

Hristoase Dumnezeule, viaţa tuturor cea spânzurată de lemnul Crucii, înviază sufletul meu cel omorât de greşeli, şi să nu laşi să piară până în sfârşit oaia Ta, Pastorule cel bun; că m-am depărtat de la poruncile Tale, şi bogăţia nepăcătuirii pe care mi-ai dăruit-o, am risipit-o cu voinţa cea iubitoare de păcate, şi m-am stricat şi urât m-am făcut cu lucrurile dezmierdării. Dar mă înnoieşte, atrăgându-mă la pocăinţă, Cel ce singur eşti Mult-milostiv.

Stihira Martirilor, din Triod, glas 6
Stih: Miluieşte-ne pe noi, Doamne, miluieşte-ne pe noi, că mult ne-am săturat de defăimare, că prea mult s-a săturat sufletul nostru de ocara celor îndestulaţi şi de defăimarea celor mândri. (Ps. 122, 3-4)

Martirii Tăi, Doamne, nu s-au lepădat de Tine, nici nu s-au depărtat de la poruncile Tale. Pentru rugăciunile lor, mântuiește-ne pe noi.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,
Și acum, și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A praznicului, din Minei, glas 4
Astăzi sunt bunele vestiri de bucurie: prăznuire feciorească. Cele de jos cu cele de sus se unesc. Adam se înnoiește, Eva se eliberează de întristarea cea dintâi; iar cortul firii noastre, prin îndumnezeirea lui de către Cel ce a luat asupră-și aluatul nostru, Biserică a lui Dumnezeu se face. O, Taină! Chipul deșertării este neștiut, iar chipul zămislirii este negrăit. Îngerul slujește minunii; pântecele fecioresc primește pe Fiul, iar Spiritul cel Sfânt de sus Se trimite. Tatăl din cer binevoiește și întruparea se săvârșește după sfatul cel veșnic. Întru care și prin care mântuiți fiind, împreună cu Gabriel, către Fecioara să strigăm: Bucură-te, ceea ce ești plină de har, Domnul este cu tine. Din care Mântuirea, Hristos Dumnezeul nostru, luând asupră-Şi firea noastră, a adus-o din nou la Sine. Pe Acesta roagă-L să mântuiască sufletele noastre.

Cântarea lui Simeon Purtătorul de Dumnezeu:
Acum, eliberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea nea¬murilor şi mărirea poporului Tău Israel.

Apoi:

Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, îndură-Te spre noi, de 3 ori.
Mărire Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit; şi acum, şi puru¬rea, şi în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.

Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori.
Mărire Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit; şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vină împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pă¬mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
Preotul:
Că a Ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Troparul Praznicului, glas 4
Astăzi este începutul mântuirii noastre și arătarea tainei celei din veac. Fiul lui Dumnezeu, Fiu al Fecioarei se face, și Gabriel binevestește harul. Pentru aceasta și noi, împreună cu el, Născătoarei de Dumnezeu să-i strigăm: Bucură-te, cea plină de har, Domnul este cu tine!

Apolisul
Preotul: Înţelepciune.
Poporul: Binecuvântează, Părinte.
Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a cucernicilor şi dreptcredincioşilor creştini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.
Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuieşte-ne pe noi.
Poporul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii, şi mai mă¬rită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut: pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Preotul: Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție.
Poporul: Mărire… Şi acum… Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce a binevoit a se întrupa pentru mântuirea noastră, Hristos, adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale Sfinților, drepților și dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana ale tuturor sfinţilor, să ne miluiască şi să ne mântuiască fiind bun şi iubitor de oameni.

Poporul: Amin.
Preotul: Pentru rugăciunile sfinţilor Părinţilor noştri, Doamne, Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi.

Poporul: Amin.