13 Iulie

Duminica a V-a după Cincizecime. a Sfinților părinți teofori de la Sinodul IV sau primele 6 sinoade ecumenice.
Vindecarea celor doi îndrăciți din Gadara.
Soborul sfântului arhanghel Gabriel. Preacuviosul părinte Ștefan Savaitul.

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție. Împărate ceresc…

Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire… Și acum… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire… Și acum… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întru numele Domnului, binecuvântează, Părinte!

Preotul: Mărire sfintei, celei de o fiinţă, şi de viaţă făcătoarei, şi nedespărţitei Treimi, totdeauna, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Apoi:
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.
Doamne, buzele mele vei deschide, şi gura mea va vesti lauda ta.
Mărire întru cele de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bunăvoire.

Cei șase psalmi ai Utreniei

Psalmul 3

Doamne, cât s-au înmulţit, cei ce mă necăjesc,
mulţi împotriva mea se ridică!
Mulţi zic sufletului meu:
nu este lui mântuire, întru Dumnezeul lui.
Iar Tu, Doamne, sprijinitorul meu eşti,
gloria mea, şi Cel ce înalţi capul meu.
Cu glasul meu către Domnul am strigat,
şi din muntele Lui cel sfânt m-a auzit.
Culcatu-m-am şi am adormit;
deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.
Nu mă voi teme de miile mulţimii,
de cei ce din toate părţile mă împresoară.
Scoală, Doamne,
mântuieşte-mă, Dumnezeul meu.
Că Tu ai bătut pe toţi cei ce zadarnic mă duşmănesc;
dinţii celor păcătoşi i-ai zdrobit.
A Domnului este mântuirea;
şi peste poporul Tău vină binecuvântarea Ta.
Şi iarăşi: Culcatu-m-am şi am adormit;
deşteptatu-m-am iarăşi, căci Domnul mă ocrotea.

Psalmul 37

Doamne, cu mânia Ta să nu mă mustri,
nici cu urgia Ta să mă cerţi,
Că săgeţile Tale m-au lovit,
şi ai apăsat peste mine mâna Ta.
Nu este vindecare în trupul meu, din cauza mâniei Tale;
nu este pace întru oasele mele, din cauza păcatelor mele.
Că fărădelegile mele au covârşit capul meu,
ca o sarcină grea s-au îngreunat asupra mea.
Rănile mele miros urât şi-s pline de puroi,
din cauza nebuniei mele.
Chinuit sunt, şi m-am gârbovit de tot;
ziua întreagă, mâhnindu-mă umblam.
Că şalele mele s-au umplut de putreziciune,
şi nu este sănătate în trupul meu.
Batjocorit am fost şi m-am umilit foarte;
răcnit-am, de suspinarea inimii mele.
Doamne, înaintea Ta e toată dorinţa mea,
şi suspinul meu dinaintea Ta nu s-a ascuns.
Inima mea s-a tulburat, părăsitu-m-a tăria mea
şi lumina ochilor mei, nici aceasta, nu este cu mine.
Prietenii mei şi vecinii mei spre mine s-au apropiat şi s-au oprit;
şi cei mai de aproape ai mei, departe au stat.
Şi se sileau, cei ce căutau sufletul meu,
şi, cei ce căutau cele rele mie, grăiau deşertăciuni,
şi vicleşuguri ziua întreagă puneau la cale.
Iar eu, ca un surd, nu auzeam:
şi ca un mut, ce nu-şi deschide gura sa.
Şi m-am făcut ca un om, ce nu aude,
şi în gura sa nu are cuvinte de răspuns.
Că, întru Tine, Doamne, am nădăjduit;
Tu mă vei auzi, Doamne Dumnezeul meu.
Că am zis: Nu cumva să se bucure de mine duşmanii mei;
şi când s-au clătinat picioarele mele, asupra mea cu îngâmfare au grăit.
Că eu la lovituri mă aştept,
şi durerea mea înaintea mea este pururea.
Că fărădelegea mea o voi mărturisi,
şi nemângâiat sunt pentru păcatul meu.
Iar duşmanii mei trăiesc şi s-au întărit mai mult decât mine
şi s-au înmulţit cei ce mă urăsc pe nedrept.
Cei ce-mi răsplătesc rele, în locul celor bune, de rău mă vorbeau,
pentru că eu căutam bunătatea.
Nu mă părăsi, Doamne Dumnezeul meu,
nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu,
Doamne al mântuirii mele.
Şi iarăşi: Nu mă părăsi, Doamne, Dumnezeul meu, nu Te depărta de mine.
Ia aminte spre ajutorul meu, Doamne al mântuirii mele.

Psalmul 62
Dumnezeule, Dumnezeul meu,
pe Tine Te caut dis-de-dimineață.
Însetat-a de Tine sufletul meu, precum şi trupul meu,
în pământ pustiu, şi neumblat, şi fără apă.
De aceea, în locașul Tău cel sfânt m-am arătat Ție,
ca să văd puterea Ta şi gloria Ta.
Că mai bună e mila Ta, decât bucuriile vieţii;
buzele mele Te vor lăuda.
Pentru aceea, bine Te voi cuvânta în viaţa mea,
şi întru numele Tău voi înălţa mâinile mele.
Întocmai ca de măduvă şi de grăsime, sătura-se-va sufletul meu
şi cu buze de bucurie Te va lăuda gura mea.
Adusu-mi-am aminte de Tine în aşternutul meu,
în revărsatul zorilor m-am gândit la Tine.
Că ai fost ajutorul meu;
sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
şi dreapta Ta m-a sprijinit.
Iar ei în zadar au căutat sufletul meu,
cufunda-se-vor în cele mai de jos ale pământului;
Da-se-vor în mâinile sabiei,
pradă vor fi şacalilor.
Iar regele se va veseli de Dumnezeu;
lăudat va fi tot cel ce jură întru Dânsul,
că s-a astupat gura celor ce grăiesc nedreptăţi.
Şi iarăşi: În revărsatul zorilor m-am gândit la Tine,
că ai fost ajutorul meu,
şi sub acoperământul aripilor Tale mă voi bucura.
Lipitu-s-a de Tine sufletul meu,
şi dreapta Ta m-a sprijinit.

Psalmul 87
Doamne, Dumnezeul mântuirii mele,
ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea,
Că de rele s-a umplut sufletul meu,
şi viaţa mea de iad s-a apropiat.
Socotit am fost cu cei ce se coboară în groapă;
făcutu-m-am ca un om neajutorat,
între morţi voi fi liber.
Asemenea unor răniţi ce dorm în mormânt,
de care nu Ți-ai mai adus aminte,
şi care din mâna Ta au fost lepădaţi.
Aşezatu-m-au în groapa cea mai dedesubt,
întru întuneric, şi în umbra morţii.
Asupra mea s-a coborât mania Ta,
şi toate valurile Tale le-ai revărsat peste mine.
Depărtat-ai de la mine pe cunoscuţii mei;
pusu-m-au lor urâciune.
Închis sunt, şi nu pot ieşi;
ochii mei au slăbit de sărăcie.
Strigat-am către Tine, Doamne, ziua întreagă,
întins-am către Tine mâinile mele.
Oare pentru cei morţi vei face minuni?
Sau doctorii vor scula din morţi, şi Te vor mărturisi pe Tine?
Oare va povesti cineva în mormânt mila Ta,
şi adevărul Tău, în locul de pierzare?
Oare cunoaşte-se-vor întru întuneric minunile Tale,
şi dreptatea Ta, în pământ dat uitării?
Iar eu, către Tine, Doamne, am strigat,
şi dimineaţa rugăciunea mea Te va întâmpina.
Pentru ce, Doamne, lepezi sufletul meu,
întorci faţa Ta de către mine?
Amărât sunt eu şi întru necazuri, din tinereţele mele;
iar, când m-am ridicat, fui umilit şi fără nădejde.
Peste mine au venit urgiile Tale,
înfricoşările Tale m-au tulburat.
Înconjuratu-m-au asemenea apei,
toată ziua m-au împresurat deodată.
Depărtat-ai de la mine prieten şi vecin,
şi pe cunoscuţii mei, pentru ticăloşie.
Şi iarăşi: Doamne, Dumnezeul mântuirii mele, ziua am strigat, şi noaptea, înaintea Ta.
Pătrundă la Tine rugăciunea mea;
pleacă urechea Ta spre ruga mea.
Psalmul 102

Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul
şi toate cele dinlăuntrul meu, numele cel sfânt al Lui!
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul,
şi nu uita toate binefacerile Lui.
Pe Cel ce iartă toate fărădelegile tale,
pe Cel ce vindecă toate bolile tale.
Pe Cel ce răscumpără din stricăciune viaţa ta,
pe Cel ce te încununează cu milă şi cu îndurări.
Pe Cel ce umple de bunătăţi pofta ta;
înnoi-se-vor ca ale vulturului tinereţele tale.
Cel ce face milostenie, Domnul,
şi judecată dreaptă, tuturor celor ce li se face strâmbătate.
Cunoscute a făcut căile Sale lui Moise,
fiilor lui Izrael, hotărârile Sale.
Îndurător şi milostiv e Domnul, îndelung răbdător şi mult milostiv;
nu până în sfârşit se va mânia, nici până în veac va ţine mânie.
Nu după fărădelegile noastre a făcut nouă,
nici după păcatele noastre ne-a răsplătit nouă.
Că, după cât e cerul de înalt de la pământ,
a sporit Domnul mila Sa, peste cei ce se tem de Dânsul.
Pe cât e de departe răsăritul de la apus,
a depărtat de la noi fărădelegile noastre.
Precum miluieşte un tată pe fii;
aşa a miluit Domnul pe cei ce se tem de Dânsul,
Că El a cunoscut făptura noastră,
adusu-şi-a aminte, că ţărână suntem.
Omul, ca iarba zilele lui,
ca floarea câmpului, aşa va înflori;
Că vânt trece peste dânsa, şi nu va mai fi,
şi nu se va cunoaşte nici locul ei.
Iar mila Domnului din veac şi până în veac,
spre cei ce se tem de Dânsul,
Şi dreptatea Lui spre fiii fiilor, cei ce păzesc legătura Lui,
şi-şi aduc aminte, ca să împlinească poruncile Lui.
Domnul în cer şi-a gătit scaunul
şi împărăţia Lui toate le stăpâneşte.
Binecuvântaţi pe Domnul toţi îngerii Lui, cei tari în virtute,
care împliniţi cuvântul Lui,
ascultând de glasul poruncilor Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul, toate puterile Lui,
slujitorii Lui, care faceţi voia Lui.
Binecuvântaţi pe Domnul toate lucrurile Lui,
în tot locul stăpânirii Lui;
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.
Şi iarăși: În tot locul stăpânirii Lui,
binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul.

Psalmul 142
Doamne, auzi rugăciunea mea,
ascultă cererea mea, întru adevărul Tău,
auzi-mă, întru dreptatea Ta.
Şi să nu intri la judecată cu robul Tău,
căci drept, înaintea Ta, nu se va găsi nimeni dintre cei vii.
Că a prigonit duşmanul sufletul meu,
smerit-a până la pământ viaţa mea.
Aşezatu-m-a întru întuneric, ca pe morţii veacului,
și s-a mâhnit întru mine spiritul meu,
întru mine s-a tulburat inima mea.
Adusu-mi-am aminte de zilele cele de demult,
gânditu-m-am la toate lucrurile Tale,
la faptele mâinilor Tale am cugetat.
Întins-am spre Tine mâinile mele,
sufletul meu, spre Tine, ca un pământ fără de apă.
Degrabă auzi-mă, Doamne,
că a slăbit spiritul meu.
Să nu întorci faţa Ta de către mine,
ca să nu mă aseamăn celor ce se coboară în groapă.
Fă-mă să aud dis-de-dimineaţă mila Ta,
că întru Tine am nădăjduit.
Arată-mi mie, Doamne, calea, pe care voi merge,
că la Tine am ridicat sufletul meu.
Scoate-mă de la duşmanii mei, Doamne,
că la Tine am găsit scăpare.
Învaţă-mă, să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Spiritul Tău Cel bun mă va povăţui la pământ drept,
pentru numele Tău, Doamne, îmi vei da viaţă.
Întru dreptatea Ta scoate-vei din necaz, sufletul meu,
şi întru mila Ta vei zdrobi pe duşmanii mei.
Şi vei pierde pe toţi cei ce necăjesc sufletul meu,
căci robul Tău sunt eu.
Şi iarăşi: Auzi-mă, Doamne, întru dreptatea Ta,
şi să nu intri la judecată cu robul Tău. (De 3 ori.)
Apoi: Spiritul Tău cel bun mă va povăţui la pământ drept.
Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.
Rugăciunile Utreniei

Rugăciunea I
Mulţumim Ție, Doamne Dumnezeul nostru, celui ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ai dat în gura noastră cuvânt de laudă, ca să ne închinăm, şi să chemăm numele tău cel sfânt; şi să ne rugăm îndurărilor tale, celor ce pururea le ai pentru viaţa noastră. Şi acum trimite ajutorul tău peste cei ce stau înaintea feţei măririi tale celei sfinte, şi aşteaptă de la tine bogată milă; şi le dă lor, ca slujind ţie totdeauna cu frică şi cu dragoste, să laude bunătatea ta cea negrăită. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeul nostru, pentru că lumină sunt poruncile tale pe pământ. Înţelepţeşte-ne, să facem întru frica ta dreptate şi sfinţenie; că pe tine te mărim, cel cu adevărat Dumnezeul nostru; pleacă urechea ta, şi ne auzi pe noi; şi pomeneşte, Doamne, pe cei ce împreună cu noi sunt de faţă, şi se roagă, pe toţi pe nume, şi-i mântuieşte cu puterea ta; binecuvântează poporul tău şi sfinţeşte moştenirea ta; pace dăruieşte lumii tale, bisericilor tale, preoţilor, şi tot poporului tău. — Că bine s-a cuvântat, și s-a preamărit preacinstitul, şi de mare-cuviinţă numele tău, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III
Din zori aleargă sufletul nostru la tine, Dumnezeule, pentru că lumină sunt poruncile tale; învaţă-ne pe noi, Dumnezeule, dreptatea ta, poruncile tale, şi îndreptările tale; luminează ochii minţii noastre, ca să nu adormim vreodată în păcate spre moarte; risipeşte toată negura de pe inimile noastre; dăruieşte-ne nouă soarele dreptăţii, şi nevătămată păzeşte viaţa noastră, cu pecetea sfântului tău Spirit; îndreptează paşii noştri în calea păcii; dă-ne, să vedem zorile zilei şi ziua întru bucurie, ca să-ţi înălţăm rugăciunile de dimineaţa. — Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV
Stăpâne Dumnezeule, cel ce eşti sfânt şi necuprins, care ai zis să strălucească lumina întru întuneric, cel ce ne-ai odihnit în somnul de noapte, şi ne-ai ridicat spre lauda şi ruga bunătăţii tale, fiind îmblânzit de singură milostivirea ta: primeşte-ne pe noi, cei ce şi acum ne închinăm ţie, şi după putinţă îţi mulţumim; şi ne dăruieşte toate cererile cele spre mântuire; arată-ne pe noi fii ai luminii, şi ai zilei, şi moştenitori ai bunătăţilor tale cele veşnice. Pomeneşte, Doamne, întru mulţimea îndurărilor tale, şi pe tot poporul tău, ce este de faţă, şi se roagă împreună cu noi, şi pe toţi fraţii noştri, care sunt pe uscat, pe mare, şi în tot locul stăpânirii tale, care aşteaptă iubirea ta de oameni; şi tuturor le dăruieşte mila ta cea mare. — Ca mântuiţi fiind cu sufletul şi cu trupul, pururea stăruind cu îndrăzneală, să preamărim numele tău cel minunat şi binecuvântat, al Tatălui, şi al Fiului, şi al Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V
Vistierule al bunătăţilor, izvorule ce pururea izvorăşti, Părinte sfinte, făcătorule de minuni, atotputernice şi atotstăpâni-torule, toţi ne închinăm, şi ne rugăm ţie, chemând milele tale şi îndurările tale, spre ajutorul şi paza smereniei noastre. Pomeneşte, Doamne, pe robii tăi, şi primeşte rugăciunile cele de dimineaţa ale noastre ale tuturor, ca o tămâie înaintea ta, şi nu socoti nici pe unul din noi netrebnic; ci pe toţi ne păzeşte cu îndurările tale. Pomeneşte, Doamne, pe cei ce priveghează şi cântă, spre mărirea ta, şi a unuia născut Fiului tău şi Dumnezeului nostru, şi al sfântului tău Spirit. Fii lor ajutor şi păzitor; primeşte rugăciunile lor întru altarul tău cel mai presus de ceruri şi înţelegător. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI
Mulţumim ţie, Doamne Dumnezeul mântuirilor noastre, că toate le faci spre facerea de bine a vieţii noastre, ca totdeauna la tine să ne uităm, la Mântuitorul şi Făcătorul de bine al suflete-lor noastre; că ne-ai odihnit pe noi în măsura nopţii ce a trecut, şi ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi ne-ai pus la închinarea cinstitului tău nume. Pentru aceasta ne rugăm ţie, Doamne: dă-ne har, şi putere, ca să ne învrednicim a cânta ţie cu înţelegere, şi a te ruga neîncetat cu frică şi cu cutremur, îngrijindu-ne de a noastră mântuire, cu ajutorul Hristosului tău. Pomeneşte, Doamne, şi pe cei ce strigă către tine noaptea; auzi-i pe dânşii, şi-i miluieşte; şi sfărâmă sub picioarele lor pe duşmanii cei nevăzuţi şi potrivnici luptători. — Că tu eşti împăratul păcii, şi Mântuitorul sufletelor noastre, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor.

Rugăciunea VII
Dumnezeule şi Tatăl Domnului nostru Isus Hristos, cel ce ne-ai ridicat din aşternuturile noastre, şi împreună ne-ai adunat la ceasul rugăciunii: dă-ne har întru deschiderea gurii noastre, şi primeşte ale noastre mulţumiri cele după putinţă; şi ne învaţă îndreptările tale; pentru că a ne ruga, precum se cuvine, nu ştim, de nu ne vei povăţui tu, Doamne, cu Spiritul tău cel sfânt. Pentru aceasta ne rugăm ţie: orice am greşit până în ceasul de acum, cu cuvântul, sau cu lucrul, sau cu gândul, cu voia sau fără de voie, slăbeşte, lasă, iartă. Că de te vei uita la fărădelegi, Doamne, Doamne, cine va putea suferi? Că la tine este mântuirea. Tu singur eşti sfânt, ajutător puternic, păzitor al vieţii noastre, şi întru tine este cântarea noastră pururea. — Fie stăpânirea împărăţiei tale pururea binecuvântată şi preamărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VIII
Doamne Dumnezeul nostru, cel ce ai alungat de la noi trândă-via somnului, şi cu chemare sfântă împreună ne-ai chemat, ca şi noaptea să înălţăm mâinile noastre, şi să te mărturisim pe tine întru judecăţile dreptăţii tale: primeşte rugăciunile noas-tre, cererile, mărturisirile, slujbele cele de noapte; şi ne dăruieşte, Dumnezeule, credinţă ne ruşinată, nădejde tare, dragoste nefă-ţarnică; binecuvântează intrările şi ieşirile, faptele, lucrurile, cu-vintele, gândurile noastre; şi ne dă nouă, să ajungem la înce-puturile zilei, lăudând, cântând, şi binecuvântând bunătatea milei tale celei negrăite. — Că s-a binecuvântat preasfânt numele tău, şi s-a preamărit împărăţia ta, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IX
Străluceşte în inimile noastre, iubitorule de oameni Stăpâne, lumina cea nestricăcioasă a cunoştinţei dumnezeirii tale, şi deschide ochii minţii noastre spre înţelegerea evanghelicelor tale propovăduiri: pune întru noi şi frica fericitelor tale porunci, ca toate poftele trupului călcându-le, viaţă sufletească să petrecem, toate cele ce sunt spre bunăplăcerea ta gândind şi făcând. — Că tu eşti sfinţirea şi luminarea noastră, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea X
Doamne, Dumnezeul nostru, cel ce prin pocăinţă, iertare ai dăruit oamenilor, şi pildă a cunoaşterii de păcate, şi a mărturisirii, ne-ai arătat pocăinţa proorocului David spre iertare: însuţi, Stăpâne, pe noi cei căzuţi în multe şi mari greşeli, miluieşte-ne după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale curăţeşte fărădelegile noastre. Că ţie ţi-am greşit, Doamne, celui ce ştii şi cele nearătate şi ascunse ale inimilor oamenilor, şi celui ce singur ai putere, de a ierta păcatele; şi inimă curată zi-dind întru noi, şi cu spirit stăpânitor întărindu-ne, şi bucuria mântuirii tale arătându-ne-o, nu ne lepăda de la faţa ta: ci binevoieşte, ca un bun şi iubitor de oameni, până la suflarea noastră cea mai de pe urmă, să-ţi aducem jertfă de dreptate, şi prinos, întru sfintele tale altare.— Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia-născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XI
Dumnezeule Dumnezeul nostru, cel ce ai aşezat puteri cuvân-tătoare şi înţelegătoare cu vrerea ta, pe tine te rugăm, şi ţie ne cucerim: primeşte preamărirea noastră, cea după putinţă, împreună cu a tuturor făpturilor tale, şi ne răsplăteşte cu darurile cele bogate ale bunătăţii tale; că ţie se pleacă tot genunchiul, al celor cereşti, şi al celor pământeşti, şi al celor dedesubt, şi toată suflarea şi făptura laudă mărirea ta cea neajunsă; pentru că singur eşti Dumnezeu adevărat şi mult milostiv. — Că pe tine te laudă toate puterile cereşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea XII
Lăudămu-te, cântăm, bine te cuvântăm, şi mulţumim ţie, Dumnezeul părinţilor noştri, că ne-a trecut umbra nopţii, şi ne-ai arătat iarăşi lumina zilei; ci ne rugăm bunătăţii tale: fii milostiv păcatelor noastre, şi primeşte rugăciunea noastră, întru mare mila ta; că la tine scăpăm, la Dumnezeul cel milostiv şi atotputernic. Străluceşte în inimile noastre soarele cel adevărat al dreptăţii tale; luminează mintea noastră, şi simţurile toate le păzeşte, ca umblând ca ziua cu bunăcuviinţă pe calea poruncilor tale, să ajungem la viaţa cea veşnică — pentru că la tine este izvorul vieţii — şi să ne învrednicim a fi întru desfătarea luminii tale celei neapropiate. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum, şi pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Ectenia mare
Preotul: Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru sfânt lăcașul acesta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Se cântă Dumnezeu este Domnul, cu stihurile, glas 4
Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 1. Mărturisiţi-vă Domnului că este bun, că în veac este mila Lui.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 2. Toate neamurile m-au împresurat, şi întru numele Domnului le-am înfrânt.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 3. Nu voi muri, ci voi fi viu, şi voi spune lucrurile Domnului.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.

Stih 4. Piatra pe care nu au socotit-o ziditorii, aceasta a ajuns cap al unghiului: de la Domnul s-a făcut aceasta, şi este minunată în ochii noştri.

Dumnezeu este Domnul, şi s-a arătat nouă; binecuvântat este cel ce vine întru numele Domnului.
Apoi:

Troparul Învierii, glas 4
Predicarea învierii celei luminate înţelegând-o de la înger uceniţele Domnului, şi lepădând neascultarea strămoşilor, apostolilor, lăudându-se, au zis: Prădatu-s-a moartea, sculatu-S-a Hristos Dumnezeu, dăruind lumii mare milă. (De două ori).

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Al Sfinților Părinți, glas 8
Preamărit eşti, Hristoase Dumnezeul nostru, cel ce luminători pe pământ pe Părinţii noştri i-ai arătat, şi prin ei la adevărata credinţă pe noi pe toţi ne-ai îndreptat: mult-milostive, mărire ţie.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Al Născătoarei, al învierii, glas 8
Cel ce pentru noi Te-ai născut din Fecioară şi răstignire ai răbdat, Bunule; Care cu moartea pe moarte ai prădat şi învierea ai arătat, ca un Dumnezeu, nu trece cu vederea pe cei ce i-ai zidit cu mâna Ta. Arată iubirea Ta de oameni. Îndurate; primeşte pe Născătoarea de Dumnezeu, care Te-a născut pe Tine şi care se roagă pentru noi, şi mântuieşte, Mântuitorul nostru, pe poporul cel deznădăjduit.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că a Ta este stăpânirea și a Ta este împărăția și puterea și mărirea, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Primul rând de Sedelne ale glasului 4
Căutând la intrarea mormântului şi nerăbdând strălucirea Îngerului, mironosiţele cu cutremur s-au mirat, zicând: Au doar a fost furat Cel ce a deschis tâlharului Raiul? Au doar S-a sculat Cel ce şi mai înainte de pătimire a vestit Învierea? Cu adevărat a înviat Hristos Dumnezeu, dăruind celor din iad viaţă şi înviere.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Cu sfatul Tău cel de voie Crucea ai răbdat, Mântuitorule, şi în mormânt nou oamenii cei muritori Te-au pus pe Tine, Cel ce cu cuvântul ai aşezat marginile lumii. Pentru aceasta, vrăjmaşul fiind înlănţuit, moartea cumplit s-a prădat şi cei din iad toţi au strigat, la Învierea Ta cea de viaţă purtătoare: A înviat Hristos, Dătătorul de viaţă, Cel ce rămâne în veci.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Spăimântatu-s-a Iosif, lucru mai presus de fire văzând; şi în minte a avut ploaia cea de pe lână, la zămislirea ta cea fără de sămânţă, de Dumnezeu Născătoare, rugul cel nears în foc, toiagul lui Aaron ce a odrăslit; şi, mărturisind logodnicul şi ocrotitorul tău, preoţilor a grăit: Fecioara naşte şi, după naştere, rămâne iarăşi fecioară.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că bun și iubitor de oameni Dumnezeu ești și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Al doilea rând de Sedelne ale glasului 4
Înviat-ai ca un nemuritor din iad, Mântuitorule, împreună ai ridicat lumea Ta întru Învierea Ta, Hristoase, Dumnezeul nostru; zdrobit-ai întru tărie puterea morţii, arătat-ai, Îndurate, tuturor, Învierea. Pentru aceasta, Te şi mărim, Cel ce singur eşti iubitor de oameni.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Dintru înălţimile de sus coborându-se Gabriel şi la piatră venind, unde era Piatra vieţii, în veşminte albe fiind îmbrăcat, a grăit celor ce plângeau: Încetaţi voi tânguirea cea cu plângere, cele ce aveţi de-a pururea bună milostivire; îndrăzniţi, că Acela pe Care Îl căutaţi cu adevărat S-a sculat. Pentru aceasta, spuneţi Apostolilor că a înviat Domnul.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Spăimântatu-s-au, Curată, toate cetele îngereşti de taina cea înfricoşătoare a naşterii tale; cum Cel ce ţine toate numai cu voia, în braţele tale ca un om este ţinut şi primeşte început Cel mai înainte de veci şi cu lapte este hrănit Cel ce hrăneşte toată suflarea cu negrăită bunătate; şi pe tine, cea cu adevărat Maică a lui Dumnezeu, lăudându-te, te măresc.

Binecuvântările Învierii, glas 5
Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Adunarea îngerească s-a mirat, văzându-te pe tine între cei morţi socotit fiind, şi puterea morţii stricând, Mântuitorule, şi împreună cu tine pe Adam ridicându-l, şi din iad pe toţi eliberându-i.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Pentru ce, din compătimire, miruri cu lacrimi amestecaţi, o, învăţăcele? – grăit-a îngerul, cel ce a strălucit în mormânt, către Purtătoarele de mir; vedeţi voi mormântul, şi cunoaşteţi, că Mântuitorul din mormânt a înviat.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Foarte de dimineaţă Purtătoarele de mir au alergat la mormântul Tău, tânguindu-se; ci înaintea lor a stat îngerul, şi a zis: Vremea tânguirii a trecut, nu plângeţi, ci spuneţi Apostolilor învierea.

Stih: Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările tale.

Purtătoarele de mir femei, cu miruri venind la mormântul tău, Mântuitorule, au plâns; iar îngerul către dânsele a grăit zicând: Pentru ce socotiţi cu cei morţi pe cel viu? Că a înviat din mormânt, ca un Dumnezeu.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

A Treimii.
Închinămu-ne Tatălui, şi Fiului acestuia, şi Spiritului celui sfânt: Sfintei Treimi întru o fiinţă, cu Serafimii strigând: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti, Doamne.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei de Dumnezeu.
Pe Dătătorul de viaţă născându-l, Fecioară, de păcat pe Adam l-ai mântuit, şi bucurie Evei, în locul întristării, ai dăruit; şi pe cei căzuţi din viaţă la aceeaşi i-a îndreptat: cel ce s-a întrupat din tine, Dumnezeu şi om.

Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.
Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că S-a binecuvântat numele Tău și s-a preamărit împărăția Ta, a Tatălui şi a Fiului şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Ipacoiul glasului 4
Mai înainte alergând mironosiţele, au vestit Apostolilor cele despre Învierea Ta cea minunată, Hristoase, că ai înviat ca un Dumnezeu, dăruind lumii mare milă.
Antifoanele glasului 4

Antifonul I
Din tinereţile mele multe patimi se luptă cu mine; ci Însuţi mă sprijineşte şi mă mântuieşte, Mântuitorul meu.

Cei ce urâţi Sionul, ruşinaţi veţi fi de Domnul; că precum iarba de foc, aşa veţi fi uscaţi.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt tot sufletul viază şi prin curăţie se înalţă, luminează-se prin Unimea Treimii, cu sfinţenie de taină.

Antifonul II
Strigat-am Ţie, Doamne, cu căldură, din adâncul sufletului meu; şi mie să-mi fie spre ascultare dumnezeieştile Tale urechi.

Tot cel ce şi-a pus nădejdea în Domnul, mai presus este decât toţi cei ce-l întristează.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt izvorăsc izvoarele harului, care adapă toată făptura spre rodire de viaţă.

Antifonul III
Inima mea către Tine, Cuvântule, să se înalţe; şi nimic din dulceţile lumii nu mă va amăgi, spre dorirea celor de jos.

Precum are cineva dragoste spre maica sa, spre Domnul mai cu fierbinte dragoste datori suntem.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Prin Spiritul Sfânt este bogăţia cunoştinţei de Dumnezeu, a gândirii la cele de sus şi a înţelepciunii; că întru Dânsul toate dogmele părinteşti le descoperă Cuvântul.

Preotul: Înțelepciune! Să luăm aminte.

Prochimenul glasului 4
Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne mântuieşte pe noi, pentru mărirea numelui Tău. (Ps. 43, 28)

Stih: Dumnezeule, cu urechile noastre am auzit şi părinţii noştri ne-au spus nouă. (Ps. 43, 1)

Scoală-Te, Doamne, ajută-ne nouă şi ne mântuieşte pe noi, pentru mărirea numelui Tău. (Ps. 43, 28)

Preotul: Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te, spre noi.

Preotul: Că sfânt eşti Dumnezeul nostru și întru Sfinți Te odihnești și Ție mărire înălțăm, Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit, acum și pururea și în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Se cântă Toată suflarea… pe glasul 4
Toată suflarea să laude pe Domnul. — Toată suflarea și toată făptura să laude numele Domnului. — Lăudaţi pe Dumnezeu întru Sfinţii lui.

Apoi:
Preotul: Şi pentru ca să ne învrednicim a asculta Sfânta Evanghelie, pe Domnul Dumnezeu să-l rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-te spre noi, (de 3 ori.)
Preotul: Înţelepciune, drepţi să ascultăm Sfânta Evanghelie. Pace tuturor!
Poporul: Şi spiritului tău.
Preotul: Din Sfânta Evanghelie după Sfântul apostol și evanghelist Luca, citire:
Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.
Preotul: Să luăm aminte.

Evanghelia Învierii a V-a. Evanghelia după Luca (24, 12-35)

În vremea aceea Petru, ridicându-se, a alergat la mormânt şi, aplecându-se, a văzut giulgiurile singure zăcând. Şi a plecat, mirându-se în sine de cele întâmplate. Şi, iată, doi dintre ei mergeau, în aceeaşi zi, la un sat care era departe de Ierusalim ca la şaizeci de stadii, al cărui nume era Emaus. Și aceia vorbeau între ei despre toate întâmplările acestea. Şi, pe când vorbeau şi se întrebau între ei, însuşi Isus, apropiindu-Se, mergea împreună cu ei. Dar ochii lor erau ţinuţi ca să nu-L cunoască. Atunci El le-a zis: Ce sunt cuvintele acestea pe care le schimbaţi unul cu altul în drumul vostru şi de ce sunteţi trişti? Şi, răspunzând cel al cărui nume era Cleopa, a zis către El: Tu singur eşti străin în Ierusalim şi nu ştii cele ce s-au întâmplat în el zilele acestea? Şi Elle-a zis: Care? Iar ei I-au răspuns: Cele despre Isus Nazarineanul, Care era Profet puternic în faptă şi în cuvânt înaintea lui Dumnezeu şi a întregului popor; cum L-au osândit la moarte şi L-au răstignit arhiereii şi mai-marii noştri. Noi, însă, speram că El este Cel ce avea să răscumpere pe Israel; şi, cu toate acestea, a treia zi este astăzi de când s-au petrecut acestea. Dar şi nişte femei dintr-ale noastre ne-au înspăimântat, ducându-se dis-de-dimineaţă la mormânt şi, negăsind trupul Lui, au venit zicând că au văzut arătare de îngeri, care le-au spus că El este viu. Iar unii dintre noi s-au dus la mormânt şi au găsit aşa precum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut. Atunci El a zis către ei: O, nepricepuţilor şi zăbavnicilor cu inima ca să credeţi toate câte au spus profeții! Nu trebuia, oare, ca Hristos să pătimească acestea şi să intre în mărirea Sa? Şi începând de la Moise şi de la toţi profeții, le-a tâlcuit lor din toate Scripturile cele scrise despre El. Şi s-au apropiat de satul unde se duceau, iar El Se făcea că merge mai departe. Dar ei Îl rugau stăruitor, zicând: Rămâi cu noi, că este spre seară şi s-a plecat ziua. Şi a intrat să rămână cu ei. Şi, când a stat împreună cu ei la masă, luând El pâinea, a bi-necuvântat şi, frângând, le-a dat lor. Atunci s-au deschis ochii lor şi L-au cunoscut; dar El S-a făcut nevăzut de lângă ei. Şi au zis unul către altul: Oare nu ardea în noi inima noastră când ne vorbea pe cale şi când ne tâlcuia Scripturile? Şi, ridicându-se în ceasul acela, s-au întors la Ierusalim şi au găsit adunaţi pe cei unsprezece şi pe cei ce erau împreună cu ei, care ziceau că a înviat cu adevărat Domnul şi S-a arătat lui Simon. Şi ei au spus cele petrecute pe cale şi cum a fost cunoscut de ei la frângerea pâinii.

Poporul: Mărire Ţie, Doamne, mărire Ţie.

Învierea lui Hristos văzând, să ne închinăm sfântului Domn, lui Isus unuia celui fără de păcat. Crucii tale ne închinăm, Hristoase, şi sfântă învierea ta o lăudăm şi o preamărim. Că tu eşti Dumnezeul nostru: afară de tine pe altul nu ştim, numele tău numim. Veniţi toţi credincioşii, să ne închinăm sfintei Învierii lui Hristos; că iată a venit, prin Cruce, bucurie în toată lumea. Totdeauna binecuvântând pe Domnul, lăudăm Învierea lui: că răstignire răbdând pentru noi, cu moartea pe moarte a stricat.

Psalmul 50

Miluiește-mă, Dumnezeule, după mare mila Ta,
și după mulțimea îndurărilor Tale, șterge fărădelegea mea.
Mai vârtos mă spală de fărădelegea mea
și de păcatul meu curățește-mă.
Că fărădelegea mea eu o cunosc
și păcatul meu înaintea mea este pururea.
Ție unuia am greșit
și ce este rău înaintea Ta am făcut,
Ca să te arăți drept întru cuvintele Tale
și biruitor să ieși când te vor judeca.
Că iată întru fărădelegi am fost conceput
și în păcate m-a născut maica mea.
Că iată adevărul ai iubit;
cele nearătate și cele ascunse ale înțelepciunii Tale, le-ai arătat mie.
Stropi-mă-vei cu isop și mă voi curăți;
spăla-mă-vei și mai mult decât zăpada mă voi albi.
Auzului meu vei da bucurie și veselie;
bucura-se-vor oasele mele cele umilite.
Întoarce fața Ta de la păcatele mele
și toate fărădelegile mele șterge-le.
Inimă curată zidește intru mine, Dumnezeule
și Spirit drept înnoiește întru cele dinlăuntru ale mele.
Nu mă lepăda de la fața Ta
și Spiritul Tău cel sfânt nu-l lua de la mine.
Dă-mi iarăși bucuria mântuirii Tale
și cu Spirit stăpânitor mă întărește.
Învăța-voi pe cei fără de lege căile Tale
și cei păcătoși la Tine se vor întoarce.
Mântuiește-mă de sângiuri, Dumnezeule, Dumnezeul mântuirii mele;
bucura-se-va limba mea de dreptatea Ta.
Doamne, buzele mele vei deschide
și gura mea va vesti lauda Ta.
Că de ai fi voit jertfă, ți-aș fi adus;
arderile de tot nu le vei binevoi.
Jertfa lui Dumnezeu: spirit umilit;
inima înfrântă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi.
Bine fă, Doamne, întru bunăvoirea Ta, Sionului,
și să se zidească zidurile Ierusalimului.
Atunci bineplăcute-Ți vor fi jertfa dreptății,
prinosul și arderile de tot;
atunci vor aduce pe altarul Tău viței.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Glas 2
Pentru rugăciunile Apostolilor tăi, milostive, şterge mulțimea păcatelor noastre.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Pentru rugăciunile Născătoarei de Dumnezeu, milostive, şterge mulţimea păcatelor noastre.

Stih, glas 6
Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila ta, şi după mulţimea îndurărilor tale şterge fărădelegile noastre.

Stihiră, glas 6
Înviind Isus din mormânt, precum a zis mai înainte, ne-a dăruit nouă viaţă veşnică şi mare milă.

Preotul: Mântuieşte, Dumnezeule, poporul tău şi binecuvântează moştenirea ta; cercetează lumea ta cu milă şi cu îndurări; înalţă puterea creştinilor dreptcredincioşi; şi trimite peste noi milele tale cele bogate: pentru rugăciunile Preacuratei Doamnei noastre, Născătoarei de Dumnezeu şi pururea Fecioarei Maria; cu puterea cinstitei şi de viaţă făcătoarei Cruci; cu mijlocirile cinstitelor cereşti Puteri ale celor fără de trupuri, ale cinstitului mărit profet Înaintemergător şi Botezător Ioan; ale sfinţilor măriţi şi întru tot lăudaţi Apostoli; ale celor dintru sfinţi Părinţii noştri şi ai lumii mari Dascăli şi Ierarhi Vasile cel Mare, Grigore Teologul, şi Ioan Gură-de-aur; şi ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nicolae Arhiepiscopul de la Mira Liciei, făcătorul de minuni, ale celui dintru sfinţi părintelui nostru Nichita al Remesianei, apostolul românilor; ale sfinţilor măriţi şi bine învingători Martiri ale preacuvioşilor şi de Dumnezeu purtători Părinţilor noştri; ale sfinţilor şi drepţilor dumnezeieşti părinţi Ioachim și Ana, ale Sfinților Părinți de la Sinodul IV ecumenic și ale tuturor Sfinţilor, rugămu-te, mult milostive Doamne, auzi-ne pe noi păcătoşii, care ne rugăm ţie, şi te îndură spre noi.

Poporul: Doamne, îndură-te spre noi — (de 12 ori.)

Preotul, cu glas înalt:
Cu mila, şi cu îndurările, şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, cu preasfântul, şi bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

CANOANELE

Canonul Învierii glasului 4, din Octoih.
Canonul Născătoarei de Dumnezeu, din Octoih.
Canonul Sfinților Părinți, din Minei, glas 1
Catavasiile Născătoarei de Dumnezeu, glas 4.

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea I, glas 4
Irmos:
Noianul Mării Roşii cu urme neudate, pedestru trecându-l Israel cel de demult, cu mâinile lui Moise în chipul Crucii, puterea lui Amalic în pustiu a biruit.

Înălţatu-Te-ai, îndreptând căderea noastră, pe lemnul preacurat al Crucii, vindecând pierzarea cea prin lemn, Stăpâne, ca un bun şi atotputernic.

În mormânt cu trupul, în iad cu sufletul ca un Dumnezeu, iar în rai cu tâlharul, şi pe scaun ai fost, Hristoase, cu Tatăl şi cu Spiritul, toate umplându-le, Cel ce eşti necuprins.

A Născătoarei
Fără sămânţă, cu voia Tatălui, de la Spiritul cel dumnezeiesc ai zămislit pe Fiul lui Dumnezeu şi cu trup ai născut pe Cel fără de mamă din Tatăl, şi pentru noi din tine fără de tată.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cutremuratu-s-au popoarele, tulburatu-s-au neamurile, iar împărăţiile cele puternice s-au plecat de frica naşterii tale, Curată; că a venit împăratul meu, a zdrobit pe tiranul şi lumea din stricăciune a răscumpărat.

Hristos, Cel ce locuieşte întru cei de sus, coborându-Se la oameni, Şi-a sfinţit locaşul Său şi neclintit l-a arătat; că singură ceea ce a născut pe Ziditorul a rămas după naştere odor al fecioriei.

Canonul Sfinților Părinți
Pe surpătorii cei drepţi ai înşelăciunii, acum a-i lăuda gândind, Stăpâne, chemăm harul Tău cel de sus Atotputernic şi lucrarea Ta. Că Tu eşti cu adevărat Dreapta şi Puterea Tatălui.

Cuvintelor Sfinţilor Profeți şi legile Evangheliilor urmând, înţelepţii Părinţi în chip luminat ne-au învăţat despre Dumnezeu Cel nevăzut şi despre Cel văzut, de înşelăciune pe toţi mântuindu-ne.

De sus ceata de profeți şi numărul dumnezeiesc al Apostolilor limpede ne-a învăţat despre un Dumnezeu în Trei Feţe şi Atotputernic. Pe Acela cinstiţii Părinţi luminat L-au descoperit nouă.

Legilor dumnezeieşti supunându-se, de Dumnezeu purtătorii Părinţi au învăţat că pe Făcătorul tuturor, Cel ce este necunoscut după fiinţă, bine să-L cunoaştem numai din lucrările ce se văd.

Binecredincioasa adunare a Părinţilor strângându-se oarecând împotriva învăţăturii lui Eutihie, cu adevărat au adeverit pe Mântuitorul în două firi nedespărţite, învăţăturilor dumnezeiescului Părinte Chiril vădit urmând şi rămânând în ele.

Numărul cel de şase sute şi treizeci al credincioşilor bărbaţi, înşelăciunea lui Eutihie şi eresul lui Sever surpându-l, a zis: în două firi pe Hristos propovăduim, urmând cuvintelor Fericitului Chiril.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Cel ce nu propovăduieşte în două firi şi în două lucrări pe Hristos, Cuvântul Tatălui, să fie anatema. Că Sinodul al patrulea al Sfinţilor Părinţi înţelepţeşte aşa a rânduit. De aceea, toţi să-i fericim pe dânşii.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Lucruri preamărite s-au grăit despre tine în neamurile neamurilor, ceea ce pe Dumnezeu Cuvântul în pântece L-ai încăput şi curată ai rămas, de Dumnezeu Născătoare, Marie. Pentru aceasta, toţi te cinstim pe tine, ceea ce eşti după Dumnezeu folositoarea noastră.

Cântarea I a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Deschide-voi gura mea şi se va umple de Spirit, şi cuvânt voi răspunde Împărătesei Maici, şi mă voi arăta luminat prăznuind, şi voi cânta minunile ei, bucurându-mă.

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea III, glas 4
Irmos:
Se veseleşte de Tine Biserica Ta, Hristoase, strigând: Tu eşti puterea mea, Doamne, scăparea şi întărirea.

Pomul vieţii, viţa cea cerească şi adevărată, pe Cruce se spânzură, tuturor băutură dulce izvorând.

Ca un Dumnezeu mare, ca un înfricoşător, ca Unul care a zdrobit mândria iadului, şi ca un Dumnezeu fără stricăciune acum trupeşte S-a sculat.

A Născătoarei
Tu una te-ai făcut celor de pe pământ, pricinuitoare a bunătăţilor celor mai presus de fire, Maica lui Dumnezeu. Pentru aceasta, strigăm ţie: Bucură-te!

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Fiinţa omenească se curăţeşte prin tine, împreunându-se cu focul dumnezeiesc cel mistuitor, ca o azimă de pâine cocându-se întru tine, Preacurată Fecioară, cu Cel ce şi pe tine nevătămată te-a păzit.

Cine este aceasta, care cu adevărat este aproape de Dumnezeu, ca una care este mai presus decât toate cetele îngerilor? Ceea ce singură străluceşte întru frumuseţea fecioriei, ca o Maică a Celui ce stăpâneşte toate.

Canonul Sfinților Părinți
Izvorul cel dintâi al bunătăţilor, darul Spiritului ca nişte râuri pe voi din sine v-a izvorât, ca să opriţi înşelăciunea şi pe credincioşi să-i adăpaţi, măriților, cu apele dreptei credinţe, după propovăduirea Profeților şi a Apostolilor.

Pe Serghie şi pe Pir, căpeteniile cele rele ale eresului, pe Pavel şi pe Petru şi pe Teodor, vitejeşte împreună i-aţi surpat, înţelepţilor, cinstita Biserică întărind, măriţilor, cu învăţăturile Apostolilor şi ale Părinţilor.

Lucrarea împreună fără de început a fi a Dumnezeirii Celei fără de început propovăduind-o luminat, de Dumnezeu purtătorii au învăţat că este zidită lucrarea Întrupării celei zidite, vestind că Fiul în două firi este un singur Hristos.

Cei ce dorim să vedem razele darului Spiritului şi dumnezeiasca Strălucire cea neînserată, să alergăm la izvorul darului, la Maica Făcătorului. Că printr-însa se dăruiesc credincioşilor toate cele bune

Cei ce vă făliţi fără ruşine cu cuvintele lui Sever cele pline de otravă aducătoare de moarte, ruşinaţi-vă pururea, depărtându-vă toţi de Biserică, ca nişte lupi şi câini răpitori.

Adunările şi credincioşii, pe Atotfăcătorul şi Mântuitorul în două firi nedespărţite şi în două voinţe şi lucrări, Îl cinstim. Pentru aceasta, înşelăciunea lui Sever o lepădăm cu totul.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Veniţi să lepădăm în chip vădit înşelăciunea lui Sever, a lui Eutihie şi a lui Iacob, a lui Teodor şi a lui Dioscor împreună cu aceştia. Iar Sinodul al patrulea al dreptmăritorilor Părinţi să-l lăudăm cu cântări dumnezeieşti.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Mai înaltă decât Heruvimii şi Serafimii te-ai arătat, de Dumnezeu Născătoare; că tu singură ai primit în pântecele tău pe Dumnezeu Cel neîncăput, neîntinată. Pentru aceasta, toţi creştinii cu cântări te fericim, Curată.

Cântarea a 3-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Pe ai tăi cântăreţi, Născătoare de Dumnezeu, ceea ce ești izvor viu şi îmbelșugat, care s-au împreunat ție ceată sufletească, întăreşte-i întru dumnezeiască mărirea ta, cununilor preamăririi învrednicește-i.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu ești Dumnezeul nostru și Ție mărire înălțăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Învierii
Mântuitorul şi Răscumpărătorul meu, din mormânt, ca un Dumnezeu, a sculat din legături pe pământeni, porţile iadului a zdrobit şi ca un Stăpân a înviat a treia zi.

Icosul
Pe Hristos, Dătătorul de viaţă, Cel ce a înviat din morţi a treia zi, şi porţile morţii astăzi le-a sfărâmat cu puterea Sa, iadul l-a omorât, boldul morţii l-a tocit şi pe Adam dimpreună cu Eva i-a eliberat, să-L lăudăm toţi pământenii, cu mulţumire strigându-I cântare cu dinadinsul. Că EI însuşi, ca un singur Dumnezeu puternic şi Stăpân, a înviat a treia zi.

Sedealna Sfinților Părinți, glas 4
Luminători prealuminaţi ai adevărului lui Hristos, luminat v-aţi arătat lumii, Preafericiţilor Părinţi, secând eresurile celor grăitori cu limbi hulitoare şi stingând amestecurile cele în chipul văpăii, ale celor rău măritori. Pentru aceasta, ca nişte ierarhi ai lui Hristos, rugaţi-vă să ne mântuiască pe noi.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Sedealna Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Degrab primeşte, Stăpână, rugăciunile noastre şi du-le Fiului şi Dumnezeului tău. Doamnă, Ceea ce eşti cu totul fără prihană, dezleagă din primejdii pe cei ce aleargă la tine, potoleşte meşteşugirile împotrivă şi surpă îndrăznirile celor fără de Dumnezeu, care se întrarmează împotriva robilor tăi.

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea IV, glas 4
Irmos:
Ridicat pe Cruce văzându-Te Biserica pe Tine, Soarele dreptăţii, a stat întru a sa rânduială, precum se cuvine, strigând: Mărire puterii Tale, Doamne!

Suitu-Te-ai pe Cruce, patimile mele vindecându-le, cu patima preacuratului Tău trup, pe care de voie l-ai purtat. Pentru aceasta strigăm Ţie: Mărire puterii Tale, Doamne!

Gustând moartea din trupul Tău cel fără păcat şi de viaţă făcător, moartea s-a omorât, precum i se cădea, Stăpâne; iar noi strigăm Ţie: Mărire puterii Tale, Doamne!

A Născătoarei
Fără ispită de nuntă ai născut, Fecioară! Şi după naştere te-ai arătat feciorind iarăşi; pentru aceasta, cu glasuri fără tăcere, strigăm ţie, Stăpână, cu credinţă neîndoită: Bucură-te!

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Împreună cu oamenii a locuit, văzut făcându-Se Cel nevăzut, rămânând în chipul Dumnezeirii celei necuprinse şi luând chipul cel străin din tine, Fecioară; mântuiește pe cei ce te ştiu pe tine, Curată Maică a lui Dumnezeu.

Primit-a Fecioara întru materie pe Cel fără materie, întru împărtăşirea materiei, pe Cel ce S-a făcut dintr-însa prunc. Pentru aceasta, Cel Unul este cunoscut în două firi: Dumnezeu purtător de trup şi om mai presus de fiinţă.

Canonul Sfinților Părinți
Cugetând la legile Spiritului, aţi primit, înţelepţilor, mărturisirile părinteşti, ce s-au trimis la voi de la Roma, şi adeverindu-le cu lumina Spiritului, aţi întărit bine Biserica.

Cu laude să încununăm dumnezeiasca adunare a celor purtători de Dumnezeu, noi, credincioşii. Pentru că ne-au propovăduit nouă pe Cuvântul întrupat, Dumnezeu şi om, cu lucrările şi cu voile deosebite.

Ceea ce ai născut pe Cuvântul lui Dumnezeu cel ipostatnic, Lumina cea adevărată, Fecioară, deschide-mi ochii sufletului şi strălucirii celei de acolo mă fă părtaş; că tu eşti mijlocitoare către Dânsul şi folositoare.

Spune-ne nouă, nebunule şi zadarnicule Sever, cum să fie o fire împreunată Lumina cea fără de început, Cuvântul şi Fiul Tatălui? Că de zici aşa, şi altă fire ai însemnat; că trupul şi Cuvântul nu sunt o fiinţă, ci două sunt, nesocotitule.

Mărturisind că firea omenească cea întrupată este neschimbată cu totul şi neamestecată cu firea Cuvântului, învăţătorul alexandrinilor şi cel mai întâi cu scaunul, luminat a învățat că sunt două firi şi două voințe, pe cei ce voiesc a cunoaşte dreapta credinţă.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Două firi ale lui Hristos, fără amestecare, noi toţi credincioşii mărturisim, toată păgânătatea lui Eutihie împreună şi a lui Dioscor cel fără minte hulind, urmând rânduielii Sfinţilor Părinţi şi cuvintelor dumnezeiescului Chiril.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Căruţă de Heruvimi eşti tu, Maica lui Dumnezeu, curată; tu încăpere, tu şi locaş părintescului Cuvânt şi Dumnezeu, Care S-a îmbrăcat în trup din preacurate coapsele tale. Pentru aceasta, în două firi, Celui ce S-a întrupat din tine închinându-ne, neîncetat Îl mărim.

Cântarea a 4-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Sfatul cel neînțeles şi dumnezeiesc, al întrupării Tale celei de sus, celei din Fecioară, Profetul Avacum socotindu-l, a strigat: Mărire puterii Tale, Doamne!

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea V, glas 4
Irmos:
Tu, Doamne al meu, lumină în lume ai venit, lumină sfântă, care întorci din întunericul necunoştinţei pe cei ce Te laudă cu credinţă.

Tu, Doamne, pe pământ cu îndurare Te-ai coborât; Tu ai înălţat firea omenească cea căzută, pe lemn spânzurându-Te.

Tu ai ridicat, Hristoase, vina greşelilor mele, Tu ai dezlegat durerile morţii, Îndurate, cu învierea Ta cea dumnezeiască.

A Născătoarei
Pe tine te punem înainte ca pe o armă nesfărâmată, împotriva vrăjmaşilor; pe tine tărie şi nădejde a mântuirii noastre te-am câştigat, dumnezeiască Mireasă.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Casă a măririi, munte sfânt al lui Dumnezeu, Mireasă curată, cămară, biserică a sfinţeniei şi rai de veşnică desfătare, te-a lucrat nouă pe tine Fiul lui Dumnezeu, Cel ce S-a sălăşluit în tine.

Trup din sângele cel fecioresc ai luat, Hristoase, fără de sămânţă, preacurat şi ipostatnic, cuvântător, voitor, Însuşi stăpânitor şi Însuşi puternic.

Canonul Sfinților Părinți
Dătători de lege, de Dumnezeu purtătorilor, Hristos v-a arătat pe voi, care aţi povăţuit preabine, ca Moise pe noul Israel, şi pe Faraon vrăjmaşul în adâncul cel cumplit al pierzării, ca şi acela, l-aţi cufundat.

Cât este de frumoasă şi de luminată adunarea Părinţilor, care, cunoscând pe Isus, unul prin Sine şi împreunat ca Dumnezeu şi om, propovăduieşte două lucrări ale Lui tuturor marginilor.

Dar dumnezeiesc scrisorile de la Roma socotindu-le, peste acelea au întărit turnul dreptei credinţe înţelepţii dascăli, propovăduind că două sunt lucrările lui Hristos, așa cum sunt şi firile.

Ruşinatu-s-au Pavel, Petru şi cu Teodor, împreună cu Pir şi Serghie şi Honoriu, cei ce făceau amestecarea celor două firi ale lui Hristos, cu amestecarea lucrării Lui.

O, Severe! Firile lui Hristos nu le amesteca, călcătorule de lege, pentru că cei ce se adunaseră şi toţi preafericiţii învăţători, au arătat că Hristos este în două firi şi într-un singur ipostas, tuturor așa vestindu-l.

Luat-a cu adevărat firea omenească Cel fără de început, Cuvântul Tatălui, ca un iubitor de oameni, vrând să ne miluiască pe noi, cei pieriţi. Pentru aceasta, Îl mărturisesc pe El în două firi şi în două voințe.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Pe Sever l-a surpat al patrulea sinod şi pe Dioscor, care au hulit pe Hristos, întărind cartea lui Leon cel întâi-şezător pe scaunul Romei, foarte bine adeverind cele două firi ale Mântuitorului neamestecate și nedespărțite.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Ceea ce ai îndrăzneală ca o Maică către Fiul tău, Preacurată, purtarea de grijă pentru noi cei de un neam te rugăm să nu o treci cu vederea. Că pe tine singură creştinii către Stăpânul te punem rugătoare milostivă.

Cântarea a 5-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Spăimântatu-s-au toate de dumnezeiască mărirea ta; că tu, Fecioară nenuntită, ai avut în pântece pe Dumnezeu cel peste toate şi ai născut pe Fiul cel fără de ani, Cel ce dăruieşte pace tuturor celor ce te laudă pe tine.

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea VI, glas 4
Irmos:
Jertfi-voi Ţie cu glas de laudă, Doamne, strigă Biserica Ta către Tine, de sângele diavolilor curăţindu-se cu sângele cel curs din coasta Ta, prin milostivire.

Suitu-Te-ai pe Cruce, cu putere fiind încins şi luptându-Te cu tiranul, ca un Dumnezeu din înălţime l-ai doborât; iar pe Adam cu mână nebiruită l-ai înviat.

Înviat-ai strălucind frumos din mormânt, Hristoase, şi pe toţi vrăjmaşii i-ai risipit cu dumnezeiască puterea Ta, şi pe toate de veselie le-ai umplut, ca un Dumnezeu.

A Născătoarei
O, minune mai uimitoare decât toate minunile! Că Fecioara, zămislind în pântece fără ispită bărbătească, pe Cel ce cuprinde toate nu L-a strâmtorat.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
De demult m-a amăgit şarpele şi m-a omorât prin strămoaşa mea Eva; iar acum, Curată, Cel ce m-a zidit m-a chemat prin tine, din stricăciune.

Adâncul îndurării te-a arătat pe tine, Fecioară, în chip negrăit, adânc ales al minunilor; că din tine, prin fulgerul Dumnezeirii, a strălucit mărgăritarul Hristos.

Canonul Sfinților Părinți
Străină şi nouă amestecare a firilor lui Hristos, cu adevărat adunarea cea rea a răspuns, două lucrări amestecând într-o singură lucrare, una şi străină. Prin care plinirea dreptcredincioşilor din sfinţitele curţi au gonit-o.

Adunarea deşertăciunii, ca să scape de Nestorie cel cumplit, care nebunește mărturisea doi fii, a alunecat din prăpastie într-o altă prăpastie, hotărând în zadar tulburarea la voirile firilor; dar a fost biruită de Părinţii cei dumnezeieşti.

Pe Cel ce luminat L-au propovăduit mai înainte Părinţii Fiu de o Fiinţă cu Tatăl şi cu Spiritul, despre Acelaşi adunarea dumnezeieştilor învăţători, din dumnezeieştile lucrări, pe toţi a învăţat, adeverind fireasca lucrare a Lui, tot așa şi voirea Lui.

Voirea ipostatică rău înţelegând-o, mai-marii răzvrătirii au învăţat că împreună cu voile sunt şi feţele celor ce voiesc. Pe aceștia Părinţii, biruindu-i, au învăţat bine a fi întocmită cu firea lucrarea ei cea de o fiinţă.

Uşă a dumnezeieştii Raze şi izvor al Luminii celei neapuse te-ai făcut, tu, Stăpână; că toată plinirea Dumnezeirii s-a sălăşluit în chip negrăit în pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană. A Cărui lucrare firească şi rază o dai celor ce au trebuinţă

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Chiril pe Hristos propovăduieşte în două firi şi în două lucrări, biruind eresul lui Sever cel fără minte. Pentru aceasta, toţi să rămânem în învăţăturile lui.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Fecioară curată şi de Dumnezeu Născătoare, preamărită Marie, credincioşii după adevăr pe tine te propovăduim, astupând gura lui Nestorie cea hulitoare şi gândul cel rău al lui Dioscor.

Cântarea a 6-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Înţelepţii lui Dumnezeu, care faceţi acest praznic dumnezeiesc şi cu totul cinstit, al Maicii lui Dumnezeu, veniţi să batem din palme, mărind pe Dumnezeu, Cel ce s-a născut dintr-însa.

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Tu eşti împăratul păcii şi Mântuitorul sufletelor noastre şi Ţie mărire înălţăm: Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Condacul Sfinților Părinți, glas 8
Propovăduirea Apostolilor şi dogmele Părinţilor au întărit Bisericii o singură credinţă; care, purtând haina adevărului cea ţesută din teologia cea de sus, îndreptă şi mărește taina cea mare a dreptei credinţe.

Icosul Sfinților Părinți
Cu înaltă propovăduire să auzim Înţelepciunea lui Dumnezeu grăind: Cel însetat să vină la Mine, şi să bea. Paharul pe care îl ţin este pahar al înţelepciunii. Această băutură cu cuvântul adevărului am scos-o; nu apa grăirii împotrivă, ci apa mărturisirii credinței, pe care bând-o Israelul cel nou, vede pe Dumnezeu, Care grăieşte: Vedeţi, vedeţi, că Eu sunt şi nu Mă schimb; Eu, Dumnezeul Cel dintâi, Eu şi după acestea şi afară de Mine altul nu este nicicum! De aceea, cei ce se împărtăşesc de ea se vor sătura şi vor lăuda taina cea mare a dreptei credinţe.

Sinaxar
În această lună, în ziua a treisprezecea, Duminica a V-a după Cincizecime, pomenirea Sfinților Părinți care s-au adunat la Sinodul al IV lea ecumenic din Calcedon, 451.

Pentru rugăciunile lor, Hristoase, Dumnezeul nostru, îndură-Te de noi și ne mântuiește! Amin.

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea VII, glas 4
Irmos:
În cuptorul persan, tinerii lui Avraam, arzând mai mult de dragostea dreptei credinţe decât de văpaia focului, strigau: Binecuvântat eşti în Biserica măririi Tale, Doamne!

La nestricăciune iarăşi a fost chemată omenirea, fiind spălată cu dumnezeiescul sânge al lui Hristos, cu mulţumire cântând: Binecuvântat eşti în Biserica măririi tale, Doamne!

Ca un purtător de viaţă, mai înfrumuseţat decât raiul, cu adevărat, şi mai luminat decât orice cămară împărătească s-a arătat mormântul Tău, Hristoase, izvorul învierii noastre.

A Născătoarei
Ceea ce eşti dumnezeiesc locaş sfinţit al Celui preaînalt, bucură-te, că prin tine s-a dat bucuria, Născătoare de Dumnezeu, celor ce strigă: Binecuvântată eşti tu între femei, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Stăpână.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Focul cel din inimă al dorului Fecioarei, mă trage spre cântare, ca să strig Maicii şi Fecioarei: Binecuvântată, Domnul îngerilor este cu tine.

Mai înaltă decât făpturile te-ai arătat, ca una care ai născut pe Făcătorul şi Domnul; pentru aceasta, strig către tine, Născătoare de Dumnezeu: Binecuvântată, Domnul puterilor este cu tine.

A Treimii
Domnie una în trei sfințiri, cinstindu-Te pe Tine, nedespărțită, Te laud, Fire ceea ce ești în trei Ipostasuri, strigând Ție: binecuvântată ești, ceea ce pe toate le ocârmuiești.

Canonul Sfinților Părinți
Pe tine, Fiul lui Dumnezeu şi om cunoscându-Te mai înainte cetele teologilor, Stăpâne, lumii Te-au propovăduit având două voiri şi două lucrări, Iubitorule de oameni, adeverind doimea amânduror firilor Tale.

Podoabă strălucită Bisericii v-aţi arătat, căci bineprimind aşezămintele Apostolilor, pe toţi i-aţi învăţat cuvântul credinţei; să cunoască pe Domnul, Unul din Treime, atotfăcător, lucrător, voitor şi atotputernic.

Lumină nezidită şi viaţă nemuritoare cunoscând pe Dumnezeu, bine L-aţi propovăduit tuturor, mai presus decât cele ce sunt mai jos cu firea, osebirile fireşti cele din fire cunoscându-le, împreună şi cele nedespărţite.

Ca nişte fulgere ale dumnezeieştii Lumini pe voi v-a trimis în lume Hristos, ca să ardeţi de tot pe lucrătorii înşelăciunii, şi toată Biserica să o luminaţi fericiţilor, mărind pe Dumnezeu cel lăudat şi atotputernic.

În două firi şi în două lucrări mărturisind pe Hristos neamestecat şi neschimbat, înşelăciunea lui Sever o biruim. Pentru aceasta, Celui ce a răbdat patimă prin luarea trupului, să-I cântăm: Binecuvântat ești, Dumnezeul părinţilor noştri.

Pe unul cunoaştem, Cel de pe Cruce şi din sânurile Tatălui, ca pe un Dumnezeu întru cele preaînalte, iar în mormânt ca pe Cel ce S-a împreunat cu trupul, Căruia cântăm cu un glas zicând: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Deşertarea lui Arie, cel ce micşora pe Dumnezeu, şi despărțirea încă şi amestecarea firilor de către Savelie, a vrăjmaşilor Treimii, credincioşii urându-le, Treimii să-I cântăm: Binecuvântat eşti, Dumnezeul părinţilor noştri.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Pe tine, Domnul tuturor, Tatăl numai al Unuia-Născut Fiului, cu dreaptă credinţă Dumnezeu numindu-Te, Te vestim, şi pe unul Care din Tine iese, Spiritul cel drept, Cel de o fiinţă şi împreună veşnic ştiindu-L.

Cântarea a 7-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Înţelepţii lui Dumnezeu făpturii nu s-au închinat, ci numai Făcătorului, iar groaza focului bărbăteşte călcând-o, s-au bucurat, cântând: Prealăudate Doamne și Dumnezeul părinţilor noştri binecuvântat ești.

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea VIII, glas 4
Irmos:
Mâinile întinzându-şi Daniel, gurile leilor cele deschise, în groapă, le-a încuiat; iar tinerii cei iubitori de dreapta credinţă, cu virtute încingându-se, puterea focului au stins, strigând: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Mâinile întizându-Ţi pe Cruce, toate neamurile le-ai adunat şi ai arătat o Biserică lăudându-Te pe Tine, Stăpâne, a celor de pe pământ şi din cer, care cântă cu un glas: Binecuvântaţi toate lucrurile Domnului pe Domnul.

Alb ca zăpada s-a arătat femeilor, strălucind cu lumina cea neapropiată a învierii îngerul care strigă: Ce căutaţi pe Cel viu în mormânt, ca pe un mort? Cu adevărat S-a sculat Hristos, Căruia strigăm: Toate lucrurile binecuvântaţi pe Domnul.

A Născătoarei
Tu singură în toate neamurile, Fecioară curată, te-ai arătat Maică a lui Dumnezeu. Tu te-ai făcut locaş al Dumnezeirii, ceea ce eşti cu totul fără prihană, rămânând nevătămată de focul Luminii celei neapropiate. Pentru aceasta, toţi te binecuvântăm, Marie, a lui Dumnezeu mireasă.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Cel ce te-a zidit din coasta lui Adam, din fecioria ta S-a întrupat Domnul tuturor, pe Care lăudându-L, strigăm: Toate lucrurile lăudaţi şi binecuvântaţi pe Domnul.

În cort Avraam a văzut taina cea din tine, Născătoare de Dumnezeu; că pe Fiul tău neîntrupat L-a primit, cântând: Toate lucrurile lăudaţi şi binecuvântaţi pe Domnul.

Canonul Sfinților Părinți
Ca dintr-o îndemnare din dumnezeiască învăţătură a Apostolilor, şi a Profeților, Părinţii pornindu-se, au propovăduit zicând: Unul este Domnul tuturor, Hristos, într-un Ipostas şi îndoit cu firile şi cu lucrările.

Ca toată înşelăciunea cea fără de ruşine şi hulirea, Părinţii, izbutind cu totul să o dezrădăcineze de la Biserică, împreună au vestit pe Domnul a avea lucrare şi voire după fiinţă nezidită ca un făcător, şi zidită ca un om.

Cuvântul lui Dumnezeu ţinându-l în mâini ca o sabie, pe vrăjmaşii dreptei credinţe bine i-aţi tăiat Părinţilor; lucrarea şi voirea Mântuitorului, şi toate cele fireşti ale Lui îndoite a fi, cu un aşezământ le-aţi răspuns, asemenea şi firile.

Să se ruşineze feţele, şi să se astupe gurile celor ce nu propovăduiesc un Fiu în două firi netăiat, neschimbat, şi neamestecat; căci noi, dreptcredincioşii, mărim pe Hristos, şi după una şi a lucra şi a voi, nu în două ipostasuri, ci în două firi.

În Calcedon, sinodul al patrulea, pe Dioscor, cu Eutihie, pe răul Sever, i-a surpat şi de tot a tăiat de la dumnezeiasca Biserică a lui Hristos şi Stăpânul, înşelăciunea lor cea spinoasă, care amestecă firile Mântuitorului.

Binecuvântăm pe Tatăl şi pe Fiul şi pe Spiritul Sfânt, Dumnezeu,

Pe o dumnezeire întreit luminătoare, pe o rază strălucitoare dintr-o fire în trei ipostasuri, pe Tatăl Cel fără început şi pe Cuvântul cel împreună de o fiinţă cu Tatăl, și pe Spiritul cel purcezător împreună și de o ființă: Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare înălţaţi-L întru toţi vecii.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Sufletul meu cel omorât înviază-l; căzut fiind ridică-l; rănit fiind vindecă-l; mintea mea împacă-o şi potoleşte valurile ispitelor, Fecioară, şi mă mântuieşte pe mine cel ce cânt: Tineri binecuvântaţi-L, preoţi lăudaţi-L, popoare preaînălţaţi pe Hristos în veci.

Cântarea a 8-a a Catavasiilor Născătoarei de Dumnezeu, gals 4
Stih: Să lăudăm, să binecuvântăm şi să ne închinăm Domnului cântându-I şi preaînălţăndu-L întru toţi vecii.

Pe tinerii cei binecredincioşi, în cuptor, naşterea Născătoarei de Dumnezeu i-a mântuit, atunci fiind închipuită, iar acum, fiind împlinită, pe toată lumea ridică să cânte: Pe Domnul, lucrurile lăudaţi-L şi-L preaînălţaţi întru toţi vecii!

Preotul: Pe Născătoarea de Dumnezeu şi Maica luminii în cântări cinstind-o, să o mărim!

Stih 1: Mărește, sufletul meu pe Domnul şi s-a bucurat spiritul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 2: Că a căutat spre smerenia servei Sale, că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 3: Că mi-a făcut mie lucruri mari Cel puternic, și sfânt este numele Lui şi mila Lui în neam și în neam, spre cei ce se tem de El.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 4: Făcut-a tărie cu braţul Său Domnul, risipit-a pe cei mândri în cugetul inimii lor.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 5: Coborât-a pe cei puternici de pe scaune şi a înălţat pe cei smeriţi, pe cei flămânzi i-a umplut de bunătăţi şi pe cei bogaţi i-a scos afară cu mâinile goale.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Stih 6: Primit-a pe Israel, robul Său, că și-a adus aminte de îndurare, precum a grăit către părinţii noştri, lui Avraam şi seminţiei lui până în veac.

Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.

Canonul Învierii glasului 4
Cântarea IX, glas 4
Irmos:
Hristos, Piatra cea netăiată de mână, cea din marginea unghiului, S-a tăiat din tine, muntele cel netăiat, Fecioară, împreunând firile cele depărtate. Pentru aceasta, veselindu-ne, te mărim, Născătoare de Dumnezeu.

Tu întreg pe mine întreg m-ai luat întru împreunare neamestecată, Dumnezeul meu, mie dându-mi mântuirea prin patima Ta, pe care ai răbdat-o cu trupul pe Cruce, pentru îndurarea Ta cea multă.

Ucenicii Tăi, văzând deschis mormântul Tău şi giulgiurile cele de Dumnezeu purtate deşarte, la învierea Ta, împreună cu îngerul ziceau: Cu adevărat S-a sculat Domnul.

A Treimii
Unime cu adevărat a Fiinţei celei dumnezeieşti, dar Treime a Feţelor, toţi credincioşii cu închinare mărim în feţe neamestecate, de aceeaşi putere, de aceeaşi cinste, pe Care cu bună cinstire O preamărim.

Canonul Născătoarei de Dumnezeu
Ca pe un crin te vedem pe tine cu porfira Spiritului celui dumnezeiesc vopsită, Preacurată, în mijlocul spinilor strălucind, şi de bună mireasmă umplând pe cei ce din inimă te măresc.

Firea omenească cea pieritoare luând-o din pântecele tău, ceea ce eşti cu totul fără prihană, Cel fără stricăciune întru Sine a arătat-o nepieritoare, din milostivire; pentru aceasta, ca pe Născătoarea de Dumnezeu te mărim.

Canonul Sfinților Părinți
Având pe Hristos în voi grăind cele dumnezeieşti de demult, și acum curat cu Cel curat împreunându-vă, fericiţilor, aţi întărit Biserica Lui, pe care, cu osteneli şi cu sudori multe, cu adevărat aţi aşezat-o.

Pildă şi îndreptare v-aţi făcut la toată Biserica lui Dumnezeu, de trei ori fericiţilor, învăţând despre întruparea lui Hristos, şi grăirea de Dumnezeul unei singure Dumnezeiri nefăcute. Iar acum limba cea vătămătoare după profeție o goniți.

Toată grăirea împotrivă a relei credinţe după profeție, Părinţilor, bine aţi dezlegat-o. Și, după vrednicie grăind, ați arătat osebirea lucrării, cea firească, a fi nedespărţită, nezidită, atotlucrătoare, şi atotputernică.

Gura lui Dumnezeu făcându-vă, Sfinților, L-aţi propovăduit pe Cel ce din fire este neapropiat a se fi împărtăşit numai prin singure lucrările şi strălucirile Lui. Pentru aceasta, pe voi, ca pe nişte făcători de bine, după vrednicie vă fericim.

Tu eşti mie şi coroană de aur şi dumnezeiască săvârşire a cântării mele, Prealăudată, pe care întorcându-mă acum din izgonire am închinat-o Fiului tău, cinstită cântare de mulţumire aducând ţie, cee ace eşti pricina bunătăţilor, Preacurată.

Despărţit-a Sever înşelătorul Biserica lui Hristos cea bine mărită şi pedeapsă, cu sfatul Părinţilor celor binecredincioşi, a luat pe dreptate, pentru hula şi pentru bârfirea sa, şi a fost lepădat din adunarea învăţătorilor și osândit.

Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,

Firile lui Hristos pentru ce le împreunezi? Şi unire şi amestecare aduci împotrivă, patima Crucii şi îngroparea adăugând Dumnezeirii celei nepătimitoare, a Unuia-Născut Cuvântului lui Dumnezeu, o, ticăloase Sever? Pentru aceasta, de hulirea ta cea prea mare ne scârbim.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Mândria împreună şi îndrăzneala vrăjmaşilor surp-o, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, şi sfaturile celor rău înţelegători, Făcătorule; iar adunarea credincioşilor întăreşte-o neclintită ca un Dumnezeu, fruntea înălţându-ne şi în credinţă întărindu-ne, ca toţi pe Tine să Te mărim.

Cântarea a 9-a a Catavsiilor Născătoarei de Dumnezeu, glas 4
Tot neamul pământesc să salte cu spiritul, fiind luminat; şi să prăznuiască firea minţilor celor fără de trup, cinstind sfânta prăznuire a Maicii lui Dumnezeu, şi să strige: Bucură-te, preafericită Născătoare de Dumnezeu, curată, pururea Fecioară!

Preotul: Iară şi iară, cu pace, Domnului să ne rugăm.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Apără, mântuieşte, miluieşte şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Pe preasfânta, curata, preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu-Născătoarea şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine şi unul pe altul şi toată viaţa noastră lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că pe Tine Te laudă toate Puterile cereşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Sfânt este Domnul Dumnezeul nostru. (De 2 ori.)— Înălţaţi pe Domnul Dumnezeul nostru, şi vă închinaţi aşternutului picioarelor lui: că sfânt este Domnul.

Luminătoarea a V-a. A Învierii
Viaţa şi calea Hristos, din morţi înviind, împreună cu Cleopa şi cu Luca a călătorit, de care a şi fost cunoscut în Emaus, întru frângerea pâinii; ale căror suflete şi inimi erau arzânde, când le grăia lor pe cale, şi le tâlcuia Scripturile ce erau despre el; cu care să strigăm: a înviat, şi s-a arătat şi lui Petru.

A Născătoarei
Laud îndurarea ta cea nemăsurată, Făcătorul meu. Că pe tine însuţi te-ai micşorat, ca să te cobori şi să mântuieşti firea omenească cea înrăutăţită; şi Dumnezeu fiind, ai suferit, din curată Fiica lui Dumnezeu a te face asemenea mie, şi până la iad a te coborî, vrând, Cuvinte, să mă mântuieşti, pentru rugăciunile celei ce te-a născut, Stăpâne preamilostive.

La Laude

Stihirile Laudelor Învierii glasului 4, din Octoih

Toată suflarea să laude pe Domnul! Lăudaţi pe Domnul din ceruri, lăudaţi pe El întru cele înalte; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 1)

Lăudaţi pe El toţi îngerii Lui, Lăudaţi pe El toate puterile Lui; Ţie se cuvine cântare, Dumnezeule. (Ps. 148, 2)

Ca să facă între ei judecată cea scrisă; mărirea aceasta este dată tuturor cuvioșilor lui. (Ps. 149, 9)

Cel ce ai suferit Crucea şi moartea şi ai înviat din morţi, Atotputernice Doamne, mărim învierea Ta.

Lăudaţi pe Domnul întru Sfinţii Lui, lăudaţi-L pe El întru tăria puterii Lui. (Ps. 150, 1)

Cu Crucea Ta, Hristoase, din blestemul cel de demult ne-ai eliberat pe noi; şi, cu moartea Ta, pe diavolul, care chinuia firea noastră, l-ai zdrobit; iar cu scularea Ta de bucurie toate le-ai umplut. Pentru aceasta, strigăm Ţie: Cel ce ai înviat din morţi, Doamne, mărire Ţie!

Lăudaţi-L pe El întru puterile Lui, lăudaţi-L pe El după mulţimea măririi Lui. (Ps. 150, 2)

Cu Crucea Ta, Hristoase Mântuitorule, îndreptează-ne pe noi la adevărul Tău şi ne scapă de cursele vrăjmaşului; Cel ce ai înviat din morţi scoală-ne pe noi, cei căzuţi prin păcat, tinzând mâna Ta, Iubitorule de oameni Doamne, pentru rugăciunile sfinţilor Tăi.

Lăudaţi-L pe El în glas de trâmbiţă, lăudaţi-L pe El în psaltire şi în alăută. (Ps. 150, 3)

De sânurile Părintelui Tău nedespărţindu-Te, Unule-Născut, Cuvântul lui Dumnezeu, ai venit pe pământ din iubire de oameni, om făcându-Te fără schimbare, şi cruce şi moarte ai răbdat cu trupul, Cel ce eşti fără patimă cu Dumnezeirea; dar, înviind din morţi, nemurire ai dăruit neamului omenesc, ca un singur atotputernic.

Stihirile Sfinților Părinți, glas 6, din Minei
Lăudaţi-L pe El în timpane şi în horă, lăudaţi-L pe El în strune şi în organe. (Ps. 150, 4)

Toată ştiinţa sufletească adunând şi cu Dumnezeiescul Spirit socotind fericitul şi cinstitul Simbol al credinţei, cinstiţii Părinţi cu scrisoare l-au însemnat, în care au învăţat prealuminat despre Cuvântul cel împreună fără de început cu Cel ce l-a născut, şi cu totul adevărat de o fiinţă, vădit urmând apostoleştilor învăţături, cei bine măriți şi cu totul fericiţi, cu adevărat şi de Dumnezeu gânditori.

Lăudaţi-L pe El în chimvale bine-răsunătoare; lăudaţi-L pe El în chimvale de strigare. Toată suflarea să laude pe Domnul. (Ps. 150, 5-6)

Toată ştiinţa sufletească adunând şi cu Dumnezeiescul Spirit socotind fericitul şi cinstitul Simbol al credinţei, cinstiţii Părinţi cu scrisoare l-au însemnat, în care au învăţat prealuminat despre Cuvântul cel împreună fără de început cu Cel ce l-a născut, şi cu totul adevărat de o fiinţă, vădit urmând apostoleştilor învăţături, cei bine măriți şi cu totul fericiţi, cu adevărat şi de Dumnezeu gânditori.

Binecuvântat eşti, Doamne, Dumnezeul părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. (Cântarea celor trei Tineri 1, 2)

Toată strălucirea Preasfântului Spirit cea de înţelegere luând, bună grăirea cea mai presus de fiinţă, în cuvinte scurte, dar cu multă înţelegere, din dumnezeiasca insuflare au spus, ca nişte propovăduitori ai lui Hristos şi desăvârşitori ai evagheliceştilor dogme, fericiţii. Şi, descoperirea aşezămintelor celor creştine de sus arătat luând şi luminându-se, au alcătuit credinţa cea de Dumnezeu învăţată.

Adunaţi-I Lui pe Cuvioşii Lui, pe cei ce pun aşezământul de lege al Lui. (Ps. 49, 6)

Toată măiestria cea păstorească adunând şi mânia cea preadreaptă pornind acum cu izbândă, pe lupii cei răi şi pierzători i-au izgonit cu praştia Spiritului, împrăştiindu-i de la plinirea Bisericii pe cei ce căzuseră asupra ei ca spre moarte şi erau ca nişte bolnavi fără vindecare, dumnezeieştii păstori ca nişte slugi preabune ale lui Hristos, şi ai dumnezeieştii propovăduiri tăinuitori preasfinţiţi.

Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit,

Stihira a V a. A Învierii. glas 5
O, preaînţelepte, judecăţile tale, Hristoase! Cum, lui Petru, prin giulgiurile singure, ai dat a cunoaşte învierea ta? Şi cu Luca şi cu Cleopa împreună călătorind şi vorbind, nu îndată te-ai vădit! Pentru aceasta, şi mustrare ai primit, că singur venetic ai fi în Ierusalim, şi nu ai avea cunoştinţă până în sfârşit despre întâmplările lui. Ci, ca cel ce toate spre folosul făpturii le tocmeşti, şi profețiile cele despre tine le-ai tâlcuit, şi întru binecuvântarea pâinii ai fost cunoscut de ei; ale căror inimi, şi mai înainte, spre cunoaşterea ta s-au aprins; care şi învăţăceilor adunaţi iată luminat au vestit învierea ta, prin care, miluieşte-ne pe noi.

Și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei
Preabinecuvântată eşti, Născătoare de Dumnezeu Fecioară, că, prin Cel ce S-a întrupat din tine, iadul s-a robit, Adam s-a chemat, blestemul s-a pierdut, Eva s-a eliberat, moartea s-a omorât şi noi am înviat. Pentru aceasta, cântând, grăim: Binecuvântat eşti, Hristoase Dumnezeule, Cel ce ai binevoit aşa, mărire Ţie!

Preotul: Mărire ţie, celui ce ne-ai arătat nouă lumina!

Doxologia mare
Mărire întru cei de sus lui Dumnezeu, şi pe pământ pace, între oameni bună voire.
Lăudămu-Te, bine Te cuvântăm, ne închinăm Ție,
Te mărim pe Tine: Îţi mulţumim Ție, pentru mare mărirea Ta.
Doamne Împărate, Dumnezeule ceresc, Părinte atotţinătorule: Doamne Fiule unule născut, Isuse Hristoase, şi Spirite Sfinte.
Doamne Dumnezeule, Mieluşelul lui Dumnezeu, Fiul Părintelui, Cel ce ridici păcatul lumii, miluieşte-ne pe noi, Cel ce ridici păcatele lumii.
Primeşte rugăciunea noastră, Cel ce şezi de-a dreapta Tatălui,
şi te îndură spre noi.
Că Tu eşti unul Sfânt, Tu eşti unul Domn Isus Hristos:
întru mărirea lui Dumnezeu Tatăl. Amin.
În toate zilele bine Te voi cuvânta,
şi voi lăuda numele Tău în veac, şi în veacul veacului,
Învredniceşte-ne, Doamne, în ziua aceasta,
fără de păcat a ne păzi.
Bine eşti cuvântat, Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri,
şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi,
precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Bine eşti cuvântat, Doamne:
învaţă-mă îndreptările Tale. De 3 ori.
Doamne, scăpare Te-ai făcut nouă în neam şi în neam. Eu am zis: Doamne, miluieşte-mă, vindecă sufletul meu, că am greşit Ție.
Doamne, la Tine am scăpat, învaţă-mă, să fac voia Ta,
că Tu eşti Dumnezeul meu.
Că la Tine este izvorul vieţii,
întru lumina Ta vom vedea lumină.
Tinde mila Ta, celor ce Te cunosc pe Tine.

Sfinte Dumnezeule… De 3 ori, cu 3 închinăciuni.
Mărire… Şi acum… Sfinte fără de moarte, îndură-Te spre noi.

Troparul Învierii, glas 4
Astăzi mântuirea a toată lumea s-a făcut; să cântăm celui ce a înviat din mormânt, şi începătorului vieţii noastre, că stricând cu moartea pe moarte, biruinţă ne-a dat nouă şi mare milă.

Apoi, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie a Sfântului Ioan Gură de Aur.

Dacă după doxologia mare nu se intră în Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, atunci urmează ecteniile și Apolisul (dezlegarea deplină).

Preotul: Miluieşte-ne, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ţie, auzi-ne şi ne miluieşte.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N.), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N.), pentru (Înalt) Preasfinţit (Arhi) Episcopul nostru (N.) şi pentru toţi fraţii noştri cei întru Hristos.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru autorităţile şi oştirea ţării, pentru pacea, sănătatea şi mântuirea lor.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii ctitori ai sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, ştergerea şi iertarea păcatelor robilor lui Dumnezeu, fraţii sfintei Bisericii acesteia.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi

Preotul: Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri şi fac bine în sfânta şi preacinstita biserica aceasta, pentru cei ce trudesc, pentru cei ce cântă şi pentru poporul ce este de faţă şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul: Încă ne rugăm pentru toți fraţii noştri și pentru toți dreptcredincioșii creștini.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Preotul, cu glas înalt:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ţie mărire Îţi înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Să plinim rugăciunile noastre cele de dimineață, Domnului.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu darul Tău.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.

Ziua toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.

Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace, şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, ne ruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.

Poporul: Dă-ne, Doamne.

Pe preasfânta, curata, Preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Dumnezeul milei şi al îndurărilor şi al iubirii de oameni eşti şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Preotul: Pace tuturor.

Poporul: Şi spiritului tău.

Preotul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Rugăciunea plecării capetelor
Doamne Sfinte, Care întru cele de sus locuieşti şi spre cei smeriţi priveşti şi, cu ochiul Tău cel a toate văzător, priveşti peste toată făptura, Ţie am plecat cerbicea sufletului şi trupului nostru şi ne rugăm Ţie, Sfinte al sfinţilor: Întinde mâna Ta cea nevăzută, din sfântul Tău locaş, şi ne binecuvintează pe toţi; şi orice am greşit, cu voie sau fără de voie, ca un Dumnezeu bun şi iubitor de oameni, iartă, dăruindu-ne bunătăţile Tale cele din lume şi cele mai presus de lume.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție ți se cuvine a ne milui şi a ne mântui pe noi, Dumnezeul nostru, şi Ţie mărire înălţăm, Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit, acum şi pururea şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin
Apolisul
(Dezlegarea deplină)
Preotul: Înţelepciune.
Poporul: Binecuvântează, Părinte.
Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a cucernicilor şi dreptcredincioşilor creştini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.
Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Poporul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.

Poporul: Mărire Tatălui și Fiului și Sfântului Spirit și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.
Preotul: Cel ce a înviat din morți, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale Sfinților Părinți de la Sinodul IV ecumenic a căror pomenire o facem, ale sfinților, drepților și dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana și ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, fiind bun și iubitor de oameni.

Poporul: Amin

Preotul: Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Poporul: Amin.