Utrenia Duminicii Vindecării lunaticului

17 August

Duminica a X-a după Cincizecime. A vindecării unui lunatic.
Dupăprăznuirea Adormirii Maicii Domnului. Sfântul sfințit martir Miron

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție. Împărate ceresc…

Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire… Și acum… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire… Și acum… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întru numele Domnului, binecuvântează, Părinte!

Preotul: Mărire sfintei, celei de o fiinţă, şi de viaţă făcătoarei, şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.
Apoi:
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Cei șase psalmi ai utreniei

Psalmul 3

Doamne, cât s-au înmulţit, cei ce mă necăjesc,
mulţi împotriva mea se ridică!
Mulţi zic sufletului meu:
nu este lui mântuire, întru Dumnezeul lui.
Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti,
gloria mea, şi Cel ce înalţi capul meu.
Cu glasul meu către Domnul am strigat,
şi din muntele Lui cel sfânt m-a auzit.
Culcatu-m-am şi am adormit;
deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.
Nu mă voi teme de miile mulţimii,
de cei ce din toate părţile mă împresoară.
Scoală, Doamne,
mântuieşte-mă, Dumnezeul meu.
Că Tu ai bătut pe toţi cei ce zadarnic mă duşmănesc;
dinţii celor păcătoşi i-ai zdrobit.
A Domnului este mântuirea;
şi peste poporul Tău vină binecuvântarea Ta.
Şi iarăşi: Culcatu-m-am şi am adormit;
deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.

Psalmul 37

Doamne, cu mânia Ta să nu mă mustri,
nici cu urgia Ta să mă cerţi,
Că săgeţile Tale m-au lovit,
şi ai apăsat peste mine mâna Ta.
Nu este vindecare în trupul meu, din cauza mâniei Tale;
nu este pace întru oasele mele, din cauza păcatelor mele.
Că fărădelegile mele au covârşit capul meu,
ca o sarcină grea s-au îngreunat asupra mea.
Rănile mele miros urât şi-s pline de puroi,
din cauza nebuniei mele.
Chinuit sunt, şi m-am gârbovit de tot;
ziua întreagă, mâhnindu-mă umblam.
Că şalele mele s-au umplut de putreziciune,
şi nu este sănătate în trupul meu.
Batjocorit am fost şi m-am umilit foarte;
răcnit-am, de suspinarea inimii mele.
Doamne, înaintea Ta e toată dorinţa mea,
şi suspinul meu dinaintea Ta nu s-a ascuns.
Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea
şi lumina ochilor mei, nici aceasta, nu este cu mine.
Prietenii mei şi vecinii mei spre mine s-au apropiat şi s-au oprit;
şi cei mai de aproape ai mei, departe au stat.
Şi se sileau, cei ce căutau sufletul meu,
şi, cei ce căutau cele rele mie, grăiau deşertăciuni,
şi vicleşuguri ziua întreagă puneau la cale.
Iar eu, ca un surd, nu auzeam:
şi ca un mut, ce nu-şi deschide gura sa.
Şi m-am făcut ca un om, ce nu aude,
şi în gura sa nu are cuvinte de răspuns.
Că, întru Tine, Doamne, am nădăjduit;
Tu mă vei auzi, Doamne Dumnezeul meu.
Că am zis: Nu cumva să se bucure de mine duşmanii mei;
şi când s-au clătinat picioarele mele, asupra mea cu îngâmfare au grăit.
Că eu la lovituri mă aştept,
şi durerea mea înaintea mea este pururea.
Că fărădelegea mea o voi mărturisi,
şi nemângâiat sunt pentru păcatul meu.
Iar duşmanii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine
şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
Cei ce-mi răsplătesc rele, în locul celor bune, de rău mă vorbeau,
pentru că eu căutam bunătatea.
Nu mă părăsi, Doamne Dumnezeul meu,
nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu,
Doamne al mântuirii mele.
Şi iarăşi: Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62
Dumnezeule, Dumnezeul meu,
pe Tine Te caut dis-de-dimineață.
Însetat-a de Tine sufletul meu, precum şi trupul meu,
în pământ pustiu, şi neumblat, şi fără apă.
De aceea, în locașul Tău cel sfânt m-am arătat Ție,
ca să văd puterea Ta şi gloria Ta.
Că mai bună e mila Ta, decât bucuriile vieţii;
buzele mele Te vor lăuda.
Pentru aceea, bine Te voi cuvânta în viaţa mea,
şi întru numele Tău voi înălţa mâinile mele.
Întocmai ca de măduvă şi de grăsime, sătura-se-va sufletul meu
şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
Adusu-mi-am aminte de Tine în aşternutul meu,
în revărsatul zorilor m-am gândit la Tine.
Că ai fost ajutorul meu;
sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
şi dreapta Ta m-a sprijinit.
Iar ei în zadar au căutat sufletul meu,
cufunda-se-vor în cele mai de jos ale pământului;
Da-se-vor în mâinile sabiei,
pradă vor fi şacalilor.
Iar regele se va veseli de Dumnezeu;
lăudat va fi tot cel ce jură întru Dânsul,
că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
Şi iarăşi: În revărsatul zorilor m-am gândit la Tine,
că ai fost ajutorul meu,
şi sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
şi dreapta Ta m-a sprijinit.

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea,
Că de rele s-a umplut sufletul meu,
şi viaţa mea de iad s-a apropiat.
Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă;
făcutu-m-am ca un om neajutorat,
între morţi voi fi liber.
Asemenea unor răniţi ce dorm în mormânt,
de care nu Ți-ai mai adus aminte,
şi care din mâna Ta au fost lepădaţi.
Aşezatu-m-au în groapa cea mai dedesubt,
întru întuneric, şi în umbra morţii.
Asupra mea s-a coborât mânia Ta,
şi toate valurile Tale le-ai revărsat peste mine.
Depărtat-ai de la mine pe cunoscuţii mei;
pusu-m-au lor urâciune.
Închis sunt, şi nu pot ieşi;
ochii mei au slăbit de sărăcie.
Strigat-am către Tine, Doamne, ziua întreagă,
întins-am către Tine mâinile mele.
Oare pentru cei morţi vei face minuni?
Sau doctorii vor scula din morţi, şi Te vor mărturisi pe Tine?
Oare va povesti cineva în mormânt mila Ta,
şi adevărul Tău, în locul de pierzare?
Oare cunoaşte-se-vor întru întuneric minunile Tale,
şi dreptatea Ta, în pământ dat uitării?
Iar eu, către Tine, Doamne, am strigat,
şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.
Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu,
întorci faţa Ta de către mine?
Amărât sunt eu şi întru necazuri, din tinereţele mele;
iar, când m-am ridicat, fui umilit şi fără nădejde.
Peste mine au venit urgiile Tale,
înfricoşările Tale m-au tulburat.
Înconjuratu-m-au asemenea apei,
toată ziua m-au împresurat deodată.
Depărtat-ai de la mine prieten şi vecin,
şi pe cunoscuţii mei, pentru ticăloşie.
Şi iarăşi: Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea.
Psalmul 102

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui!
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul,
şi nu uita toate binefacerile Lui.
Pe Cel ce iartă toate fărădelegile tale,
pe Cel ce vindecă toate bolile tale.
Pe Cel ce răscumpără din stricăciune viaţa ta,
pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări.
Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta;
înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţele tale.
Cel ce face milostenie, Domnul,
şi judecată dreaptă, tuturor celor ce li se face strâmbătate.
Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise,
fiilor lui Izrael, hotărârile Sale.
Îndurător şi milostiv e Domnul, îndelung răbdător şi mult milostiv;
nu până în sfârşit se va mânia, nici până în veac va ţine mânie.
Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă,
nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă.
Că, după cât e cerul de înalt de la pământ,
a sporit Domnul mila Sa, peste cei ce se tem de Dânsul.
Pe cât e de departe răsăritul de la apus,
a depărtat de la noi fărădelegile noastre.
Precum miluieşte un tată pe fii;
aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul,
Că El a cunoscut făptura noastră,
adusu-şi-a aminte, că ţărână suntem.
Omul, ca iarba zilele lui,
ca floarea câmpului, aşa va înflori;
Că vânt trece peste dânsa, şi nu va mai fi,
şi nu se va cunoaşte nici locul ei.
Iar mila Domnului din veac şi până în veac,
spre cei ce se tem de Dânsul,
Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, cei ce păzesc legătura Lui,
şi-şi aduc aminte, ca să împlinească poruncile Lui.
Domnul în cer şi-a gătit scaunul
şi împărăţia Lui toate le stăpâneşte.
Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari în virtute,
care împliniţi cuvântul Lui,
ascultând de glasul poruncilor Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul, toate puterile Lui,
slujitorii Lui, care faceţi voia Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui,
în tot locul stăpânirii Lui;
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Şi iarăși: În tot locul stăpânirii Lui,
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea,
ascultă cererea mea, întru adevărul Tău,
auzi-mă, întru dreptatea Ta.
Şi să nu intri la judecată cu robul Tău,
căci drept, înaintea Ta, nu se va găsi nimeni dintre cei vii.
Că a prigonit duşmanul sufletul meu,
smerit-a până la pământ viaţa mea.
Aşezatu-m-a întru întuneric, ca pe morţii veacului,
și s-a mâhnit întru mine spiritul meu,
întru mine s-a tulburat inima mea.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult,
gânditu-m-am la toate lucrurile Tale,
la faptele mâinilor Tale am cugetat.
Întins-am spre Tine mâinile mele,
sufletul meu, spre Tine, ca un pământ fără de apă.
Degrabă auzi-mă, Doamne,
că a slăbit spiritul meu.
Să nu întorci faţa Ta de către mine,
ca să nu mă aseamăn celor ce se coboară în groapă.
Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă mila Ta,
că întru Tine am nădăjduit.
Arată-mi mie, Doamne, calea, pe care voi merge,
că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scoate-mă de la duşmanii mei, Doamne,
că la Tine am găsit scăpare.
Învaţă-mă, să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Spiritul Tău Cel bun mă va povăţui la pământ drept,
pentru numele Tău, Doamne, îmi vei da viaţă.
Întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz, sufletul meu,
şi întru mila Ta vei zdrobi pe duşmanii mei.
Şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu,
căci robul Tău sunt eu.
Şi iarăşi: Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta,
şi să nu intri la judecată cu robul Tău. (De 3 ori.)
Apoi: Spiritul Tău cel bun mă va povăţui la pământ drept.

Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.
Rugăciunile Utreniei

Rugăciunea I
Mulţumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, celui ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ai dat în gura noastră cuvânt de laudă, ca să ne închinăm, şi să chemăm numele tău cel sfânt; şi să ne rugăm îndurărilor tale, celor ce pururea le ai pentru viaţa noastră. Şi acum trimite ajutorul tău peste cei ce stau înaintea feţei măririi tale celei sfinte, şi aşteaptă de la tine bogată milă; şi le dă lor, ca slujind ţie totdeauna cu frică şi cu dragoste, să laude bunătatea ta cea negrăită. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeul nostru, pentru că lumină sunt poruncile tale pe pământ. Înţelepţeşte-ne, să facem întru frica ta dreptate şi sfinţenie; că pe tine te mărim, cel cu adevărat Dumnezeul nostru; pleacă urechea ta, şi ne auzi pe noi; şi pomeneşte, Doamne, pe cei ce împreună cu noi sunt de faţă, şi se roagă, pe toţi pe nume, şi-i mântuieşte cu puterea ta; binecuvântează poporul tău şi sfinţeşte moştenirea ta; pace dăruieşte lumii tale, bisericilor tale, preoţilor, şi tot poporului tău. — Că bine s-a cuvântat, și s-a preamărit preacinstitul, şi de mare-cuviinţă numele tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile tale; învaţă-ne pe noi, Dumnezeule, dreptatea ta, poruncile tale, şi îndreptările tale; luminează ochii minţii noastre, ca să nu adormim vreodată în păcate spre moarte; risipeşte toată negura de pe inimile noastre; dăruieşte-ne nouă soarele dreptăţii, şi nevătămată păzeşte viaţa noastră, cu pecetea sfântului tău Spirit; îndreptează paşii noştri în calea păcii; dă-ne, să vedem zorile zilei şi ziua întru bucurie, ca să-ţi înălţăm rugăciunile de dimineaţa. — Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV
Stăpâne Dumnezeule, cel ce eşti sfânt şi necuprins, care ai zis să strălucească lumina întru întuneric, cel ce ne-ai odihnit în somnul de noapte, şi ne-ai ridicat spre lauda şi ruga bunătăţii tale, fiind îmblânzit de singură milostivirea ta: primeşte-ne pe noi, cei ce şi acum ne închinăm ţie, şi după putinţă îţi mulţumim; şi ne dăruieşte toate cererile cele spre mântuire; arată-ne pe noi fii ai luminii, şi ai zilei, şi moştenitori ai bunătăţilor tale cele veşnice. Pomeneşte, Doamne, întru mulţimea îndurărilor tale, şi pe tot poporul tău, ce este de faţă, şi se roagă împreună cu noi, şi pe toţi fraţii noştri, care sunt pe uscat, pe mare, şi în tot locul stăpânirii tale, care aşteaptă iubirea ta de oameni; şi tuturor le dăruieşte mila ta cea mare. — Ca mântuiţi fiind cu sufletul şi cu trupul, pururea stăruind cu îndrăzneală, să preamărim numele tău cel minunat şi binecuvântat, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V
Vistierule al bunătăţilor, izvorule ce pururea izvorăşti, Părinte sfinte, făcătorule de minuni, atotputernice şi atotstăpâni-torule, toţi ne închinăm, şi ne rugăm ţie, chemând milele tale şi îndurările tale, spre ajutorul şi paza smereniei noastre. Pomeneşte, Doamne, pe robii tăi, şi primeşte rugăciunile cele de dimineaţa ale noastre ale tuturor, ca o tămâie înaintea ta, şi nu socoti nici pe unul din noi netrebnic; ci pe toţi ne păzeşte cu îndurările tale. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce priveghează şi cântă, spre mărirea ta, şi a unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru, şi al sfântului tău Spirit. Fii lor ajutor şi păzitor; primeşte rugăciunile lor întru altarul tău cel mai presus de ceruri şi înţelegător. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI
Mulţumim ţie, Doamne Dumnezeul mântuirilor noastre, că toate le faci spre facerea de bine a vieţii noastre, ca totdeauna la tine să ne uităm, la Mântuitorul şi Făcătorul de bine al suflete-lor noastre; că ne-ai odihnit pe noi în măsura nopţii ce a trecut, şi ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ne-ai pus la închinarea cinstitului tău nume. Pentru aceasta ne rugăm ţie, Doamne: dă-ne har, şi putere, ca să ne învrednicim a cânta ţie cu înţelegere, şi a te ruga neîncetat cu frică şi cu cutremur, îngrijindu-ne de a noastră mântuire, cu ajutorul Hristosului tău. Pomeneşte, Doamne, şi pe cei ce strigă către tine noaptea; auzi-i pe dânşii, şi-i miluieşte; şi sfărâmă sub picioarele lor pe duşmanii cei nevăzuţi şi potrivnici luptători. — Că tu eşti împăratul păcii, şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.

Rugăciunea VII
Dumnezeule şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, cel ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi împreună ne-ai adunat la ceasul rugăciunii: dă-ne har întru deschiderea gurii noastre, şi primeşte ale noastre mulţumiri cele după putinţă; şi ne învaţă îndreptările tale; pentru că a ne ruga, precum se cuvine, nu ştim, de nu ne vei povăţui tu, Doamne, cu Spiritul tău cel sfânt. Pentru aceasta ne rugăm ţie: orice am greşit până în ceasul de acum, cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, cu voia sau fără de voie, slăbeşte, lasă, iartă. Că de te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la tine este mântuirea. Tu singur eşti sfânt, ajutător puternic, păzitor al vieţii noastre, şi întru tine este cântarea noastră pururea. — Fie stăpânirea împărăţiei tale pururea binecuvântată şi preamărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VIII
Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai alungat de la noi trândăvia somnului, şi cu chemare sfântă împreună ne-ai chemat, ca şi noaptea să înălţăm mâinile noastre, şi să te mărturisim pe tine întru judecăţile dreptăţii tale: primeşte rugăciunile noastre, cererile, mărturisirile, slujbele cele de noapte; şi ne dăruieşte, Dumnezeule, credinţă ne ruşinată, nădejde tare, dragoste nefă-ţarnică; binecuvântează intrările şi ieşirile, faptele, lucrurile, cu-vintele, gândurile noastre; şi ne dă nouă, să ajungem la înce-puturile zilei, lăudând, cântând, şi binecuvântând bunătatea milei tale celei negrăite. — Că s-a binecuvântat preasfânt numele tău, şi s-a preamărit împărăţia ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IX
Străluceşte în inimile noastre, iubitorule de oameni Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunoştinţei dumnezeirii tale, şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evanghelicelor tale propovăduiri: pune întru noi şi frica fericitelor tale porunci, ca toate poftele trupului călcându-le, viaţă sufletească să petrecem, toate cele ce sunt spre bunăplăcerea ta gândind şi făcând. — Că tu eşti sfinţirea şi luminarea noastră, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea X
Doamne, Dumnezeul nostru, cel ce prin pocăinţă, iertare ai dăruit oamenilor, şi pildă a cunoaşterii de păcate, şi a mărturisirii, ne-ai arătat pocăinţa proorocului David spre iertare: însuţi, Stăpâne, pe noi cei căzuţi în multe şi mari greşeli, miluieşte-ne după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale curăţeşte fărădelegile noastre. Că ţie ţi-am greşit, Doamne, celui ce ştii şi cele nearătate şi ascunse ale inimilor oamenilor, şi celui ce singur ai putere, de a ierta păcatele; şi inimă curată zi-dind întru noi, şi cu spirit stăpânitor întărindu-ne, şi bucuria mântuirii tale arătându-ne-o, nu ne lepăda de la faţa ta: ci binevoieşte, ca un bun şi iubitor de oameni, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă, să-ţi aducem jertfă de dreptate, şi prinos, întru sfintele tale altare.— Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XI
Dumnezeule Dumnezeul nostru, cel ce ai aşezat puteri cuvân-tătoare şi înţelegătoare cu vrerea ta, pe tine te rugăm, şi ţie ne cucerim: primeşte preamărirea noastră, cea după putinţă, împreună cu a tuturor făpturilor tale, şi ne răsplăteşte cu darurile cele bogate ale bunătăţii tale; că ţie se pleacă tot genunchiul, al celor cereşti, şi al celor pământeşti, şi al celor dedesubt, şi toată suflarea şi făptura laudă mărirea ta cea neajunsă; pentru că singur eşti Dumnezeu adevărat şi mult milostiv. — Că pe tine te laudă toate puterile cereşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XII
Lăudămu-te, cântăm, bine te cuvântăm, şi mulţumim ţie, Dumnezeul părinţilor noştri, că ne-a trecut umbra nopţii, şi ne-ai arătat iarăşi lumina zilei; ci ne rugăm bunătăţii tale: fii milostiv păcatelor noastre, şi primeşte rugăciunea noastră, întru mare mila ta; că la tine scăpăm, la Dumnezeul cel milostiv şi atotputernic. Străluceşte în inimile noastre soarele cel adevărat al dreptăţii tale; luminează mintea noastră, şi simţurile toate le păzeşte, ca umblând ca ziua cu bunăcuviinţă pe calea poruncilor tale, să ajungem la viaţa cea veşnică — pentru că la tine este izvorul vieţii — şi să ne învrednicim a fi întru desfătarea luminii tale celei neapropiate. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Ectenia mare
Preotul: Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru sfânt locașul acesta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Se cântă Dumnezeu este Domnul, cu stihurile, glas 1
Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 1. Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 2. Toate neamurile m-au împresurat, şi întru numele Domnului le-am înfrânt.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 3. Nu voi muri, ci voi fi viu, şi voi spune lucrurile Domnului.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 4. Piatra, pe care nu au socotit-o ziditorii, aceasta a ajuns cap al unghiului: de la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunată în ochii noştri.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi:

Troparul învierii, glas 1
Piatra fiind sigilată de iudei şi ostaşii păzind preacurat trupul Tău, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, dăruind lumii viaţă. Pentru aceasta, puterile cerurilor strigau Ţie, Dătătorule de viaţă: Mărire învierii Tale, Hristoase; Mărire împărăţiei Tale; Mărire rânduielii Tale, unule iubitorule de oameni.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Troparul Sfântului martir, glas 4
Martirul Tău, Doamne, Miron întru nevoinţa sa, cununa nestricăciunii a câștigat de la Tine, Dumnezeul nostru; că având tăria Ta, pe chinuitori i-a învins; înfrânt-a şi ale diavolilor neputincioase îndrăzniri. Pentru rugăciunile lui, mântuieşte sufletele noastre, Hristoase Dumnezeule.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Troparul Praznicului, glas 1
Întru naştere fecioria ai păzit, întru Adormire lumea nu ai părăsit, Născătoare de Dumnezeu; mutatu-te-ai la Viaţă, ceea ce ești Maica Vieţii; şi cu rugăciunile tale, mântuiești din moarte sufletele noastre.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Primul rând de Sedelne ale glasului 1, din Octoih
Mormântul Tău, Mântuitorule, ostaşii străjuindu-l, morţi s-au făcut de strălucirea Îngerului ce s-a arătat, care a vestit femeilor Învierea. Pe Tine Te mărim, Pierzătorul stricăciunii; la Tine cădem, Cel ce ai înviat din mormânt, la Unul Dumnezeul nostru.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Pe cruce fiind pironit de voie Îndurate, în mormânt fiind pus ca un mort, Dătătorule de viaţă, stăpânirea morţii ai zdrobit cu moartea Ta, Puternice; că de Tine s-au cutremurat portarii iadului; Tu împreună ai înviat pe morţii cei din veac, ca un Iubitor de oameni.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Maică a lui Dumnezeu pe tine te ştim toți, cei ce cu dragoste alergăm la a ta bunătate, care şi după naştere te-ai arătat fecioară cu adevărat. Pe tine te avem ocrotitoare, noi, păcătoşii; pe tine mântuitoare în ispite te-am câștigat, singura cu totul fără prihană.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Al doilea rând de Sedelne ale glasului 1, din Octoih
Femeile dis-de-dimineață au venit la mormânt şi, vedere îngerească văzând, s-au cutremurat: mormântul a strălucit viaţă, minunea le-a înspăimântat pe ele. Pentru aceasta, mergând, au vestit Ucenicilor Învierea. Iadul l-a prădat Hristos, ca Cel ce este singur tare şi puternic; şi pe cei pieriți i-a ridicat pe toți, frica osândirii dezlegând cu puterea Crucii.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Pe cruce fiind pironit, Viaţa tuturor, şi între morţi fiind socotit Tu, Domnul, Cel fără de moarte, înviat-ai a treia zi, Mântuitorule, şi ai ridicat pe Adam din stricăciune. Pentru aceasta puterile cerurilor strigau Ţie, Dătătorule de viaţă: Mărire Pătimirilor Tale, Hristoase! Mărire Învierii Tale! Mărire smereniei Tale, unule Iubitorule de oameni!

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Marie, ceea ce eşti cinstit lăcaş al Stăpânului, ridică-ne pe noi, cei căzuţi în prăpastia cumplitei deznădăjduiri și a greşelilor şi a necazurilor, că tu ești mântuire și ajutătoare a păcătoșilor, ocrotitoare tare şi mântuiești pe robii tăi.

Binecuvântările Învierii, glas 5
Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Adunarea îngerească s-a mirat, văzându-te pe tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi eliberându-i.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Pentru ce, din compătimire, miruri cu lacrimi amestecaţi, o, învăţăcele? – grăit-a îngerul, cel ce a strălucit în mormânt, către Purtătoarele de mir; vedeţi voi mormântul, şi cunoaşteţi, că Mântuitorul din mormânt a înviat.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Foarte de dimineaţă Purtătoarele de mir au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul, şi a zis: Vremea tânguirii a trecut, nu plângeţi, ci spuneţi Apostolilor învierea.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Purtătoarele de mir femei, cu miruri venind la mormântul tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit zicând: Pentru ce socotiţi cu cei morţi pe cel viu? Că a înviat din mormânt, ca un Dumnezeu.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

A Treimii.
Închinămu-ne Tatălui, şi Fiului acestuia, şi Spiritului celui sfânt: Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu.
Pe Dătătorul de viaţă născându-l, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit, şi bucurie Evei, în locul întristării, ai dăruit; şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat: cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că S-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Ipacoiul glasului 1
Pocăinţa tâlharului raiul a dobândit, iar plângerea femeilor purtătoare de mir bucurie a vestit, că ai înviat Hristoase Dumnezeule, dăruind lumii mare milă.

Antifoanele glasului 1

Antifonul I
Când sunt necăjit, auzi durerile mele, Doamne, către Tine strig.

Pustnicilor, celor ce sunt departe de lumea cea deşartă, neîncetată le este dorirea după Dumnezeu.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfântului Spirit, cinstire şi mărire împreună se cuvine, ca şi Tatălui şi Fiului; pentru aceasta să cântăm o stăpânire a Treimii.

Antifonul II
La munţii legilor Tale m-ai înălţat; cu fapte bune luminează-mă, Dumnezeule, ca să Te laud pe Tine.

Cu mâna Ta cea dreaptă luându-mă Tu, Cuvântule, fereşte-mă, păzeşte-mă, ca să nu mă ardă focul păcatului.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Sfântul Spirit toată făptura se înnoieşte, întorcându-se la cea dintâi; că întocmai puternic este cu Tatăl şi cu Cuvântul.

Antifonul III
De cei ce mi-au zis mie: să mergem în casa Domnului, veselitu-mi-s-a spiritul şi mi s-a bucurat inima.

În casa lui David va fi frică mare; ca acolo scaunele punându-se, vor fi judecate toate seminţiile şi limbile pământului.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sfântului Spirit, cinstire, închinare, mărire şi putere se cuvine să-I aducem, ca şi Tatălui şi Fiului; că Unime este Treimea după fire, iar nu după feţe.

Preotul: Înțelepciune! Să luăm aminte.

Prochimenul glasului 1
Acum Mă voi scula, zice Domnul, le voi aduce lor mântuirea și le voi vorbi pe față. (Ps. 11, 5)

Stih: Cuvintele Domnului sunt cuvinte curate, argint lămurit în foc.

Acum Mă voi scula, zice Domnul, le voi aduce lor mântuirea și le voi vorbi pe față. (Ps. 11, 5)

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.

Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru și întru Sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Se cântă Toată suflarea… pe glasul 1
Toată suflarea să laude pe Domnul. — Toată suflarea și toată făptura să laude numele Domnului. — Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii lui.

Apoi:
Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu să-l rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-te spre noi, (de 3 ori.)
Preotul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!
Poporul: Şi spiritului tău.
Preotul: Din Sfânta Evanghelie după Sfântul apostol și evanghelist Ioan, citire:
Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.
Preotul: Să luăm aminte.

Evanghelia a X-a a Învierii. Evanghelia după Ioan (21, 1-14)

În vremea aceea, după ce a înviat din morţi, Isus S-a arătat iarăşi discipolilor, la Marea Tiberiadei, şi S-a arătat Erau împreună Simon-Petru şi Toma, cel numit Geamănul, şi Natanael, cel din Cana Galileei, şi fiii lui Zevedeu şi alţi doi din discipolii Lui. A zis către ei Simon-Petru: Mă duc să pescuiesc. Ceilalţi i-au răspuns: Mergem şi noi cu tine. Şi au ieşit şi s-au suit în corabie, dar în noaptea aceea n-au prins nimic. Iar când s-a făcut dimineaţă, Isus a stat la ţărm; dar discipolii nu ştiau că este Isus. Deci le-a zis Isus: Fiilor, nu cumva aveţi ceva de mâncare? Ei I-au răspuns: Nu avem. Iar El le-a zis: Aruncaţi mreaja în partea dreaptă a corăbiei şi veţi afla. Deci, au aruncat-o şi nu mai puteau s-o tragă de mulţimea peştilor. Atunci, discipolul acela, pe care-l iubea Isus, i-a zis lui Petru: Domnul este! Deci Simon-Petru, auzind că este Domnul, şi-a luat haina, căci era dezbrăcat, şi s-a aruncat în apă. Iar ceilalţi discipoli au venit cu corabia, căci nu erau departe de ţărm, ci la două sute de coţi, trăgând mreaja cu peşti. Deci, când au ieşit la ţărm, au văzut jar întins şi peşte pus deasupra şi pâine. Isus le-a zis: Aduceţi din peştii pe care i-aţi prins acum. Simon-Petru s-a suit în corabie şi a tras mreaja la ţărm, plină de peşti mari: o sută cincizeci şi trei; şi, atâţia fiind, totuşi mreaja nu s-a rupt. Isus le-a zis: Veniţi de prânziţi. Şi nici unul dintre discipoli nu îndrăznea să-L întrebe: Cine eşti Tu?, ştiind că este Domnul. Deci, a venit Isus şi a luat pâinea şi le-a dat-o lor, de asemenea şi peştele. Aceasta este, acum, a treia oară când Isus S-a arătat ucenicilor Săi, după ce a înviat din morţi.

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domn, lui Isus unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea ta o lăudăm şi o preamărim. Că tu eşti Dumnezeul nostru: afară de tine pe altul nu ştim, numele tău numim. Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit, prin Cruce, bucurie în toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea lui: că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta,
și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea
și de păcatul meu curățește-mă.
Că fărădelegea mea eu o cunosc
și păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ție unuia am greșit
și ce este rău înaintea Ta am făcut,
Ca să te arăți drept întru cuvintele Tale
și biruitor să ieși când te vor judeca.
Că iată întru fărădelegi am fost conceput
și în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit;
cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, le-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți;
spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie;
bucura-se-vor oasele mele cele umilite.
Întoarce fața Ta de la păcatele mele
și toate fărădelegile mele șterge-le.
Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule
și Spirit drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la fața Ta
și Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale
și cu Spirit stăpânitor mă întărește.
Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale
și cei păcătoși la Tine se vor întoarce.
Mântuiește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide
și gura mea va vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi adus;
arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: spirit umilit;
inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
și să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci bineplăcute-Ți vor fi jertfa dreptății,
prinosul și arderile de tot;
atunci vor aduce pe altarul Tău viței.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Glas 2
Pentru rugăciunile Apostolilor tăi, milostive, şterge mulțimea păcatelor noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostive, şterge mulţimea păcatelor noastre.

Stih, glas 6
Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegile noastre.

Stihiră, glas 6
Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.

Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul tău şi binecuvântează moştenirea ta; cercetează lumea ta cu milă şi cu îndurări; înalţă puterea creştinilor dreptcredincioşi; şi trimite peste noi milele tale cele bogate: pentru rugăciunile Preacuratei Doamnei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor cereşti Puteri ale celor fără de trupuri, ale cinstitului mărit profet Înaintemergător şi Botezător Ioan; ale sfinţilor măriţi şi întru tot lăudaţi Apostoli; ale celor dintru sfinţi Părinţii noştri şi ai lumii mari Dascăli şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul, şi Ioan Gură-de-aur; şi ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nicolae Arhiepiscopul de la Mira Liciei, făcătorul de minuni, ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; ale sfinţilor măriţi şi bine învingători Martiri ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri; ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim și Ana, ale sfântului sfințit martir Miron și ale tuturor Sfinţilor, rugămu-te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie, şi te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi — (de 12 ori.)

Preotul, cu glas înalt:
Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

CANOANELE

Canonul Învierii glasului 1, din Octoih.
Canonul al II-lea al Praznicului, din Minei, glas 4.
Canonul Sfântului martir, din Minei, glas 2.
Catavasiile Adormirii Maicii Domnului, glas 1.

Canonul Învierii
Cântarea I, glas 1
Irmos:
Dreapta Ta cea purtătoare de biruință, cu dumnezeiască cuviinţă, întru tărie s-a preamărit. Că aceasta, Nemuritorule, ca o puternică a toate, pe potrivnici a zdrobit, făcând israelitenilor cale nouă prin adânc.

Cel ce, cu mâinile cele preacurate, m-ai făcut la început din ţărână, cu lucrare dumnezeiască, mâinile Ţi-ai întins pe Cruce, chemând din pământ iarăşi trupul meu cel stricat, pe care l-ai luat din Fecioară.

Moarte ai răbdat pentru mine şi sufletul Ţi-ai dat morţii, Cel ce, cu insuflare dumnezeiască, suflet înlăuntru mi-ai pus. Dar, dezlegându-mă din legăturile cele veşnice şi împreună cu Iona înviindu-mă, cu nestricăciune m-ai preamărit.

A Născătoarei
Bucură-te, izvorul Darului! Bucură-te, scară şi uşă cerească! Bucură-te, sfeşnic şi amforă de aur şi munte netăiat, care ai născut lumii pe Hristos, Dătătorul de viaţă.

Canonul al II-lea al Praznicului
Fecioare tinere, cu Mariam prorocița, cântare de îngropare acum cântați, că Fecioara şi singura Născătoare de Dumnezeu la odihna cerească se mută.

După vrednicie, ca pe un Cer însufleţit, te-au primit cereştile şi dumnezeieştile lăcaşuri, Preacurată. Şi ai stat luminos înfrumuseţată, ca o mireasă cu totul fără prihană, înaintea Împăratului şi Dumnezeu.

Canonul Sfântului martir
Dănţuind întru pomenirea lui Miron purtătorului de chinuri, să cântăm toţi laudă lui Dumnezeu, Celui ce l-a întărit pe dânsul, ca să piardă stăpânirea luptătorului.

Adusu-te-ai dar pe tine Făcătorului de bine, şi sfinţit prinos, şi frumoasă junghiere şi jertfă cu bună mireasmă, ca unul ce ai pătimit după lege, Martire mult pătimitorule.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Ca un înţelept, ca o Biserică curată, a Celui ce a strălucit din Fecioară, ai alungat Mărite pe lupul cel stricător de suflet, care năvălise a tulbura staulul cel dumnezeiesc.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Singură fără ispită de nuntă ai născut pe Dumnezeu, pe Care purtătorii de chinuri Martiri, mărturisindu-L pe Acela că S-a asemănat nouă, a stricat înşelăciunea, Preacurată Stăpână.

Catavasie, glas 1
Cea împodobită cu dumnezeiasca mărire, sfinţită şi lăudată pomenirea ta, Fecioară, pe toţi credincioşii la veselie i-a adunat, începând Mariam, cu timpane şi cu hore, şi ei cântă Unuia-Născut al tău, căci cu mărire S-a preamărit.

Canonul Învierii
Cântarea III, glas 1
Irmos:
Cel ce singur ştii neputinţa fiinţei omeneşti şi, prin milostivire, ai îmbrăcat chipul ei, încinge-mă cu putere de sus ca să strig Ţie: Sfântă este Biserica cea însufleţită a măririi Tale celei preacurate, Iubitorule de oameni.

Dumnezeul meu fiind, Bunule, pe mine cel căzut m-ai mântuit; şi a Te coborî la mine ai binevoit, înălţându-mă prin răstignire, ca să strig Ţie: Sfânt este Domnul măririi, Cel fără asemănare întru bunătate.

Viaţă ipostatică fiind, Hristoase, şi întru mine, cel stricat, ca un Dumnezeu milostiv îmbrăcându-Te, în ţărâna morţii coborându-Te. Stăpâne, ai sfărâmat stricăciunea şi, a treia zi înviind, pe morţi întru nestricăciune i-ai îmbrăcat.

A Născătoarei
Pe Dumnezeu în pântece zămislind, Fecioară, prin Spiritul cel Preasfânt, ai rămas nevătămată. Că rugul care ardea şi nu se mistuia pe tine te-a vestit mai înainte lămurit lui Moise legiuitorul, pe ceea ce ai primit pe Focul cel neacoperit.

Canonul al II-lea al Praznicului
Din coapse muritoare ieşind, Curată, ai primit sfârşit potrivit firii, dar, ca una care L-ai născut pe Cel ce este cu adevărat Viaţa, te-ai mutat la Viaţa cea dumnezeiască şi ipostatică.

Adunarea cuvântătorilor de Dumnezeu de la margini, iar mulţimea Îngerilor de sus s-au sârguit a veni în Sion, din porunca Celui Atotputernic, după vrednică datorie slujind, Stăpână, îngropării tale.

Canonul Sfântului martir
Dragostea inimii tale înălţându-o către Domnul cel ce S-a înălţat pe Cruce, te-ai înălţat pe lemn, o purtătorule de chinuri, zgâriindu-te şi cu osârdie cântând: Că nu este drept afară de Tine, Doamne.

Săgeţile cele ascuţite ale graiurilor tale, în inima tiranului le-ai înfipt viteazule, ostaşule al Împăratului Hristos, prealăudate, şi cântând ai grăit: Că nu este drept afară de Tine, Doamne.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Răsărind ca o dimineaţă, ca o zi Mirone mult-pătimitorule, ai risipit întunericul necunoştinţei, şi ai luminat pe cei ce pururea cântă: Tu eşti Dumnezeul nostru, şi nu este drept afară de Tine, Doamne.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Născând pe Dumnezeu vindecătorul, minunat ai vindecat Fecioară, toată făptura. Pentru aceasta ţie mulţumindu-ţi, strigăm: Nu este fără prihană afară de Tine, Stăpână.

Catavasie, glas 1
Cel ce eşti Făcător şi cuprinzător a toate, Înţelepciunea şi Puterea lui Dumnezeu, neclintită și nemişcată întăreşte Biserica, Hristoase, că singur eşti sfânt și întru Sfinţi Te odihneşti.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Praznicului, glas 2
Pe Născătoarea de Dumnezeu, ceea ce este în rugăciuni neadormită şi, întru ocrotire, nădejde neschimbată, mormântul şi moartea nu au ţinut-o. Căci, ca pe Maica Vieţii, la viaţă a mutat-o Cel ce S-a sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.

Icos
Întăreşte-mi gândurile, Mântuitorul meu; că îndrăznesc a lăuda pe Maica Ta cea preacurată, zidul de apărare a lumii; în turnul cuvintelor mă întăreşte şi în adâncurile cugetărilor dă-mi pricepere; că Tu, strigările şi cererile celor ce cu credinţă cer, le împlineşti. Deci, dăruieşte-mi limbă bine-grăitoare şi cuget neînfruntat, că toată darea strălucirii de la Tine se trimite, Dătătorule de lumină, Cel ce Te-ai sălăşluit în pântecele ei cel pururea fecioresc.

Condacul Sfântului martir, glas 2
Din pruncie dorind de Hristos, preamărite, şi păzind dumnezeieştile Lui porunci, la Dânsul ai alergat cu totul Mirone, şi te-ai odihnit, mărindu-L cu îngerii, cerând tuturor dumnezeiască iertare.

Icosul Sfântului martir
Pe cel sfinţit din pântece să-l lăudăm toţi, ca pe nişte mir al lui Hristos cu bun miros adevărat, că dă cu adevărat, tuturor celor ce vin la dânsul cu caldă credinţă, vindecare de boli, că cu dragostea Făcătorului fiind aprins, împreună pătimeşte cu cei din necazuri, şi mântuieşte din nevoi preafericitul, umplând de mireasmă pe toţi, prin Darul cel dat lui de la Spiritul, cerând tuturor dumnezeiască iertare.

Sedealna Sfântului martir, glas 4
Adunându-ne toţi credincioşii prin cântări cu miresme de miruri, şi prin laude de cântări, să încununăm pe sfinţitul pătimitor, pe Miron preamăritul, care dă vindecare de toate felurile de vătămări.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sedealna Praznicului, glas 4
Cinstită mutarea ta Preasfântă, făcându-o prăznuire, pe tine te lăudăm cu bunăcredinţă, Născătoare de Dumnezeu Prealăudată, să nu treci dar cu vederea pe cei ce cu dragoste te laudă pe tine.

Canonul Învierii
Cântarea IV, glas 1
Irmos:
Ca pe un munte umbrit cu darul cel dumnezeiesc privindu-te Avacum, cu ochii cei de mai înainte văzători, a profețit pe Sfântul lui Israel, Care avea să Se nască din tine spre mântuirea şi înnoirea noastră.

Cine este Mântuitorul acesta, Care vine din Edom, purtând cunună de spini, cu haină într-o sită, pe lemn fiind spânzurat? Sfântul lui Israel este Acesta, spre mântuirea şi înnoirea noastră.

Vedeţi, voi cei nesupuşi, şi vă ruşinaţi, că Cel pe Care voi, prin întunecarea minţii, L-aţi cerut de la Pilat ca să-L răstigniţi pe cruce, ca pe un făcător de rele, Acela, dezlegând puterea morţii, cu cuviinţă dumnezeiască a înviat din mormânt.

A Născătoarei
Pom al vieţii te ştim pe tine, Fecioară, că n-a răsărit din tine rodul mâncării aducător de moarte oamenilor, ci dulceaţa vieţii celei veşnice, spre mântuirea noastră, a celor ce te lăudăm pe tine.

Canonul al II-lea Praznicului
Minune era a vedea cerul cel însufleţit al Împăratului tuturor, trecând din deşertăciunile pământului. Cât sunt de minunate lucrările tale! Mărire puterii Tale, Doamne!

Întru mutarea ta, Maica lui Dumnezeu, oştile îngereşti, cu preasfinţite aripi, îţi acopereau trupul cel preadesfătat şi de Dumnezeu primitor, cu frică şi cu bucurie.

De vreme ce Rodul cel necuprins al acesteia, Cel prin Care cerul s-a făcut, a luat îngropare de bunăvoie, ca un muritor, cum să nu sufere îngropare ceea ce L-a născut neştiind de nuntă?

Canonul Sfântului martir
În mijlocul priveliștii, mărturisind Mântuitor şi Dumnezeu şi Domn, pe Cel ce a strălucit din Fecioară, prin răbdare ai smerit sprânceana tiranilor, şi mulţimea dumnezeilor ai prăpădit-o, Mărite.

Zgâriindu-te şi bătându-te viteazule, cu mintea neslăbindu-te nicicum, pe îngeri i-ai spăimântat, cei ce vedeau răbdarea ta; prin care, pe vrăjmaşii cei fără trup i-ai pierdut Martire, făcându-te purtător de biruinţă.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Fiind plin de dumnezeiască rouă, cu minte vitejească ai intrat în cuptorul focului, văzându-te într-însul Mirone preaînţelepte, cu îngerii, împreună veselindu-te, şi nicicum nearzându-te, preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Taina cea mare şi înfricoşătoare a naşterii tale Preacurată, tot cugetul îl îngrozeşte, căci Dumnezeu pentru bunătatea Sa bine a voit a Se face om din tine spre mântuirea şi înnoirea lumii.

Catavasie, glas 1
Graiurile profeților şi preînchipuirile au profețit Întruparea Ta cea din Fecioară, Hristoase. Lumina strălucirii Tale întru lumina neamurilor va ieşi şi va striga Ție adâncul cu veselie: Mărire puterii Tale, Iubitorule de oameni.
Canonul Învierii
Cântarea V, glas 1
Irmos:
Cel ce ai luminat cu strălucirea venirii Tale, Hristoase, şi ai umplut de bucurie cu Crucea Ta marginile lumii, luminează, cu lumina cunoştinţei Tale celei dumnezeieşti, inimile celor ce Te laudă cu dreaptă credinţă.

Pe Păstorul cel mare al oilor şi Domnul, iudeii pe lemnul Crucii L-au omorât. Dar El, ca pe nişte oi, pe cei morţi în iad îngropaţi, de stăpânia morţii i-a mântuit.

Cu Crucea Ta, Mântuitorul meu, binevestind pacea şi propovăduind celor robiţi iertarea, pe cel ce stăpânea l-ai ruşinat, Hristoase, arătându-l gol şi sărac prin scularea Ta cea dumnezeiască.

A Născătoarei
Nu trece cu vederea cererile celor ce se roagă cu credinţă ceea ce eşti cu totul lăudată, ci primeşte-le şi du-le Fiului tău, Preacurată, lui Dumnezeu, singurul Făcător de bine, că pe tine te-am câştigat ocrotitoare.

Canonul al II-lea al Praznicului
Să glăsuiască trâmbiţele cuvântărilor de Dumnezeu, astăzi, iar limbile omeneşti cele mult-grăitoare să laude acum; să dea glas văzduhul, cu lumină nemăsurată strălucind, iar Îngerii să cânte Adormirea Fecioarei.

Se cuvenea, Fecioară, ca vasul alegerii, lerotei cel cu totul sfinţit lui Dumnezeu, să-ţi aducă laude, fiind întreg întru uimire, cu totul minunându-se şi întru toate luminat de Spirit Sfânt, cu adevărat, fie primit dumnezeieşte şi cu cântări să fie cu adevărat, prealăudată Născătoare de Dumnezeu.

Canonul Sfântului martir
Pomenirea ta cea cu rază dumnezeiască şi purtătoare de lumină, cu puterea Spiritului Sfânt întinzându-se în toată lumea, cu luminarea bunei credinţe, luminează pe cei ce o cinstesc pe dânsa, şi propovăduiesc vitejiile tale.

Cu adevărat vitejeşte ai suferit muncile cele amare, ca un fără trup viteazule Martire, căci luându-ţi-se pielea ai răbdat ca şi cum ar fi pătimit altul, Mărite, arătat întărindu-te de nevăzută tărie.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Ostenelile tale, Martire, au picurat mir cu frumoasă mireasmă, care izgoneşte toată răutatea nedumnezeirii, şi bine miresmează pururea preasfântă Biserica lui Hristos, care cu credinţă şi cu dragoste te fericeşte pe tine.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Preacurată binecuvântată, roagă pentru noi pe Cel ce prin cuvânt negrăit S-a întrupat din tine, ca să ne mântuim de toţi văzuţii şi nevăzuţii vrăjmaşi, noi cei ce te propovăduim pe tine Născătoare de Dumnezeu.

Catavasie, glasul 1
Dumnezeiasca şi nespusa frumusețe a virtuţilor Tale, Hristoase, voi spune; că din veşnica mărire, strălucind ca Lumină împreună-veșnică şi Ipostatică, din pântece fecioresc întrupându-Te, celor din întuneric şi din umbră le-ai răsărit ca un soare.

Canonul Învierii
Cântarea VI, glas 1
Irmos:
Înconjuratu-ne-a pe noi adâncul cel mai de jos, şi nu este mântuitor; socotiţi am fost ca nişte oi de junghiere. Mântuieşte pe poporul Tău, Dumnezeul nostru, că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.

Prin căderea celui întâi zidit, Doamne, cumplit ne-am rănit; dar ne-am vindecat cu rana Ta, cu care Te-ai rănit pentru noi, Hristoase; că Tu eşti celor neputincioşi tărie şi îndreptare.

Din iad ne-ai scos pe noi, Doamne, supunând pe chitul cel mâncător, Preaputernice, cu puterea Ta nimicind puterea lui: că Tu eşti viaţa şi lumina şi învierea.

A Născătoarei
Se bucură întru tine, Fecioară preacurată, strămoşii neamului, că prin tine au dobândit din nou raiul pe care îl pierduseră prin neascultare; că tu curată eşti şi mai înainte de naştere, şi după naştere.

Canonul al II-lea al Praznicului
Din tine a răsărit Viaţa, cheile fecioriei nestricând; deci, cum a fost preacuratul şi de viață începătorul tău trup părtăş morţii?

Lăcaş fiind Vieţii, ai dobândit viaţa cea pururea fiitoare; că, prin moarte, ai trecut la viață, ceea ce ai născut Viaţa cea ipostatică.

Canonul Sfântului martir
Cu picăturile sfinţitelor tale sângiuri, ostaşule prea-viteazule, cetele demonilor ai înecat, şi către Dumnezeu te-ai înălţat purtând cunună prea-ales purtător de biruinţă făcându-te.

Văzând tiranii faţa ta, purtătorule de chinuri, strălucită cu străluciri dumnezeieşti, s-au îngrozit, şi necunoscând pe Dumnezeu, au luat întunericul; trimiţându-se în veşnică muncă.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Prin poruncile crudului tiran, mai presus de fire ai suferit luarea pielii vrednicule de minune, arătând cea către Dumnezeu curată dorirea ta, şi plecarea de tot Preafericite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Legile firii întru tine se înnoiesc Fecioară, căci tu mai presus de fire, minunat ai născut pe Dumnezeu Emmanuel, pe Cel cu firea necuprins, spre a doua naştere a noastră a credincioşilor.

Catavasie, glas 1
Focul cel dinăuntru al chitului născut în luciul mării a fost închipuire a îngropării Tale celei de trei zile, al căreia profet Ioná s-a arătat. Că, fiind mântuit precum s-a şi spus mai înainte, nevătămat striga: Jertfi-voi Ție cu glas de laudă, Doamne.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Învierii
Înviat-ai ca un Dumnezeu din mormânt întru Mărire şi lumea împreună ai înviat-o; pentru aceea, firea omenească Te laudă ca pe Cel ce eşti Dumnezeu. Moartea a pierit şi Adam dănţuieşte, Stăpâne; şi Eva acum, fiind scăpată din legături, se bucură strigând: Tu eşti, Hristoase, Cel ce dai tuturor învierea.

Icosul Învierii
Pe Cel ce a înviat a treia zi să-L lăudăm ca pe Dumnezeu cel atotputernic, Care porţile iadului a zdrobit şi pe cei din veac din mormânt i-a ridicat; pe Cel ce mironosiţelor S-a arătat, precum a binevoit, zicând lor, celor dintâi: Bucuraţi-vă! şi apostolilor bucurie vestindu-le, ca singurul Dătător de viaţă. Drept aceea, femeile, cu credinţă, discipolilor semne de biruinţă au binevestit; şi iadul suspină şi moartea se tânguieşte, iar lumea se veseleşte, şi toţi împreună se bucură; că Tu ai dat tuturor, Hristoase, învierea.

Sinaxar
În această lună, în ziua a șaptesprezecea, Duminica a X-a după Cincizecime, pomenirea Sfântului sfinţitului Martir Miron.
Cu ale lui sfinte rugăciuni, Doamne miluieşte-ne şi ne mântuieşte pe noi, Amin.

Canonul Învierii
Cântarea VII, glas 1
Irmos:
Cuptor spiritual te gândim noi credincioşii, Născătoare de Dumnezeu; că precum Cel Preaînalt a mântuit pe cei trei tineri, aşa şi pe mine, omul întreg, în pântecele tău m-a înnoit Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preamărit.

Înfricoşatu-s-a pământul, soarele a pălit şi lumina s-a întunecat; ruptu-s-a catapeteasma cea dumnezeiască a templului şi pietrele s-au despicat, că pe Cruce a fost răstignit Cel drept, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preamărit.

Tu, fiind ca unul fără de ajutor şi rănit între cei morţi, de voie, după firea noastră, Cel ce eşti preaînălţat, pe toţi i-ai eliberat şi, cu mână puternică, împreună i-ai înviat, Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preamărit.

A Născătoarei
Bucură-te, izvorul apei de viaţă veşnică, Bucură-te, rai al desfătării. Bucură-te, zidul celor credincioşi, bucură-te, ceea ce eşti neispitită de nuntă. Bucură-te, bucuria a toată lumea, prin care ne-a răsărit nouă Dumnezeul părinţilor, Cel lăudat şi preamărit.

Canonul al II-lea al Praznicului
Doamne şi fecioare, cinstiți pomenirea Fecioarei şi Maicii lui Dumnezeu; bătrâni şi domni, împăraţi şi judecători, cântaţi: Domnul părinţilor şi Dumnezeule, binecuvântat eşti.

Să trâmbiţeze cu trâmbiţă spirituală munţii cei cereşti; să se bucure acum dealurile şi să salte dumnezeieştii Apostoli: că Împărăteasa se mută la Fiul său, să împărățească cu Dânsul în veci.

Preasfinţită mutarea Maicii tale celei dumnezeieşti şi nestricate, cetele cele mai presus de lume ale puterilor celor de sus le-a adunat, ca să se veselească împreună cu cei de pe pământ, care cântă Ție: Dumnezeule binecuvântat eşti.

Canonul Sfântului martir
Mintea ta cea luminată, Înţelepte, de dragostea cea dumnezeiască aprinzându-se, se bucura şi se veselea, când stai tu în mijlocul văpăii, ca şi cei trei tineri, cu care cu credinţă ai strigat: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Privitorii văzând în mijlocul văpăii, îngeri împreună șezători cu tine, Înţelepte, cu chip negrăit străluciţi se îngrozeau, şi abătându-se spre cântare, strigau Stăpânului: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Cu minte curată, stând în mijlocul cuptorului, împreună cu îngerii cei gânditori, bucurându-te lăudai pe Domnul cel Preabun, ca pe Unul ce înfrâna văpaia, şi te mântuia pe tine, care dulce cântai: Bine eşti cuvântat Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Arătatu-te-ai Preasfântă Fecioară încăpere lui Dumnezeu, şi palat frumos şi scaun dumnezeiesc, întru care şezând, ai gătit tuturor şedere cerească. Pentru aceasta strigăm către tine: Binecuvântată eşti tu, care ai născut pe Dumnezeu cu trup.

Catavasie, glas 1
Mâniei celei fără de ruşine şi focului, dumnezeiasca dragoste împotrivindu-se, focul l-a răcorit, iar de mânie şi-a râs; prin vioara cea cuvântătoare şi de Dumnezeu însufleţită, care cu cele trei cântări ale sfinților, împotriva organelor de cântare ale păgânilor, în mijlocul văpăii, a răsunat: Preamărite Dumnezeul părinţilor şi al nostru, binecuvântat eşti!

Canonul Învierii
Cântarea VIII, glas 1
Irmos:
În cuptor tinerii lui Israel, ca într-o topitoare, cu podoaba dreptei credinţe, mai curat decât aurul au strălucit, grăind: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cel ce cu voia toate le faci şi le prefaci, Care ai schimbat umbra morţii în viaţa de veci, cu patima Ta, Cuvinte al lui Dumnezeu, pe Tine neîncetat toate lucrurile ca pe Domnul Te lăudăm şi Te preaînălţăm întru toţi vecii.

Tu ai adus prăpăd şi suferinţă în porţile şi în temniţele iadului, Hristoase, înviind din mormânt a treia zi. Pe Tine neîncetat toate lucrurile ca pe Domnul Te laudă şi Te preaînalţă întru toţi vecii.

A Născătoarei
Pe ceea ce fără de sămânţă şi mai presus de fire a născut, din fulgerul cel dumnezeiesc, pe Hristos mărgăritarul cel de mult preţ, să o lăudăm, grăind: Binecuvântaţi lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Canonul al II-lea al Praznicului
Pomenirea ta, Fecioară preacurată, o măresc Începătoriile, Stăpâniile şi Puterile, Îngerii, Arhanghelii, Scaunele, Domniile, Heruvimii şi înfricoşătorii Serafimi, iar noi, neamul omenesc, o lăudăm şi o preaînălţăm întru toţi vecii.

Cel ce S-a sălăşluit în chip minunat în pântecele tău cel curat și din el S-a întrupat, Acesta, primind spiritul tău cel preasfinţit, la Sine i-a făcut odihnă, ca un datornic Fiu. Pentru aceasta, pe tine, Fecioară, te lăudăm şi te preaînălţăm întru toţi vecii.

O, minuni mai presus de minte, ale pururea Fecioarei şi Maicii lui Dumnezeu! Că, sălăşluindu-se în mormânt, l-a arătat Rai; împrejurul căruia stând astăzi, bucurându-ne, cântăm: Pe Domnul lăudaţi-L lucrurile, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Canonul Sfântului martir
Judecătorul cel nebun, văzându-te pe tine viteazule nebiruite, când ţi se tăiau sfâşieturile până la oase, rănindu-te fără vindecare, ţi-a adus ţie răni nesuferite, rupându-te cu unghii de fier.

Adusu-ţi-s-a ţie Martire Mirone, graiul lui Dumnezeu din Cer, chemându-te pe tine, Mărite, la negrăite odihnele cele de acolo, şi către frumoasele cetele îngerilor.

Binecuvântăm pe Tatăl, pe Fiul și pe Spiritul Sfânt Dumnezeu.

Ai stat ca Daniel în mijlocul fiarelor, care se cucereau cu evlavie de patima cea fericită, şi de nemărginită mărime a luptelor tale, Preafericite, şi cu glas viu te apăra pe tine.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Împungându-mă cu săgeata vrăjmaşului, cu totul m-am rănit la suflet, şi pătimesc fără vindecare, vindecă-mă Preacurată şi mă mântuieşte, ca una ce negrăit ai născut pe Mântuitorul Hristos, ceea ce eşti nădejdea celor deznădăjduiţi.

Catavasie, glas 1
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţăndu-L în toţi vecii.

Îngerul lui Dumnezeu cel preaputernic a arătat tinerilor văpaia, răcorind pe cuvioşi, iar pe cei necredincioşi arzând; şi pe Născătoarea de Dumnezeu a făcut-o izvor de viață începător, stricare a morţii şi viață izvorând celor ce cântă: Pe Făcătorul singur să-L lăudăm noi, cei mântuiţi, şi să-L preaînălţăm întru toţi vecii!

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii în cântări cinstind-o, să o mărim!

Stih 1: Mărește, sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 2: Că a căutat spre smerenia servei Sale, că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Stih 3: Că mi-a făcut mie lucruri mari Cel puternic, și sfânt este numele Lui şi mila Lui în neam și în neam, spre cei ce se tem de El.

Stih 4: Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Stih 5: Coborât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

Stih 6: Primit-a pe Israel, robul Său, că și-a adus aminte de îndurare, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

Canonul Învierii
Cântarea IX, glas 1
Irmos:
Închipuirea naşterii tale celei curate a arătat-o rugul cel ce ardea cu foc, dar nu se mistuia. Şi acum te rugăm să stingi văpaia ispitelor cea năpustită asupra noastră, ca neîncetat să te mărim pe tine, Născătoare de Dumnezeu.

O! Cum adunarea cea fără de lege urzind cele rele, pe tâlharul cel ucigaş şi vinovat l-a socotit drept, iar pe Cel drept pe lemn L-a osândit, pe Domnul măririi, pe Care, după vrednicie, Îl mărim.

Mântuitorule, Mielule cel fără prihană, Care ai ridicat păcatul lumii, pe Tine, Cel ce ai înviat a treia zi, Te mărim împreună cu Tatăl şi cu Dumnezeiescul Tău Spirit. Şi, ca pe Domnul măririi lăudându-Te, Te mărim.

A Născătoarei
Mântuieşte, Doamne, pe poporul Tău pe care l-ai câştigat cu scump sângele Tău, tărie credincioşilor dăruind asupra diavolului şi dând pace Bisericilor Tale, Iubitorule de oameni, pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu.

Canonul al II-lea al Praznicului
Veniţi să ne bucurăm în Sion, muntele cel dumnezeiesc şi roditor al Dumnezeului celui viu, întru care vedem pe Născătoarea de Dumnezeu, că pe aceasta, la cortul cel mai bun şi mai dumnezeiesc, în Sfânta Sfintelor, ca pe Maica Sa, Hristos a mutat-o.

Veniţi, credincioşilor, să ne apropiem de mormântul Maicii lui Dumnezeu, să-l cuprindem cu inima, cu buzele, cu ochii şi cu fruntea, cu gând curat atingându-ne de el, şi să luăm daruri nesfârşite de vindecări, care izvorăsc din izvorul cel pururea curgător.

Primeşte de la noi cântarea de îngropare, Maica Dumnezeului celui viu, şi, cu harul tău cel dumnezeiesc și purtător de lumină, umbrește-ne, dăruind biruinţă dreptcredincioşilor, pace iubitorului de Dumnezeu popor, iar celor ce-ţi cântă, iertare şi mântuire sufletelor.

Canonul Sfântului martir
Pentru ca să te învredniceşti viteazule, a vedea mărirea care va să fie, şi negrăită frumuseţea lui Hristos, puitorului de nevoinţe, ţi-ai plecat grumazul şi ai primit tăiere de sabie, şi ai umplut de bucurie cetele martirilor.

Pomenirea ta cea vrednică de minune, miresmând inimile credincioşilor celor ce o doresc, ai sosit ca un mir cu dulce mireasmă; întru care prin rugăciunile tale, umple-ne de bună mireasmă dumnezeiască, pe noi cei ce o prăznuim Mirone vrednicule de laudă.

Se laudă Ahaia, cu chinurile tale viteazule pătimitorule al Domnului; iar Cizicul mai mult se veseleşte ţinând trupul tău cel mult pătimitor ca o adevărată comoară, şi izvor al vindecărilor şi curăţire bolilor.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Cea întru înălţime aleasă, Sionul cel înţelegător, cinstita Biserică a celor întâi născuţi, pe tine ca pe un Martir, pururea te are pârga martirilor, rugându-te pentru noi.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Glasul îngerului toţi îţi strigăm ţie Fecioară: Bucură-te palatul şi scaunul lui Dumnezeu, bucură-te prin care ne-am învrednicit Împărăţiei Cerurilor, noi cei ce dedemult ne lepădasem întru stricăciune, şi nebuneşte pierdusem frumusețea cea dintâi.

Catavasie, glas 1
Se biruiesc hotarele firii întru tine, Fecioară Curată, că naşterea te păzeşte fecioară şi moartea îţi arvunește viață. Ceea ce eşti după naştere Fecioară şi după moarte vie, mântuieşte pururea, Născătoare de Dumnezeu, moştenirea ta.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. (De 2 ori.)— Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor lui: că sfânt este Domnul.

Luminătoarea a X-a. A Învierii
Marea Tiberiadei, odinioară, cu feciorii lui Zevedeu, pe Natanail, cu Petru şi cu alţi doi, şi pe Toma, i-a avut la pescuit; care, după porunca lui Hristos de-a dreapta aruncând, au prins mulţime de peşti; pe care Petru cunoscându-l, către El a înotat; cărora a treia oară s-a arătat, și pâine le-a arătat și pește pe cărbuni.

Luminătoarea Născătoarei
Pe Domnul, cel ce a treia zi a mormânt, Fecioară, roagă-l pentru cei ce te laudă pe tine, şi cu dragoste te măresc. Că toţi pe tine te avem scăpare şi mijlocitoare către El; că moşteni-rea şi robii tăi suntem, Născătoare de Dumnezeu, şi la a ta folosinţă toţi căutăm.

La Laude

Stihirile Laudelor Învierii, glas 1, din Octoih
Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 2)

Ca să facă între ei judecată cea scrisă; mărirea aceasta este dată tuturor cuvioșilor lui. (Ps. 149, 9)

Lăudăm, Hristoase, Patima Ta cea mântuitoare şi mărim Învierea Ta.

Lăudaţi pe Domnul întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Ps. 150, 1)

Cel ce răstignire ai răbdat şi moartea ai stricat şi ai înviat din morţi, împacă viaţa noastră, Doamne, ca un singur atotputernic.

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea măririi Lui. (Ps. 150, 2)

Cel ce iadul ai prădat şi pe om l-ai înviat cu Învierea Ta, Hristoase, învredniceşte-ne pe noi cu inimă curată să Te lăudăm şi să Te mărim.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Ps. 150, 3)

Coborârea Ta cea cu dumnezeiască cuviinţă mărind-o, Te lăudăm pe Tine, Hristoase. Născutu-Te-ai din Fecioară, şi nedespărţit ai fost de Tatăl; pătimit-ai ca un om, şi de voie ai răbdat răstignire; înviat-ai din mormânt, ca dintr-o cămară ieşind, ca să mântuieşti lumea. Doamne, mărire Ţie!

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Ps. 150, 4)

Când Te-ai pironit pe lemnul Crucii, atunci s-a omorât stăpânirea vrăjmașului; făptura s-a clintit de frica Ta, și iadul s-a prădat cu puterea Ta. Pe morţi din morminte i-ai înviat, și tâlharului raiul i-ai deschis; Hristoase Dumnezeul nostru mărire Ție.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Ps. 150, 5-6)

Tânguindu-se cinstitele femei, degrabă au ajuns la mormântul Tău, și au aflat mormântul deschis, și adeverind de la înger acea nouă şi preamărită minune, au vestit Apostolilor; că a înviat Domnul, dăruind lumii mare milă.

Stih: Scoală-te Doamne Dumnezeul meu înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârșit.

Rănilor celor dumnezeiești ale patimilor Tale ne închinăm Hristoase Dumnezeule, și stăpâneştii jertfe celei din Sion, care s-a făcut la sfârşitul veacurilor, cu dumnezeiască arătare, că pe cei ce dormeau întru întuneric i-ai luminat Soarele dreptăţii, ducându-i la strălucirea cea neînserată; Doamne, mărire Ție.

Stih: Mărturisimă-voi Ție, Doamne, cu toată inima mea spune-voi toate minunile Tale.

Iubitorule de tulburare, neamule iudeu, ascultă: Unde sunt cei ce veniseră la Pilat? Să spună ostaşii, care străjuiau unde sunt peceţile mormântului? Unde s-a mutat Cel îngropat? Unde s-a vândut Cel nevândut ? Cum s-a furat Vistieria? Pentru ce clevetiți scularea Mântuitorului, călcătorilor de lege iudei? Înviat-a Cel liber între morţi și a dăruit lumii mare milă.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Stihira a X a. A Învierii. glas 6
După coborârea în iad, şi după învierea din morţi, întristaţi fiind, precum se cădea, învăţăceii, pentru despărţirea ta, Hristoase, la meşteşugul lor s-au întors; şi iarăşi: luntrea şi mrejele, şi pescuitul nicăieri! — Ci tu, Mântuitorule, ca un Stăpân al tuturor arătându-te, de-a dreapta ai poruncit să arunce mrejele. Şi cuvântul faptă s-a făcut îndată, şi mulţime mare de peşti, şi cină minunată gata pe uscat! Din care împărtăşindu-se atunci învăţăceii, şi pe noi acum ne învredniceşte, sufleteşte să ne hrănim, iubitorule de oameni Doamne.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei
Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că, prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a eliberat, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând, grăim: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

Preotul: Mărire ţie, celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

Doxologia mare
Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bună voire.
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ție,
Te mărim pe Tine: Îţi mulţumim Ție, pentru mare mărirea Ta.
Doamne Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţinătorule: Doamne Fiule unule născut, Isuse Hristoase, şi Spirite Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui,
şi te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn Isus Hristos:
întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
În toate zilele bine Te voi cuvânta,
şi voi lăuda numele Tău în veac, şi în veacul veacului,
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta,
fără de păcat a ne păzi.
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri,
şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi,
precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Bine eşti cuvântat, Doamne:
învaţă-mă îndreptările Tale. De 3 ori.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ție.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă, să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii,
întru lumina Ta vom vedea lumină.
Tinde mila Ta, celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule… De 3 ori, cu 3 închinăciuni.
Mărire… Şi acum… Sfinte fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Troparul Învierii, glas 4
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm celui ce a înviat din mormânt, şi începătorului vieţii noastre, că stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dat nouă şi mare milă.

Apoi, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Dacă după doxologia mare nu se intră în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, atunci urmează ecteniile și Apolisul (dezlegarea deplină).

Preotul: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pentru (Înalt) Preasfinţit (Arhi) Episcopul nostru (N.) şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru autorităţile şi oştirea ţării, pentru pacea, sănătatea şi mântuirea lor.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, ştergerea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu, fraţii sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi

Preotul: Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi preacinstita biserica aceasta, pentru cei ce trudesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce este de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru toți fraţii noştri și pentru toți dreptcredincioșii creștini.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, cu glas înalt:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineață, Domnului.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Ziua toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace, şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, ne ruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Pe preasfânta, curata, Preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Preotul: Pace tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Rugăciunea plecării capetelor
Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti şi, cu ochiul Tău cel a toate văzător, priveşti peste toată făptura, Ţie am plecat cerbicea sufletului şi trupului nostru şi ne rugăm Ţie, Sfinte al sfinţilor: Întinde mâna Ta cea nevăzută, din sfântul Tău locaş, şi ne binecuvintează pe toţi; şi orice am greşit, cu voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă, dăruindu-ne bunătăţile Tale cele din lume şi cele mai presus de lume.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție ți se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin
Apolisul
(Dezlegarea deplină)
Preotul: Înţelepciune.
Poporul: Binecuvântează, Părinte.
Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a cucernicilor şi dreptcredincioşilor creştini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.
Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Poporul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.
Poporul: Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce a înviat din morți, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale sfântului sfințit martir Miron a cărui pomenire facem, ale sfinților, drepților și dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana și ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, fiind bun și iubitor de oameni.

Poporul: Amin

Preotul: Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Poporul: Amin.

Duminica Vindecării lunaticului

Utrenia Duminicii Vindecării lunaticului