30 Noiembrie

Duminica a XXX-a după Cincizecime. A tânărului bogat care întreabă pe Isus. Sfântul apostol Andrei.

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție. Împărate ceresc…

Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire… Și acum… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire… Și acum… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întru numele Domnului, binecuvântează, Părinte!

Preotul: Mărire sfintei, celei de o fiinţă, şi de viaţă făcătoarei, şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.
Apoi:
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Cei șase psalmi ai Utreniei

Psalmul 3

Doamne, cât s-au înmulţit, cei ce mă necăjesc,
mulţi împotriva mea se ridică!
Mulţi zic sufletului meu:
nu este lui mântuire, întru Dumnezeul lui.
Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti,
gloria mea, şi Cel ce înalţi capul meu.
Cu glasul meu către Domnul am strigat,
şi din muntele Lui cel sfânt m-a auzit.
Culcatu-m-am şi am adormit;
deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.
Nu mă voi teme de miile mulţimii,
de cei ce din toate părţile mă împresoară.
Scoală, Doamne,
mântuieşte-mă, Dumnezeul meu.
Că Tu ai bătut pe toţi cei ce zadarnic mă duşmănesc;
dinţii celor păcătoşi i-ai zdrobit.
A Domnului este mântuirea;
şi peste poporul Tău vină binecuvântarea Ta.
Şi iarăşi: Culcatu-m-am şi am adormit;
deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.

Psalmul 37

Doamne, cu mânia Ta să nu mă mustri,
nici cu urgia Ta să mă cerţi,
Că săgeţile Tale m-au lovit,
şi ai apăsat peste mine mâna Ta.
Nu este vindecare în trupul meu, din cauza mâniei Tale;
nu este pace întru oasele mele, din cauza păcatelor mele.
Că fărădelegile mele au covârşit capul meu,
ca o sarcină grea s-au îngreunat asupra mea.
Rănile mele miros urât şi-s pline de puroi,
din cauza nebuniei mele.
Chinuit sunt, şi m-am gârbovit de tot;
ziua întreagă, mâhnindu-mă umblam.
Că şalele mele s-au umplut de putreziciune,
şi nu este sănătate în trupul meu.
Batjocorit am fost şi m-am umilit foarte;
răcnit-am, de suspinarea inimii mele.
Doamne, înaintea Ta e toată dorinţa mea,
şi suspinul meu dinaintea Ta nu s-a ascuns.
Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea
şi lumina ochilor mei, nici aceasta, nu este cu mine.
Prietenii mei şi vecinii mei spre mine s-au apropiat şi s-au oprit;
şi cei mai de aproape ai mei, departe au stat.
Şi se sileau, cei ce căutau sufletul meu,
şi, cei ce căutau cele rele mie, grăiau deşertăciuni,
şi vicleşuguri ziua întreagă puneau la cale.
Iar eu, ca un surd, nu auzeam:
şi ca un mut, ce nu-şi deschide gura sa.
Şi m-am făcut ca un om, ce nu aude,
şi în gura sa nu are cuvinte de răspuns.
Că, întru Tine, Doamne, am nădăjduit;
Tu mă vei auzi, Doamne Dumnezeul meu.
Că am zis: Nu cumva să se bucure de mine duşmanii mei;
şi când s-au clătinat picioarele mele, asupra mea cu îngâmfare au grăit.
Că eu la lovituri mă aştept,
şi durerea mea înaintea mea este pururea.
Că fărădelegea mea o voi mărturisi,
şi nemângâiat sunt pentru păcatul meu.
Iar duşmanii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine
şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
Cei ce-mi răsplătesc rele, în locul celor bune, de rău mă vorbeau,
pentru că eu căutam bunătatea.
Nu mă părăsi, Doamne Dumnezeul meu,
nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu,
Doamne al mântuirii mele.
Şi iarăşi: Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62
Dumnezeule, Dumnezeul meu,
pe Tine Te caut dis-de-dimineață.
Însetat-a de Tine sufletul meu, precum şi trupul meu,
în pământ pustiu, şi neumblat, şi fără apă.
De aceea, în locașul Tău cel sfânt m-am arătat Ție,
ca să văd puterea Ta şi gloria Ta.
Că mai bună e mila Ta, decât bucuriile vieţii;
buzele mele Te vor lăuda.
Pentru aceea, bine Te voi cuvânta în viaţa mea,
şi întru numele Tău voi înălţa mâinile mele.
Întocmai ca de măduvă şi de grăsime, sătura-se-va sufletul meu
şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
Adusu-mi-am aminte de Tine în aşternutul meu,
în revărsatul zorilor m-am gândit la Tine.
Că ai fost ajutorul meu;
sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
şi dreapta Ta m-a sprijinit.
Iar ei în zadar au căutat sufletul meu,
cufunda-se-vor în cele mai de jos ale pământului;
Da-se-vor în mâinile sabiei,
pradă vor fi şacalilor.
Iar regele se va veseli de Dumnezeu;
lăudat va fi tot cel ce jură întru Dânsul,
că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
Şi iarăşi: În revărsatul zorilor m-am gândit la Tine,
că ai fost ajutorul meu,
şi sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
şi dreapta Ta m-a sprijinit.

Psalmul 87

Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea,
Că de rele s-a umplut sufletul meu,
şi viaţa mea de iad s-a apropiat.
Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă;
făcutu-m-am ca un om neajutorat,
între morţi voi fi liber.
Asemenea unor răniţi ce dorm în mormânt,
de care nu Ți-ai mai adus aminte,
şi care din mâna Ta au fost lepădaţi.
Aşezatu-m-au în groapa cea mai dedesubt,
întru întuneric, şi în umbra morţii.
Asupra mea s-a coborât mânia Ta,
şi toate valurile Tale le-ai revărsat peste mine.
Depărtat-ai de la mine pe cunoscuţii mei;
pusu-m-au lor urâciune.
Închis sunt, şi nu pot ieşi;
ochii mei au slăbit de sărăcie.
Strigat-am către Tine, Doamne, ziua întreagă,
întins-am către Tine mâinile mele.
Oare pentru cei morţi vei face minuni?
Sau doctorii vor scula din morţi, şi Te vor mărturisi pe Tine?
Oare va povesti cineva în mormânt mila Ta,
şi adevărul Tău, în locul de pierzare?
Oare cunoaşte-se-vor întru întuneric minunile Tale,
şi dreptatea Ta, în pământ dat uitării?
Iar eu, către Tine, Doamne, am strigat,
şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.
Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu,
întorci faţa Ta de către mine?
Amărât sunt eu şi întru necazuri, din tinereţele mele;
iar, când m-am ridicat, fui umilit şi fără nădejde.
Peste mine au venit urgiile Tale,
înfricoşările Tale m-au tulburat.
Înconjuratu-m-au asemenea apei,
toată ziua m-au împresurat deodată.
Depărtat-ai de la mine prieten şi vecin,
şi pe cunoscuţii mei, pentru ticăloşie.
Şi iarăşi: Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea.
Psalmul 102

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui!
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul,
şi nu uita toate binefacerile Lui.
Pe Cel ce iartă toate fărădelegile tale,
pe Cel ce vindecă toate bolile tale.
Pe Cel ce răscumpără din stricăciune viaţa ta,
pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări.
Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta;
înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţele tale.
Cel ce face milostenie, Domnul,
şi judecată dreaptă, tuturor celor ce li se face strâmbătate.
Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise,
fiilor lui Izrael, hotărârile Sale.
Îndurător şi milostiv e Domnul, îndelung răbdător şi mult milostiv;
nu până în sfârşit se va mânia, nici până în veac va ţine mânie.
Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă,
nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă.
Că, după cât e cerul de înalt de la pământ,
a sporit Domnul mila Sa, peste cei ce se tem de Dânsul.
Pe cât e de departe răsăritul de la apus,
a depărtat de la noi fărădelegile noastre.
Precum miluieşte un tată pe fii;
aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul,
Că El a cunoscut făptura noastră,
adusu-şi-a aminte, că ţărână suntem.
Omul, ca iarba zilele lui,
ca floarea câmpului, aşa va înflori;
Că vânt trece peste dânsa, şi nu va mai fi,
şi nu se va cunoaşte nici locul ei.
Iar mila Domnului din veac şi până în veac,
spre cei ce se tem de Dânsul,
Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, cei ce păzesc legătura Lui,
şi-şi aduc aminte, ca să împlinească poruncile Lui.
Domnul în cer şi-a gătit scaunul
şi împărăţia Lui toate le stăpâneşte.
Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari în virtute,
care împliniţi cuvântul Lui,
ascultând de glasul poruncilor Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul, toate puterile Lui,
slujitorii Lui, care faceţi voia Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui,
în tot locul stăpânirii Lui;
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Şi iarăși: În tot locul stăpânirii Lui,
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea,
ascultă cererea mea, întru adevărul Tău,
auzi-mă, întru dreptatea Ta.
Şi să nu intri la judecată cu robul Tău,
căci drept, înaintea Ta, nu se va găsi nimeni dintre cei vii.
Că a prigonit duşmanul sufletul meu,
smerit-a până la pământ viaţa mea.
Aşezatu-m-a întru întuneric, ca pe morţii veacului,
și s-a mâhnit întru mine spiritul meu,
întru mine s-a tulburat inima mea.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult,
gânditu-m-am la toate lucrurile Tale,
la faptele mâinilor Tale am cugetat.
Întins-am spre Tine mâinile mele,
sufletul meu, spre Tine, ca un pământ fără de apă.
Degrabă auzi-mă, Doamne,
că a slăbit spiritul meu.
Să nu întorci faţa Ta de către mine,
ca să nu mă aseamăn celor ce se coboară în groapă.
Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă mila Ta,
că întru Tine am nădăjduit.
Arată-mi mie, Doamne, calea, pe care voi merge,
că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scoate-mă de la duşmanii mei, Doamne,
că la Tine am găsit scăpare.
Învaţă-mă, să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Spiritul Tău Cel bun mă va povăţui la pământ drept,
pentru numele Tău, Doamne, îmi vei da viaţă.
Întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz, sufletul meu,
şi întru mila Ta vei zdrobi pe duşmanii mei.
Şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu,
căci robul Tău sunt eu.
Şi iarăşi: Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta,
şi să nu intri la judecată cu robul Tău. (De 3 ori.)
Apoi: Spiritul Tău cel bun mă va povăţui la pământ drept.

Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Rugăciunile Utreniei

Rugăciunea I
Mulţumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, celui ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ai dat în gura noastră cuvânt de laudă, ca să ne închinăm, şi să chemăm numele tău cel sfânt; şi să ne rugăm îndurărilor tale, celor ce pururea le ai pentru viaţa noastră. Şi acum trimite ajutorul tău peste cei ce stau înaintea feţei măririi tale celei sfinte, şi aşteaptă de la tine bogată milă; şi le dă lor, ca slujind ţie totdeauna cu frică şi cu dragoste, să laude bunătatea ta cea negrăită. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeul nostru, pentru că lumină sunt poruncile tale pe pământ. Înţelepţeşte-ne, să facem întru frica ta dreptate şi sfinţenie; că pe tine te mărim, cel cu adevărat Dumnezeul nostru; pleacă urechea ta, şi ne auzi pe noi; şi pomeneşte, Doamne, pe cei ce împreună cu noi sunt de faţă, şi se roagă, pe toţi pe nume, şi-i mântuieşte cu puterea ta; binecuvântează poporul tău şi sfinţeşte moştenirea ta; pace dăruieşte lumii tale, bisericilor tale, preoţilor, şi tot poporului tău. — Că bine s-a cuvântat, și s-a preamărit preacinstitul, şi de mare-cuviinţă numele tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile tale; învaţă-ne pe noi, Dumnezeule, dreptatea ta, poruncile tale, şi îndreptările tale; luminează ochii minţii noastre, ca să nu adormim vreodată în păcate spre moarte; risipeşte toată negura de pe inimile noastre; dăruieşte-ne nouă soarele dreptăţii, şi nevătămată păzeşte viaţa noastră, cu pecetea sfântului tău Spirit; îndreptează paşii noştri în calea păcii; dă-ne, să vedem zorile zilei şi ziua întru bucurie, ca să-ţi înălţăm rugăciunile de dimineaţa. — Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV
Stăpâne Dumnezeule, cel ce eşti sfânt şi necuprins, care ai zis să strălucească lumina întru întuneric, cel ce ne-ai odihnit în somnul de noapte, şi ne-ai ridicat spre lauda şi ruga bunătăţii tale, fiind îmblânzit de singură milostivirea ta: primeşte-ne pe noi, cei ce şi acum ne închinăm ţie, şi după putinţă îţi mulţumim; şi ne dăruieşte toate cererile cele spre mântuire; arată-ne pe noi fii ai luminii, şi ai zilei, şi moştenitori ai bunătăţilor tale cele veşnice. Pomeneşte, Doamne, întru mulţimea îndurărilor tale, şi pe tot poporul tău, ce este de faţă, şi se roagă împreună cu noi, şi pe toţi fraţii noştri, care sunt pe uscat, pe mare, şi în tot locul stăpânirii tale, care aşteaptă iubirea ta de oameni; şi tuturor le dăruieşte mila ta cea mare. — Ca mântuiţi fiind cu sufletul şi cu trupul, pururea stăruind cu îndrăzneală, să preamărim numele tău cel minunat şi binecuvântat, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V
Vistierule al bunătăţilor, izvorule ce pururea izvorăşti, Părinte sfinte, făcătorule de minuni, atotputernice şi atotstăpâni-torule, toţi ne închinăm, şi ne rugăm ţie, chemând milele tale şi îndurările tale, spre ajutorul şi paza smereniei noastre. Pomeneşte, Doamne, pe robii tăi, şi primeşte rugăciunile cele de dimineaţa ale noastre ale tuturor, ca o tămâie înaintea ta, şi nu socoti nici pe unul din noi netrebnic; ci pe toţi ne păzeşte cu îndurările tale. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce priveghează şi cântă, spre mărirea ta, şi a unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru, şi al sfântului tău Spirit. Fii lor ajutor şi păzitor; primeşte rugăciunile lor întru altarul tău cel mai presus de ceruri şi înţelegător. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI
Mulţumim ţie, Doamne Dumnezeul mântuirilor noastre, că toate le faci spre facerea de bine a vieţii noastre, ca totdeauna la tine să ne uităm, la Mântuitorul şi Făcătorul de bine al suflete-lor noastre; că ne-ai odihnit pe noi în măsura nopţii ce a trecut, şi ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ne-ai pus la închinarea cinstitului tău nume. Pentru aceasta ne rugăm ţie, Doamne: dă-ne har, şi putere, ca să ne învrednicim a cânta ţie cu înţelegere, şi a te ruga neîncetat cu frică şi cu cutremur, îngrijindu-ne de a noastră mântuire, cu ajutorul Hristosului tău. Pomeneşte, Doamne, şi pe cei ce strigă către tine noaptea; auzi-i pe dânşii, şi-i miluieşte; şi sfărâmă sub picioarele lor pe duşmanii cei nevăzuţi şi potrivnici luptători. — Că tu eşti împăratul păcii, şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.

Rugăciunea VII
Dumnezeule şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, cel ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi împreună ne-ai adunat la ceasul rugăciunii: dă-ne har întru deschiderea gurii noastre, şi primeşte ale noastre mulţumiri cele după putinţă; şi ne învaţă îndreptările tale; pentru că a ne ruga, precum se cuvine, nu ştim, de nu ne vei povăţui tu, Doamne, cu Spiritul tău cel sfânt. Pentru aceasta ne rugăm ţie: orice am greşit până în ceasul de acum, cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, cu voia sau fără de voie, slăbeşte, lasă, iartă. Că de te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la tine este mântuirea. Tu singur eşti sfânt, ajutător puternic, păzitor al vieţii noastre, şi întru tine este cântarea noastră pururea. — Fie stăpânirea împărăţiei tale pururea binecuvântată şi preamărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VIII
Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai alungat de la noi trândă-via somnului, şi cu chemare sfântă împreună ne-ai chemat, ca şi noaptea să înălţăm mâinile noastre, şi să te mărturisim pe tine întru judecăţile dreptăţii tale: primeşte rugăciunile noas-tre, cererile, mărturisirile, slujbele cele de noapte; şi ne dăruieşte, Dumnezeule, credinţă ne ruşinată, nădejde tare, dragoste nefă-ţarnică; binecuvântează intrările şi ieşirile, faptele, lucrurile, cu-vintele, gândurile noastre; şi ne dă nouă, să ajungem la înce-puturile zilei, lăudând, cântând, şi binecuvântând bunătatea milei tale celei negrăite. — Că s-a binecuvântat preasfânt numele tău, şi s-a preamărit împărăţia ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IX
Străluceşte în inimile noastre, iubitorule de oameni Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunoştinţei dumnezeirii tale, şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evanghelicelor tale propovăduiri: pune întru noi şi frica fericitelor tale porunci, ca toate poftele trupului călcându-le, viaţă sufletească să petrecem, toate cele ce sunt spre bunăplăcerea ta gândind şi făcând. — Că tu eşti sfinţirea şi luminarea noastră, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea X
Doamne, Dumnezeul nostru, cel ce prin pocăinţă, iertare ai dăruit oamenilor, şi pildă a cunoaşterii de păcate, şi a mărturisirii, ne-ai arătat pocăinţa proorocului David spre iertare: însuţi, Stăpâne, pe noi cei căzuţi în multe şi mari greşeli, miluieşte-ne după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale curăţeşte fărădelegile noastre. Că ţie ţi-am greşit, Doamne, celui ce ştii şi cele nearătate şi ascunse ale inimilor oamenilor, şi celui ce singur ai putere, de a ierta păcatele; şi inimă curată zi-dind întru noi, şi cu spirit stăpânitor întărindu-ne, şi bucuria mântuirii tale arătându-ne-o, nu ne lepăda de la faţa ta: ci binevoieşte, ca un bun şi iubitor de oameni, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă, să-ţi aducem jertfă de dreptate, şi prinos, întru sfintele tale altare.— Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XI
Dumnezeule Dumnezeul nostru, cel ce ai aşezat puteri cuvântătoare şi înţelegătoare cu vrerea ta, pe tine te rugăm, şi ţie ne cucerim: primeşte preamărirea noastră, cea după putinţă, împreună cu a tuturor făpturilor tale, şi ne răsplăteşte cu darurile cele bogate ale bunătăţii tale; că ţie se pleacă tot genunchiul, al celor cereşti, şi al celor pământeşti, şi al celor dedesubt, şi toată suflarea şi făptura laudă mărirea ta cea neajunsă; pentru că singur eşti Dumnezeu adevărat şi mult milostiv. — Că pe tine te laudă toate puterile cereşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XII
Lăudămu-te, cântăm, bine te cuvântăm, şi mulţumim ţie, Dumnezeul părinţilor noştri, că ne-a trecut umbra nopţii, şi ne-ai arătat iarăşi lumina zilei; ci ne rugăm bunătăţii tale: fii milostiv păcatelor noastre, şi primeşte rugăciunea noastră, întru mare mila ta; că la tine scăpăm, la Dumnezeul cel milostiv şi atotputernic. Străluceşte în inimile noastre soarele cel adevărat al dreptăţii tale; luminează mintea noastră, şi simţurile toate le păzeşte, ca umblând ca ziua cu bunăcuviinţă pe calea poruncilor tale, să ajungem la viaţa cea veşnică — pentru că la tine este izvorul vieţii — şi să ne învrednicim a fi întru desfătarea luminii tale celei neapropiate. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Ectenia mare
Preotul: Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru sfânt locașul acesta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Preotul: Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Se cântă Dumnezeu este Domnul, cu stihurile, glas 8
Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.
Stih 1. Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.
Stih 2. Toate neamurile m-au împresurat, şi întru numele Domnului le-am înfrânt.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.
Stih 3. Nu voi muri, ci voi fi viu, şi voi spune lucrurile Domnului.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.
Stih 4. Piatra, pe care nu au socotit-o ziditorii, aceasta a ajuns cap al unghiului: de la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunată în ochii noştri.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Apoi:

Troparul Învierii, glas 8
Dintru înălţime te-ai coborât, Milostive, și îngropare ai luat de trei zile, ca să ne eliberezi pe noi din patimi; Cel ce eşti viaţa şi învierea noastră, Doamne, Mărire Ţie! (de două ori)

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Troparul sfântului apostol, glas 4
Ca cel dintre apostoli mai întâi chemat, şi frate al Corifeului, Stăpânului tuturor roagă-te, Andrei, pace lumii să dăru-iască şi sufletelor noastre milă cea mare.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Troparul Născătoarei, Al Învierii, glas 4
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat; Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, şi Crucea de voie pentru noi primind; prin care, înviind pe cel întâi-zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Primul rând de Sedelne, glas 8
Înviat-ai din morţi, Viaţa tuturor; şi Înger luminat femeilor le-a strigat: Părăsiţi lacrimile, Apostolilor binevestiţi, strigaţi lăudând, că a înviat Hristos Domnul, care a binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Înviind din mormânt cu adevărat, cuvioaselor femei le-ai poruncit să propovăduiască Apostolilor Învierea, precum este scris; şi degrabă alergând Petru, a stat înaintea mormântului şi, văzând lumină în groapă, s-a înspăimântat, pentru că a văzut în ea giulgiurile singure zăcând, fără dumnezeiescul Trup; şi crezând, a grăit: Mărire Ţie, Hristoase, Dumnezeule, că mântuieşti pe toţi, Mântuitorul nostru, că Tu eşti raza Tatălui.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Pe ceea ce este uşă cerească şi chivot, munte cu totul sfânt, nor strălucitor, să o lăudăm; pe scara cerească, Raiul cel cuvântător, mântuirea Evei şi odorul cel mare a toată lumea; că prin ea s-a săvârşit mântuirea lumii şi iertarea păcatelor celor de demult. Pentru aceasta, grăim către dânsa: Roagă pe Fiul tău şi Dumnezeu să dăruiască iertare de păcate, celor ce se închină cu credinţă naşterii tale celei preasfinte.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Al doilea rând de Sedelne, glas 8
Oamenii, Mântuitorule, mormântul Tău l-au pecetluit şi îngerul piatra de pe usă a prăvălit. Femeile Te-au văzut înviat din morţi şi acelea au binevestit Ucenicilor Tăi în Sion, că ai înviat, Viaţa tuturor; şi s-au dezlegat legăturile morţii, Doamne, mărire Ţie!

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Miresme de îngropare aducând femeile, glas îngeresc din groapă au auzit: Părăsiţi lacrimile şi în locul întristării bucurie primiţi; cântaţi grăind, că a înviat Hristos-Domnul, Cel ce a binevoit a mântui, ca un Dumnezeu, neamul omenesc.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

De tine se bucură, ceea ce eşti plină de har, toată făptura: adunarea îngerească şi neamul omenesc; ceea ce eşti Biserică sfinţită şi rai cuvântător, lauda fecioriei, din care Dumnezeu s-a întrupat şi prunc s-a făcut, Cel ce este mai înainte de veci, Dumnezeul nostru. Că sânul tău scaun l-a făcut şi pântecele tău mai încăpător decât cerurile l-a lucrat. De tine se bucură toată făptura, ceea ce eşti plină de har, mărire ţie!

Polieleul

Psalmul 134
Robii, robii Domnului! Aliluia.
Lăudați numele Domnului, lăudați, robi, pe Domnul! Aliluia.
Cei ce stați în casa Domnului, în curțile casei Dumnezeului nostru.
Lăudați pe Domnul că este bun Domnul, cântați numelui Lui că este bun.
Că pe Iacob și-a ales sieși Domnl,
Pe Israel spre moștenire Lui.
Că eu am cunoscut că mare este Domnul,
Și Dumnezeul nostru peste toți dumnezeii.
Toate, câte a voit Domnul, a făcut,
În cer și pe pământ, în mări și în toate adâncurile.
Ridicând nori de la marginea pănântului,
Fulgerele spre ploaie le-a făcut, cel ce scoate vânturile din visteriile sale.
Cel ce a bătut cele întâi născute ale Egiptului, de la om până la dobitoc,
Trmis-a semne și minuni în mijlocul tău, Egipte,
Lui Faraon și tuturor slujitorilor lui.
Cel ce a bătut neamuri multe și a ucis împărați tari.
Pe Sion împăratul Amoreilor și pe Og împăratul Basanului, și toate împărățiile lui Hanaan.
Și pământul lor l-a dat moștenire, moștenire lui Israel poporului său.
Doamne, numele tău e în veac și pomenirea Ta în neam și neam.
Că va judeca Domnul pe poporul Său și de robii săi se va îndura.
Idolii neamurilor, argint sunt și aur, lucruri de mâini omenești.
Gură au și nu vor grăi, ochi au și nu vor vedea.
Urechi au și nu vor auzi, că nu este suflare în gura lor.
Asemenea lor să fie cei ce fac acestea, și toți cei ce nădăjduiesc într-înșii.
Casa lui Israel, binecuvântați pe Domnul,
Casa lui Aron, binecuvântați pe Domnul,
Casa lui Levi, binecuvântați pe Domnul,
Cei ce vă temeți de Domnul, binecuvântați pe Domnul,
Binecuvântat este Domnul din Sion,
Cel ce locuiește în Ierusalim.

Psalmul 135
Mărturisiţi-vă Domnului, că e bun, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Mărturisiţi-vă Dumnezeului dumnezeilor, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Mărturisiţi-vă Domnului domnilor, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Celui ce singur face minuni mari, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Celui ce a făcut cerurile cu înţelegere, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Celui ce a întărit pământul peste ape, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Celui ce însuşi a făcut luminătorii cei mari, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Soarele spre stăpânirea zilei, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Luna şi stelele spre stăpânirea nopţii, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Celui ce a bătut Egiptul cu cei întâi-născuţi ai lor, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Şi a scos pe Israel din mijlocul lor, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Cu mână tare şi cu braţ înalt, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Celui ce a împărţit Marea Roşie întru despărţiri, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Şi a trecut pe Israel prin mijlocul ei, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Şi a aruncat pe Faraon şi puterea Lui în Marea Roşie, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Celui ce a trecut pe poporul Său în pustie, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Celui ce a bătut împăraţi mari, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Şi a ucis împăraţi tari, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Pe Sion, împăratul Amoreilor, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Şi pe Og, împăratul Vasanului, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Şi pământul lor l-a dat moştenire, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Moştenire lui Israel robului Său, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Că întru necazul nostru şi-a adus aminte de noi Domnul, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Şi ne-a scăpat de duşmanii noştri, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.
Cel ce dă nutremânt la tot trupul, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia,
Mărturisiţi-vă Dumnezeului cerului, Aliluia;
că în veac e mila Lui, Aliluia.

Mărimurile sfântului apostol

Stih 1: Cerurile spun mărirea lui Dumnezeu şi facerea mânilor Lui o vesteşte tăria (ps. 18, 1).

Stihiră:

Mărimu-te pe tine, Sfinte Apostole al lui Hristos, Andrei, şi cinstim ostenelile tale, cu care te-ai trudit întru bunăvestirea lui Hristos.

Altă stihiră:

Veniţi toţi, într-un glas să lăudăm pe Andrei cel întâi-chemat, zicând: Pe cel de un sânge cu Petru.

Stihuri:
2. Fulgerele Lui au luminat lumea (ps. 76, 17).

3. Că a întărit lumea, care nu se va clinti (ps. 92, 2).

4. În tot pământul a ieşit vestirea lor şi la marginile lumii cuvintele lor (ps. 18, 4).

5. Vestiţi între neamuri mărirea Lui, între toate popoarele minunile Lui (ps. 95, 3).

6. Supus-a popoarele nouă şi neamurile sunt sub picioarele noastre (ps. 46, 3).

Binecuvântările Învierii, glas 5
Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Adunarea îngerească s-a mirat, văzându-te pe tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi eliberându-i.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Pentru ce, din compătimire, miruri cu lacrimi amestecaţi, o, învăţăcele? – grăit-a îngerul, cel ce a strălucit în mormânt, către Purtătoarele de mir; vedeţi voi mormântul, şi cunoaşteţi, că Mântuitorul din mormânt a înviat.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Foarte de dimineaţă Purtătoarele de mir au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul, şi a zis: Vremea tânguirii a trecut, nu plângeţi, ci spuneţi Apostolilor învierea.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Purtătoarele de mir femei, cu miruri venind la mormântul tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit zicând: Pentru ce socotiţi cu cei morţi pe cel viu? Că a înviat din mormânt, ca un Dumnezeu.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

A Treimii.
Închinămu-ne Tatălui, şi Fiului acestuia, şi Spiritului celui sfânt: Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu.
Pe Dătătorul de viaţă născându-l, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit, şi bucurie Evei, în locul întristării, ai dăruit; şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat: cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că S-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Ipacoiul glasului 8
Stând femeile purtătoare de mir înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, pe Stăpânul Cel fără de moarte Îl căutau printre cei morţi; și primind de la Înger bunele vestiri de bucurie, Apostolilor au vestit, că a înviat Hristos-Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.

Sedealna Sfântului apostol, după Polieleu, glas 5
Pe Apostolul toţi să-l lăudăm, ca pe un însuşi-văzător Cuvântului, şi dumnezeiesc-propovăduitor şi al păgânilor vânător cu adevărat. Că ne-a adus pe noi la cunoştinţa lui Hristos, Andrei de Dumnezeu grăitorul, marele folositor cu adevărat. Şi acum se roagă neîncetat, ca să se mântuiască sufletele noastre.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sedealna Născătoarei
Ceea ce eşti acoperământ, celor ce şi-au pus nădejdile spre tine fără îndoială, Fecioară Preacurată, din feluri de ispite şi din înconjurări, şi din primejdii cumplite scapă-ne pe noi, rugându-te Fiului tău, împreună cu Apostolii Lui şi mântuieşte pe toţi cei ce te laudă pe tine.

Antifoanele glasului 8

Antifonul I
Din tinereţile mele vrăjmaşul mă ispiteşte şi cu desfătări mă aprinde; dar eu, nădăjduind în Tine, Doamne, îl biruiesc pe el.

Cei ce urăsc Sionul, să se facă, mai înainte de a fi smulşi, ca o iarbă; că va tăia Hristos grumajii lor, cu tăiere de chinuri.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt viază toate, Lumină din Lumină, Dumnezeu mare; împreună cu Tatăl Îl lăudăm pe El şi cu Cuvântul.

Antifonul II
Inima mea cu frica Ta să se acopere, cu gândul smerindu-se, ca, nu cumva, înălţându-se, să cadă de la Tine, cu totul Îndurate.

Cel ce are nădejde în Domnul, nu se va înfricoşa atunci când va judeca toate cu foc şi cu pedeapsă.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt, tot ce este dumnezeiesc vede şi mai înainte grăieşte; face minuni preaînalte, pe Unul Dumnezeu în Treime cântând; că, deşi este în trei străluciri, o singură stă-pânire este Dumnezeirea.

Antifonul III
Strigat-am către Tine, Doamne, ia aminte, pleacă urechea Ta spre mine, cel ce strig, şi mă curăţeşte mai înainte de a mă ridica din cele de aici.
Tot cel ce se duce la maica sa, pământul, iarăşi se va alcătui, ca să ia chinuri sau daruri, pentru cele ce a făcut în viaţă.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt este cuvîntarea de Dumnezeu, Unimea cea întreit sfântă; că fără de început este Tatăl, din Care S-a născut Fiul fără de ani şi Spiritul de un chip şi de un scaun, din Tatăl împreună a strălucit.

Antifonul IV
Iată, acum: ce este mai bun sau ce este mai frumos decât să locuiască fraţii împreună? Că întru aceasta a făgăduit Domnul viaţa de veci.

Cel ce împodobeşte crinii ţarinii porunceşte că de haină nu trebuie să ne îngrijim.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt, ca printr-o singură pricină, toate se ţin prin darea de pace; că Dumnezeu este Acesta, cu Tatăl şi cu Fiul de o fiinţă, cu adevărat.

Preotul: Înțelepciune! Să luăm aminte.

Prochimenul glasului 8
Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam. (Ps. 145, 10)

Stih: Laudă, suflete al meu, pe Domnul; lăuda-voi pe Domnul în viaţa mea. (Ps. 145, 1)

Împărăţi-va Domnul în veac, Dumnezeul tău, Sioane, în neam şi în neam. (Ps. 145, 10)

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.

Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru și întru Sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Se cântă Toată suflarea… pe glasul 8
Toată suflarea să laude pe Domnul. — Toată suflarea și toată făptura să laude numele Domnului. — Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii lui.

Apoi:
Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu să-l rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-te spre noi, (de 3 ori.)
Preotul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!
Poporul: Şi spiritului tău.
Preotul: Din Sfânta Evanghelie după Sfântul apostol și evanghelist Marcu, citire:
Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.
Preotul: Să luăm aminte.

Evanghelia de rând a Duminicii se citește din Altar

Evanghelia Învierii a III-a. Evanghelia după Marcu (16, 9-20)

În vremea aceea, după ce a înviat dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii, Isus S-a arătat întâi Măriei Magdalena, din care scosese şapte demoni. Ea, mergând, a vestit pe cei ce fuseseră cu Dânsul şi care se tânguiau şi plângeau. Iar ei, auzind că este viu şi că a fost văzut de ea, n-au crezut. După aceea, S-a arătat în alt chip, la doi dintre ei, care mergeau pe drum, ducându-se la câmp. Şi aceia, mergând, au vestit celorlalţi, dar nici pe ei nu i-au crezut. La urmă, pe când cei unsprezece şedeau la masă, li S-a arătat şi i-a mustrat pentru necredinţa şi împietrirea inimii lor, căci n-au crezut pe cei care-L văzuseră înviat. Şi le-a zis: Mergeţi în toată lumea şi predicaţi Evanghelia la toată făptura! Cel ce va crede şi se va boteza se va mântui, iar cel ce nu va crede se va osândi. Iar celor care vor crede, le vor urma minunile acestea: în numele Meu demoni vor izgoni, în limbi noi vor grăi, şerpi vor lua în mână şi, chiar ceva dătător de moarte de vor bea, nu-i va vătăma; peste cei bolnavi îşi vor pune mâinile şi se vor face sănătoşi. Deci, Domnul Isus, după ce a vorbit cu ei, S-a înălţat la cer şi a şezut de-a dreapta lui Dumnezeu. Iar ei, plecând, au predicat pretutindeni, şi Domnul lucra împreună cu ei şi întărea cuvântul prin minunile ce urmau. Amin.

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domn, lui Isus unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea ta o lăudăm şi o preamărim. Că tu eşti Dumnezeul nostru: afară de tine pe altul nu ştim, numele tău numim. Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit, prin Cruce, bucurie în toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea lui: că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta,
și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea
și de păcatul meu curățește-mă.
Că fărădelegea mea eu o cunosc
și păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ție unuia am greșit
și ce este rău înaintea Ta am făcut,
Ca să te arăți drept întru cuvintele Tale
și biruitor să ieși când te vor judeca.
Că iată întru fărădelegi am fost conceput
și în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit;
cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, le-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți;
spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie;
bucura-se-vor oasele mele cele umilite.
Întoarce fața Ta de la păcatele mele
și toate fărădelegile mele șterge-le.
Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule
și Spirit drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la fața Ta
și Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale
și cu Spirit stăpânitor mă întărește.
Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale
și cei păcătoși la Tine se vor întoarce.
Mântuiește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide
și gura mea va vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi adus;
arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: spirit umilit;
inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
și să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci bineplăcute-Ți vor fi jertfa dreptății,
prinosul și arderile de tot;
atunci vor aduce pe altarul Tău viței.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,
Glas 2
Pentru rugăciunile Apostolilor tăi, milostive, şterge mulțimea păcatelor noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostive, şterge mulţimea păcatelor noastre.

Stih, glas 6
Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegile noastre.

Stihiră, glas 6
Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.

Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul tău şi binecuvântează moştenirea ta; cercetează lumea ta cu milă şi cu îndurări; înalţă puterea creştinilor dreptcredincioşi; şi trimite peste noi milele tale cele bogate: pentru rugăciunile Preacuratei Doamnei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor cereşti Puteri ale celor fără de trupuri, ale cinstitului mărit profet Înaintemergător şi Botezător Ioan; ale sfinţilor măriţi şi întru tot lăudaţi Apostoli; ale celor dintru sfinţi Părinţii noştri şi ai lumii mari Dascăli şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul, şi Ioan Gură-de-aur; şi ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nicolae Arhiepiscopul de la Mira Liciei, făcătorul de minuni, ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; ale sfinţilor măriţi şi bine învingători Martiri ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri; ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim și Ana, ale sfântului apostol Andrei și ale tuturor Sfinţilor, rugămu-te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie, şi te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi — (de 12 ori.)

Preotul, cu glas înalt:
Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

CANOANELE

Canonul Învierii glasului 8, din Octoih.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu, glas 1, din Minei.
Canonul sfântului apostol Andrei, glas 1, din Minei.
Catavasiile Nașterii Domnului, glas 1

Canonul Învierii
Cântarea I, glas 8
Irmos:
Pe Faraon cel ce era purtat în carele de război, l-a cufundat toiagul lui Moise, cel ce a făcut minuni de demult, lovind în chipul Crucii şi despărţind marea. Şi pe Israel cel fugărit, care mergea pe picioare, l-a mântuit, pe cel ce cânta cântare lui Dumnezeu.

Cum nu ne vom mira de Dumnezeirea lui Hristos cea atotputernică, de cea care din patimi izvorăşte tuturor credincioşilor nepătimire şi nestricăciune, iar din coasta cea sfântă ţâşneşte izvor de nemurire şi viaţă veşnică din groapă.

Cât de împodobit s-a arătat acum îngerul femeilor! Căci, purtând strălucite semne ale fireştii curăţenii celei fără de materie, dar cu chipul vestind strălucirea învierii, striga: A înviat Domnul!
A Născătoarei:
Lucruri minunate s-au grăit despre tine în neamurile neamurilor, ceea ce ai încăput pe Dumnezeu Cuvântul în pântece, dar ai rămas curată Născătoare de Dumnezeu Fecioară. Pentru aceasta, toţi te cinstim pe tine, care după Dumnezeu eşti ocrotirea noastră.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Ceea ce singură ai născut întrupat sub ani pe Dumnezeu cel fără de ani, Preasfântă Curată, vindecă toate patimile ticălosului meu suflet, cele de mulţi ani.

Rănile sufletului meu Preacurată, înfocarea inimii, şi schimbările minţii, pierde-le ca o bună cu rugăciunile tale.

Ceea ce ai născut, Lumina, pe Mântuitorul meu, izbăveşte-mă de întuneric şi de muncile veşnice de acolo, Preacurată, ca mântuindu-mă să laud milostivirea ta.

Cântare de umilinţă Născătoarei de Dumnezeu, să-i aducem, o suflete al meu ticăloase, care te-ai întinat rău, ca să fim mântuiți din focul cel veşnic.

Canonul Sfântului apostol
Preacinstita căpetenia Ucenicilor Săi, Mergătorul înainte al lui Hristos, cel ce a odrăslit din cea stearpă, lui Hristos celui preamărit Care S-a născut din Fecioară, pe Andrei bucurându-se l-a adus.

Cu dragoste, cu poftă neîndoită, treptele faptei-bune începând, şi la suişuri pururea gândind, din putere slabă, la preaînaltă putere Andreie ai ajuns.

Cel ce este stâlp credinţei, scaun învăţăturilor celor adevărate ale lui Hristos, Andrei, cel de Dumnezeu insuflat, toate marginile pământului astăzi le cheamă, să facă prăznuire de peste ani. Deci să ne adunăm toţi credincioşii.

Pe chitul mării cu mrejele cercându-l, cel ce ai fost cu meşteşugul vânător, în năvodul Spiritului, păgânii, neamurile şi popoarele le-ai vânat cu Spiritul luminat, şi Adâncul cel de sus, mult-minunate, arătat L-ai descoperit nouă.

Cel ce eşti cetăţean de taină, însuşi văzătorule al cunoştinţei lui Hristos celei negrăite, care ai luat de sus Spiritul Sfânt, Cel ce grăieşte în limbi şi şade prin foc împărţind darurile, roagă-L să ne mântuiască pe noi.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Unimii celei mai presus de fire, Treimii celei fără-de-început, cu credinţă mă închin neîmpărţind Dumnezeirea. Că este într-un chip singură prin sine, nedespărţită; şi o împreunez pe Dânsa în Fiinţă, şi în Feţe cu credinţă o despart.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Prunc S-a făcut din Fecioară, Dumnezeu, şi a înnoit pe cei stricaţi din Adam, şi a stricat zidul cel din mijloc şi peretele vrăjmăşiei, cu trupul Său, blestemul strămoaşei l-a binecuvântat, din Preacurata Maică ieşind.

Cântarea I a Catavasiilor Nașterii Domnului, glas 1
Hristos se naște, măriți-L! Hristos din ceruri, întâmpinați-L, Hristos pe pământ, înălțați-vă. Cântați Domnului tot pământul și cu veselie lăudați-L, că s-a preamărit.

Canonul Învierii
Cântarea III, glas 8
Irmos:
Cel ce ai întărit din început cerurile cu priceperea şi ai întemeiat pământul peste ape, întăreşte-mă pe piatra poruncilor Tale, Hristoase; că nu este Sfânt afară de Tine, Unule Iubitorule de oameni.

Pe Adam cel osândit prin gustarea păcatului, mântuitoarea patimă a trupului Tău l-a îndreptat, Hristoase; că însuţi Te-ai arătat nebiruit de încercarea morţii, Cel ce eşti fără de păcat.

Dumnezeul meu Isus a strălucit celor ce şedeau în întuneric şi în umbra morţii lumina învierii; şi, cu Dumnezeirea Sa, legând pe cel tare, a răpit vasele lui.

A Născătoarei:
Mai înaltă decât heruvimii şi serafimii te-ai arătat, Născătoare de Dumnezeu; că tu singură ai primit pe Dumnezeu Cel neîncăput, în pântecele tău, ceea ce eşti fără prihană. Pentru aceasta, pe tine toţi credincioşii cu laude te fericim pururea.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Toată nerodirea minţii mele celei sterpe o pierde, şi roditor de fapte bune pe sufletul meu arată-l, întru-tot Sfântă Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti ajutorul credincioşilor.

Mântuieşte-mă de toată primejdia şi de multe sminteli ale şarpelui, de flacăra cea veşnică şi de întuneric, ceea ce eşti cu totul fără prihană, care ne-ai născut nouă lumina cea neînserată.

De judecata cea înfricoşătoare, Fecioară, şi de focul cel nestins, şi de hotărârea cea cumplită cu totul mă tem, Curată. Sârguieşte-te, mântuieşte mai înainte de sfârşit ceea ce eşti bună pe robul tău.

Născătoare de Dumnezeu neispitită de nuntă, rugăciunile noastre, du-le Făcătorului tău şi Dumnezeu, Celui ce S-a născut din pântecele tău, ca să aflăm desăvârşit mântuire de cele cumplite.
Canonul sfântului apostol
Alergat-ai cu sete nu chemat fiind Andreie, ci de bunăvoie la izvorul vieţii ca un cerb şi pe Acesta aflându-L, tuturor L-ai propovăduit. Şi bând ai adăpat cu apele nestricăciunii, marginile cele topite de sete.

Cunoscut-ai aşezământurile firii Andreie, vrednicule de minuni şi părtaş pe fratele tău l-ai primit, strigând: Aflat-am pe Cel dorit şi celui ce a făcut cale naşterii celei trupeşti, i-ai arătat cunoştinţa Spiritului.

Cu mreaja cuvântului, dintru adâncul înşelăciunii, ai vânat peşti cuvântători Apostole şi la masa lui Hristos mâncare curată i-ai adus luminaţi, cu Darul Celui ce S-a arătat întru asemănarea trupului.

Celui ce a chemat cu Cuvântul, vino după mine, lui Hristos îndată şi a urmat cu Andrei şi Chefa, pe tată-său lăsând şi luntrea şi mrejele, ca nişte apărători ai credinţei.

Capiştile prefăcându-le întru Biserici lui Dumnezeu preacinstite, ai sfinţit într-însele pe fiii botezului, pe care Darul i-a înnoit prin apă cu Spiritul.

Mărgăritarul cel de mult preţ, cel ascuns în ţarina inimii tale, în taină lumii l-ai pus înainte Apostole, pe care cu credinţă păgânii aflându-l, comoară l-au făcut.

Ca o visterie Evanghelia în mâini luând mult-lăudate, tot pământul ai îmbogăţit de dumnezeiasca învăţătură. Pentru aceasta şi pomenirea ta cinsteşte, împreună cu chinurile tale.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

O Treime, o Putere cu dreaptă-credinţă toţi să lăudăm, pe Dumnezeu cel fără de început, Cel nezidit, Cel de o Fiinţă, Cel de un Scaun, Cel în trei Ipostasuri, întreit-luminător, Acestuia cântând.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Fiecare Maică după ce naşte prunc, nu poate să mai fie fecioară, iară tu după ce ai născut pe Hristos, Maică Fecioară ai rămas, cu lapte hrănind pe Viaţa noastră şi curată rămânând.

Cântarea a III-a a Catavasiilor Nașterii Domnului, glas 1
Fiului Celui mai înainte de veci născut fără străcăciune din Tatăl, și mai pe urmă din Fecioara întrupat, lui Hristos Dumnezeu să-I strigăm: Cel ce ai înălțat cornul nostru, Sfânt ești, Doamne.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul sfântului apostol, glas 2
Pe grăitorul de Dumnezeu cel cu nume de bărbăţie numit, şi cel mai întâi chemat decât Ucenicii Mântuitorului, pe fratele lui Petru să-l lăudăm. Că precum dedemult acestuia, şi nouă acum a strigat: Veniţi, aflat-am pe Cel dorit.

Icosul sfântului apostol
Dedemult David a oprit pe un păcătos ca mine, ca să spună dreptăţile lui Dumnezeu după cuviinţă. Însă spre credinţă învaţă iarăşi, şi cu lacrimi mai multe grăieşte. Că astăzi de aţi asculta glasul Lui, să nu vă învârtoşaţi inimile voastre, precum oarecând Israel L-a amărât. Şi aduce încă în psalmi: Cântaţi Domnului tot pământul, veniţi, aflat-am pe Cel dorit.

Sedealna sfântului apostol, glas 8
Ca pe cel chemat mai întâi decât toţi Ucenicii şi însuţi văzătorul Cuvântului şi slujitorul, Andreie Apostole, după datorie te cinstim, că Mieluşelului, Celui ce a ridicat păcatele lumii, cu neîndoită credinţă, fierbinte ai urmat. Încă şi pătimirilor părtaş te-ai arătat, ale Celui ce a răbdat moarte cu trupul de bunăvoie. Pentru aceasta strigăm către tine: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu iubire sfântă pomenirea ta.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Altă sedealnă, glas 8
Semeţiile idolilor surpându-le şi de patimile Mântuitorului dorind, Andreie fericite, te-ai arătat Apostol, din Cer tuturor izvorând minuni şi păgânilor te-ai făcut, Preafericite, învăţător. Pentru aceasta a ta pomenire după vrednicie cinstind, întru cântări o mărim şi cu credinţă o lăudăm Apostole al Domnului: Roagă-te lui Hristos Dumnezeu, iertare de greşeli să dăruiască, celor ce prăznuiesc cu iubire, sfântă pomenirea ta.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sedealna Născătoarei
Bucură-te scaunul lui Dumnezeu cel în chipul focului. Bucură-te Fecioară, jilţul Împăratului, patul cel cu porfiră aşternut, cămara cea cu aur împestrită, hlamida cea cu roşu vopsită, Biserică preacinstită, căruţă purtătoare de fulger sfeşnice mult-luminos. Bucură-te de Dumnezeu Născătoare, cetatea cea cu douăsprezece ziduri şi uşa cea cu aur ferecată şi cerdacul cel luminos, masa cea strălucită cu aurul, cortul cel împodobit lui Dumnezeu. Bucură-te strălucită Mireasă, din care Soarele a izvorât. Bucură-te ceea ce una eşti frumuseţea sufletului meu.

Canonul Învierii
Cântarea IV, glas 8
Irmos:
Tu eşti tăria mea, Doamne, Tu ești şi puterea mea, Tu, Dumnezeul meu, Tu, bucuria mea, Cel ce n-ai părăsit sânurile părinteşti şi a noastră sărăcie ai cercetat-o. Pentru aceasta, cu profetul Avacum strig către Tine: Mărire puterii Tale, Iubitorule de oameni.

Pe mine, cel ce eram vrăjmaş, Tu m-ai iubit toarte, Tu, prin deşertare minunată, Te-ai coborât pe pământ, Milostive Mântuitorule, nelepădându-Te de defăimarea micimii mele, şi, rămânând în înălţimea măririi Tale celei negrăite, m-ai preamărit pe mine, cel mai înainte lipsit de cinstire.

Cine nu se minunează acum, Stăpâne, văzând moartea nimicită prin patimă, prin Cruce stricăciunea fugărită şi prin moarte iadul de bogăţie golit? Aceasta este lucrarea minunată a puterii Tale celei dumnezeieşti, Cel ce Te-ai răstignit, Iubitorule de oameni.

A Născătoarei:

Tu eşti lauda credincioşilor, ceea ce eşti nenuntită, tu ocrotitoarea, tu scăparea creştinilor, zid de apărare şi liman; că duci rugăciunile către Fiul tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, şi mântuiești din primejdii pe cei ce cu credinţă şi cu dragoste te mărturisesc pe tine, Curată, Născătoare de Dumnezeu.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Fecioară Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti cort neîntinat, pe mine cel întinat cu greşeli curăţeşte-mă acum cu preacuratele picături ale îndurărilor tale. Şi-mi dă mie mână de ajutor ca să strig: Mărire ţie Curată, de Dumnezeu preamărită.

Biserică sfinţită te-ai arătat, a lui Dumnezeu, Celui ce S-a sălăşluit întru tine mai presus de minte, Fecioară. Pe Dânsul roagă-L, să ne curăţească pe noi de întinăciunea păcatelor, ca să ne cunoaştem case şi locaşuri ale Spiritului.

Miluieşte-mă ceea ce una ai născut, Născătoare de Dumnezeu pe Izvorul milei. Şi-mi dezleagă cumplita boală a sufletului meu şi orbirea inimii, curgeri de lacrimi şi umilinţă mai înainte de sfârşit dându-mi şi scăpare de cele cumplite.

Spăimântatu-s-a oştile îngerilor văzând, cum Cel nevăzut, în chipul nostru dintru tine S-a văzut, Fecioară de Dumnezeu Născătoare. Pe Care roagă-L să învrednicească mântuirii, pe toţi cei ce cu credinţă te măresc pe tine.

Canonul sfântului apostol
Dumnezeiasca putere a Atotfăcătorului şi de lumină strălucitorului Spirit, pierzătoarea celui mai rău, întru tine Andreie sălăşluindu-se cu dumnezeiască cuviinţă, în chipul limbii de foc, te-a arătat propovăduitor celor negrăite.

Nu arme trupeşti spre mântuire a luat, spre surparea celor tari ale vrăjmaşului, Andrei preacinstitul. Ci cu Hristos ocolindu-se robind pe păgâni, i-a adus spre ascultare.

Pe cei ce săvârşesc cu dragoste pomenirea ta întru cântări, din Darul cel de prisosit al Învăţătorului tău Hristos, Andreie preafericite, cu apele spiritualei veselii ai umple nu înceta, cu rugăciunile tale.

Mrejele tale lepădând, şi luând Crucea, pe cale ai urmat lui Hristos, Celui ce te-a chemat şi mreaja Spiritului tinzând, în loc de peşti pe oameni ai vânat. Mărire Spiritului, Celui ce ţi s-a dat ţie.

Văpaia Spiritului pe limbă luând, te-ai făcut Apostole bărbat de Dumnezeu primitor, frumuseţile celor cereşti înconjurând şi podoabele cele înţelegătoare dintr-însele cunoscând şi nouă descoperindu-le acelea.

Pustia cea însetată, ai adăpat-o, Înţelepte, cu dumnezeieştile tale cuvinte şi ai arătat-o preamult-roditoare, fiii Bisericii rodind sămânţa propovăduirii. Mărire Spiritului, Celui ce ţi s-a dat ţie.

Frumuseţea ta cea negrăită, Andrei mai înainte văzându-o, Isuse, pe fratele său luminat l-a chemat. Petre cel ce eşti de un sânge cu mine, aflat-am pe Mesia, Cel propovăduit în lege şi în Prooroci. Vino să ne lipim cu adevărat de viaţă.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Treimea întru Unime să o lăudăm credincioşii, întru o Dumnezeire, pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Spiritul cel Dumnezeiesc, o Fiinţă şi o Fire, nedespărţit, neosebit, neîmpărţit. Că Unul este Dumnezeu în Treimea Feţelor.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe Unul din Treime negrăit în pântece zămislindu-L, L-ai născut fără stricăciune ca pe un Fiu. Şi Treimea adăugare nicicum n-a avut, şi curăţia precum a fost şi mai înainte de naştere, întreagă a rămas, Maica lui Dumnezeu.

Cântarea a IV-a a Catavasiilor Nașterii Domnului, glas 1
Toiag din rădăcina lui Iesei și floare dintr-însa, Hristoase, din Fecioară ai odrăslit, Tu Cel lăudat, din muntele cel cu umbra deasă. Venit-ai întrupându-Te din cea neispitită de bărbat, Cel fără de trup și Dumnezeu, mărire puterii Tale, Doamne!

Canonul Învierii
Cântarea V, glas 8
Irmos:
Pentru ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Cel ce eşti lumină neapusă? Că m-a acoperit întunericul cel vrăjmaş pe mine, ticălosul. Ci, Te rog, întoarce-mă şi la lumina poruncilor Tale îndreptează căile mele.

Îngăduit-ai să fii îmbrăcat în veşmânt mohorât, mai înainte de patima Ta, Mântuitorule, fiind batjocorit, acoperind goliciunea cea de ruşine a celui întâi zidit, şi să fii pironit gol pe Cruce, Hristoase, dezbrăcându-l pe Adam de îmbrăcămintea omorârii.

Înviind Tu, Hristoase, fiinţa mea cea căzută iarăşi ai zidit-o din ţărâna morţii şi ai făcut-o neîmbătrânitoare, arătând-o iarăşi ca pe un chip împărătesc, strălucind cu lumina nestricăciunii.

A Născătoarei:
Îndrăzneală către Fiul tău având, Preacurată, ca o Maică, nu trece cu vederea purtarea de grijă pentru noi cei de un neam, rugămu-ne, că numai pe tine creştinii te punem înainte ispăşitoare, Milostivă, către Stăpânul.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Mort m-a făcut pe mine gustarea cea rea oarecând în Eden. Iar tu Curată ceea ce ai născut Viaţa, pe Cel ce a murit pe lemn dedemult, înviază-mă şi pace dăruieşte-mi.

Mântuieşte-mă, Preacurată, de primejdii cumplite. Ridică din gunoiul patimilor şi scapă de robire şi de răutatea răilor demoni, pe netrebnicul robul tău.

Pe ochii sufletului meu deschide-i Curată, ca să văd eu luminat dumnezeiasca strălucire şi mărirea ta ceea ce eşti cu totul fără prihană, ca să dobândesc milă şi mărirea cea veşnică.

Împărăteasă şi Fecioară te vesteşte David pe tine, cea Curată, ceea ce eşti neîntinată, pentru aceea te rog: Fă-mă pe mine moştenitor al Împărăţiei celei cereşti, ca să te fericesc pe tine.

Canonul sfântului apostol
Luat-ai pe Acela de Care ai dorit Andrei, Apostole, întru lăcaşurile cele nestricăcioase cu Dânsul locuind, şi snopii ostenelilor tale secerând după vrednicie. Pentru aceasta cu cântări te mărim.

Iubit-ai pe Stăpânul şi după Dânsul ai mers, pe urmele Lui la viaţă fiind povăţuit, şi patimilor Lui fără minciună preacinstite Andreie, până la moarte urmând.

Încordându-te pe tine ca pe o săgeată puternică, Fericite, te-a trimis în toată lumea Domnul, rănind pe demoni şi pe oamenii cei răniţi de păgânătate vindecând.

Dorind Crucea, Ucenice al lui Hristos, ai dobândit cu Crucea ta nestricata Împărăţie. La care pe toţi tăinuitorii lui Dumnezeu trăgându-i cu Crucea, moştenire ne-ai dat nouă celor cuvântători de Dumnezeirea Lui.

Căutat-ai pe Hristos, Viaţa cea adevărată, şi căutându-L, tu întâi L-ai aflat. Şi aflându-L, cu taină L-ai primit, şi ai luat pe aceea, întru Acela ce ţi-a dat-o, şi te-ai făcut visterie de viaţă nestricată.

Cuvintele dumnezeieştilor tale tunete s-au vărsat în lume, şi de la margini până la marginile pământului au trecut. Că au înconjurat ca o roată, şi au luminat fulgerele tale lumii, precum zice David.
Pomeneşte-ne Ucenice al lui Hristos, pe noi cei ce săvârşim pomenirea ta, şi cinstim moaştele tale. Roagă-te pururea cu osârdie pentru turma, căreia ai fost din început păzitor şi mântuitor.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Spiritul, Dumnezeu, pe Treimea cea nedespărţită, Împărăţia cea în trei Feţe să mărim cu un glas credincioşii, cu neîncetate cuvântări de Dumnezeu, pe Dânsa întru credinţă, cu cântări lăudând-o.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Născut-ai Lumina, neştiind în ce chip, prealuminate sfeşnice, care ai purtat pe Soarele şi te-ai făcut locaş nou Luminii celei fără materie, Care izvoreşte în tot pământul razele cunoştinţei de Dumnezeu.

Cântarea a V-a a Catavasiilor Nașterii Domnului, glas 1

Dumnezeu fiind al păcii și Tatăl îndurărilor, pe Îngerul sfatului Tău celui mare dăruindu-ne pace, L-ai trimis nouă. Deci, povățuiți fiind la lumina cunoștinței de Dumnezeu, de noapte alergând, Te mărim, Iubitorule de oameni.

Canonul Învierii
Cântarea VI, glas 8
Irmos:
Iartă-mi mie, Mântuitorule, că multe sunt fărădelegile mele, şi Te rog ridică-mă din adâncul răutăţilor; căci către Tine am strigat, auzi-mă, Dumnezeul mântuirii mele.

Prin lemnul pomului cu tărie m-a doborât începătorul răutăţii; dar Tu însuţi, Hristoase, fiind răstignit, mai cu tărie l-ai prăvălit prin Cruce, vădindu-l pe el, iar pe cel căzut înviindu-l.

Ieşind Tu din mormânt, ai miluit Sionul, nou făcându-l în locul celui vechi, ca un milostiv, prin sângele Tău cel dumnezeiesc, şi acum împărăţeşte într-însul în veci, Hristoase.

A Născătoarei:
Să ne curățim de păcatele cele cumplite, cu rugăciunile tale, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce eşti fără de prihană, şi sa dobândim, Preacurată, dumnezeiasca strălucire a Fiului lui Dumnezeu, Cel întrupat din tine în chip de negrăit.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Pe mine cel întinat la suflet cu multe păcate, te rog cu dinadinsul, pe tine cortul cel neîntinat. Spală-mă de tot felul de întinăciune cu milostivirea ta.

Ocârmuitoare te fă mie Curată, celui ce înot în noianul cel cumplit al ispitelor vieţii. Şi îndreptează-mă către calea mântuirii şi mă mântuieşte.

Marie ceea ce te-ai arătat cort al sfinţeniei, pe ticălosul meu suflet cel întinat cu dulceţile, sfinteşte-l şi fă-l părtaş al dumnezeieştii măriri.

Pe tine Maica lui Dumnezeu, şi cea bună între femei cu dinadinsul te rog, să nu mă treci cu vederea, Curată, ci milostiveşte-te şi întreg păzeşte-mă de toată vătămarea.

Canonul sfântului apostol
Marea vieţii trecând în luntrea trupului, pe Hristos cel ce toate le îndreptează, ai aflat cârmaci, Preafericite, şi de Dânsul fericite Andreie bucurându-te te-ai lipit.

Spiritele se alungă cu cuvântul, bolile fug, mulţimea patimilor sufleteşti departe de la cei bolnavi se depărtează, cu Darul cel dat ţie de la Dumnezeu Andreie.

Ca un val plin de Spirit blând fiind mişcat, Fericite, ai uscat mările cele viclene ale mulţimii dumnezeilor cu dumnezeieştile curgeri; şi râurile cunoştinţei de Dumnezeu tuturor le-ai izvorât.

Cel cu meşteşugul pescar, şi cu credinţa Ucenic, ca un adânc cercând inimile credincioşilor, aruncă undiţa Cuvântului, şi ne vânează pe noi.

Focul dragostei lui Hristos în inima ta purtând Ucenice, ai strigat împotriva păgânilor: Văpaia voastră s-a stins cu adevărat, arătându-Se Hristos.

Cu sarea lui Hristos mintea sărându-vă, mâncărurile voastre dulci s-au făcut nouă, adică învăţăturile cereştii şi nestricatei desfătări.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Tatălui şi Fiului şi Spiritului Celui drept să ne închinăm credincioşii, Firii celei în trei Ipostasuri, Celei nedespărţite, strigând: Mărire lui Dumnezeu în Treime.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Cu bunăvoinţa Tatălui, S-a întrupat Fiul în pântecele tău Curată, prin Spiritul lui Dumnezeu, şi a mântuit chipul cel dintâi cu adevărat Născătoare de Dumnezeu.

Cântarea a VI-a a Catavasiilor Nașterii Domnului, glas 1
Din pântece pe Ioná ca pe un prunc l-a lepădat fiara mării, precum l-a primit; și în Fecioara sălășluindu-se Cuvântul și trup luând, a ieșit, păzind-o nestricată. Că Cel ce nu a suferit stricăciune, pe ceea ce L-a născut, a păzit-o nevătămată.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.
Condacul Învierii
Înviind din mormânt, pe cei morţi i-ai ridicat şi pe Adam l-ai înviat; Eva dănţuieşte întru învierea Ta, şi marginile lumii prăznuiesc întru scularea Ta cea din morţi, mult-Îndurate.

Icosul Învierii
Împărăţia iadului prădând şi pe cei morţi înviindu-i, îndelung-răbdătorule, pe femeile-mironosiţe le-ai întâmpinat, în locul întristării bucurie aducându-le, şi apostolilor Tăi le-ai vestit semnele cele de biruinţă, Mântuitorul meu, Dătătorule de viaţă, şi zidirea ai luminat-o, Iubitorule de oameni. Pentru aceasta, şi lumea se bucură întru învierea Ta cea din morţi, mult-Îndurate.

Sinaxar
În această lună, în ziua a treizecea, pomenirea Sfântului, măritului şi atotlăudatului Apostol Andrei cel întâi chemat.
Pentru rugăciunile lui, Doamne, îndură-Te de noi şi ne mântuieşte. Amin.

Canonul Învierii
Cântarea VII, glas 8
Irmos:
De coborârea lui Dumnezeu focul s-a ruşinat de demult în Babilon. Pentru aceasta, tinerii în cuptor, cu picioare sprintene, ca într-o grădină verde dănţuind, cântau: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Deşertarea cea neobişnuită şi dumnezeiasca bogăţie a sărăciei Tale, Hristoase, i-a spăimântat pe îngeri, văzându-Te pe Tine pironit pe Cruce, ca să mântuieşti pe cei ce strigă cu credinţă: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

Cu coborârea Ta cea dumnezeiască, de lumină s-au umplut cele de dedesubt şi întunericul cel nepătruns de mai înainte, s-a risipit. Pentru aceasta, cei din veac legaţi au înviat, strigând: Binecuvântat este Dumnezeul părinţilor noştri.

A Treimii:
Pe Tine, Cel cu adevărat Domn al tuturor şi Tată al Fiului celui Unul-Născut, cu dreaptă credinţă, teologhisind, Te vestim şi pe unul Spiritul cel drept ştiindu-L, Care purcede din Tine, de o fiinţă şi împreună-veşnic.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Sufletul meu cel pângărit cu patimile, sfinţeşte-l Curată Stăpână ceea ce eşti cu totul neîntinată şi cumplitele robiri ale minţii şi orbirea inimii şi pornirile demonilor degrab pierde-le.

Mintea mea cea omorâtă de patimile trupului, ceea ce eşti cu totul fără prihană, înviază-o şi cele plăcute lui Dumnezeu a le săvârşi întăreşte-mă, ca să te măresc pe tine şi să laud pururea milostivirea ta.

Mântuieşte de gheena, Stăpână Curată pe robul tău, scapă-mă de osânda cea înfricoşătoare a Fiului tău, izbăveşte-mă de toată munca pe mine cel osândit, rugând pe Dumnezeu cel Preabun.

Omoară-mi degrab Stăpână Curată, patimile trupului şi ale smeritului meu suflet, spală-mi întinăciunea cea cumplită, Fecioară şi de demonii cei răi izbăveşte-mă şi mă mântuieşte.

Canonul sfântului apostol
Făgăduinţa ta cea nemincinoasă arătat s-a plinit Hristoase, că dumnezeiescul Tău Ucenic, viforul cu cuvântul oprind, întru linişte cuvioasă l-a mutat, cântând: Dumnezeule al părinţilor Cel lăudat şi preamărit.

La muntele Sionului cel înţelegător a te sui Apostole, poruncindu-ţi-se, şi paharul mântuirii luând, bucurându-te l-ai băut, trecând prin moarte la dumnezeiasca viaţă, unde este Hristos Dumnezeul părinţilor Cel preamărit.

Tu pământean fiind Apostole, mai presus de fire faci minuni, că prin dragoste unindu-te, ai urmat lui Hristos, Celui ce te-a iubit, cântând: Lăudat este Dumnezeu şi preamărit.

Focul Preasfântului Spirit cel ce S-a coborât de sus Apostole al lui Hristos, cu limbi noi, cu care niciodată n-ai grăit, ţi-a poruncit ţie să grăieşti marginilor lumii măririle Lui.

Înspăimântează tot cugetul învăţătura, care au răspândit-o în tot pământul, tăinuitorii lui Hristos şi văzătorii celor de sus! Că singuri voi doisprezece fiind, mulţimile pământului aţi luminat.

Minunat s-a făcut Darul tău Stăpâne Hristoase întru Ucenicii cei de Dumnezeu înţelepţiţi; că mici fiind, tot pământul au înconjurat, de la marginile lui până la toate marginile.

Cine te-a învăţat a grăi Apostole? Cine ţi-a luminat mintea ta? Ca să vezi limpede Raza măririi celei neapropiate, Care a strălucit lumina adevărului în inimile noastre.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

În Treime să lăudăm credincioşii mărind pe Tatăl Cel fără de început şi pe Fiul şi pe Spiritul cel drept, o Fiinţă singură, Care întreit s-o lăudăm: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti în veci.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ca pe Cel ce Unul eşti din Treime, pe Tine Hristoase te mărim, că din Fecioară întrupându-Te fără schimbare, cele omeneşti toate le-ai purtat, nedespărţindu-Te de firea părintească, Isuse, măcar de Te-ai şi unit cu noi.

Cântarea a VII-a a Catavasiilor Nașterii Domnului, glas 1
Tinerii în bună credință fiind crescuți, păgâneasca poruncă nebăgând-o în seamă, de groaza focului nu s-au spăimântat, ci, în mijlocul văpăii stând, au cântat: Dumnezeul Părinților noştri, binecuvântat eşti.

Canonul Învierii
Cântarea VIII, glas 8
Irmos:
De şapte ori nebuneşte a încins tiranul haldeilor cuptorul pentru cinstitorii de Dumnezeu; dar, văzându-i pe aceştia mântuiţi printr-o putere mai mare, a strigat: Pe Făcătorul şi Mântuitorul tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Puterea cea mai presus de Dumnezeire a Dumnezeirii lui Isus, în vremile noastre cu dumnezeiască cuviinţă a strălucit; că, pentru toţi, gustând cu trupul moartea Crucii, a spulberat tăria iadului; pe Care neîncetat tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Cel ce a fost răstignit S-a sculat, cel trufaş a căzut; cel ce era căzut şi strivit s-a îndreptat, stricăciunea a fost îndepărtată şi nestricăciunea a înflorit, că ce era mort a fost înghiţit de viaţă. Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L pe Hristos întru toţi vecii.

A Treimii:
Pe o Dumnezeire întreit luminătoare, o rază care străluceşte din o Fire în trei ipostasuri: pe Părintele, Cel fără de început, şi pe Cuvântul, Cel de o fiinţă cu Tatăl, şi pe Spiritul, Cel ce împreună împărăţeşte şi de o fiinţă, tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi-L întru toţi vecii.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cel fără de trup se întrupează din tine cu dumnezeiască cuviinţă, pe Care roagă-L întru-tot Curată, să omoare patimile trupului meu şi să învieze sufletul meu, cel omorât cu păcatele.

Vindecata-i zdrobirea lui Adam celui de ţărână, născând pe Dumnezeu Mântuitorul nostru, ceea ce eşti cu totul neîntinată. Pe Dânsul roagă-L să vindece rănile sufletului meu celui ce nevindecat suferă.

Scoală-mă pe mine cel ce zac întru adâncul răutăţilor, du război cu vrăjmaşii cei ce mă luptă pe mine, pe sufletul meu cel rănit cu dulceţi necuvioase, Curată, să nu-l treci cu vederea, ci îndură-te şi-l mântuieşte.

Vindecă Preacurată patimile inimii mele, ceea ce ai născut pe Doctorul tuturor şi părţii celor drepţi părtaş arată-mă Fecioară, pe Hristos rugându-L.

Canonul sfântului apostol
Dumnezeiască pomenirea ta cea de lumină purtătoare şi de veselie făcătoare, Andreie Apostole al lui Hristos, raze de vindecări ne străluceşte nouă, celor ce strigăm: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi, şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Firii omeneşti împărtăşindu-te, ai covârşit legile ei şi la locuinţa îngerilor ai trecut Andreie Apostole şi strigi: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Suflarea cea de sus a Spiritului lui Dumnezeu mai înainte aprinzându-te, de Dumnezeu grăitor te-a arătat pe tine Apostole, cel ce strigi Hristosului tău: Toate lucrurile Domnului pe Domnul lăudaţi-L, şi-L preaînălţaţi întru toţi veci.

Strălucit ca fulgerul spre lumină păgânilor ai ieşit, întunericul necunoştinţei alungând şi luminând pe credincioşii cei ce strigă: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul, lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii.

Cu meşteşugul pescăriei din mare, ai vânat peşti, Preaînţelepte; iar acum cu credinţa pe oameni vânezi lui Hristos, din înşelăciunea vrăjmaşului. Că adânc era oarecând înşelăciunea, care cufunda pe păgâni în viforul necunoştinţei.

Adâncul vieţii cel înţelegător, fără învăluire l-ai trecut Apostole, zburându-l cu vetreala Spiritului prin credinţa lui Hristos. Pentru aceasta şi la limanul vieţii ai ajuns, bucurându-te întru toţi vecii.

Împreună cu soarele cel înţelegător, Care s-a pus pe lemn de a Sa bunăvoie, luminătorul soarelui, căutând a se dezlega şi a apune întru Hristos pe lemnul Crucii s-a spânzurat marele Andrei, luminătorul Bisericii.

O, Ucenice şi prietene al lui Hristos, cel împreună numărat cu Apostolii Lui. Când va şedea pe Scaun, Judecătorul, împreună cu voi cei doisprezece să judece, precum făgăduinţa grăieşte: Fiţi atunci nouă zid iubirii de oameni.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu.

Pe Unimea cea întreit luminată, şi Treimea cea împreună-şezătoare să o preamărim, nedespărţindu-o, ci împreunându-o pe ea după fire, ca pe o Fiinţă cu adevărat unită, în trei Feţe neamestecată.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe Unul din Treime zămislindu-L, L-ai născut întrupat din tine, pe Cel ce a înnoit legile firii cu naşterea ta Curată. Pe Acesta ca pe un Dumnezeu, pururea pentru noi rugându-L nu înceta de Dumnezeu Născătoare.

Cântarea a VIII-a a Catavasiilor Nașterii Domnului, glas 1
Cuptorul cel răcorit a închipuit chipul minunii celei mai presus de fire, că n-a ars pe tinerii pe care i-a primit, precum nici focul Dumnezeirii n-a ars pântecele Fecioarei în care a intrat. Pentru aceasta, cântând, să zicem: să laude toată făptura pe Domnul şi să-L preaînalţe întru toţi vecii.

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii în cântări cinstind-o, să o mărim!

Stih 1: Mărește, sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 2: Că a căutat spre smerenia servei Sale, că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 3: Că mi-a făcut mie lucruri mari Cel puternic, și sfânt este numele Lui şi mila Lui în neam și în neam, spre cei ce se tem de El.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 4: Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 5: Coborât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 6: Primit-a pe Israel, robul Său, că și-a adus aminte de îndurare, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Canonul Învierii
Cântarea IX, glas 8
Irmos:
Spăimântatu-s-a de aceasta cerul şi marginile pământului s-au minunat, că Dumnezeu S-a arătat oamenilor în trup şi pântecele tău s-a făcut mai încăpător decât cerurile. Pentru aceea, pe tine, Născătoare de Dumnezeu, începătoriile cetelor îngereşti şi omeneşti te mărim.

Cu firea cea dumnezeiască şi fără de început unul fiind, Te-ai îndoit cu luarea trupului, întru Tine însuţi pe acesta luîndu-l, Cuvântule al lui Dumnezeu; şi, pătimind ca un om, ai rămas afară de patimă, ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, pe Tine în două firi, fără despărţire şi fără amestecare, Te mărim.

Pe Dumnezeu L-ai numit Tată, după firea cea dumnezeiască, Tu, Cel ce Te-ai făcut cu firea om, coborându-Te împreună cu robii, Preaînalte; dar, înviind din mormânt, ai aşezat ca Tată al pământenilor după har pe Cel ce este după fire Dumnezeu şi Stăpân; cu Care împreună pe Tine toţi Te mărim.

A Născătoarei:
Arătatu-te-ai, o, Fecioară, Maică a Iui Dumnezeu, născând mai presus de fire cu trup pe Cuvântul cel bun, pe Cel ce din inima Sa Tatăl L-a izvorât mai înainte de toţi vecii, ca un bun; pe Care acum ÎI şi înţelegem mai presus decât trupurile, S-a îmbrăcat în trup.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Iubitor de păcate fiind, întru lenevire petrec, şi de judecata cea nemitarnică mă cutremur. Întru care păzeşte-mă cu sfinte rugăciunile tale nevinovat şi neosândit, ca să te fericesc pe tine dea pururea, ca pe o apărătoare.

Mă înfricoşez de judecată Fecioară, şi de ochiul cel neamăgit al Fiului tău, căci am săvârşit fapte urâte pe pământ, şi pentru aceasta strig ţie: Preamilostivă Stăpână, ajută-mi, şi din nevoia cea de atunci scoate-mă şi mă mântuieşte, Curată.

Cât de înfricoşătoare este ziua încercării, Fecioară! Cât de înfricoşătoare este hotărârea! Cât de cumplită ruşinea! Cine va suferi de aceea Stăpână cu totul neîntinată? Miluieşte ticălosul meu suflet, şi mai-nainte de sfârşit dă-mi iertare greşelilor, Curată.

Ceea ce ai născut Lumina cea dumnezeiască, pe mine cel întunecat cu toate meşteşugirile vrăjmaşului, şi care cu trândăvire vieţuiesc, şi întărât pe Dumnezeu, ceea ce eşti cu totul fără prihană luminează-mă, povăţuieşte-mă către lucrările cele bune, ca ceea ce eşti pricina tuturor bunătăţilor.

Canonul sfântului apostol
Ca un Ucenic prea-ales al Celui ce S-a pironit de bunăvoie pe Cruce, Stăpânului tău până la moarte urmând, te-ai suit bucurându-te la înălţimea Crucii, mergere făcând la ceruri, fericite Apostole. Uşa Edenului ţie s-a deschis, şi ţi s-a pus înainte scară cerească, şi te-a primit cereştile lăcaşuri, şi ai stătut bucurându-te Apostole, înaintea lui Hristos, Dătătorul de viaţă, pentru lume rugător prea-ales.

Cu patimi deopotrivă cu ale Învăţătorului tău, te-ai preamărit fericite Andreie preaînţelepte. Că prin Cruce dumnezeiesc sfârşit ai luat, şi după împărtăşire Dumnezeu te-ai făcut. Pentru aceasta te rugăm, pentru noi roagă-te pururea.

Bucură-te însoţire prea-aleasă, ceea ce ai moştenit în ceruri acum împreună-petrecere, şi vezi zelul cântăreţilor, biruind puterea acelora, şi luminezi cu strălucirile dumnezeieştilor daruri.

Cel ce mreaja vederii celei de taină ai întins, şi ca nişte peşti într-însa ai prins frumuseţile cereştilor înţelegeri. Roagă-te Sfinte Apostole, Sfintei Treimi, să ne izvorască şi nouă curăţire.

Singuri văzătorilor de cele negrăite, şi slujitori ai Cuvântului şi tăinuitorilor, şi privitorilor la cele neurmate, ca şi noi următori să fim Împărăţiei lui Hristos, rugaţi-vă Apostoli, şi părtaşi Dumnezeirii Lui.

Cei ce aţi luat putere de la Hristos a lega şi a dezlega, să dezlegaţi pe toţi de legăturile a multe greşeli, când va veni Hristos, şi voi toţi cei doisprezece veţi şedea pe scaune iarăşi atâtea, să judecaţi toate seminţiile lui Israel.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Firea cea în trei Ipostasuri, Mărirea cea nedespărţită, Care se laudă întru o Dumnezeire neîncetat în Cer şi pe pământ, Treimea cea nedespărţită să o mărim. Fiului împreună şi Tatălui şi Spiritului închinându-ne cu bunăcredinţă.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe cei ce scapă sub milostivirea ta cu credinţă şi se închină cu bunăcuviinţă Fiului tău, Fecioară de Dumnezeu Născătoare, pe Acela ca pe Dumnezeu şi Domnul lumii, roagă-L să ne izbăvească de stricăciune şi de primejdii şi de toate ispitele.

Cântarea a IX-a a Catavasiilor Nașterii Domnului, glas 1

Stih: Măreşte, suflete al meu, pe Cel din fecioară și în peșteră născut Hristos Împăratul.

Taină străină văd şi minunată, cer fiind peştera, scaun de Heruvimi, Fecioara, ieslea sălăşluire, întru care s-a culcat Cel neîncăput, Hristos Dumnezeu, pe care lăudându-L Îl mărim.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. (De 2 ori.)— Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor lui: că sfânt este Domnul.

Luminătoarea a III-a. A Învierii
Că Hristos a înviat, nimeni să nu se îndoiască; căci s-a arătat Mariei, apoi a fost văzut de cei ce au mers pe cale; şi celor unsprezece cunoscători, care erau împreună, iarăşi li s-a arătat; pe care trimiţându-i să boteze, la ceruri s-a înălţat, de unde s-a şi coborât: întărind predicarea cu mulţime de semne.

A Născătoarei de Dumnezeu
Soare, cel ce ca un mire din cămară astăzi din mormânt ai răsărit, şi iadul ai prădat, şi moartea ai stricat: pentru rugăciunile celei ce te-a născut, lumină trimite-ne nouă, lumină, care luminează pe toţi, ca să umble în cărările poruncilor tale, şi în calea păcii.

La Stihoavnă
(Stihirile laudelor)

Stihirile Laudelor Învierii, glas 8, din Octoih
Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 2)

Ca să facă între ei judecată cea scrisă; mărirea aceasta este dată tuturor cuvioșilor lui. (Ps. 149, 9)

Doamne, deși ai stat înaintea divanului, de Pilat fiind judecat, dar nu Te-ai depărtat de scaun, cu Tatăl împreună şezând; şi înviind din morţi, lumea ai mântuit din robia celui străin, ca un îndurat şi de oameni iubitor.

Lăudaţi pe Domnul întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Ps. 150, 1)

Doamne, deși Te-au pus iudeii, ca pe un mort, în mormânt, dar ca pe un împărat adormit străjerii Te străjuiau şi ca pe o vistierie a vieţii, cu pecete Te-au pecetluit. Dar ai înviat şi ai dat nestricăciune sufletelor noastre.

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea măririi Lui. (Ps. 150, 2)

Doamne, armă împotriva diavolului, Crucea Ta ai dat-o nouă; că se îngrozește şi se cutremură, nesuferind a privi spre puterea ei, că morţii i-a sculat şi moartea a zdrobit-o. Pentru aceasta, ne închinăm îngropării Tale şi Învierii.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Ps. 150, 3)

Îngerul Tău, Doamne, care a vestit Învierea, pe străjeri i-a înfricoșat; dar femeilor le-a grăit, zicând: Ce căutaţi pe Cel viu printre cei morţi? Înviat-a, Dumnezeu fiind, şi lumii viață a dăruit.

Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Ps. 150, 4)

Pătimit-ai prin Cruce, Cel fără patimă cu Dumnezeirea, îngropare ai luat de trei zile, ca pe noi să ne eliberezi din robia vrăjmaşului, şi fără de moarte făcându-ne, să ne înviezi pe noi Hristoase Dumnezeule, prin învierea Ta, Iubitorule de oameni.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine răsunătoare , lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare.
Închinu-mă şi măresc, şi laud Hristoase învierea Ta cea din mormânt, prin care ne-ai eliberat pe noi din legăturile iadului cele nedezlegate, şi ai dăruit lumii ca un Dumnezeu, viață veșnică și mare milă.

Scoală-Te, Doamne, Dumnezeul meu, înalţă-se mâna Ta, nu uita pe săracii Tăi până în sfârşt.

Mormântul Tău, cel de viață primitor străjuindu-l călcătorii de lege cu strajă, l-au pecetluit pe el, iar Tu ca un Dumnezeu fără de moarte şi atotputernic ai înviat a treia zi.

Mărturisimă-voi Ție, Doamne cu toată inima mea, spune-voi toate minunile Tale.

Mergând Tu în porţile iadului, Doamne, și acelea zdrobindu-le, prădatul aşa a strigat: Cine este Acesta, că nu Se osândeşte întru cele mai dedesubt ale pământului? Ci ca pe un cort a stricat temniţa morţii. Luatu-L-am pe Acesta ca pe un mort și mă cutremur ca de un Dumnezeu, Atotputernice Mântuitorule, miluiește ne pe noi.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Stihira a III-a. A Învierii, glas 3
Mariei Magdalena, celei ce a binevestit învierea din morţi şi arătarea Mântuitorului, necrezând învăţăceii, au fost certaţi pentru împietrirea inimii; ci cu semne înarmându-se şi cu minuni, la predicare au fost trimişi. Şi tu, Doamne, la începătorul luminii Tatăl te-ai înălţat; iar ei au predicat pretutindeni cuvântul, cu minuni la credinţă aducând. Pentru aceasta luminându-ne prin ei, mărim învierea ta cea din morţi, iubitorule de oameni, Doamne.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei
Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că, prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a eliberat, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând, grăim: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

Preotul: Mărire ţie, celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

Doxologia mare
Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bună voire.
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ție,
Te mărim pe Tine: Îţi mulţumim Ție, pentru mare mărirea Ta.
Doamne Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţinătorule: Doamne Fiule unule născut, Isuse Hristoase, şi Spirite Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui,
şi te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn Isus Hristos:
întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
În toate zilele bine Te voi cuvânta,
şi voi lăuda numele Tău în veac, şi în veacul veacului,
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta,
fără de păcat a ne păzi.
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri,
şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi,
precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Bine eşti cuvântat, Doamne:
învaţă-mă îndreptările Tale. De 3 ori.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ție.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă, să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii,
întru lumina Ta vom vedea lumină.
Tinde mila Ta, celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule… De 3 ori, cu 3 închinăciuni.
Mărire… Şi acum… Sfinte fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Troparul Învierii, glas 8
Înviat-ai din mormânt şi legăturile iadului ai rupt; stricat-ai osânda morţii, Doamne, pe toţi din cursele vrăjmaşului scăpându-i; arătându-Te pe Tine Apostolilor Tăi, i-ai trimis la propovăduire; şi prin ei pacea Ta ai dăruit lumii, unule mult-Milostive.

Apoi, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Dacă după doxologia mare nu se intră în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, atunci urmează ecteniile și Apolisul (dezlegarea deplină).

Preotul: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pentru (Înalt) Preasfinţit (Arhi) Episcopul nostru (N.) şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru autorităţile şi oştirea ţării, pentru pacea, sănătatea şi mântuirea lor.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, ştergerea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu, fraţii sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi

Preotul: Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi preacinstita biserica aceasta, pentru cei ce trudesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce este de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru toți fraţii noştri și pentru toți dreptcredincioșii creștini.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, cu glas înalt:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineață, Domnului.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Ziua toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace, şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, ne ruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Pe preasfânta, curata, Preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Preotul: Pace tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Rugăciunea plecării capetelor
Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti şi, cu ochiul Tău cel a toate văzător, priveşti peste toată făptura, Ţie am plecat cerbicea sufletului şi trupului nostru şi ne rugăm Ţie, Sfinte al sfinţilor: Întinde mâna Ta cea nevăzută, din sfântul Tău locaş, şi ne binecuvintează pe toţi; şi orice am greşit, cu voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă, dăruindu-ne bunătăţile Tale cele din lume şi cele mai presus de lume.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție ți se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin
Apolisul
(Dezlegarea deplină)
Preotul: Înţelepciune.
Poporul: Binecuvântează, Părinte.
Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a cucernicilor şi dreptcredincioşilor creştini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.
Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Poporul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.
Poporul: Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.
Preotul: Cel ce a înviat din morți, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale sfântului apostol Andrei a cărui pomenire o facem, ale sfinților, drepților și dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana și ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, fiind bun și iubitor de oameni.

Poporul: Amin

Preotul: Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Poporul: Amin.