• „Această carte poate să inspire noi vocații. Ea nu este doar istorie, este și teologie trăită, pentru că ne ajută să nu idealizăm trecutul și să nu pierdem credința care a ținut Biserica vie.” ( Vasile Tofană SJ, Vicar general)

În după-amiaza de 23 ianuarie 2026, la mănăstirea „Sfânta Macrina” din Cluj-Napoca, a surorilor baziliene din România, în prezența unui numeros public, s-a desfășurat lansarea cărții „Chemare și chemări Baziliene”, cu participarea autoarei, sr. Ioana, OSBM – Irina Bota. Au participat preoți, persoane consacrate, credincioși din Eparhia de Cluj-Gherla și din alte Eparhii, și din alte Biserici, la acest moment, nu doar de prezentare a unei cărți, ci de încredințare a unui tezaur de memorie și spiritualitate al trecutului, generațiilor viitoare: cartea Maicii Ioana, având 969 de pagini, în format A4, realizată la Editura Galaxia Gutenberg, a fost „așezată” prin acest moment de prezentare, precum una dintre „pietrele de temelie” ale Bisericii viitorului.

Între cei de față s-au aflat surori din Congregația Maicii Domnului, cu Maica Teodorina, superioară generală, părinți bazilieni, cu Ierom. Ioan Albu, Protoegumen OSBM, părinți iezuiți, membri ai Ordinului Terțiar Bazilian, studenți seminariști. În biserica mănăstirii au fost atât tineri – între ei absolvenți ai Grădiniței „Sfânta Ana” a surorilor baziliene, sau tineri care au făcut cateheză cu Surorile, cât și credincioși din generații ce au cunoscut Biserica în clandestinitate și primii ani ai ieșirii ei la lumină și s-au intersectat, undeva, pe drumul vieții lor, cu Maica Ioana, cu surorile baziliene, și apoi au rămas, de aproape sau mai de departe, în lumina pe care o răspândeau și o răspândesc și azi, prin felul lor specific de a-și trăi credința, surorile.

Pr. Ioan Pop, capelan al mănăstirii a urat bun venit tuturor, exprimându-și bucuria pentru prezența numeroasă în acest „loc al fidelității și, totodată, al rugăciunii trăite în comuniune și dăruire unii față de alții și cu toții în fața lui Dumnezeu”. A amintit motivul întâlnirii, o lucrare care „este și un document istoric, o mărturie de credință, dar și o reflecție profundă asupra vocației și a identității vieții consacrate, în mod particular la lumina spiritualității baziliene”.

A deschis evenimentul Pc. Maică Andreea, OSBM – Ana Axenie, Superioara provincială a surorilor baziliene, care a vorbit în calitatea de „responsabilă a Provinciei Surorilor Baziliene, dar mai ales ca soră care a văzut cum întrebările despre chemare nu dispar niciodată”. A spus: „Chemare și chemări Baziliene” este o carte despre vocația trăită în perioada persecuției și în perioada de după 1989. Și-a exprimat recunoștința față de Maica Ioana pentru sinceritatea cu care a avut curajul să scrie și pentru sprijinul pe care-l oferă, prin această carte, surorilor baziliene, Bisericii și fiecărui om care-și caută sensul și drumul.

Lect. dr. av. Ionuț Vida Simiti, autor al mai multor cărți de istoria Bisericii, în particular de istorie a Ordinului Sfântului Vasile cel Mare, și-a structurat reflecția pe considerente istorice. A evidențiat ca primordială în istoria Bisericii Greco-Catolice legătura cu Papa. Momentul definirii „identității greco-catolice”, l-a văzut în „celebrarea de la 2 iunie 2019, de pe câmpia Libertății din Blaj, când enoriașii greco-catolici din toată țara s-au unit în jurul Sfântului nostru Părinte Papa, vicarul pe acest pământ al lui Isus Cristos, Dumnezeu Fiul”. A spus: „De el suntem legați prin Preafericitul nostru Arhiepiscop Major Claudiu, Episcopii lui sufragani și preoții din subordinea lor, prin care toate sacramentele necesare unui creștin pentru a se mântui sunt valabile”.

A văzut în lucrarea Maicii Ioana continuarea unei tradiții, aceea a „Memoriilor Cardinalului Iuliu Hossu” și a „Memoriilor Superiorului Ordinului Sfântul Vasile cel Mare, Atanasie Maxim”, în care „este vorba de a consemna faptele întâmplate pentru ca posteritatea să le știe”, fapte, care „nu pot fi descoperite în arhive” pentru că fac referire la „relația dintre oameni”. A vorbit, mai ales, despre personalitatea de excepție a pr. Leon Iulian Manu OSBM, la care, a spus: „E vorba de chemări baziliene: chemarea lui și chemarea care a atras pe alții”. L-a oferit ca model pentru copii și tineri, i-a descris curajul, smerenia și capacitatea de a se dărui, de a face lucrurile să se întâmple – a revigorat viața călugărească în mănăstiri precum Prislop și apoi Moisei (în care nu mai viețuiseră călugări timp de 150 de ani). A întemeiat tradiția unor pelerinaje, a ridicat – în SUA – școală pentru români, cu predarea limbii române. A avut tăria de a lăsa totul și a o lua de la cap în altă parte a lumii, când considera că asta îi cere Dumnezeu.

Pr. Leon Manu (din 1936) dezvoltă, din încredințarea Episcopului Iuliu Hossu, mănăstirea de la Nicula, apoi, în 1946, preia, la Cluj, Mănăstirea Calvaria, „ca pe o cetate spirituală la porțile de Vest ale orașului”. A spus: „Părintele Leon Manu are chemarea de a chema pe alții, și, întâlnind-o pe Ana Fekete, de a fonda Ordinul Surorilor Sfântul Vasile cel Mare din nou într-o colaborare” cu Episcopul Iuliu Hossu. Av. Ionuț Vida Simiti s-a referit și la rezistența Bisericii din timpul comunismului, despre modul înțelept în care, interpretând „semnele vremii”, Episcopii martiri și preoții greco-catolici au pregătit această rezistență, astfel încât, în mijlocul persecuției, să continue neîntrerupt „misiunea esențială a Bisericii”: „oferirea Sacramentelor, catehizarea copiilor și credincioșilor”. Este misiunea la a cărei împlinire s-au implicat și surorile baziliene, în strânsă legătură cu preoții și credincioșii Bisericii în catacombe.

O perspectivă teologică și spirituală asupra volumului Maicii Ioana, a prezentat pr. Marius Taloș SJ, Superior al comunității „Sf. Ignațiu”, din Cluj-Napoca, a Călugărilor Iezuiți. A descris lucrarea ca pe „o partitură care este intonată de trei glasuri”. Primul glas, a spus, „este acela cu care se intonează un acatist” – „o mărturie a frumuseții lui Cristos care a chemat atâtea surori frumoase la credință și la viață”.  Cel de-al doilea glas, este cel al unei „cărți de istorie”, și, în același timp, „o mărturie a identității prin apartenență”. A evidențiat, din mărturia sorei Ioana, că această carte „nu este o lucrare științifică ci o poveste a vieții”, dar, la care, a adăugat din „inestimabila bogăție a resurselor consemnate în lucrarea fostei Maici provinciale, sora Veridiana, «Aspecte din istoria comunității Surorilor Baziliene din România», apărută în urmă cu 20 de ani”. A adăugat: „Această carte este spirituală, nu doar pentru că ne umple memoria de date, de chipuri și evocă situații, ci pentru că ne curățește sufletul întinat de uitare”. Așadar, cel de-al doilea glas „trezește memoria pentru a o transmite mai departe”.

Cel de-al treilea glas, a mai spus, „este acela cu care o bunică răsfoiește albumul familiei pentru cei mici”. Din această perspectivă, cartea este „un «album de familie» care deschide porțile istoriei în actualitate”. A oferit și un exemplu impresionant, din viața primelor Surori Baziliene, așa cum este relatat în carte. Este despre comuniune, despre „prietenia surorilor baziliene cu surorile care provin din alte congregații, care s-a înnodat în domiciliul forțat de la Gherla, până în 1964. Erau „călugări și surori franciscani, iezuiți, surori din Congregația Maicii Domnului, surori baziliene, surori sociale”, care trăiau toți ca frați, formau „o familie din familii”. A încheiat, asemănând cartea cu, „un miracol” – traducerea latină a cuvântului însemnând: „«Cum să-l cuprinzi pe Cel necuprins într-un lucru mic», ca de Crăciun”. Pr. Marius Taloș SJ a afirmat: „Este povestea unui miracol menit să continue prin fiecare dintre surorile acestui Ordin astăzi”.

Autoarea, Pc. Maică Ioana – Irina Bota, cea dintâi superioară aleasă (din 1978), a primei comunități de surori baziliene, a mulțumit tuturor pentru prezență, precum și „Superioarelor Provinciale aflate în exercițiu, de la care am primit binecuvântarea să scriu această carte. Maica Marcela, prezentă aici, și Maica Veridiana”. A mulțumit și actualei Superioare provinciale, Maica Andreea, pentru susținere. A mărturisit că prin această carte, „dorim să aducem un omagiu de mulțumire și recunoștință Preafericitului Cardinal Iuliu Hossu în anul dedicat Preafericirii Sale”. A amintit de implicarea Arhiereului Iuliu Hossu la fondarea primei comunități de surori baziliene, în colaborare cu pr. Leon Manu, starețul mănăstirii de la Nicula și cu Maica Ana Fekete. Maica Ioana s-a referit și la „spiritualitatea noastră baziliană, inspirată din viața Sfântului Vasile cel Mare și a Sfintei Maici Macrina” care se regăsește în carte. A adresat, apoi, mulțumiri, „Editurii Galaxia Gutenberg, în mod special părintelui Silviu Hodiș, pentru editarea și frumoasa prezentare a cărții”. A mulțumit surorilor i-au oferit informații, în mod special, sr. Veridiana OSBM care a coordonat volumul.

Pr. Vasile Tofană, Vicar general al Eparhiei de Cluj-Gherla, a transmis tuturor salutul și binecuvântarea Preafericirii Sale Claudiu, Arhiepiscopul Major al Bisericii Române Unite cu Roma, Greco-Catolică, și Păstor al Eparhiei de Cluj-Gherla. A spus: „Această carte este despre răspunsul pe care surorile l-au dat cu propria viață, surorile, frații și laicii care s-au lăsat atrași de spiritualitatea Sfântului Vasile. Au spus «da», chiar dacă aceasta a însemnat să fie anchetați, să fie aruncați în noaptea istoriei și să aștepte, ani de zile, lumina”. Și apoi, așa cum reiese din filele cărții, a existat „un altfel de curaj”, cel al surorilor baziliene în libertate: „Să spui «da» lui Dumnezeu atunci când nu te obligă nimeni. Când ai libertatea, răspunsul la chemare trebuie să fie mult mai solid decât în fața anchetatorului.” A mulțumit Maicii Ioana, „pentru efortul depus, pentru felul în care a știut să împletească amintiri, informații istorice, trăiri personale”. A spus: „Astăzi, surorile baziliene continuă să spună «da»: la Cluj, la Gherla, la Lugoj și la Baia Mare, printr-o prezență care afirmă simplu: «Dumnezeu există și merită totul»”.

Vicarul general a spus în încheiere: „Această carte poate să inspire noi vocații”. Ea „nu este doar istorie, este și teologie trăită, pentru că ne ajută să nu idealizăm trecutul și să nu pierdem credința care a ținut Biserica vie.” Programul serii, care a început cu rugăciunea Vecerniei, s-a încheiat cu un moment de reculegere în fața Sfântului Altar, în fața prezenței lui Dumnezeu, pe acordurile cântecului compus de părinții bazilieni mărturisitori: „Nu  lăsa Măicuță”. A urmat un timp de agapă și împărtășire, Maica Ioana a oferit cărți și autografe, brațele i-au fost încărcate cu flori, expresie a recunoștinței și prețuirii tuturor, dar și a prezenței în toate a Bunului Dumnezeu.