Vecernia Duminicii Orbului din naștere
9 Iunie
Duminica a VI-a Paștilor. A vindecării orbului din naștere.
Cel între sfinți părinte Chiril al Alexandriei.
Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, întotdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: *[1] Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le.
Poporul: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând, și celor din morminte viață dăruindu-le.
Preotul: Hristos a înviat din morți cu moartea pe moarte călcând,
Poporul: și celor din morminte viață dăruindu-le.
Apoi,*[2]
Psalmul 103
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul:
Doamne Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.
Întru mărturisire și în mare-cuviință Te-ai îmbrăcat,
Cel ce Te îmbraci în lumină, ca într-o haină,
Cel ce întinzi cerul ca o piele,
Cel ce acoperi cu ape înălțimile lui,
Cel ce pui norii suirea Ta,
Cel ce umbli pe aripile vânturilor.
Cel ce faci crainici ai Tăi vânturile,
și slujitori Ție, flăcările focului.
Cel ce întemeiezi pământul pe neclintirea lui:
nu se va clătina în veacul veacului.
Adâncul, ca o haină e acoperământul lui:
deasupra munților vor sta ape.
De certarea Ta vor fugi,
de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.
Se înalță munți, și se coboară văi,
în locul, pe care l-ai pus temelie.
Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece,
nici se vor întoarce, să acopere pământul.
Cel ce faci să iasă izvoare în văi,
prin mijlocul munților vor pătrunde ape.
Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului,
veni-vor colunii în setea lor.
Deasupra lor păsările cerului vor locui:
din mijlocul stâncilor vor da glas.
Cel ce adapi munții din cele de deasupra ale Tale:
din rodul lucrărilor Tale se va sătura pământul.
Cel ce faci să răsară iarbă dobitoacelor,
și verdeață, pentru trebuința oamenilor,
Ca să scoți pâine din pământ
și vin ce înveselește inima omului.
Ca să înveselești fața cu untdelemn,
și pâinea inima omului să o întărească.
Sătura-se-vor lemnele câmpului,
cedrii Libanului, pe care i-ai sădit.
Acolo păsările își vor face cuib;
lăcașul cocostârcului se înalță deasupra lor.
Munții cei înalți, cerbilor,
stânca iepurilor este scăpare.
Făcut-a luna spre arătarea timpurilor,
soarele și-a cunoscut apusul său.
Pus-a întuneric, și s-a făcut noapte;
întru aceasta vor umbla toate fiarele codrului;
Pui de lei răcnind, ca să prade,
și să ceară de la Dumnezeu mâncare lor.
Răsărit-a soarele, și s-au adunat,
și în culcușurile lor se vor așeza.
La lucrul său ieși-va omul,
și la lucrarea sa, până seara.
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne!
Toate întru înțelepciune le-ai făcut,
umplutu-s-a pământul de zidirea Ta!
Însăși marea cea mare și largă,
acolo sunt târâtoare, nenumărate,
viețuitoare mici și mari.
Acolo corăbii umblă,
acolo, balaurul acesta, pe care l-ai zidit,
ca să se joace într-însa!
Toate de la Tine așteaptă,
să le dai nutremânt la vremea lor.
Dându-le Tu lor, vor culege,
deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți;
Dar, întorcând Tu fața Ta, se vor tulbura;
lua-vei spiritul lor, și se vor sfârși, și în țărâna lor se vor întoarce.
Trimite-vei spiritul Tău, și se vor zidi
și vei înnoi fața pământului.
Fie gloria Domnului în veci!
veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.
Cel ce caută spre pământ, și-l face de se cutremură;
Cel ce se atinge de munți, și fumegă.
Cânta-voi Domnului în viața mea,
cânta-voi Dumnezeului meu, până ce voi fi.
Fie Lui plăcute cuvintele mele,
și eu mă voi veseli de Domnul.
Piară păcătoșii de pe pământ,
și cei fărădelege, ca să nu mai fie.
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!
Și iarăși:
Soarele și-a cunoscut apusul său;
pus-a întuneric și s-a făcut noapte.
Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne!
Toate întru înțelepciune le-ai făcut.
Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.
Rugăciunile Vecerniei
Rugăciunea I
Doamne îndurate şi milostive, îndelung răbdătorule şi mult milostive, ascultă rugăciunea noastră, şi ia aminte la glasul cererii noastre; fă cu noi semn spre bine; povăţuieşte-ne în calea ta, ca să umblăm întru adevărul tău; înveseleşte inimile noastre, ca să ne temem de numele tău cel sfânt. Pentru că mare eşti tu, şi faci lucruri minunate. Tu singur eşti Dumnezeu, şi nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne: puternic întru milă, şi bun întru tărie, spre a ajuta, şi a mângâia, şi a mântui, pe toţi cei ce nădăjduiesc întru sfânt numele tău. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea II
Doamne, nu cu mânia ta să ne mustri, nici cu urgia ta să ne cerţi. Ci fă cu noi după bunăvoinţa ta, vindecătorule şi doctore al sufletelor noastre. Povățuieşte-ne la limanul voii tale: luminează ochii inimilor noastre spre cunoaşterea adevărului tău; şi ne dăruieşte cealaltă vreme a zilei de acum, şi tot timpul vieţii noastre cu pace, şi fără de păcat. Pentru rugăciunile preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor Sfinţilor. — Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea III
Doamne Dumnezeul nostru, adu-ţi aminte de noi păcătoşii şi netrebnicii tăi robi, când chemăm numele tău cel sfânt, şi nu ne ruşina întru aşteptarea milei tale; ci ne dăruieşte, Doamne, toate cererile spre mântuire; şi ne învredniceşte, să te iubim, şi să ne temem de tine, din toată inimă noastră, şi să facem în toate voia ta. — Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea IV
Cel ce cu cântări fără de tăcere, şi cu preamărire neîncetată eşti lăudat de sfintele Puteri, umple gura noastră de lauda ta, ca să dăm mărire numelui tău celui sfânt; şi ne dă parte şi moştenire cu toţi cei ce se tem de tine întru adevăr, şi păzesc poruncile tale. Pentru rugăciunile preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor Sfinţilor tăi. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea V
Doamne, Doamne, cel ce cu palma ta cea preacurată cuprinzi toate, care eşti îndelung răbdător cu noi toţi, şi-ţi pare rău de răutăţile noastre: adu-ţi aminte de îndurările tale, şi de mila ta. Cercetează-ne, întru bunătatea ta; şi ne dă, cu darul tău, ca şi în cealaltă vreme a zilei de acum, să scăpăm de uneltirile viclea-nului cele de multe feluri, şi fără de vătămare păzeşte viaţa noastră, cu darul Spiritului tău celui întru tot sfânt. — Cu mila, şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, şi cu preasfântul, bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea VI
Dumnezeule, cel ce eşti mare şi minunat, care cu bunătatea cea nespusă, şi cu purtarea de grijă cea bogată pe toate le chiverniseşti, cel ce ne-ai dăruit şi bunătăţile lumeşti, şi ne-ai arvunit împărăţia cea făgăduită, prin bunătăţile cele promise nouă, cel ce ne-ai croit cale, ca şi în partea zilei cea trecută să fim feriţi de tot răul, dăruieşte-ne, şi cea rămasă să o împlinim fără prihană, înaintea sfintei tale măriri, ca să te lăudăm pe tine, cel ce singur eşti bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Rugăciunea VII
Dumnezeule cel mare şi preaînalt, care singur ai nemurire, cel ce locuieşti întru lumină neapropiată, care ai zidit toată făptura întru înţelepciune, cel ce ai despărţit lumina de întuneric, şi ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna şi stelele spre stăpânirea nopţii; care ne-ai învrednicit pe noi, păcătoşii, să întâmpinăm şi în ceasul de acum faţa ta întru mărturisire, şi să-ţi aducem lauda cea de seara: însuţi, iubitorule de oameni, îndreptează rugăciunea noastră ca o tămâie înaintea ta; şi o primeşte, ca pe o mireasmă cu bun miros; şi ne dă nouă seara de acum, şi noaptea ce vine, cu pace; îmbracă-ne întru arma luminii; mântuieşte-ne de frica nopţii, şi de tot lucrul ce umblă în întuneric; şi somnul, pe care l-ai dăruit spre odihna neputinţei noastre, dă-ni-l neîngrozit de toată nălucirea diavolească. Aşa, Stăpâne, dătătorule al bunătăţilor, ca şi în aşternuturile noastre umilindu-ne, să pomenim noaptea numele tău, şi cu gândul poruncilor tale fiind luminaţi, să ne sculăm în bucurie sufletească, spre lauda bunătăţii tale, rugăciuni şi cereri milostivirii tale aducând, pentru păcatele noastre, şi ale întreg poporului tău; pe care, pentru rugăciunile preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întru milă îl cercetează. — Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Ectenia mare
Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Pentru sfânt lăcașul acesta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului să ne rugăm.
Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Poporul: Ție Doamne.
Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin
Se cântă Doamne strigat-am…pe glasul 5. Se pun 10 stihiri. 7 stihiri ale învierii glasului 5, din Octoih. 2 stihiri idiomele ale Orbului, din Penticostar, repetând pe cea dintâi.
Psalmul 140
Doamne strigat-am către tine, auzi-mă:
ia aminte la glasul rugăciunii mele, când
strig către tine.
Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia
înaintea ta:
ridicarea mâinilor mele, ca o jertfă de seară.
Pune, Doamne, pază gurii mele,
și ușă de îngrădire în jurul buzelor mele.
Să nu pleci inima spre cuvinte de vicleșug:
ca să mă apăr, dezvinovățindu-mă, fiind
în păcate,
Alături de oamenii, cari săvârșesc fărădelege;
și nu mă voi întovărăși cu cele alese ale lor.
Certa-mă-va dreptul întru îndurare, și mă
va mustra:
iară untdelemn al păcătosului să nu ungă
capul meu; că și rugăciunea mea este
împotriva celor bineplăcute lor.
Cufundatu-s-au, îngreunați cu pietre,
judecătorii lor:
auzi-vor graiurile mele, că s-au îndulcit.
Ca o brazdă, ce se spintecă peste pământ:
așa s-au risipit oasele lor, lângă iad.
Căci către tine, Doamne, Doamne, sunt
ochii mei:
întru tine am sperat, să nu iei sufletul meu.
Păzește-mă de cursa, care mi-au pus-o mie,
și de smintelile celor ce fac fărădelegea.
Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii:
deosebi sunt eu, și voi scăpa.
Psalmul 141
Cu glasul meu către Domnul am strigat:
cu glasul meu către Domnul m-am rugat.
Vărsa-voi înaintea lui rugăciunea mea:
necazul meu înaintea lui voi spune.
Când lipsea dintru mine spiritul meu:
și tu ai cunoscut cărările mele.
În calea aceasta, în care am umblat,
ascuns-au cursă mie.
Luat-am seamă de-a dreapta, și am privit:
și nu era cine să mă cunoască.
Pierit-a fuga de la mine:
și nu este cel ce să cerceteze sufletul meu.
Strigat-am către tine, Doamne; zis-am: Tu
ești nădejdea mea:
partea mea ești, în pământul celor vii.
Ia aminte la ruga mea,
că m-am umilit foarte.
Scapă-mă de cei ce mă prigonesc:
că sunt mai tari decât mine.
Pe 10: Scoate din prinsoare sufletul meu:
ca să mărturisească numele tău.
Stihirile Învierii glasului 5
Prin cinstită Crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai ruşinat; şi prin Învierea Ta, acul păcatului l-ai tocit, şi ne-ai mântuit pe noi din porţile morţii. Mărimu-Te pe Tine, Unule-Născut.
Pe mine mă aşteaptă drepţii,
până ce vei răsplăti mie.
Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca un miel spre junghiere S-a adus; înfricoşatu-s-au de Acesta mai-marii iadului şi s-au ridicat porţile cele de durere; că a intrat Împăratul măririi Hristos, zicând celor din legături: ieşiţi! Celor din întuneric: arătaţi-vă!
Psalmul 129
Pe 8: Dintru adâncuri am strigat către Tine,
Doamne, Doamne ascultă glasul meu!
Mare minune: Ziditorul celor nevăzute, pentru iubirea de oameni cu trupul pătimind, a înviat, Cel fără de moarte. Veniţi, seminţiile neamurilor să ne închinăm Acestuia! Că prin milostivirea Lui, din rătăcire fiind mântuiți, ne-am învăţat a lăuda pe un Dumnezeu în trei ipostasuri.
Fie urechile Tale
luând aminte la glasul rugăciunii mele.
Închinare de seară aducem Ţie, Luminii celei neînserate, Care, la sfârşitul veacurilor, ca într-o oglindă în trup ai strălucit lumii; şi până la iad Te-ai coborât, întunericul cel de acolo l-ai risipit, şi lumina învierii ai arătat-o neamurilor. Dătătorule de lumină, Doamne, Mărire Ţie!
Pe 6: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea.
Pe Hristos, începătorul mântuirii noastre, să-L mărim; că El, din morţi înviind, lumea din rătăcire s-a mântuit. Se bucură ceata îngerilor, fuge înşelăciunea diavolilor; Adam cel căzut s-a sculat, diavolul a fost doborât.
Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne;
aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău,
sperat-a sufletul meu întru Domnul.
Străjerii erau învăţaţi de cei fără de lege: Tăinuiţi scularea lui Hristos şi luaţi arginţi şi spuneţi: Noi dormind, din mormânt a fost furat cel mort. Dar cine a văzut, cine a auzit vreodată de vreun mort furat? Şi mai ales pe Cel cu smirnă uns şi gol, Care Şi-a lăsat în mormânt şi giulgiurile Sale? Nu vă amăgiţi, iudeilor! Ascultaţi graiurile profeţilor şi cunoaşteţi că Acesta este cu adevărat Mântuitorul lumii şi cel Atotputernic.
Pe 4: Din straja dimineţii până în noapte,
din straja dimineţii să spere Israel întru Domnul.
Doamne, Cel ce iadul ai prădat şi moartea ai stricat, Mântui-torul nostru, Cel ce ai luminat lumea cu cinstită Crucea Ta, miluieşte-ne pe noi.
Că la Domnul este mila, şi multă mântuire la El
şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui.
Stihirile Orbului
Glas 2
Cel ce s-a născut orb zicea în cugetul său: Oare pentru păcatele părinţilor m-am născut fără vedere? Oare pentru necredinţa neamurilor m-am născut spre dovadă? Nu sunt în stare să întreb când este noapte, şi când este zi. Picioarele mele nu mai pot răbda poticnirile de pietre; că n-am văzut soarele strălucind, şi nici chipul Celui ce m-a zidit. Ci mă rog Ţie, Hristoase Dumnezeule: Caută spre mine şi mă miluieşte!
Psalmul 116
Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile,
lăudaţi-L, toate popoarele.
Ieşind Isus din templu, a aflat pe un om orb din naştere; şi făcându-I-se milă, a pus tină pe ochii lui şi a zis către dânsul: Mergi de te spală în Siloam! Şi spălându-se, a văzut, dând mărire lui Dumnezeu. Iar cei de aproape ai lui ziceau către el: Cine ţi-a deschis ochii, pe care nimeni din cei ce văd n-au putut să-i vindece? Iar el a grăit, zicând: Un om care se cheamă Isus, Acela mi-a zis: Spală-te în Siloam, şi am văzut. Acesta este cu adevărat Mesia-Hristos, despre Care a grăit Moise în Lege; Acesta este Mântuitorul sufletelor noastre.
Că s-a întărit mila Lui peste noi,
şi adevărul Domnului rămâne în veac.
Cel ce s-a născut orb zicea în cugetul său: Oare pentru păcatele părinţilor m-am născut fără vedere? Oare pentru necredinţa neamurilor m-am născut spre dovadă? Nu sunt în stare să întreb când este noapte, şi când este zi. Picioarele mele nu mai pot răbda poticnirile de pietre; că n-am văzut soarele strălucind, şi nici chipul Celui ce m-a zidit. Ci mă rog Ţie, Hristoase Dumnezeule: Caută spre mine şi mă miluieşte!
Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,
A Orbului, glas 5
Doamne, trecând pe cale, ai aflat pe un om orb din naştere; şi nedumeriţi fiind Ucenicii, Te întrebau pe Tine, zicând: Învăţătorule, cine a păcătuit, acesta ori părinţii lui, de s-a născut orb? Iar Tu, Mântuitorul meu, ai zis către dânşii: Nici acesta n-a păcătuit, nici părinţii lui, ci ca să se arate lucrările lui Dumnezeu printr-însul. Eu trebuie să împlinesc lucrările Celui care M-a trimis, pe care nimeni nu poate să le facă. Şi acestea zicând şi scuipând jos şi făcând tină, ai uns ochii lui, zicând către dânsul: Mergi de te spală în scăldătoarea Siloamului! Iar acela, spălându-se, s-a făcut sănătos, şi striga către Tine: Cred, Doamne! Şi s-a închinat Ţie. Pentru aceasta, şi noi grăim: Miluieşte-ne pe noi!
Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.
Dogmatica glasului 5
În Marea Roşie, chipul miresei celei neispitite de nuntă s-a întipărit de demult. Acolo Moise, despărţitor al apei, iar aici Gabriel, slujitor al minunii. Atunci trecut-a Israel adâncul cu piciorul neudat, iar acum Fecioara L-a născut fără sămânţă pe Hristos. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas nestrăbătută; iar cea fără prihană, după naşterea lui Emanuel, a rămas nevătămată. Cel ce eşti şi mai înainte ai fost şi Te-ai arătat ca om, Dumnezeule, miluieşte-ne pe noi.
Se face Intratul cu cădelnița.
Rugăciunea Intratului
Preotul, în taină: Seara şi dimineaţa, şi la amiază te lăudăm, bine te cuvântăm, îţi mulţumim şi ne rugăm ţie, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca o tămâie înaintea ta; şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuieşte de toţi cei ce vânează sufletele noastre. Că spre tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noştri, şi întru tine am nădăjduit: să nu ne ruşinezi pe noi, Dumnezeul nostru. Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstirea şi închinarea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Preotul: Înţelepciune, drepţi!
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc celui fără de moarte, a sfântului, fericitului, Isuse Hristoase: ajungând la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Spiritul Sfânt Dumnezeu. Cade-se, în toată vremea, să fii lăudat de glasuri cuvioase, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea te măreşte.
Preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor.
Poporul: Și spiritului tău.
Preotul: Înţelepciune, să luăm aminte.
Prochimenul mare cu stihurile lui, glas 6
Domnul a împărăţit, întru bunăcuviinţă S-a îmbrăcat.
Stih 1. Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.
Domnul a împărăţit, întru bunăcuviinţă S-a îmbrăcat.
Stih 2. Că a întărit lumea, care nu se va clinti.
Domnul a împărăţit, întru bunăcuviinţă S-a îmbrăcat.
Stih 3. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.
Domnul a împărăţit, întru bunăcuviinţă S-a îmbrăcat.
Ectenia Întreită (a cererii stăruitoare)
Să zicem toţi, din tot sufletul, şi din tot cugetul nostru, să zicem.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi ( de 3 ori).
Doamne atotţinătorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ție, auzi-ne, şi Te îndură spre noi.
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne, şi Te îndură spre noi.
Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfinţitul (Arhi) Episcopul nostru (N), şi pentru toţi Fraţii noştri cei întru Hristos.
Încă ne rugăm pentru autoritățile și oștirea ţării noastre, pentru pacea, sănătatea şi mântuirea lor.
Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii Ctitorii sfintei bisericii acesteia.
Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea de păcate a robilor lui Dumnezeu, fraţilor sfintei bisericii acesteia.
Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri, şi fac bine în sfânta şi întru tot cinstită biserica aceasta; şi pentru cei ce se ostenesc şi cântă; şi pentru poporul ce e de faţă, şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.
Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri, şi pentru toţi dreptcredincioşii creştini.
Preotul, cu glas înalt:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ție mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi: precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Binecuvântat ești, Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale.
Binecuvântat ești, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.
Doamne, mila Ta e în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Că Ție se cuvine laudă, Ție se cuvine cântare, Ție mărire se cuvine, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Ectenia cererilor
Să plinim rugăciunile noastre cele de seară, Domnului.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.
Seara toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.
Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.
Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem.
Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace, şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem.
Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, ne ruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.
Pe preasfânta, curata, Preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoare, şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.
Poporul: Ţie, Doamne.
Preotul, cu glas înalt:
Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ție mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Pace tuturor.
Poporul: Şi spiritului tău.
Preotul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.
Poporul: Ţie, Doamne.
Rugăciunea plecării capetelor
Preotul, în taină: Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plecat cerurile, şi Te-ai coborât spre mântuirea neamului omenesc, caută spre robii Tăi, şi spre moştenirea Ta. Că Ție, judecătorului celui înfricoşător şi iubitor de oameni, robii Tăi şi-au plecat capetele lor, şi şi-au supus cerbicile lor, nu de la oameni nădăjduind ajutor, ci cerând mila Ta, şi aşteptând mântuirea Ta; pe aceştia îi păzeşte în toată vremea, şi în aceasta seară de acum, şi în noaptea ce vine, de tot duşmanul, şi de toată lucrarea diavolului cea potrivnică, şi de gânduri deşarte, şi de pofte rele.
Preotul, cu glas înalt:
Fie puterea împărăţiei Tale binecuvântată şi preamărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Apoi,
La Stihoavnă
Stihiria Învierii din Penticostar, glas 5
Pe Tine, Hristoase Mântuitorule, Cel care Te-ai întrupat şi de ceruri nu Te-ai despărţit, cu glasuri de cântări Te mărim. Că Cruce şi moarte ai primit pentru neamul nostru, ca Domnul cel iubitor de oameni; prădând porţile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre!
Stihirile Paștilor, glas 5
Stih: Înviază Dumnezeu, risipindu-se vrăjmaşii Lui, şi fugind de la faţa Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul.
Paştile cel sfinţite astăzi nouă s-au arătat. Paştile cele nouă şi sfinte, Paştile cele de taină, Paştile cele preacinstite, Paştile Hristos-Mântuitorul; Paştile cele fără prihană, Paştile cele mari, Paştile credincioşilor, Paştile care au deschis nouă uşile Raiului, Paştile cele ce sfinţesc pe toţi credincioşii.
Stih: Precum se risipește fumul şi nu mai este; precum se topeşte ceara de la faţa focului.
Veniţi de la mormânt, femei bine vestitoare, şi ziceţi Sionului: Primeşte de la noi bunele vestiri de bucurie ale învierii lui Hristos. Veseleşte-te, saltă şi te bucură, Ierusalime, pe Împăratul-Hristos văzându-L ca pe un mire ieşind din mormânt!
Stih: Aşa pier păcătoşii de la faţa lui Dumnezeu, iar drepţii se veselesc.
Mironosiţele femei, foarte de dimineaţă, stând înaintea mormântului Dătătorului de viaţă, aflat-au înger pe piatră şezând; şi acela, grăind către dânsele, aşa zicea: Ce căutaţi pe Cel viu printre morţi? Ce plângeţi pe Cel nestricăcios, ca şi cum ar fi în stricăciune? Mergând, vestiţi ucenicilor Lui.
Stih: Aceasta este ziua pe care a făcut-o Domnul, să ne bucurăm şi să ne veselim întru ea.
Paştile cele frumoase, Paştile Domnului, Paştile! Paştile cele preacinstite nouă ne-au răsărit! Paştile, cu bucurie unul pe altul să ne îmbrăţişăm! O, Paştile, izbăvire de întristare! Că astăzi, din mormânt ca dintr-o cămară strălucind Hristos, pe femei de bucurie le-a umplut, zicând: Vestiţi, apostolilor!
Mărire Tatălui şi Fiului şi Sfântului Spirit,
Glas 8
Soare nematerial al dreptăţii, Hristoase Dumnezeule, Care celui din naştere, lipsit de lumină, i-ai luminat atât ochii trupului, cât şi pe cei ai sufletului, cu preacurată atingerea Ta, luminând şi ochii noştri cei sufleteşti, arată-ne fii ai zilei, ca să grăim Ţie, cu credinţă: Mare şi negrăită este milostivirea Ta spre noi, Iubitorule de oameni, mărire Ţie!
Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin
Stihira Paştilor, glas 5
Ziua Învierii! Şi să ne luminăm cu prăznuirea, şi unul pe altul să ne îmbrăţişăm. Să zicem: Fraţilor! şi celor ce ne urăsc pe noi; să iertăm toate pentru Înviere. Şi aşa să strigăm: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând, şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Cântarea lui Simeon Purtătorul de Dumnezeu:
Acum, eliberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor şi mărirea poporului Tău Israel.
Apoi:
Sfinte Dumnezeule, Sfinte Tare, Sfinte fără de moarte, îndură-Te spre noi, de 3 ori.
Mărire Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit; şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Preasfântă Treime, îndură-Te spre noi. Doamne, curăţeşte păcatele noastre; Stăpâne, iartă fărădelegile noastre; Sfinte, cercetează şi vindecă neputinţele noastre, pentru numele Tău.
Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori.
Mărire Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit; şi acum, şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Tatăl nostru, care eşti în ceruri, sfinţească-se numele Tău; vină împărăţia Ta; fie voia Ta, precum în cer, aşa şi pe pământ. Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi; şi ne iartă nouă păcatele noastre, precum şi noi iertăm greşiţilor noştri; şi nu ne duce pe noi în ispită, ci ne mântuieşte de cel rău.
Preotul:
Că a Ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Troparul Învierii, glas 5
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Spiritul, Care S-a născut din Fecioară spre mântuirea noastră, să-L lăudăm credincioşii şi să I ne închinăm; că a binevoit a Se sui cu trupul pe Cruce şi moarte a răbda, şi a scula pe cei morţi, întru mărită învierea Sa.
Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,
Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.
Al Născătoarei, glas 5
Bucură-te, uşa Domnului cea neumblată. Bucură-te, zidul şi acoperământul celor ce aleargă la tine. Bucură-te, liman neînviforat şi neispitită de nuntă, care ai născut cu trup pe Făcătorul tău şi Dumnezeu; nu înceta a te ruga pentru cei ce laudă şi se închină la naşterea ta.
Apolisul
(Dezlegarea deplină)
Preotul: Înţelepciune.
Poporul: Binecuvântează, Părinte.
Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a cucernicilor şi dreptcredincioşilor creştini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.
Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluieşte-ne pe noi.
Poporul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea cu adevărat Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.
Poporul: Hristos a înviat din morţi, cu moartea pe moarte călcând şi celor din morminte viaţă dăruindu-le.
Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.
Preotul: Cel ce a înviat din morți, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale sfinților, drepților și dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana și ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, fiind și de oameni iubitor.
Poporul: Amin
Preotul: Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.
Poporul: Amin.
[1] Până la Înălțare, troparul: Împărate ceresc… va fi înlocuit cu troparul: Hristos a înviat, cântat de 3 ori, iar între Praznicul Înălțării și cel al Cincizecimii, când se va relua troparul: Împărate ceresc, se va începe direct cu: Sfinte Dumnezeule… Cf. Tipicul Sfântului Sava. Text și Comentariu liturgic. Vol. I. p. 201; Imerologhion 2023, p. 82.
[2] După ce preotul spune bincuvântarea mică: Binecuvântat este Dumnezeul nostru… se cântă Hristos a înviat (de 3 ori). Și îndată Psalmul 103, fără: Veniți să ne închinăm… (așa se face până la încheierea praznicului, adică până la Vecernia Înălţării). Cf. Penticostar mic Blaj, p. 87; Tipicul Sfântului Sava, pp. 562 și 573; Penticostar mare, p. 56; Tipicul Sfântului Sava. Text și Comentariu liturgic. Vol. I. pp. 202 și 205; Anuar liturgic și tipiconal, p. 279; Imerologhion 2023, p. 67.
Dacă s-a citit înainte Ora a IX-a sau este Priveghere, nu se pun rugăciunile începătoare la Vecernie. Dar dacă nu s-a citit înainte Ora a IX-a, atunci, după binecuvântarea mică, se cântă: Hristos a înviat (de 3 ori)… și îndată: Sfinte Dumnezeule… Preasfântă Treime… Tatăl nostru… Doamne, îndură-te spre noi… (de 12 ori) … mărire… și acum… Veniți să ne închinăm…. Astfel, Hristos a înviat… înlocuiește: Veniți să ne închinăm… numai când acesta este în poziție inițială, adică după binecuvântare. Altfel, se zice: Veniți să ne închinăm… și în această perioadă. Cf. Anuar liturgic și tipiconal, p. 279; Tipicul Sfântului Sava. Text și Comentariu liturgic. Vol. I. pp. 201 și 205.