20 Iulie

Duminica a VI-a după Cincizecime. A slăbănogului din Capernaum. Sfântul profet Ilie Tesviteanul

Preotul: Binecuvântat este Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.
Preotul: Mărire Ție, Dumnezeul nostru, mărire Ție. Împărate ceresc…

Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire… Și acum… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire… Și acum… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Doamne îndură-te spre noi (de 3 ori). Mărire… Și acum…
Veniți să ne închinăm și să cădem la Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Hristos, Împăratul nostru Dumnezeu.
Veniți să ne închinăm și să cădem la Însuși Hristos, Împăratul și Dumnezeul nostru.

Psalmul 103
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul:
Doamne Dumnezeul meu, măritu-Te-ai foarte.

Întru mărturisire și în mare-cuviință Te-ai îmbrăcat,
Cel ce Te îmbraci în lumină, ca într-o haină,

Cel ce întinzi cerul ca o piele,
Cel ce acoperi cu ape înălțimile lui,

Cel ce pui norii suirea Ta,
Cel ce umbli pe aripile vânturilor.

Cel ce faci crainici ai Tăi vânturile,
și slujitori Ție, flăcările focului.

Cel ce întemeiezi pământul pe neclintirea lui:
nu se va clătina în veacul veacului.

Adâncul, ca o haină e acoperământul lui:
deasupra munților vor sta ape.

De certarea Ta vor fugi,
de glasul tunetului Tău se vor înfricoșa.

Se înalță munți, și se coboară văi,
în locul, pe care l-ai pus temelie.

Hotar ai pus, pe care nu-l vor trece,
nici se vor întoarce, să acopere pământul.

Cel ce faci să iasă izvoare în văi,
prin mijlocul munților vor pătrunde ape.

Adăpa-se-vor toate fiarele câmpului,
veni-vor colunii în setea lor.

Deasupra lor păsările cerului vor locui:
din mijlocul stâncilor vor da glas.

Cel ce adapi munții din cele de deasupra ale Tale:
din rodul lucrărilor Tale se va sătura pământul.

Cel ce faci să răsară iarbă dobitoacelor,
și verdeață, pentru trebuința oamenilor,

Ca să scoți pâine din pământ
și vin ce înveselește inima omului.

Ca să înveselești fața cu untdelemn,
și pâinea inima omului să o întărească.

Sătura-se-vor lemnele câmpului,
cedrii Libanului, pe care i-ai sădit.

Acolo păsările își vor face cuib;
lăcașul cocostârcului se înalță deasupra lor.

Munții cei înalți, cerbilor,
stânca iepurilor este scăpare.

Făcut-a luna spre arătarea timpurilor,
soarele și-a cunoscut apusul său.

Pus-a întuneric, și s-a făcut noapte;
întru aceasta vor umbla toate fiarele codrului;

Pui de lei răcnind, ca să prade,
și să ceară de la Dumnezeu mâncare lor.

Răsărit-a soarele, și s-au adunat,
și în culcușurile lor se vor așeza.

La lucrul său ieși-va omul,
și la lucrarea sa, până seara.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne!
Toate întru înțelepciune le-ai făcut,
umplutu-s-a pământul de zidirea Ta!

Însăși marea cea mare și largă,
acolo sunt târâtoare, nenumărate,
viețuitoare mici și mari.

Acolo corăbii umblă,
acolo, balaurul acesta, pe care l-ai zidit,
ca să se joace într-însa!

Toate de la Tine așteaptă,
să le dai nutremânt la vremea lor.

Dându-le Tu lor, vor culege,
deschizând Tu mâna Ta, toate se vor umple de bunătăți;

Dar, întorcând Tu fața Ta, se vor tulbura;
lua-vei spiritul lor, și se vor sfârși, și în țărâna lor se vor întoarce.

Trimite-vei spiritul Tău, și se vor zidi
și vei înnoi fața pământului.

Fie gloria Domnului în veci!
veseli-se-va Domnul de lucrurile Sale.

Cel ce caută spre pământ, și-l face de se cutremură;
Cel ce se atinge de munți, și fumegă.

Cânta-voi Domnului în viața mea,
cânta-voi Dumnezeului meu, până ce voi fi.

Fie Lui plăcute cuvintele mele,
și eu mă voi veseli de Domnul.

Piară păcătoșii de pe pământ,
și cei fărădelege, ca să nu mai fie.
Binecuvântează, suflete al meu, pe Domnul!

Și iarăși:
Soarele și-a cunoscut apusul său;
pus-a întuneric și s-a făcut noapte.

Cât s-au mărit lucrurile Tale, Doamne!
Toate întru înțelepciune le-ai făcut.

Mărire…. Și acum….
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeule.
Aliluia, Aliluia, Aliluia, Mărire ție Dumnezeului nostru, mărire ție.

Rugăciunile Vecerniei

Rugăciunea I
Doamne îndurate şi milostive, îndelung răbdătorule şi mult milostive, ascultă rugăciunea noastră, şi ia aminte la glasul cererii noastre; fă cu noi semn spre bine; povăţuieşte-ne în calea ta, ca să umblăm întru adevărul tău; înveseleşte inimile noastre, ca să ne temem de numele tău cel sfânt. Pentru că mare eşti tu, şi faci lucruri minunate. Tu singur eşti Dumnezeu, şi nu este asemenea ţie între dumnezei, Doamne: puternic întru milă, şi bun întru tărie, spre a ajuta, şi a mângâia, şi a mântui, pe toţi cei ce nădăjduiesc întru sfânt numele tău. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea, şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea II
Doamne, nu cu mânia ta să ne mustri, nici cu urgia ta să ne cerţi. Ci fă cu noi după bunăvoinţa ta, vindecătorule şi doctore al sufletelor noastre. Povățuieşte-ne la limanul voii tale: luminează ochii inimilor noastre spre cunoaşterea adevărului tău; şi ne dăruieşte cealaltă vreme a zilei de acum, şi tot timpul vieţii noastre cu pace, şi fără de păcat. Pentru rugăciunile preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor Sfinţilor. — Că a ta este stăpânirea, şi a ta este împărăţia, şi puterea, şi mărirea, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea III
Doamne Dumnezeul nostru, adu-ţi aminte de noi păcătoşii şi netrebnicii tăi robi, când chemăm numele tău cel sfânt, şi nu ne ruşina întru aşteptarea milei tale; ci ne dăruieşte, Doamne, toate cererile spre mântuire; şi ne învredniceşte, să te iubim, şi să ne temem de tine, din toată inimă noastră, şi să facem în toate voia ta. — Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea IV
Cel ce cu cântări fără de tăcere, şi cu preamărire neîncetată eşti lăudat de sfintele Puteri, umple gura noastră de lauda ta, ca să dăm mărire numelui tău celui sfânt; şi ne dă parte şi moştenire cu toţi cei ce se tem de tine întru adevăr, şi păzesc poruncile tale. Pentru rugăciunile preasfintei Născătoarei de Dumnezeu, şi ale tuturor Sfinţilor tăi. — Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstea şi închinăciunea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea V
Doamne, Doamne, cel ce cu palma ta cea preacurată cuprinzi toate, care eşti îndelung răbdător cu noi toţi, şi-ţi pare rău de răutăţile noastre: adu-ţi aminte de îndurările tale, şi de mila ta. Cercetează-ne, întru bunătatea ta; şi ne dă, cu darul tău, ca şi în cealaltă vreme a zilei de acum, să scăpăm de uneltirile vicleanului cele de multe feluri, şi fără de vătămare păzeşte viaţa noastră, cu darul Spiritului tău celui întru tot sfânt. — Cu mila, şi cu iubirea de oameni a unuia născut Fiului tău, cu care împreună bine eşti cuvântat, şi cu preasfântul, bunul, şi de viaţă făcătorul tău Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VI
Dumnezeule, cel ce eşti mare şi minunat, care cu bunătatea cea nespusă, şi cu purtarea de grijă cea bogată pe toate le chiverniseşti, cel ce ne-ai dăruit şi bunătăţile lumeşti, şi ne-ai ar-vunit împărăţia cea făgăduită, prin bunătăţile cele promise nouă, cel ce ne-ai croit cale, ca şi în partea zilei cea trecută să fim feriţi de tot răul, dăruieşte-ne, şi cea rămasă să o împlinim fără prihană, înaintea sfintei tale măriri, ca să te lăudăm pe tine, cel ce singur eşti bun şi iubitor de oameni Dumnezeul nostru. — Că tu eşti Dumnezeul nostru, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea VII
Dumnezeule cel mare şi preaînalt, care singur ai nemurire, cel ce locuieşti întru lumină neapropiată, care ai zidit toată făptura întru înţelepciune, cel ce ai despărţit lumina de întuneric, şi ai pus soarele spre stăpânirea zilei, iar luna şi stelele spre stăpânirea nopţii; care ne-ai învrednicit pe noi, păcătoşii, să întâmpinăm şi în ceasul de acum faţa ta întru mărturisire, şi să-ţi aducem lauda cea de seara: însuţi, iubitorule de oameni, îndreptează rugăciunea noastră ca o tămâie înaintea ta; şi o primeşte, ca pe o mireasmă cu bun miros; şi ne dă nouă seara de acum, şi noaptea ce vine, cu pace; îmbracă-ne întru arma luminii; mântuieşte-ne de frica nopţii, şi de tot lucrul ce umblă în întuneric; şi somnul, pe care l-ai dăruit spre odihna neputinţei noastre, dă-ni-l neîngrozit de toată nălucirea diavolească. Aşa, Stăpâne, dătătorule al bunătăţilor, ca şi în aşternuturile noastre umilindu-ne, să pomenim noaptea numele tău, şi cu gândul poruncilor tale fiind luminaţi, să ne sculăm în bucurie sufletească, spre lauda bunătăţii tale, rugăciuni şi cereri milostivirii tale aducând, pentru păcatele noastre, şi ale întreg poporului tău; pe care, pentru rugăciunile preasfintei Născătoare de Dumnezeu, întru milă îl cercetează. — Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi ţie mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Ectenia mare
Preotul: Cu pace Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru pacea de sus și pentru mântuirea sufletelor noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru pacea a toată lumea, pentru bunăstarea sfintelor lui Dumnezeu biserici, și pentru unirea tuturor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru sfânt lăcașul acesta, și pentru cei ce cu credință, cu bună cucernicie, și cu frică de Dumnezeu intră într-însul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfințitul (Arhi) Episcopul nostru (N), și pentru cinstita Preoțime, întru Hristos Diaconime, pentru tot Clerul și poporul, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru autoritățile și oștirea țării noastre, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru țara noastră, orașul (sau satul) acesta, și pentru toate orașele și satele, și pentru cei ce cu credință locuiesc într-însele, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru bună liniștea aerului, și pentru înmulțirea roadelor pământului, și pentru timpuri de pace, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru cei ce călătoresc, pentru cei bolnavi, pentru cei ce se ostenesc, și pentru cei robiți, și pentru mântuirea lor, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pentru ca să fim mântuiți de tot necazul, mânia, primejdia și nevoia, Domnului să ne rugăm.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Apără, mântuiește, miluiește, și ne păzește, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Pe preasfânta, Curata, Preabinecuvântata, mărita, Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, și pururea Fecioară Maria, cu toți Sfinții pomenind-o, pe noi înșine, și unul pe altul, și toată viața noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ție Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că Ție se cuvine toată mărirea, cinstirea, și închinarea, Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit, acum, și pururea, și în vecii vecilor.

Poporul: Amin

Se cântă Doamne strigat-am… pe glasul 5. Se pun 10 stihiri. 4 stihiri ale învierii glasului 5, din Octoih. 6 stihiri ale Sfântului profet, glas 1, din Minei.

Psalmul 140
Doamne strigat-am către tine, auzi-mă:
ia aminte la glasul rugăciunii mele, când
strig către tine.

Să se îndrepte rugăciunea mea ca tămâia
înaintea ta:
ridicarea mâinilor mele, ca o jertfă de seară.

Pune, Doamne, pază gurii mele,
și ușă de îngrădire în jurul buzelor mele.

Să nu pleci inima spre cuvinte de vicleșug:
ca să mă apăr, dezvinovățindu-mă, fiind
în păcate,

Alături de oamenii, cari săvârșesc fărădelege;
și nu mă voi întovărăși cu cele alese ale lor.

Certa-mă-va dreptul întru îndurare, și mă
va mustra:
iară untdelemn al păcătosului să nu ungă
capul meu; că și rugăciunea mea este
împotriva celor bineplăcute lor.

Cufundatu-s-au, îngreunați cu pietre,
judecătorii lor:
auzi-vor graiurile mele, că s-au îndulcit.

Ca o brazdă, ce se spintecă peste pământ:
așa s-au risipit oasele lor, lângă iad.

Căci către tine, Doamne, Doamne, sunt
ochii mei:
întru tine am sperat, să nu iei sufletul meu.

Păzește-mă de cursa, care mi-au pus-o mie,
și de smintelile celor ce fac fărădelegea.

Cădea-vor în mreaja lor păcătoșii:
deosebi sunt eu, și voi scăpa.

Psalmul 141

Cu glasul meu către Domnul am strigat:
cu glasul meu către Domnul m-am rugat.

Vărsa-voi înaintea lui rugăciunea mea:
necazul meu înaintea lui voi spune.

Când lipsea dintru mine spiritul meu:
și tu ai cunoscut cărările mele.

În calea aceasta, în care am umblat,
ascuns-au cursă mie.

Luat-am seamă de-a dreapta, și am privit:
și nu era cine să mă cunoască.

Pierit-a fuga de la mine:
și nu este cel ce să cerceteze sufletul meu.

Strigat-am către tine, Doamne; zis-am: Tu
ești nădejdea mea:
partea mea ești, în pământul celor vii.

Ia aminte la ruga mea,
că m-am umilit foarte.

Scapă-mă de cei ce mă prigonesc:
că sunt mai tari decât mine.

Pe 10: Scoate din prinsoare sufletul meu:
ca să mărturisească numele tău.

Stihirile învierii glasului 5, din Octoih
Prin cinstită Crucea Ta, Hristoase, pe diavolul l-ai ruşinat; şi, prin învierea Ta, boldul păcatului l-ai nimicit, şi ne-ai mântuit pe noi din porţile morţii. mărimu-Te pe Tine, Unule-Născut.

Pe mine mă aşteaptă drepţii,
până ce vei răsplăti mie.

Cel ce a dat înviere neamului omenesc, ca o oaie spre junghiere S-a adus. Înfricoşatu-s-a de Acesta mai-marii iadului, şi s-au ridicat porţile cele de durere; că a intrat Împăratul măririi, Hristos, zicând celor din legături: Ieşiţi! Şi celor din întuneric: Descoperiţi-vă!

Psalmul 129
Pe 8: Dintru adâncuri am strigat către Tine,
Doamne, Doamne ascultă glasul meu!

Mare minune! Ziditorul celor nevăzute, Cel fără de moarte, pentru iubirea de oameni, cu trupul pătimind, a înviat. Veniţi, seminţiile neamurilor, să ne închinăm Acestuia! Că, prin milostivirea Lui, din rătăcire fiind izbăviţi, ne-am învăţat a lăuda pe un Dumnezeu în trei Ipostasuri.

Fie urechile Tale
luând aminte la glasul rugăciunii mele.

Închinare de seară aducem Ţie, Luminii celei neînserate, Care, la sfârşitul veacurilor, ca într-o oglindă în trup ai strălucit lumii; şi până la iad Te-ai coborât, întunericul cel deacolo l-ai risipit, şi lumina învierii ai arătat-o neamurilor. Dătătorule de lumină, Doamne, Mărire Ţie!

Pe 6: De Te vei uita la fărădelegi, Doamne,
Doamne, cine va suferi? Că la Tine este îndurarea.

Stihirile sfântului profet, glas 1
Cel ce pe Ilie Tesviteanul cu căruţă de foc l-ai mutat de pe pământ, Îndurate Cuvinte, pentru rugăciunile lui mântuieşte-ne pe noi, cei ce te mărim pe Tine cu credinţă, şi săvârşim cu bucurie dumnezeiasca şi mântuitoarea lui pomenire.

Pentru numele Tău Te-am aşteptat, Doamne;
aşteptat-a sufletul meu cuvântul Tău,
sperat-a sufletul meu întru Domnul.

Nu în cutremur, ci în vânt subţire ai văzut venirea lui Dumnezeu, Care te-a luminat pe tine de demult, Ilie de Dumnezeu fericite, şi în căruţă cu patru cai fiind purtat, pe cer ai umblat cu străină vedere, minunat făcându-te, de Dumnezeu însuflate.

Pe 4: Din straja dimineţii până în noapte,
din straja dimineţii să spere Israel întru Domnul.

Pe preoții cei de ruşine i-ai înjunghiat; cerul cu cuvântul l-ai oprit să nu plouă pe pământ; cu râvnă dumnezeiască aprinzându-te, pe Elisei prin aruncarea cojocului l-ai umplut de dumnezeiescul dar îndoit, înţelepte Ilie.

Că la Domnul este mila, şi multă mântuire la El
şi El va mântui pe Israel de toate fărădelegile lui.

Pe doi dumnezeieşti luminători ce au strălucit în toată lumea să-i lăudăm: pe luminatul Ilie şi pe Elisei. Pe unul, ca pe cel ce cu cuvântul a încuiat ploaia cea cerească şi pe împăratul l-a mustrat şi cu căruţă de foc spre cer s-a înălţat; iar pe celălalt, ca pe cel ce a vindecat apele cele neroditoare şi îndoit dar a luat şi repeziciunea Iordanului a despărţit-o. Căci acum cu îngerii dănţuiesc, rugându-se pentru noi, ca să se mântuiască sufletele noastre.

Psalmul 116
Lăudaţi pe Domnul, toate neamurile,
lăudaţi-L, toate popoarele.

Cel ce spre văzduh în căruţă de foc pe tine te-a luat cu cutremur spre cer, dându-ţi ţie dar de minuni cu foc însufleţit, Ilie Tesvitene, nestricat făcându-te pe tine ca să nu vezi moar-tea, până când vei propovădui sfârşitul tuturor. Pentru aceasta venind, dă-ne nouă îndreptare prin învăţăturile tale.

Că s-a întărit mila Lui peste noi,
şi adevărul Domnului rămâne în veac.

Sfeşnice nestins al Bisericii, cel aprins cu râvnă dumnezeiască, Ilie profetule, cel ce ai încuiat picăturile cele cereşti şi de corbi ai fost hrănit; cel ce pe împăratul l-ai mustrat şi popii stricaţi i-ai omorât; cel ce cu focul coborât din cer pe cei câte cincizeci îndoiţi ai omorât; cel ce pe văduva cea cu amar muncită cu puţin untdelemn ai hrănit-o, şi pe fiul ei prin rugăciune l-ai înviat, şi apa cu foc o ai ars; cel ce repeziciunile Iordanului cu picioarele neudate le-ai trecut; cel ce în căruţă de foc spre cer te-ai înălţat şi lui Elisei îndoit dar i-ai dat, roagă-te neîncetat lui Dumnezeu să se mântuiască sufletele noastre.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

A Sfântului profet, glas 6
Veniţi împreună credincioşilor, adunându-ne astăzi în cinstită biserica grăitorilor de Dumnezeu profeți, cu psalmi să cântăm cuvioasă cântare lui Hristos, Dumnezeul nostru, cel ce i-a preamărit pe dânşii. Şi cu bucurie şi cu veselie să strigăm: Bucură-te înger pământesc şi om ceresc, Ilie cu nume mare; bucură-te Elisei preacinstite, care ai luat îndoit dar de la Dumnezeu. Bucuraţi-vă apărători calzi şi folositori şi doctorii sufletelor şi ai trupurilor poporului celui iubitor de Hristos. Mântuiţi de toată asuprirea potrivnică şi de necazuri şi de toate primejdiile pe cei ce săvârşesc cu credinţă întru-tot cinstită pomenirea voastră.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

Dogmatica glasului 5
În Marea Roşie, închipuirea Miresei celei neispitite de nuntă s-a întipărit de demult. Acolo Moise, despărţitorul apei, iar aici Gabriel, slujitorul minunii. Atunci trecut-a Israel adâncul cu piciorul neudat, iar acum Fecioara L-a născut fără sămânţă pe Hristos. Marea, după trecerea lui Israel, a rămas neumblată, iar cea tară prihană, după naşterea lui Emanuel, a rămas nevătămată. Cel ce eşti, şi mai înainte ai fost, şi Te-ai arătat ca om, Dumnezeule, îndură-te spre pe noi.

Se face Intratul cu cădelnița

Rugăciunea Intratului
Preotul, în taină: Seara şi dimineaţa, şi la amiază te lăudăm, bine te cuvântăm, îţi mulţumim şi ne rugăm ţie, Stăpâne al tuturor: îndreptează rugăciunea noastră ca o tămâie înaintea ta; şi nu pleca inimile noastre spre cuvinte sau gânduri viclene, ci ne mântuieşte de toţi cei ce vânează sufletele noastre. Că spre tine sunt, Doamne, Doamne, ochii noştri, şi întru tine am nădăjduit: să nu ne ruşinezi pe noi, Dumnezeul nostru. Că ţie se cuvine toată mărirea, cinstirea şi închinarea, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.
Preotul: Înţelepciune, drepţi!
Lumină lină a sfintei măriri a Tatălui ceresc celui fără de moarte, a sfântului, fericitului, Isuse Hristoase: ajungând la apusul soarelui, văzând lumina cea de seară, lăudăm pe Tatăl, pe Fiul, şi pe Spiritul Sfânt Dumnezeu. Cade-se, în toată vremea, să fii lăudat de glasuri cuvioase, Fiule al lui Dumnezeu, cel ce dai viaţă, pentru aceasta lumea te măreşte.
Preotul: Să luăm aminte. Pace tuturor.
Poporul: Și spiritului tău.
Preotul: Înţelepciune, să luăm aminte.

Prochimenul mare cu stihurile lui, glas 6
Domnul a împărăţit, întru bunăcuviinţă S-a îmbrăcat.

Stih 1. Îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.

Domnul a împărăţit, întru bunăcuviinţă S-a îmbrăcat.

Stih 2. Că a întărit lumea, care nu se va clinti.

Domnul a împărăţit, întru bunăcuviinţă S-a îmbrăcat.

Stih 3. Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

Domnul a împărăţit, întru bunăcuviinţă S-a îmbrăcat.

LECTURILE SFÂNTULUI PROFET ILIE

Preotul: Înţelepciune!

Lectorul: Citire din cartea a treia a Regilor (17,1-24):

Preotul: Să luăm aminte.

Lectorul: Fost-a cuvântul Domnului către Ilie profetul să grăiască către Ahab: Viu este Domnul Dumnezeul lui Israel, înaintea Căruia slujesc eu; în aceşti ani nu va fi nici rouă, nici ploaie decât numai când voi zice eu! Şi a zis Domnul către Ilie: Du-te de aici, îndreaptă-te spre răsărit şi te ascunde la pârâul Cherit, care este în faţa Iordanului. Apă vei bea din acel pârâu, iar mâncare am poruncit corbilor să-ţi aducă acolo! Şi a plecat Ilie şi a făcut după cuvântul Domnului; s-a dus şi a şezut la pârâul Cherit care este în faţa Iordanului. Corbii îi aduceau pâine şi carne dimineaţa, pâine şi carne seara; iar apă bea din pârâu. După o vreme pârâul a secat, nemaifiind ploaie pe pământ. Atunci a fost cuvântul Domnului către Ilie, zicând: Scoală şi du-te la Sarepta Sidonului şi şezi acolo, căci iată am poruncit unei femei văduve să te hrănească! Şi s-a sculat el şi s-a dus la Sarepta. Şi când a ajuns la porţile cetăţii, iată o femeie văduvă aduna vreascuri şi a chemat-o Ilie şi i-a zis: Adu-mi puţină apă ca să beau! Şi s-a dus ca să-i aducă, dar Ilie a strigat-o şi i-a zis: Adu-mi şi o bucată de pâine să mănânc! Ea însă a zis: Viu este Domnul Dumnezeul tău, n-am nici o firmitură de pâine, ci numai o mână de făină într-un vas şi puţin untdelemn într-un urcior. Şi iată, am adunat câteva vreascuri şi mă duc să o gătesc pentru mine şi pentru fiul meu şi apoi să mâncăm şi să murim! Atunci i-a zis Ilie: Nu te teme, ci du-te şi fă cum ai zis; dar fă mai întâi de acolo o turtă pentru mine şi adu-mi-o, iar pentru tine şi pentru fiul tău vei face mai pe urmă. Căci aşa zice Domnul Dumnezeul lui Israel: Făina din vas nu va scădea şi untdelemnul din urcior nu se va împuţina până în ziua când va da Domnul ploaie pe pământ! şi s-a dus ea şi a făcut aşa cum i-a zis Ilie; şi s-a hrănit ea şi el şi casa ei o bucată de vreme. Căci făina din vas n-a scăzut şi untdelemnul din urcior nu s-a împuţinat, după cuvântul Domnului, grăit prin Ilie. După aceasta s-a îmbolnăvit copilul femeii, stăpâna casei, şi boala lui a fost atât de grea, că n-a mai rămas suflare într-însul. Şi a zis ea către Ilie: Ce ai vrut cu mine, omul lui Dumnezeu? Ai venit la mine ca să-mi pomeneşti păcatele mele şi să-mi omori fiul? Iar Ilie a zis: Dă-mi pe fiul tău! Şi l-a luat din braţele ei şi l-a suit în foişor unde şedea el şi l-a pus pe patul său. Apoi a strigat Ilie către Domnul şi i-a zis: Doamne Dumnezeul meu, oare şi văduvei la care locuiesc îi faci rău, omorând pe fiul ei? Şi suflând de trei ori peste copil, a strigat către Domnul şi a zis: Doamne Dumnezeul meu, să se întoarcă sufletul acestui copil în el! Şi a ascultat Domnul glasul lui Ilie; şi s-a întors sufletul copilului acesta în el şi a înviat. Şi a luat Ilie copilul şi s-a coborât cu el din foişor în casă şi l-a dat mamei sale şi a zis Ilie: Iată copilul tău este viu! Atunci a zis femeia către Ilie: Acum cunosc şi eu că tu eşti omul lui Dumnezeu şi cu adevărat cuvântul lui Dumnezeu este în gura ta!

Preotul: Înţelepciune!

Lectorul: Citire din cartea a treia a Regilor
(18,17-42,45-46; 19,1-10,15-16):

Preotul: Să luăm aminte.

Lectorul: Fost-a cuvântul Domnului către Tesviteanul, în anul al treilea al împărăţiei lui Ahab, zicând: Mergi şi te arată lui Ahab că voi da ploaie pe faţa pământului. Şi când a văzut Ahab pe Ilie, i-a zis: Tu eşti oare cel ce aduce nenorociri peste Israel? Iar Ilie zis: Nu sunt eu cel ce aduce nenorocire peste Israel; ci tu şi casa tatălui tău, pentru că aţi părăsit poruncile Domnului şi mergeţi după baali. Trimite dar acum şi adună la mine în muntele Carmel tot Israelul, dimpreună cu cei patru sute cincizeci de profeți ai lui Baal şi cu cei patru sute de profeți ai Aşerei, care mănâncă la masa Izabelei. Şi a trimis Ahab pe toţi fii lui Israel şi a luat pe toţi profeții în muntele Carmel. Atunci s-a apropiat Ilie de tot poporul şi a zis: Până când veţi şchiopăta de amândouă picioarele? Dacă Domnul Dumnezeu este Dumnezeu, urmaţi Lui! Şi dacă este Baal, urmaţi aceluia. Poporul însă nu a răspuns nimic. Şi a zis Ilie către popor: Profet al Domnului am rămas numai eu singur, iar profeți ai lui Baal sunt patru sute cincizeci de oameni şi profeți ai Aşerei patru sute. Daţi-ne doi viţei; ei să-şi aleagă unul, să-l taie bucăţi şi să-l pună pe lemne, dar foc să nu facă, iar eu voi tăia bucăţi pe celălalt viţel şi-l voi pune pe lemne şi foc nu voi face. Apoi să chemaţi numele dumnezeului vostru, iar eu voi chema numele Domnului Dumnezeului meu. Şi care va răspunde cu foc, Acela este Dumnezeu. Şi a răspuns tot poporul: Bine ai grăit. Şi a zis Ilie profeților lui Baal: Să vă alegeţi un viţel şi să-l pregătiţi voi înainte, căci sunteţi mai mulţi şi să chemaţi numele dumnezeului vostru, dar foc să nu faceţi. Şi au luat ei viţelul care li s-a dat şi li s-a pregătit şi au chemat numele lui Baal de dimineaţă până la amiază, zicând: Baale auzi-ne! Dar n-a fost nici glas, nici răspuns. Şi săreau în jurul jertfelnicului pe care-l făcuseră. Iar pe la amiază, Ilie a început să râdă de ei şi zicea: Strigaţi mai tare, căci doar este Dumnezeu! Poate stă de vorbă cu cineva sau se îndeletniceşte cu ceva, sau este în călătorie sau poate doarme; strigaţi tare să se trezească! Şi ei strigau cu glas mai tare şi se înţepau după obiceiul lor cu săbii şi cu lănci, până ce curgea sânge. Trecuse acum de amiază şi ei s-au zbuciumat mereu până la timpul jertfei. Dar n-a fost nici glas, nici răspuns, nici auzire. Atunci a zis Ilie Tesviteanul către profeții lui Baal: Daţi-vă acum la o parte, ca să-mi săvârşesc şi eu jertfa mea! Şi s-au dat la o parte. Atunci a zis Ilie către popor: Apropiaţi-vă de mine! Şi s-a apropiat tot poporul de el. Şi el a făcut jertfelnicul Domnului ce fusese dărâmat; a luat Ilie douăsprezece pietre, după numărul seminţiilor fiilor lui Iacob, către care a zis Domnul: Israel va fi numele tău! Şi a zidit din pietrele acelea jertfelnicul în numele Domnului, făcând împrejurul jertfelnicului şanţ în care încăpeau două măsuri de sămânţă; şi a aşezat lemnele pe jertfelnic, a tăiat viţelul bucăţi, le-a pus pe el şi a zis: Umpleţi patru cofe cu apă şi le turnaţi peste jertfa arderii de tot şi peste lemne! Şi au făcut aşa. Apoi a zis: Faceţi acestea a doua oară! şi umbla apa împrejurul jertfelnicului şi şanţul se umpluse de apă. Iar la vremea jertfei de seară, s-a apropiat Ilie profetul şi a strigat la cer şi a zis: Doamne Dumnezeul lui Avraam, al lui Isaac şi al lui Israel! Auzi-mă Doamne, auzi-mă acum cu un foc ca să cunoască astăzi poporul acesta că Tu singur eşti Dumnezeu în Israel şi că eu sunt slujitorul Tău. Auzi-mă, Doamne, Auzi-mă, ca să cunoască poporul acesta că Tu Doamne eşti Dumnezeu şi că tu le întorci inima la Tine! Şi s-a coborât foc de la Domnul şi a mistuit arderea de tot, şi lemnele şi pietrele şi ţărâna şi a mistuit şi toată apa care era în şanţ. Şi tot poporul, când a văzut aceasta, a căzut cu faţa la pământ şi a zis: Domnul este Dumnezeu, Domnul este Dumnezeu! Iar Ilie le-a zis: Prindeţi pe profeții lui Baal, ca să nu scape nici unul din ei! Şi i-au prins, şi s-a dus Ilie la pârâul Chişonului şi i-a înjunghiat acolo. Apoi a zis Ilie către Ahab: Du-te de mănâncă şi bea, căci se aude vuiet de ploaie! Şi a plecat Ahab să mănânce şi să bea; iar Ilie s-a suit în vârful Carmelului şi s-a aplecat la pământ până a atins genunchii cu faţa sa. Şi pe când se grăbea el, cerul s-a întunecat de nori şi s-a pornit vijelie şi ploaie mare. Iar Ahab, suindu-se în căruţă, s-a dus la Izreel. Şi a spus Ahab Izabelei tot ce a făcut Ilie şi cum a ucis toţi profeții cu sabia. Atunci a trimis Izabela un vestitor la Ilie, ca să-i spună: Dacă tu eşti Ilie şi eu Izabela, aşa şi aşa să-mi facă dumnezeii, ba încă şi mai mult, dacă mâine pe vremea aceasta nu voi face cu viaţa ta la fel cum ai făcut şi tu cu fiecare dintre ei! Când a auzit Ilie aceasta, s-a sculat şi a plecat, să-şi scape viaţa, şi a venit la Beer-Şeba, care este în Iuda, şi şi-a lăsat ucenicul acolo, iar el s-a dus mai departe în pustiu, cale de o zi, şi s-a aşezat sub un ienupăr şi îşi ruga moartea, zicând: Îmi ajunge acum, Doamne! Ia-mi sufletul că nu sunt eu mai bun decât părinţii mei! Şi s-a culcat şi a adormit acolo sub ienupăr. Şi iată un înger l-a atins şi i-a zis: Scoală de mănâncă şi bea! Şi a căutat Ilie şi iată, la căpătâiul lui, o turtă coaptă în vatră şi un urcior cu apă. Şi a mâncat şi a băut şi a adormit iar. Dar iată îngerul Domnului s-a întors a doua oară, s-a atins de el şi a zis: Scoală de mănâncă şi bea, că lungă-ţi este calea! Şi s-a sculat Ilie şi a mâncat şi a băut şi, întărindu-se cu acea mâncare, a mers patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi până la Horeb, muntele lui Dumnezeu. Şi a intrat acolo într-o peşteră şi a rămas acolo. Şi iată cuvântul Domnului a fost către el şi i-a zis: Ce faci aici, Ilie? Iar Ilie a zis: Cu râvnă am râvnit pentru Domnul Dumnezeul Savaot, căci fiii lui Israel au părăsit legământul Tău, au dărâmat jertfelnicele Tale şi pe profeții Tăi i-au ucis cu sabia, rămânând numai eu singur, dar caută să ia şi sufletul meu! Şi a zis Domnul: Mergi şi întoarce-te pe calea ta prin pustiu la Damasc şi, când vei ajunge acolo, să ungi rege peste Siria pe Hazel; pe Iehu, fiul lui Nimşi, să-l ungi rege peste Israel; iar pe Elisei fiul lui Şafat din Abel-Mehola, să-l ungi profet în locul tău!

Preotul: Înţelepciune!

Lectorul: Citire din cartea a patra a Regilor
(3Regi: 19,19-20; 4Regi 11,6-14):

Preotul: Să luăm aminte.

Lectorul: Atunci a plecat Ilie de acolo şi a găsit pe Elisei, fiul lui Şafat, arând; acesta avea douăsprezece perechi de boi la pluguri şi la perechea douăsprezecea era el însuşi. Şi Ilie a trecut pe lângă el aruncându-i mantia. Atunci a lăsat Elisei boii şi a aler-gat după Ilie, zicând: Lasă-mă să merg să sărut pe tatăl şi pe mama mea şi voi veni după tine! Iar el i-a zis: Du-te şi vino înapoi, că ce-am făcut e făcut! A zis Ilie: Rămâi aici, căci Domnul mă trimite la Iordan! Iar Elisei a răspuns: Cât este de adevărat că Domnul este viu şi cum este viu şi sufletul tău, tot aşa de adevărat este că nu te voi lăsa singur! Şi s-au dus amândoi; s-au dus şi cincizeci din fiii profeților şi au stat deoparte în faţa lor, iar ei amândoi şedeau lângă Iordan. Atunci, luând Ilie mantia sa şi strângând-o vălătuc, a lovit cu ea apa şi aceasta s-a strâns la dreapta şi la stânga şi au trecut, ca pe uscat. Iar după ce au trecut, a zis Ilie către Elisei: Cere ce să-ţi fac, înainte de a fi luat de la tine. Iar Elisei a zis: Spiritul care este în tine să fie îndoit în mine! A răspuns Ilie: Greu lucru ceri! Dar de mă vei vedea când voi fi luat de la tine, va fi aşa; iar de nu mă vei vedea, nu va fi. Pe când mergeau ei aşa pe drum şi grăiau, deodată s-a ivit un car şi cai de foc şi, despărţindu-i pe unul de altul, a ridicat pe Ilie în vârtej de vânt la cer. Iar Elisei se uita şi striga: Părinte, părinte, carul lui Israel şi caii lui! Şi apoi nu l-a mai văzut. Şi apucându-şi hainele le-a sfâşiat în două. Apoi, apucând mantia lui Ilie, care căzuse de la acesta, s-a întors înapoi şi s-a oprit pe malul Iordanului. Şi a luat mantia lui Ilie care căzuse de la acesta şi a lovit apa cu ea, zicând: Unde este Domnul Dumnezeul lui Ilie? Şi lovind, apa s-a tras la dreapta şi la stânga şi a trecut Elisei.

Ectenia Întreită (a cererii stăruitoare)
Preotul: Să zicem toţi, din tot sufletul, şi din tot cugetul nostru, să zicem.

Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi ( de 3 ori).

Doamne atotţinătorule, Dumnezeul părinţilor noştri, rugămu-ne Ție, auzi-ne, şi Te îndură spre noi.
Miluieşte-ne pe noi, Dumnezeule, după mare mila Ta, rugămu-ne Ție, auzi-ne, şi Te îndură spre noi.

Încă ne rugăm pentru Sfântul Părinte Papa (N), pentru Preafericitul Părinte Arhiepiscop (N), pentru (Înalt) Preasfinţitul (Arhi) Episcopul nostru (N), şi pentru toţi Fraţii noştri cei întru Hristos.

Încă ne rugăm pentru autoritățile și oștirea ţării noastre, pentru pacea, sănătatea şi mântuirea lor.

Încă ne rugăm pentru fericiţii şi pururea pomeniţii Ctitorii sfintei bisericii acesteia.

Încă ne rugăm pentru mila, viaţa, pacea, sănătatea, mântuirea, cercetarea, lăsarea şi iertarea de păcate a robilor lui Dumnezeu, fraţilor sfintei bisericii acesteia.

Încă ne rugăm pentru cei ce aduc daruri, şi fac bine în sfânta şi întru tot cinstită biserica aceasta; şi pentru cei ce se ostenesc şi cântă; şi pentru poporul ce e de faţă, şi aşteaptă de la Tine mare şi multă milă.

Încă ne rugăm pentru toţi fraţii noştri, şi pentru toţi dreptcredincioşii creştini.

Preotul, cu glas înalt:
Că milostiv şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ție mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Învredniceşte-ne, Doamne, în seara aceasta fără de păcat a ne păzi.
Binecuvântat ești Doamne, Dumnezeul Părinţilor noştri, şi lăudat şi preamărit este numele Tău în veci. Amin.
Fie, Doamne, mila Ta spre noi: precum am nădăjduit şi noi întru Tine.
Binecuvântat ești, Doamne, învaţă-mă îndreptările Tale.
Binecuvântat ești, Stăpâne, înţelepţeşte-mă cu îndreptările Tale.
Binecuvântat ești, Sfinte, luminează-mă cu îndreptările Tale.
Doamne, mila Ta e în veac, lucrurile mâinilor Tale nu le trece cu vederea.
Că Ție se cuvine laudă, Ție se cuvine cântare, Ție mărire se cuvine, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor. Amin.

Ectenia cererilor
Preotul: Să plinim rugăciunile noastre cele de seară, Domnului.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Apără, mântuieşte, miluieşte, şi ne păzeşte, Dumnezeule, cu harul Tău.
Poporul: Doamne, îndură-Te spre noi.
Seara toată desăvârşit sfântă, cu pace şi fără de păcate, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Înger de pace, credincios călăuzitor, păzitor sufletelor şi trupurilor noastre, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Milă şi iertare de păcatele şi de greşelile noastre, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Cele bune şi de folos sufletelor noastre, şi pace lumii, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Cealaltă vreme a vieţii noastre în pace, şi întru pocăinţă a o săvârşi, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Sfârşit creştinesc vieţii noastre, fără de patimă, ne ruşinat, cu pace, şi răspuns bun la înfricoşătoarea judecată a lui Hristos, de la Domnul să cerem.
Poporul: Dă-ne, Doamne.
Pe preasfânta, curata, Preabinecuvântata, mărita Doamna noastră de Dumnezeu Născătoarea, şi pururea Fecioara Maria, cu toţi sfinţii pomenind-o, pe noi înşine, şi unul pe altul, şi toată viaţa noastră, lui Hristos Dumnezeu să o dăm.

Poporul: Ţie, Doamne.

Preotul, cu glas înalt:
Că bun şi iubitor de oameni Dumnezeu eşti, şi Ție mărire înălţăm, Tatălui, şi Fiului, şi Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

Preotul: Pace tuturor.
Poporul: Şi spiritului tău.
Preotul: Capetele noastre Domnului să le plecăm.
Poporul: Ţie, Doamne.

Rugăciunea plecării capetelor
Preotul, în taină: Doamne, Dumnezeul nostru, Cel ce ai plecat cerurile, şi Te-ai coborât spre mântuirea neamului omenesc, caută spre robii Tăi, şi spre moştenirea Ta. Că Ție, judecătorului celui înfricoşător şi iubitor de oameni, robii Tăi şi-au plecat capetele lor, şi şi-au supus cerbicile lor, nu de la oameni nădăjduind ajutor, ci cerând mila Ta, şi aşteptând mântuirea Ta; pe aceştia îi păzeşte în toată vremea, şi în aceasta seară de acum, şi în noaptea ce vine, de tot duşmanul, şi de toată lucrarea diavolului cea potrivnică, şi de gânduri deşarte, şi de pofte rele.

Preotul, cu glas înalt:
Fie puterea împărăţiei Tale binecuvântată şi preamărită, a Tatălui, şi a Fiului, şi a Sfântului Spirit, acum şi pururea, şi în vecii vecilor.

Poporul: Amin.

La Stihoavnă

Stihirile Învierii glasului 5, din Octoih
Pe Tine, Hristoase Mântuitorule, Cel ce Te-ai întrupat şi de ceruri nu Te-ai despărţit, cu glasuri de cântări Te mărim. Că ai primit Cruce şi moarte pentru neamul nostru, ca Domnul cel iubitor de oameni; prădând porţile iadului, a treia zi ai înviat, mântuind sufletele noastre.

Stih: Domnul a împărăţit, întru podoabă S-a îmbrăcat, îmbrăcatu-S-a Domnul întru putere şi S-a încins.

Împunsă fiind coasta Ta, Dătătorule de viaţă, izvoare de iertare, de viaţă şi de mântuire tuturor ai izvorât, şi cu trupul moarte ai primit, dăruindu-ne nouă nemurire. Dar, fiind pus în mormânt, pe noi ne-ai eliberat, împreună cu Tine înviindu-ne întru mărire ca un Dumnezeu. Pentru aceasta, strigăm: Iubitorule de oameni, Doamne, Mărire Ţie!

Stih: Pentru că a întărit lumea care nu se va clinti.

Minunată este răstignirea şi coborârea Ta în iad, Iubitorule de oameni, că, prădându-l pe el, pe cei de demult legaţi, împreună cu Tine, i-ai înviat întru Mărire, ca un Dumnezeu, şi, deschizând raiul, i-ai învrednicit să-l dobândească. Pentru aceasta, şi nouă, celor ce mărim scularea Ta cea de a treia zi, dăruieşte-ne curăţire de păcate, locuitori ai raiului învrednicindu-ne să fim, ca un singur milostiv.

Stih: Casei Tale se cuvine sfinţenie, Doamne, întru lungime de zile.

Cel ce pentru noi cu trupul pătimire ai primit şi a treia zi din morţi ai înviat, patimile noastre cele trupeşti vindecă-le, şi ne ridică din greşelile cele cumplite, Iubitorule de oameni, şi ne mântuieşte pe noi.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

A Sfântului profet, glas 6
Profetule propovăduitor al lui Hristos, de scaunul măririi niciodată nu te desparţi. Şi la fiecare bolnav pururi stai de faţă, şi cu cei de sus slujind de lume bine grăieşti, şi pretutin-deni fiind preamărit; cere curăţire sufletelor noastre.

Și acum, și pururea, și în vecii vecilor. Amin.

A Născătoarei. A Învierii, glas 6
Făcătorul şi Răscumpărătorul meu, Hristos Domnul din pântecele tău ieşind, Preacurată, întru mine îmbrăcându-Se, din blestemul cel dintâi pe Adam l-a eliberat. Pentru aceasta, ţie, Preacurată, ca Maicii lui Dumnezeu şi Fecioarei cu adevărat, strigăm fără încetare, ca îngerul: Bucură-te! Bucură-te, Stăpână, apărătoarea şi acoperământul şi mântuirea sufletelor noastre!

Cântarea lui Simeon Purtătorul de Dumnezeu:
Acum, eliberează pe robul Tău, Stăpâne, după cuvântul Tău în pace; că văzură ochii mei mântuirea Ta, pe care ai pregătit-o înaintea feţei tuturor popoarelor: lumină spre descoperirea neamurilor şi mărirea poporului Tău Israel.

Apoi:
Poporul: Sfinte Dumnezeule… Mărire… Și acum… Preasfântă Treime… Doamne, îndură-te spre noi… Mărire… Și acum… Tatăl nostru…
Preotul: Că a ta este împărăția, și puterea, și mărirea, a Tatălui, a Fiului, și a Sfântului Spirit, acum și pururea, și în vecii vecilor.
Poporul: Amin.

Troparul Învierii, glas 5
Pe Cuvântul cel împreună fără de început cu Tatăl şi cu Spiritul, Care S-a născut din Fecioară spre mântuirea noastră, să-L lăudăm credincioşii şi să I ne închinăm; că a binevoit a Se sui cu trupul pe Cruce şi moarte a răbda, şi a scula pe cei morţi, întru mărită învierea Sa.

Mărire Tatălui, și Fiului, și Sfântului Spirit,

Troparul Sfântului profet, glas 4
Cel ce a fost înger în trup, temeiul profeților, al doilea înaintemergător al venirii lui Hristos, Ilie măritul, care a trimis de sus lui Elisei dar, alungă bolile şi pe cei leproşi curăţă. Pentru aceasta şi celor ce-l cinstesc pe dânsul le izvorăşte vindecări.

Şi acum şi pururea şi în vecii vecilor. Amin.

Al Născătoarei, al învierii, glas 4
Taina cea din veac ascunsă şi de îngeri neştiută, prin tine, Născătoare de Dumnezeu, celor de pe pământ s-a arătat; Dumnezeu întrupându-Se, întru unire neamestecată, şi Crucea de voie pentru noi primind; prin care, înviind pe cel întâi-zidit, a mântuit din moarte sufletele noastre.
Apolisul
(Dezlegarea deplină)
Preotul: Înţelepciune.
Poporul: Binecuvântează, Părinte.
Preotul: Cel ce este binecuvântat, Hristos, Dumnezeul nostru, totdeauna, acum și pururea și în vecii vecilor.
Poporul: Amin. Întăreşte, Dumnezeule, sfânta şi dreapta credinţă a cucernicilor şi dreptcredincioşilor creştini, împreună cu sfântă biserica aceasta, în vecii vecilor.
Preotul: Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, mântuiește-ne pe noi.
Poporul: Ceea ce eşti mai cinstită decât Heruvimii şi mai mărită fără de asemănare decât Serafimii, care, fără stricăciune, pe Dumnezeu-Cuvântul ai născut, pe tine, cea întru adevăr Născătoare de Dumnezeu, te mărim.
Preotul: Mărire Ție, Hristoase Dumnezeul nostru, nădejdea noastră, mărire Ție.
Poporul: Mărire Tatălui și Fiului și Spiritului Sfânt și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.
Doamne, îndură-Te spre noi, de 3 ori. — Părinte, binecuvântează.

Preotul: Cel ce a înviat din morți, Hristos, Adevăratul nostru Dumnezeu, pentru rugăciunile preacuratei Maicii Sale, ale Sfântului profet Ilie Tesviteanul a cărui pomenire o facem, ale sfinților, drepților și dumnezeieștilor Părinți Ioachim și Ana și ale tuturor Sfinților, să ne miluiască și să ne mântuiască pe noi, fiind bun și iubitor de oameni.

Poporul: Amin

Preotul: Pentru rugăciunile sfinților Părinților noștri, Doamne Isuse Hristoase, Dumnezeul nostru, miluiește-ne și ne mântuiește pe noi.

Poporul: Amin.