Joi, 19 iunie 2025, au fost marcați, la Cluj-Napoca, 81 de ani de la ghetoizarea și deportarea la Auschwitz a celor peste 18.000 de evrei clujeni și din împrejurimi. Pr. Vasile Tofană, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, și pr. Mircea Marțian, protopop de Cluj I, și-au arătat solidaritatea și s-au alăturat, și în numele Preasfinției Sale Claudiu, Episcopul de Cluj-Gherla, Comunității Evreilor din Cluj – Cultul mozaic și Federației Comunităților Evreiești din România, la momentele de comemorare și rugăciune, răspunzând invitației ing. Dorel Emil Ornescu, președinte și conducerii Comunității Evreilor din Cluj – Cultul Mozaic.

În cadrul evenimentului, desfășurat la Templul Memorial al Deportaților Evrei (str. Horea, nr. 21), șase evrei clujeni supraviețuitori și urmași ai victimelor Holocaustului au aprins câte o lumânare pentru sufletele evreilor deportați și uciși în lagărele naziste în acel întunecat moment al istoriei Clujului, de acum 81 de ani. Alături de reprezentanții comunității evreiești, au mai fost de față Prim-rabinul Federației Comunităților Evreiești din România, Rafael Shaffer, Înaltpreasfințitul Andrei Andreicuț, Mitropolit al Bisericii Ortodoxe, reprezentanți ai altor culte religioase, cetățeni clujeni. S-au evocat, în câteva cuvântări, împrejurările din 1944 cu un atât de tragic deznodământ, când femei, bărbați, copii au fost ridicați din casele lor, închiși, înfometați și duși la moarte. S-a făcut apel la memorie ca povestea lor să fie cunoscută, ca gândirea și propaganda nazistă să nu mai producă victime, să nu mai prolifereze. S-a amintit și de ghetoul de la Fabrica de cărămidă din cartierul clujean Iris – în care au fost închiși în condiții inumane peste 18.000 de evrei, dintre care aprox. 15.000 cetățeni clujeni. Pe evreii închiși aici și Episcopul Iuliu Hossu a îndrăznit, înfruntând autoritățile, să îi viziteze, să îi ajute, le ducea alimente.

Pr. Vasile Tofană, Vicarul general al Eparhiei de Cluj-Gherla, fiind invitat să ia cuvântul, și-a exprimat solidaritatea cu poporul evreu, în locul căruia ar putea fi oricând, oricine: „Gândiți-vă cum ar fi ca, într-o zi, să nu mai aveți casă, familie, nici viitor aici. Pentru cei de care ne amintim astăzi, așa a început totul.” A privit, cu cutremur, și dincolo de cifre, pentru a vedea oameni: „un tată, o mamă, un copil, un prieten. Oameni cu speranțe, cu planuri, cu inima legată de acest oraș”. Acești oameni au fost smulși din viața lor, din casele lor, și, „sub amenințarea armelor, duși spre necunoscut”. A continuat: „În doar câteva zile, străzile s-au umplut de tăcere. Nu s-a mai auzit glasuri de copii, nu s-a mai văzut lumină în ferestre, a rămas doar frica.” A spus: „Ghetoul a fost un loc unde nu s-a pierdut doar libertatea, ci și demnitatea și legăturile cu ceilalți. Pentru cei trimiși la Auschwitz, plecarea a însemnat sfârșitul oricărei speranțe de revedere. Cei mai mulți au dispărut fără urmă, iar amintirea lor a fost aproape ștearsă. Un sistem a încercat să le șteargă nu doar viața, ci și prezența din istorie.”

A subliniat: „Astăzi, nu evocăm doar trecutul, ci ne întrebăm ce am învățat și cine am devenit. Vedem ce se întâmplă când ura pune stăpânire pe oameni, când indiferența lasă răul să crească. Fiecare om deportat, fiecare viață curmată, ne obligă să nu rămânem spectatori. Avem datoria să păstrăm vie memoria și demnitatea umană. Ne amintim numele celor dispăruți, le evocăm povestea și ne străduim să păstrăm vie amintirea lor.  Comemorarea de azi ne cere să fim treji, să spunem adevărul și să respingem orice formă de antisemitism, ură sau dispreț. Avem responsabilitatea să nu repetăm greșelile trecutului si să veghem ca legăturile dintre noi să nu se destrame, ci să fie păstrate prin respect și solidaritate. Să îi purtăm în suflet pe cei care nu s-au mai întors. Să nu uităm ceea ce au povestit supraviețuitorii și să păstrăm vie această amintire. Să învățăm că viața și demnitatea fiecărui om trebuie apărate. Să păstrăm în inimă lecția acestei zile: trecutul trăiește atâta timp cât îl păstrăm viu în noi. Doar așa putem împiedica răul să se repete. În veci amintirea lor!”