Episcopul Vasile Hossu

Episcop de Gherla (1912-1916)

 

S-a născut la 30 ianuarie/11 februarie 1866 în Târgu Mureş, din părinţii Vasile Hossu, protopop districtual şi Maria. Şcoala elementară a făcut-o la Colegiul reformat din Târgu Mureş şi gimnaziul la Reghin. A urmat clasele V, VI şi o parte din clasa a VII-a de liceu la Colegiul reformat din Târgu Mureş. În anul 1882, ca elev în clasa a VII-a, a fost trimis de către mitropolitul Ioan Vancea la Roma, ca bursier al Colegiului „Sf. Atanasie” şi student al Universităţii De Propaganda Fide. În 6 august 1884 a fost promovat doctor în filosofie. În 15 iulie 1887, fiind grav bolnav, s-a întors acasă. Corpul profesoral de la Universitatea De Propaganda Fide, cu aprobarea Papei Leon al XIII-lea, a hotărât să fie dispensat de restul examenelor. La 13 noiembrie 1887 a fost promovat doctor în teologie.

 

Hirotonire, activitate preoţească

Este ridicat la treapta lectoratului la 2 mai 1855, subdiaconatului la 27 martie 1887 şi diaconatului la 23 august 1888. În 27 august 1888, a fost hirotonit preot celib în catedrala din Blaj prin punerea mâinilor mitropolitului Ioan Vancea. În 28 august 1888 a fost numit profesor de Teologie Dogmatică la Seminarul teologic din Blaj, urmând ca în luna noiembrie 1888, să fie numit membru în comisia pentru revizuirea cărţilor bisericeşti. În anul 1889 a fost asesor la Tribunalul matrimonial de a II-a instanţă. Între anii 1891 – 1897 a predat filosofia la liceu. În 30 iunie 1892 a fost numit rector al Seminarului teologic. În anul 1898 a fost ales canonic cancelar în Capitlul mitropolitan, membru în diferite comisii arhidiecezane şi inspector pentru domeniile fundaţionale. În anul 1899 a fost comisar arhiepiscopal la examenele de maturitate şi la Gimnaziul superior din Blaj. În anul 1900 a fost delegat al Capitlului mitropolitan şi secretar la cel de al III-lea Conciliu provincial.

 

Consacrarea episcopală

A fost numit episcop al Lugojului, prin decretul împărătesc din 16 mai 1903. În 25 iunie 1903 a fost confirmat de Sfântul Scaun. În 21 septembrie 1903 a fost consacrat la Blaj prin punerea mâinilor Mitropolitului Victor Mihali, asistat de Demetriu Radu, Episcopul de Oradea. În 27 septembrie 1903, a fost întronizat la Lugoj cu mare solemnitate. În 15 noiembrie 1911 a fost transferat prin decret imperial la Gherla. În 16 decembrie 1911 transferul a fost confirmat de scaunul apostolic. În 11 august 1912 a avut loc înscăunarea solemnă în Catedrala din Gherla.

 

Activitate pastorală şi relaţii cu Roma

Ca episcop al Gherlei, Vasile Hossu a reglementat problema intenţiilor liturgice, punând-o sub controlul canonicului Ioan Ivaşco. A făcut numeroase vizitaţii canonice, sfinţiri de biserici şi a participat la reunirile învăţătorilor. În 27 august 1912 a înfiinţat Reuniunea diecezană pentru ţinerea exerciţiilor spirituale pentru preoţi şi de Misiuni sfinte pentru popor. În anul 1912 a înfiinţat Reuniunea de femei la Gherla.

În anul 1913, la mănăstirea Nicula, din dispoziţia Episcopului Vasile Hossu, care petrecea acolo mult timp în rugăciune, s-a pavat biserica de zid, s-au făcut stranele laterale, amvonul şi tronul episcopal. S-a început construirea unei case ca reşedinţă episcopală de vară şi casă de odihnă pentru preoţi.

În anul 1914, la izbucnirea primului război mondial, a luat măsuri de ajutorare a familiilor celor mobilizaţi dând dispensă arhierească de a se face clăci, în duminici şi sărbători, în favoarea familiilor cu bărbaţi plecaţi pe câmpul de luptă. În 2 iunie 1914 a înfiinţat Reuniunea bisericească greco-catolică a Diecezei de Gherla pentru asigurarea împotriva daunelor provocate de foc. În ajunul Crăciunului din anul 1915, însoţit de cler, de intelectuali şi de seminarişti din Gherla, se afla în mijlocul răniţilor de pe diferite fronturi, aduşi în institutul corector, transformat în spital de campanie, la Gherla.

Visul Episcopului Vasile Hossu era să aibă în Gherla un „complex de edificii măreţe, un Vatican Românesc”.

 

Activitate în învăţământ

A supravegheat şi ajutat şcolile existente. La 25 mai 1915 a înfiinţat noua Şcoală Preparandială (Şcoală normală) de fete, care a funcţionat, la început, în incinta reşedinţei episcopale.

 

Publicaţii

În anul 1891 Episcopul Vasile Hossu a scris şi tipărit manualul de psihologie şi logică pentru clasa a VIII-a gimnazială. De asemenea, a scris partea istorică în şemantismul jubiliar al arhidiecezei pe anul 1900 – seria capitularilor, cuprinzând biografiile tuturor canonicilor arhidiecezani, de la înfiinţarea capitlului până la zi. În 1890/91, împreună cu dr. Alexandru Grama, dr. Augustin Bunea, dr. Victor Smighelschi şi dr. Izidor Marcu au înfiinţat săptămânalul bisericesc-politic Unirea, al cărui redactor responsabil a fost un an şi jumătate, fiind apoi colaborator până la moarte. În anul 1914 a editat Şematismul în limba română şi o ediţie în limba latină.

 

Relaţii cu Roma

În 3 octombrie 1901 a fost numit de către Papa Leon al XIII-lea, „prelat papal”.

 

Activitate naţională şi culturală

În anul 1894, la procesul Memorandumului, profesorul de Teologie dr. Vasile Hossu, participant din partea săptămânalului Unirea, a fost numit preşedintele Comitetului internaţional de presă. La 20 iunie 1913 a avut loc discursul rostit în Casa Magnaţilor din Budapesta, împotriva înfiinţării episcopiei de Hajdudorogh – „o capodoperă de combativitate naţională” (S.A. Prunduş).

 

Data morţii

Îmbolnăvindu-se, la 13 ianuarie 1916 a încetat din viaţă la Budapesta în casa medicului George Bilaşcu. Trupul neînsufleţit a fost adus la Gherla şi depus în cripta catedralei, de unde, după dorinţa sa, ar fi trebuit să fie transferat la mănăstirea Nicula, în cripta deja pregătită înaintea icoanei Maicii Domnului.

 

Cuvânt de învăţătură

[custom_list type=dot]

• „Nimic să nu fie în stare a vă despărţi de acest Păstor, prin trecere la neunire ori la pocăiţi, socotind că cel ce se despărţeşte de Papa, Capul Bisericii, se despărţeşte de Biserică, de Societatea lui Dumnezeu, căci după vorba mare a Sfântului Ambroziu: «Unde este Petru (Papa), acolo este Biserica», şi prin urmare se despărţeşte de Dumnezeu însuşi şi de Domnul Isus Hristos, care a zis: «Cel ce se leapădă de voi, de Mine se leapădă». … Bucură-te, bucură-te, o, Pontificat Roman! Scaunul tău va sta de-a pururi şi va trăi cât lumea, şi noi cinstim în tine pe Cel ce înfăţişează pe pământ toată dreptatea, piatra şi temelia, pe care se reazămă, nu numai Biserica, ci şi civilizaţia, ştiinţa şi înflorirea popoarelor. O, Sfântă Biserică Romană! Noi ne vom lipi pururea, din adâncul inimilor, de tine, de unitatea ta. De te vom uita pe tine, Biserică Romană, să ne uităm pe noi înşine. Să sece limba noastră, să se lipească de grumazul nostru, de nu te vom avea pe tine, mai mult decât alte celea, în mintea noastră, de nu se va începe cu tine tot cântecul nostru de veselie” (Circulara din 8 septembrie 1914, cu prilejul alegerii Papei Benedict al XV-lea).

[/custom_list]