Sărbătoarea Măritei şi Dumnezeieştii Arătări a Domnului nostru Isus Hristos – Botezul Domnului a urmat zilelor de sărbătoare ale Naşterii Domnului şi a celor de trecere în noul an, 2013, cu celebrarea, la 1 ianuarie, a Tăierii Împrejur a Domnului nostru Isus Hristos, când s-a făcut pomenirea Sfântului Vasile cel Mare.

La fel ca în sărbătorile precedente, duminică 6 ianuarie 2013, Episcopul de Cluj-Gherla, PS Florentin Crihălmeanu a celebrat Sfânta Liturghie în Catedrala Episcopală din Cluj-Napoca. La masa altarului au concelebrat Mons. Mihai Todea, vicar general, pr. Cristian Sabău, protopop de Cluj I şi alţi preoţi clujeni. Răspunsurile liturgice au fost date de corul gazdă, Magnificat, dirijat de prof. A. Suciu şi de un grup de studenţi ai Seminarului Teologic „Sfântul Ioan Evanghelistul”, care şi-au adus aportul şi la Slujba de Sfinţire Mare a Apei, ce a urmat Sfintei Jertfe Liturgice. Credincioşii au fost prezenţi în număr mare la Sărbătoarea Botezului Domnului, pentru a asculta cuvântul lui Dumnezeu, a se împărtăşi cu Sfintele Taine şi a primi apa sfinţită „prin puterea şi lucrarea şi coborârea Spiritului Sfânt” şi luminată prin „binecuvântarea Iordanului”, spre curăţirea şi vindecarea tuturor celor ce o vor lua cu credinţă, spre a o întrebuinţa la sfinţirea caselor lor.

În acest an, în Eparhia Greco-Catolică de Cluj-Gherla ziua de 6 ianuarie a fost o sărbătoare întreită: în primul rând, duminică – ziua Domnului, în care se face pomenirea Învierii din morţi a Mântuitorului nostru Isus Hristos, totodată celebrarea Botezului Domnului şi, în plus, aniversarea împlinirii a 16 ani din momentul în care PS Florentin a fost consacrat Episcop, în Bazilica San Pietro din Roma, de către Suveranul Pontif de atunci, Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea. Sunt cele trei motive pentru care s-a adus, cu bucurie, mulţumire lui Dumnezeu, iar după împlinirea celor rânduite – recitarea Simbolului Credinţei, a rugăciunilor Tatăl nostru, Născătoare de Dumnezeu, Mărire Tatălui, urmate de binecuvântarea arhierească -, această zi a fost şi un prilej pentru dobândirea harului Indulgenţei Plenare (iertarea acelei pedepse care se cuvine păcatelor mărturisite) acordată de Suveranul Pontif Benedict al XVI-lea pentru Anul Credinţei.

„Sărbătoarea Arătării Domnului este considerată, în Biserica de rit bizantin, a treia ca importanţă. Ea a fost sărbătorită la începuturile creştinismului împreună cu Sărbătoarea Naşterii Domnului, tocmai pentru a se sublinia importanţa ei. Mai târziu însă, cele două sărbători au fost separate. Dacă la Sărbătoarea Naşterii Domnului, Mântuitorul s-a arătat unui număr limitat de persoane, rămânând Mesia cel venit pentru eliberarea poporului lui Dumnezeu, a poporului iudeu în mod particular, aşa cum fusese prevestit de Proroci, astăzi Hristos se arată tuturor şi momentul Arătării Domnului marchează începutul misiunii Sale publice de mântuire a întregului neam omenesc” – a arătat Episcopul eparhial în cuvântul său de învăţătură.

PS Florentin a invitat apoi la o călătorie imaginară în scena evanghelică de pe malul râului Iordan, în Ţara Sfântă, „când Ioan Botezătorul vede Spiritul coborându-se asupra lui Isus şi aude vocea Tatălui, spunând: «Acesta este Fiul Meu cel iubit întru care am binevoit». Este Arătarea Domnului prin acest semn, cunoscut doar de Ioan, care mărturiseşte: «Acesta este Fiul lui Dumnezeu», pentru ca toţi să înţeleagă că, acolo, pe malul Iordanului, nu este doar un om, ci este Trimisul lui Dumnezeu, Cuvântul întrupat, Fiul lui Dumnezeu, Mântuitorul neamului omenesc şi să creadă în El”. Oferind exemplul unei reprezentări iconografice ce se găseşte în Catedrala din Blaj – în care este înfăţişată coborârea la iad a lui Hristos Înviat, Preasfinţia Sa a explicat legătura dintre momentul Botezului şi cel al Învierii: „asemănător coborârii la iad este momentul în care Hristos se scufundă în apele morţii, acele ape care se deschid şi primesc trupul luminat al Mântuitorului pentru a sfinţi întunericul profund, adâncul apelor şi astfel, oferind apei marele har de a putea lumina”.

Privind Învierea Domnului ca şi „lumină adusă în întuneric”, la fel, Botezul Domnului este „sfinţire şi lumină ce se cufundă în adâncimile întunecate ale apei”: „deşi ochii noştri văd doar o cufundare în apă, sau o curgere a apei, de fapt, această apă spirituală este menită să pătrundă în adâncuri, în profunzimea inimii şi acolo să lumineze ceea ce este întunecat, să ridice umbra morţii deasupra sufletelor noastre”. Această sărbătoare a fost momentul cel mai potrivit pentru a se face şi reînnoirea promisiunilor de la botez. Înaintea momentului din Sfânta Liturghie, în care s-a recitat Simbolul Credinţei (Crezul), au fost refăcute, de către toţi cei prezenţi, promisiunile de lepădare de orice rău şi de unire spirituală cu Hristos, pentru ca El să stăpânească mereu în suflete. „Să ne reamintim”, a spus PS Florentin, „că astăzi, reînnoind promisiunile noastre, auzim şi noi glasul Tatălui, răsunând şi aducând lumină, adresându-se fiecare dintre noi astfel: tu eşti fiul Meu cel iubit, întru care am binevoit”.

V.S. – DIRMM